Religie IV

Acum câteva milenii scriam despre subiectul ăsta delicat. Am apucat să adaug vreo 3 părţi, până să trec la alte lucruri. Prima.  A doua.  A treia. Revin în perioada asta pentru că am avut o experienţă inedită zilele astea legate de tema asta. Nu vă voi povesti despre asta (încă) ci îmi voi aduna gândurile mai întâi şi voi porni la drum cu o altă discuţie, aceea legată de partea materială a religiei, mai exact a creştinătăţii, mai exact a Bisericii Ortodoxe Române.

Contraziceţi-mă dacă greşesc dar eu ştiu că toate religiile de pe planeta asta încurajează bogăţia spirituală şi mai puţin pe cea materială care de foarte multe ori este trimisă undeva în plan secund şi adeseori criticată. Pentru că cele mai multe religii cred în viaţa de după, evident descurajează alergătura după bani şi-i consideră un concept inutil pentru ce va să vină. Corect?

Atunci ce este cu construcţiile astea hămesite de biserici prin România? Las la o parte Catedrala Ciordelii Neamului asupra cărei revin mai încolo şi întreb de astea mai minore care se înalţă sub ochii noştri tot mai dese, mai semeţe şi mai prost plasate în timp ce ţara moare de foame.
În Constanţa există o zonă foarte frumoasă în jurul Casei de Cultură. Există un părculeţ mic şi drăguţ şi cumva este foarte linişte şi plăcut pe-acolo. În fine, ca nuca-n perete au făcut o bisericuţă. Nu foarte mare dar îndeajuns să te streseze cu construcţia ei şi după cu prezenţa în sine. Să zicem (deşi e bullshit) că oamenii din zonă aveau nevoie de o biserică în cartier să nu mai petreacă ore pe drum. Zic că e bullshit pentru că sunt oricum grămezi de biserici printre cartierele de case. Dar s-o lăsăm aşa.

De ceva timp (fără vreo tendinţă de finalizare a lucrării) s-au apucat de construit la 10 metri de bisericuţa de mai sus o...ţineţi-vă bine...catedrală. În mijlocul unui parc mic, la bulevard. Momentan nu există decât un parc. La un moment dat umblau nişte dubioşi pe la uşi cerând donaţii pentru continuarea şi terminarea minunăţiei. Din păcate nu m-au prins pe mine acasă ci pe mama care este o persoană mult mai calmă şi respectuoasă decât de mine. Căci eu aş fi avut de spus câteva lucruri mai bine plasate. Într-adevăr era nevoie în oraş de o nouă catedrală. Cea deja existentă în oraşul vechi probabil că era suprasaturată de nunţile penibile care se tot desfăşoară acolo weekend de weekend.

Pe la mine prin cartier existau inţial două. Eu locuind la un bloc aflat pe colţul unei intersecţii în formă de "T" aveam câte una pe fiecare parte. Dacă vă aduceţi aminte eu merg la Înviere ca să mă amuz de alţii şi să mă simt eu mai bine cu propria mea persoană. Acum au mai făcut vreo două pe bulevardul adiacent străzii mele, pusă teribil între o benzinărie şi un vechi târg de legume, la un metru depărtare de stradă. Nu, normal că nu mai există trotuar...ce întrebare stupidă mai este şi asta? La ce naiba ai avea nevoie de trotuar?...

Citind presa de pe la noi, nu o dată am auzit cazuri de şcoli generale închise din diverse motive (elevi puţini, profesori puţini etc.) iar din vechea clădire au ridicat o mândră biserică. Sau au închis un spital pentru că primea ca buget de la stat vreo 80 lei pe lună. Da, dar au întemeiat un magnific şi umil lăcaş al Domnului. Biserica Ortodoxă Română, poate ştiţi, este scutită de orice fel de taxe şi impozite dar primeşte fonduri solide din partea unui stat şi-aşa cu economia la pământ.

Şi acum ajungem la parascovenia din faţa Palatului Parlamentului. Catedrala Neamului Protesc. Un post britanic a făcut un reportaj pe tema ei şi a conceptului în sine, care costă miliarde, în timp ce ţara merge din ce în ce mai prost...criza financiară, poate aţi auzit de ea. Tipic românesc. Fanatism maxim. Pragmatism zero.
Majoritatea populaţiei din România dau Biserica drept instituţia statului în care au cea mai mare încredere. În secolul 21. Şi poate ar avea vreo relevanţă dacă Biserica ar avea vreun rol real şi nu unul de figuraţie. Sau măcar dacă de dragul aparenţelor ar încerca să reprezinte cu adevărat ceea ce tot promovează.
Dacă-i întrebaţi pe cretinicioşi credincioşi, construcţiile astea sunt ceva firesc. Că ei doar cu spiritul au rămas dacă bani nu sunt (nu face nimeni conexiunea?).
Şi chiar şi-aşa, nu pot să nu mă întreb ce fel de educaţie religioasă au oamenii ăştia dacă reacţionează aşa la o chestie de bază pe care propria lor credinţă o descurajează.

Observaţi că n-am criticat dogma în sine ci m-am supus ca argument propriilor principii.  Asta de la unul care apare ateu conform statisticii lu' peşte prăjit. Un cuvânt mic şi limitat care nici pe departe nu-mi descrie convingerile spirituale dar sună mai bine decât creştin ortodox.