Cuţu-cuţu...până moare cineva

Eu mă pot declara cu mâna pe inimă un iubitor de animale. Cât am stat la casă am avut o căţeluşă adorabilă pe care am iubit-o enorm şi care mi-a frânt sufletul când a trebuit s-o părăsesc pentru că ne mutam. În zile mai vesele şi mai bune tata îşi luase ca paznic pentru magazin un dog german superb pe care am avut ocazia să-l cresc de când încăpea într-o cutie de pantofi şi până când s-a făcut mai mare ca mine.
Zău dacă n-a fost ca-n filme. Cel mai mult mi-a plăcut când l-am dus pe plajă şi am alergat ore întregi cu el. Din păcate a trebuit să renunţăm şi la el pentru că tata a închis magazinul iar bunicii de la curte sunt inepţi emoţional pentru a se ataşa de un căţel, uneori chiar şi de oameni. În fine, n-am avut pe cine să rog.

Prietena mea are un foxterrier adorabil de care m-am ataşat foarte mult şi la care ţin ca şi cum ar fi al meu. Şi într-o bună zi plănuiesc să am un câine pentru mine. Unul ca ăsta. Eu să-l cresc, eu să-l îngrijesc, eu să-l hrănesc. Să fie AL MEU, aşa cum poate ceilalţi n-au fost niciodată. Am cam deviat, nu asta vroiam iniţial să scriu.

M-am mutat în Berceni după evenimentul dramatic din Titan, la o vilă grozavă care se află într-o locaţie cumva mai la marginea oraşului. Dacă în Titan nu existau la fel de mulţi câini vagabonzi, aici sunt o puzderie. Cred că pe o arie de 5 kilometri sunt mai mulţi câini decât oameni. Pentru că există curţi în zonă, evident că toată lumea are o potaie pusă acolo să latre la oricine trece pe trotuar. Poate aţi putea să ignoraţi asta o dată, de două ori...dar până când? Mai mult, în aceeaşi zonă sunt nişte sere, service-uri şi fabrici unde vin zilnic oameni să lucreze. Paznicii sunt foarte afectuoşi şi darnici astfel încât au adunat haite întregi de patrupede. Corcituri peste corcituri...câini nesterilizaţi, unii mari cât nişte lupi cu nişte capete cât al unui urs care noaptea pun stăpânire pe zona unde se află, pentru că nu-i aşa, în secolul 21 în capitala României este normal ca noaptea să facă legea pe străzi sute de animale, nu?

Am fost atacat de cel puţin două ori. De multe ori potăile doar vor lătra, vor face zgomot fără să se apropie prea mult şi-atât, dându-mi totuşi ceva emoţii. Niciodată nu fug, niciodată nu încerc să-i provoc. Dar din când în când, atunci când colind singur străzile, atunci s-ar putea să crească tupeul în ei şi să încerce, de ce nu, să sară pe mine. Dacă ai unul în faţă e ok. Îi trimiţi câteva picioare în bot şi fuge. Dacă sunt 3-4, nu prea mari, la fel...e ok. Băi, dar ce te faci când ai de înfruntat nişte potăi imense care pari decişi să ia cina cu tine la felul principal?

Şi nimeni nu dă doi bani. Idioţii care vin la muncă îi hrănesc, îi fac mari şi puternici şi din când în când mai auzi că un copil a fost atacat sau o femeie chiar a murit din cauza unui atac. Nu-l am la inimă pe Băsescu şi deşi metoda a fost cretină şi lipsită de orice fel de etică, curăţirea generală de câini în Bucureşti (pe când era el primar) a fost un lucru bun pentru bucureşteni. Între timp, după multe borduri şi autostrăzi suspendate, primarii Bucureştiului n-au mai băgat de seamă că în foarte multe zone rasa canină este stăpână noaptea. Vai de ghinioniştii care trec pe-acolo. Ok, eu am posibilitatea unor rute alternative dar cei care n-au de ales ce fac? Strâng din dinţi şi speră că va fi ok?

Mă enervează la culme asociaţiile care pretind că ei protejează câinii vagabonzi şi în general cei care susţin că eutanasierea nu este o soluţie. Vino în Bucureşti, locuieşte constant într-o zonă plină de javre violente şi spune-mi apoi care e soluţia în condiţiile în care economia este la pământ şi ţara moare de foame. Să-i protejezi pe câini? Pe mine cine dracu' mă mai protejează, sau cumva ei au devenit mai valoroşi decât rasa umană între timp? Eutanasierea este singura soluţie, rapidă şi sigură. Animalele astea se reproduc foarte repede. Astăzi căţelul drăguţ din faţa blocului s-ar putea să se transforme într-o arătare feroce până mâine. Pentru că asta le e firea, sunt sălbăticiţi, îndobitociţi şi când trăiesc în haită îi loveşte moştenirea genetică de încep să se creadă în pădure şi pornesc la vânătoare.

Îţi plac câinii? Foarte bine. Şi mie. Ia-ţi câine şi ţine-l la tine în casă unde nu poate răni sau deranja pe nimeni aşa cum aş face şi eu dacă aş avea unul. Dar ăia care stau pe-afară şi latră ca proştii iar uneori fac mai mult rău, ăia nu ajută pe nimeni. Aşa că trebuie eliminaţi. După milioane de ani de evoluţie cred eu că ar trebui să fim capabili să prevenim genul ăsta de evenimente precum atacurile câinilor în oraş. Oraş care-i capitala României. România care cică-i ţară din Uniunea Europeană.

Între timp dobitocii de deputaţi amână legea care ar trebui să oprească definitiv circul ăsta. Pentru că de-aia-s deputaţi. Pentru că de-aia-s dobitoci. Între timp alţi mâncători de căcat îşi dau cu părerea despre cum săracele animale ar trebui salvate. Uitaţi-vă la tâmpiţeii ăştia. Habar n-au pe ce lume trăiesc şi nu pot lega trei vorbe la un loc. Dar nu numai ei sunt vinovaţi, atâta timp cât există oameni care hrănesc animalele dar nu iau acasă. Pentru că evident ca mai toate probleme din România, buba este la mentalitate.

Un iubitor de câini.