vineri, 6 ianuarie 2012

Batman Arkham City


Ok. Here we go...
Placă video nouă...check!
Memorie nouă de RAM...check!
Windows 7 Ultimate (64 bit) instalat...check!
Să înceapă gaming-ul de cea mai bună calitate!

Iniţial am început instalând ultimul joc din seria Elder Scrolls dar nu m-a fermecat prea tare astfel încât am trecut rapid la cel care a devenit supereroul meu preferat de când cu primul joc din franciză. Arkham Asylum a fost un deliciu şi este indiscutabil unul dintre cele mai bune jocuri făcute vreodată. Evident că toată lumea (inclusiv eu) a aşteptat cu sufletul la gură urmarea acestui joc genial. Eu cu întârziere. Dar a meritat. My pc rules once more!

Arkham City păstrează reţeta care a făcut din AA un succes dar o ridică la o scară mult mai epică, majestuoasă, grandioasă şi alte astfel de adjective. Aşa că avem tot ce vă puteţi dori de la un astfel de joc...bătaie, acrobaţii, acţiune, dramă, umor etc. Bomboana de pe un tort deja fenomenal este constituită de diversificarea gameplayului cu un element nou absolut fenomenal...Catwoman. Da, pisicuţa este jucabilă şi are 4 episoade dedicate de-a lungul întregului joc. La sfârşitul poveştii propriu-zise, oraşul nu este însă lăsat spre explorare cu orice personaj dorim, ba chiar şi cu Robin.
Povestea se desfăşoară în felul următor...

După dezastrul din primul joc, directorul închisorii Arkham decide să mute toţi deţinuţii în Gotham City şi să întemeieze Arkham City, un oraş în oraş, limitat, izolat, închis şi tratat ca un lagăr imens. Întreg jocul se va desfăşura în acest cadru întunecat pentru că atunci când aduni atâtea minţi diabolice la un loc nimic bun nu se poate întâmpla. Batman intră pe firul unei intrigi mult prea complicată pentru a putea fi detaliată aici, urmând a se lupta cu aproape toţi inamicii din jocul precedent, plus cei care probabil au lipsit - Penguin, Two-Face, Mr. Freeze, Ra'z al Ghul şi mulţi alţii. Gameplay-ul rămâne în sine acelaşi doar că întreg cadrul este mult mai mare şi mai open-world, dând un pic senzaţia unui RPG. Da, întregul Arkham City este disponibil pentru explorare.
Bineînţeles că vom avea parte de foarte multe faze spectaculoase la sfârşitul cărora veţi spune...man this is cool! Inamicii care sunt aruncaţi spre Batman vin cu tactici de abordare diferite şi asta ajută foarte mult la diversitate şi ajută jocul pentru că nu te plictiseşti niciodată de acţiune.
Totul este extrem de intuitiv şi de plăcut, efectiv intri în atmosferă şi nu mai ieşi deloc până la sfârşit.

Aşa...partea cu Catwoman, funcţionează cam la fel cu mici excepţii. E mult mai rapidă decât Bats dar nu la fel de rezistentă şi nici nu navighează prin oraş cu aceeaşi uşurintă dar va avea parte de câteva momente foarte mişto. Pe cuvânt.
Robin are o singură apariţie dar devine jucabil la sfârşitul poveştii. Partea de fighting se schimbă special pentru el pentru că foloseşte un baston. Un deliciu de urmărit şi de jucat, pentru că deşi este la fel de intuitiv şi satisfăcător ca şi cum l-ai manevra pe Batman, se simte ca şi cum este 100% vorba despre altcineva.

Grafic jocul este bestial. Nu ştiu dacă arată mai bine decât Arkham Asylum pentru că pe primul l-am jucat doar cu detalii medii în timp ce acesta a mers lejer la Very High, fără facilităţile DX11, ce-i drept. La capitolul tehnic am totuşi o plângere de făcut şi anume optimizarea proastă pentru plăcile Ati/AMD care dau rateuri cu tot cu sunetul în unele cinematic-uri. La început arată cel mai nasol, pe parcurs am văzut că jocul rula mai bine momentele cu unele mici sughiţuri.
Dacă tot suntem la puncte mai slabe mai vreau să însemnez nişte momente uşor frustrante legate de anumite bătălii, acolo unde poate că au exagerat şi m-au exasperat un pic pe mine, dar totuşi nimic care să nu poată fi depăşit.

Coloana sonoră, voice-actingul şi orice altceva înseamnă sunet este absolut memorabil. Kevin Conroy, vocea lui Bats de-atâta amar de vreme, se descurcă onorabil, deşi am impresia că se putea descurca mai bine la unele momente ceva mai melodramatice.

În rest, nu lipseşte absolut nimic. O experienţă încântătoare. Sistemul de coliziune dintre jucător şi mediul încojurător este pur şi simplu perfect şi tare aş vrea să ştiu cum au reuşit să înglobeze ceva atât de reuşit într-un joc video. Nu de alta dar uitaţi-vă la Fifa 12. Acelaşi an dar o tehnologie care pare în urmă cu vreo 2 decenii. Şi o optimizare de asemenea de două ori mai proastă.

Dacă nu cumva a intrat în cursa pentru jocul anului 2011, poate intra lejer pentru cea din 2012. Dar fără îndoială, o bijuterie. Îi scad 50 de sutimi pentru micile neplăceri provocate dar ideea rămâne...excepţional!

9.50!

Ah, şi o piesă folosită la promovarea jocului, cu tot cu niţică acţiune :)

2 comentarii:

X men Leather Jacket spunea...

I am very happy to keep track the thing that I used to do. many thanks for sharing. impressive page indeed.

Michael Jackson Jackets spunea...

I like your working on this web, thanks for update posting i get required information from this website.