Ghost - Opus Eponymous

Până mă lămuresc eu care-i treaba cu noul material de la Red Hot Chili Peppers, vă ofer ceva mult mai inspirant şi deosebit. Indiferent de preferinţele muzicale, vă sfătuiesc să încercaţi nepărat Ghost.

Haideţi să experimentăm puţin cu sunetul, cu sentimentele insuflate prin instrumente. Haideţi să ascultaţi ceva ce foarte probabil n-aţi mai auzit până acum şi care sigur vă va prinde câtuşi de puţin.

Se dă Ghost. Trupa (aparent) din Suedia. Nu se ştie sigur. Nici identitatea membrilor trupei nu este cunoscută cu certitudine, pentru că umblă mascaţi (când apar live) şi nu şi-au dat numele publicităţii. S-au fondat cândva în 2008. Au scos un demo iar Opus Eponymous a apărut la sfârşitul lui 2010, începutul lui 2011.

Referinţe. De unde am auzit de ei? James Hetfield (Metallica) purta astă-vară un tricou cu ei, în timpul unui interviu, declarând că Ghost sunt ca o gură proaspătă de aer. Phil Anselmo (ex-Pantera, actualmente Down) a purtat şi el un tricou cu ei ba chiar au cântat pe aceeaşi scenă la sfârşitul unui concert Down.

Ok. Stilul abordat. Aici am o problemă. Pentru că este greu de spus. Teoretic, cei din formaţie se definesc drept heavy-metal. Dar nu e chiar precis. Pentru că au influenţe doom. Cu foarte multe elemente care vă vor aduce aminte de Black Sabbath. Şi de Mercyful Fate.
Piesele lor nu sunt însă niciodată heavy până la capăt. Au caracteristici evidente de metal, dar exact când te aştepţi să culmineze totul devine melodios, domol, neobişnuit.
Stilul solistului este iarăşi ciudat pentru rock/metal pentru că nu există ţipete, growl-uri, grunt-uri, shriek-uri sau orice alt stil familiar de cântat. Este foarte curat. Aproape de muzica pop. Ca instrumente au chitări electrice, tobe, bass şi orgă bisericească.
Oh, şi versurile sunt sunt...satanice. Sau aşa ceva. Aţi înţeles?

Bun. Hai să luăm piesele pas cu pas. Albumul debutează cu Deus Culpa. Un intro la orga bisericească. Care continuă în Con Clavi Con Dio. Care începe metal. Bass, tobe, riff-uri. Apoi intră vocea care-l strigă pe Lucifer şi toate conceptele voastre legate de muzică vor fi date peste cap. Avem coruri bisericeşti, iar riffuri fulminante, un solo mişto şi acelaşi stil bântuitor de a cânta care va predomina pe tot albumul.

Urmează Ritual. Categoric preferata mea de pe album. Am uploadat-o pe Trilulilu special ca s-o puteţi asculta. Un groove genial, versuri catchy şi un solo absolut înălţător. Pe-aici am început deja să mă întreb cine-s oamenii ăştia şi cum au reuşit să compună ceva atât de...intrigant. Versurile foarte sigur îi pun pe lista neagră a oricărei Biserici.
Elizabeth. Care este şi numele primului lor demo. Vorbeşte despre Elizabeth Bathory, despre care sigur sigur aţi mai auzit. Iar începe heavy dar se metamorfozează în nişte coruri bizare (în sensul bun!) şi schimbări de ritm. Nişte bucăţi bune la chitară şi avem lejer ce-a de-a doua piesă bună de pe Opus Eponymous.

Stand By Him are un riff foarte hard-rock retro, ceva ce s-ar potrivi de minune în primele albume Black Sabbath. Revine vocea bântuitoare a solistului fără nume (poreclit Papa Emeritus pe unele site-uri). Aceleaşi teme întunecate sunt abordate. Avem o armonie orgă-chitări care o secundă îmi dau senzaţia de speed-metal, dar nu durează mult, înapoi la un amalgam de sunete şi într-un final la riff-ul de început.
Satan Prayer este Captain Obvious-ul întregului album în ceea ce priveşte versurile. S-ar putea să vă enerveze, să vi se pară respingător sau să vă fie indiferent (aşa cum îmi este mie). Dar veţi uita de ele când veţi asculta instrumentele, îmbinările, liniile melodice ale vocii.

Death Knell scoate pentru început bass-ul şi cu toba mare la înaintare. Are un ritm destul de lent, un pic chinuitor. Pentru cunoscători...sună foarte doom.
Prime Mover merge după aceleaşi principii ca şi primele piese. Am uitat să menţionez o caracteristică generală a pieselor : foarte scurte şi la obiect, de maxim 4 minute şi ceva fiecare. Albumul în sine este scurt dar te face parcă să revii asupra lui.
Genesis este un instrumental năucitor care are funcţia de a închide albumul, lăsând totul într-o aură plină de mister şi o dorinţă pentru câteva răspunsuri.
Ca piesă bonus avem un cover după The Beatles cu Here Comes The Sun. Piesa este o alegere cel puţin surprinzătoare ţinând cont de versurile şi tema generală de pe Opus Eponymous dar instrumental sună bine şi lângă celalte 9 bucăţi.

Alte cuvinte ar fi de prisos. Mai jos aveţi 3 piese de referinţă. Ascultaţi, judecaţi şi eventual sper să vă placă. Ca o concluzie, eu nu cred în diavol. Dar dacă Lucifer ar exista şi ar asculta muzică, nu cred că ar asculta black metal, cu instrumentele alea gâjâite, grohăieli şi producţie de garaj. Ăsta ar fi arhetipul. Dar nu. Cred că mai degrabă Lucy ar asculta Ghost.

Ghost - Ritual
 
 Asculta  mai multe  audio   rock

Ghost - Con Clavi Con Dio
 
 Asculta  mai multe  audio   rock

Ghost - Elizabeth
 
 Asculta  mai multe  audio   rock