joi, 8 septembrie 2011

Şi-a fost şi meciul...

Am uitat când s-a crizat ultima dată în aşa hal o ţară întreagă de la un banal meci al Naţionalei la fotbal. Bineînţeles că acest oftat prelung care ţine de câteva zile n-are nimic în comun cu sportul în sine şi nici măcar cu desfăşurarea plictiselii petrecute pe teren. Nu, totul se rezumă la românisme.

Eu cred că ne merităm soarta. Nu mă surprinde nimic şi cred cu tărie că ţara asta nu merita un meci strălucitor pe un stadion strălucitor. Suntem infectaţi de nesimţire, prostie şi egoism. Pun pariu că nimeni altcineva de pe planeta asta n-ar fi reuşit să inaugureze o arenă de lux, anunţată cu tam-tam şi să ofere nişte condiţii de joc demne de noroaiele din Ghencea de-acum câţiva ani sau deştertul de pe Lia Manoliu din meciul ăla de pomină cu Danemarca.

Poate că pământul este blestemat. Că doar Arena Naţională stă fix deasupra fostului stadion 23 August. Poate de-asta tot sare gazonul ca un căluţ nărăvaş. Dacă e aşa, hai să fim recunoscători. A făcut jocul atât de impracticabil încât francezii n-au fost în stare să ne bată. Yay us!
Serios acum, ce mai poate fi comentat la adresa gazonului? O bătaie de joc a tuturor şmecherilor care şi-au tras foloase din afacerea asta (totul în România este o afacere, nu?), care au furat în stil mioritic şi la sfârşit când au tras linie şi-au dat seama că n-au rămas destui bani pentru gazon. Corect? Corect. Restul e poveste. Alte vorbe nu-şi iau locul.
Fotbalul românesc este infectat de specimene precum Sandu, Mitică, Gigi, Borcea care au stors şi ultima picătură de frumuseţe din sportul ăsta şi l-au ridicat la rang de spectacol grotesc disponibil zilnic la ştirile din whatever...
N-au fost în stare să aducă Argentina la Bucureşti şi-au plâns ca nişte fetiţe că vezi doamne nesimţiţii au luat banii şi nu şi-au onorat contractul. Şi totuşi acum câteva zile Messi & Co. au jucat undeva prin Africa...Zimbabwe parcă.

Ne merităm soarta şi au arătat-o spectatorii, există destule mărturii pe net legate de comportamentul lor. Deosebit gestul de a arunca drapelele la gunoi, deosebite huiduielile cretine şi nefondate. Mă mir doar că n-au urlat mai tare că n-au voie cu alcool sau seminţe. Pentru că este într-adevăr o jignire naţională să-i negi ultrasului român sămânţa şi berica.

Iar faza cu imnul a fost la fel...meritată, tipică, în ton cu tot ce s-a întâmplat. N-am înţeles de ce n-au lăsat-o pe Inna să cânte imnul dacă tot i-a stresat pe spectatori cu două...melodii. Ah, ce mai zburda ea ca o căprioară pe gazonul buclucaş în timp ce zbiera cu vocea ei de mâţă castrată - ole, ole, ole! Dar nu, l-au invitat pe Marcel Pavel care probabil avea liber de la emisiunile alea penibile de la Naţional Tv pe unde-şi tot face veacul.
Şi Marcel a uitat două versuri. Mama lui de imn, după ce că-i urât (dar ne reprezintă perfect) îl mai şi uită.

Bietul Împărat Traian, cred că acum se răsuceşte în mormânt dacă unii nu-l mai cântă ca să nu fie confundat cu Băsescu. O să-şi blesteme ziua când a decis să invadeze Dacia.

Eu zic că merităm totul şi ar trebui să fim mândri că suntem atât de speciali şi toate evenimentele astea care se presupun a fi stralucitoare sunt aşa de...memorabile.

Cât despre meciul în sine...Meh, plictisitor. Noroc că există US Open.



Niciun comentariu: