O picătură de sport...

Parcă atât aş mai vrea...

Am descoperit că nu mai sunt microbist...deloc. Nu ştiu dacă am fost cu adevărat vreodată, dar am avut perioada mea când (din motive astăzi ilogice) ţineam cu Dinamo, le urmăream fiecare meci, mă pasiona tot ce ţinea de istoria clubului, lot, palmares, rezultate etc.
Nu pot vorbi pentru fotbal în general, dar pentru mine posturile de televiziune au omorât sportul ăsta. Au ucis orice fel de dorinţă şi pasiune în mine de-a vedea un meci 90 de minute. Asta din cauză că jocul cu mingea între 22 de oameni nu mai există cu adevărat. Este doar zgomot de fund, un fundal monoton la adevăratul teatru fotbalistic românesc : certuri între acţionari, preşedinţi, antrenori, dueluri cu declaraţii, mondenităţi ieftine şi penale. ProTv-ul au dat startul dar toată lumea a preluat moda, toată lumea poartă vina.

Simpla soluţie de a nu urmari altceva decât meciurile în sine nu mai funcţionează. Pe lângă faptul ca indiferent de televiziune vei fi bombardat cu reclame în timpul meciului, faptul că se insistă cu multe cadre peste clownii de care încerci să scapi oricum, strică orice fel de plăcere.

Din păcate pentru mine nici dacă mă uit la un meci cu echipe străine nu contează. Interesul efectiv a dispărut, nu mă mai atrage. Oh well, probabil mă voi mai juca Fifa din când în când.
Am observat că nici tenisul nu mai este ce-a fost pentru mine. Dacă înainte eram extrem de încântat de fiecare turneu difuzat la tv, acum abia dacă prind câteva partide de grand-slam. Este drept că pasiunea mea pentru sportul alb s-a născut odată cu apariţia în elită a lui Rafa Nadal. Sper doar să nu moară odată cu o eventuală dispariţie a lui din topuri (cândva în viitor).

Eh, o fi vreaun summer thingy.