marți, 24 august 2010
The Kung Fu Kid
Am mai spus de cateva ori ca nu scriu pe blog despre filmele vazute pentru ca inevitabil se dau spoilere si eu nu vreau asta. Am scris despre Prince of Persia pentru ca era un caz special, filmul purtand titlul jocului meu preferat (si aici s-au si oprit lucrurile in comun dintre cele doua).
Scriu acum despre remake-ul de la Karate Kid pentru ca toata lumea a vazut originalul, e imposibil sa nu stiti povestea de baza, asa ca nu stric nimic si nu ar fi rau sa insir cateva randuri pe tema lui.
De ce Kung Fu si nu Karate Kid? Pentru ca actiunea are loc in China unde artele martiale practicate se numesc Kung-Fu in timp ce Karate este o practica originara din Japonia, mai exact din Okinawa. Okinawa, daca mai tineti minte, era insula de unde venea Mr. Miyagi si este principalul loc de unde s-a dezvoltat karate-ul.
The Kung Fu Kid ii are in distributie pe (cel care n-are nevoie de prezentari) Jackie Chan si pe Jaden Smith, fiul lui Will Smith pe care deja l-am vazut in cateva ipostaze ca actor si sunt impresionat. A avut debutul in acelasi film cu taica-su in The Pursuit of Happiness care ramane pana in ziua de azi un film foarte emotionant, apoi in The Day The Earth Stood Still (o plictiseala de film SF cu Keanu Reeves) si intr-un episod din The Suite Life (singurul serial de la Disney pe care chiar il urmaresc pentru ca....e amuzant!).
Pustiul are potential. Ce m-a impresionat in "Kung Fu" a fost ca seamana incredibil de mult cu Will atunci cand joaca. Si nu o face voit, cu scopul de a arata ca stie sa joace. Nu. E foarte natural si are aceleasi gesturi, aceleasi priviri si chiar aceeasi dictie...ma rog, in limitele in care pot sa-l compar cu un adult. Dar oricum, Jaden si-a facut treaba excelent. Acum tinand cont ca filmul e produs de Will si Jada Smith, vor fi si barfe si rautati de dragul de a fi, dar eu cred ca baiatul s-a descurcat excelent pentru un astfel de rol. A avut farmec, a avut charisma. Daca filmul a suferit de ceva...nu a fost de la el.
Povestea urmeaza firul clasic cu mici diferente, modificari s.a.m.d pe care nu o sa le dezvalui de dragul peliculei. Actiunea are loc in China dar nu m-a convins prea tare cadrul, nu mi-a dat senzatia de profunzime asupra locatiei si efectiv nu mi-a insuflat nimic din magia Beijingului.
De altfel, Jackie Chan mi s-a parut generic. Stiu ca probabil l-am urmarit cu gandul la Pat Morita (interpretul lui Miyagi din seria originala) dar chiar n-am simtit mare lucru pentru el si parca nici personajul in sine n-a vrut sa se faca prea placut.
Pe langa toate astea as mai adauga faptul ca mama personajului principal a fost extrem de enervanta si simteam ca vreau sa inchid televizorul de fiecare data cand o auzeam deschizand gura.
Chiar daca are cateva lipsuri, filmul mi-a lasat o senzatie placuta de film usor (mai ales dupa ce duminica am vazut Shutter Island...holy crap!) cu care sa treaca filmul. E destul de lung, dar eu zic ca nu plictiseste. Nu e un film rau dar nu se poate ridica la nivelul clasicului din mai multe motive.
In maxim 5-6 ani o sa incepem sa avem filme de actiune cu Jaden Smith. The kid likes to be a badass!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
L-am ocolit pana acum, dar daca zici tu ca se apropie ca nivel de Karate Kid o sa ma uit. A, si eu a trebuit sa ma uit la From Paris with Love ca sa-mi revin dupa Shutter Island (si cu ocazia asta am plans dupa zilele buna ale lu nea` Travolta...)
Trimiteți un comentariu