joi, 24 noiembrie 2011

Phoenix Live @ Sala Palatului

S-a întâmplat într-un mod cu totul spontan să aflu că în cadrul Unifest, Phoenix vor concerta la Sala Palatului cu intrarea gratuită pentru studenţi. Excelent!
Sala era plină până la refuz şi chiar am fost plăcut surprins să văd cât de mulţi oameni tineri s-au strâns să vadă Phoenix live, fie el concertul gratis.

Deşi pe invitaţie scria ora 19:00, Covaci & Co. s-au urcat pe scenă undeva după ora 20:00 ca nişte rockstaruri adevărate. Aşteptarea n-a mai contat în momentul în care muzica a vorbit. Aşadar - Nicolae Covaci la chitară şi voce răguşită (a recunoscut din nou că a reuşit să şi-o piardă) dar plin de energie, Ovidiu Lipan - la tobe care a fost pentru mine starul serii, Bogdan Bradu la voce, Cristi Gram la chitară solo, Dzidek Marcinkiewicz la clape (cred...) şi Volker Vaessen (din nou...cred) la bass.
Concertul a fost de zile mari. S-a început oarecum timid cu Baba Novak dar a continuat fulminant cu adevărate clasice. La Nunta mii de oameni s-au ridicat în picioare şi parcă distracţia abia atunci a început. Oricât de bine ar fi sunat trupa cu Baniciu, Neumann şi Kappl în componenţă, efectiv nu puteai ignora cât de bine au sunat aseară.
În umila mea părere Bradu cântă acum mult mai bine decât ar putea face-o Mircea Baniciu la ce 62 de ani ai săi. E drept, bassistul nu a ieşit în evidenţă aşa cum o face Ioji pe albume şi deşi îmi place Mani şi ce a făcut el pentru Phoenix la nivel instrumental, parcă dragostea de chitară e mai mare şi cum toate bucăţile respective sunt cântate genial de Cristi Gram pe electrică...

Trupa sună excelent de la un capăt la altul aşa că nu a trebuit decât să stau, să mă distrez şi să gust la maxim un recital de zile mari. Am ascultat pe rând Ochi Negri, Ochi de Ţigan (Covaci genial la acordurile de început), Mica Ţiganiadă, Meşterul Manole, Apocalipsa, Anotimpul 5. Când a venit momentul pentru În Umbra Marelui URSS, maestrul Covaci s-a scuzat pentru vocea sa dar în momentul când a dat drumul la acordurile de chitară şi a început să cânte versurile acelea memorabile, sala s-a ridicat în picioare şi l-a acoperit. Ce să mai zic? Mi-a dat fiori şi mi s-a făcut pielea găină, chiar este o melodie care te atinge.

Apoi a mai venit un solist, nu ştiu sigur cine era, care a cântat nişte piese în engleză. Omul cânta destul de nasol dacă mă întrebaţi pe mine şi falsa destul de mult. Dar din ce am priceput cred că au performat Running, Empire of Vampires, Would You Follow Me şi Stars Dance. Nu că n-ar fi sunat bine, dar solistul era cam plicticos şi aş fi preferat să-l aud mai mult pe Bogdan Bradu.

S-a revenit la spectacol cu un magistral Negru Vodă care a durat cred că mai mult de un sfert de oră. Pe lângă piesa clasică, aşa cum e ea pe album, cu acel genial riff de chitară au fost şi solo-urile. Întâi la chitară...Cristi Gram ne-a arătat că este un mare shredder. Au urmat nişte vocalize de la Bradu şi apoi un magistral solo de la unicul şi inegalabilul Ovidiu Lipan. Fenomenal. Este de departe cel mai spectaculos toboşar pe care l-am văzut vreodată live. Şi da, i-am văzut pe unii dintre cei mai buni la metal...Dave Lombardo (Slayer), Nicko McBrain (Iron Maiden), Jaska Raatikainen (Children of Bodom)...ok, hai chiar şi Lars Ulrich (Metallica) dar niciunul (mai ales Lars) nu s-a comparat cu ce spectacol a făcut Ţăndărică. Absolut bestial! Îl ascultam şi nu-mi venea să cred. Ce ritm, ce bătăi. Auzeam la un moment dat pedala bass şi era aşa de rapidă încât aveam senzaţia că-s două. Bătea în tobele alea de zici că acum se dărâmau.

A urmat piesa Vremuri. Clasică, deosebită, super!!! Şi în final...Andrii Popa desigur. Sala a cântat de s-a cutremurat tavanul. Şi cum să nu cânţi la asemenea artişti? Covaci a luat apoi cuvântul cu un acord simplu şi de efect şi a cântat...

"Fie să renască numai cel ce harAre de-a renaşte curăţit prin jarDin cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrumAstăzi ca şi mâine, pururi şi acum."
Şi s-a terminat. Cred că e de prisos să mai spun că ce am văzut marţi seara a fost cu zece clase peste ce ne-a arătat "naţionala de rock a României" astă-vară. Pe lângă că au fost mai rock, Phoenix au făcut spectacol, au cântat cu sufletul. Covaci a fost zâmbitor tot concertul, foarte galant şi comunicativ cu publicul (atât cât i-a permis gâtul să vorbească) iar despre ceilalţi v-am povestit mai sus. Încă o dată trebuie să subliniez că au fost minunaţi şi că Lipan a fost monumental live şi Covaci este un adevărat geniu pentru piesele pe care le-au cântat. Că doar el le-a scris, nu?
Mai trebuie văzuţi măcar o dată în viaţa asta.
Atât!

Phoenix - Negru Voda
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Un comentariu:

Anca G. spunea...

Mai vreau şi eu măcar o dată, dar cu sonorizare bună. La concertul de care am avut eu parte, s-a auzit ca-n borcan, şi asta i-a supărat şi pe ei. (şi-am mai dat şi 150 de lei pe două bilete)