marți, 17 august 2010

Iron Maiden - The Final Frontier


Duminica seara a avut loc unul dintre cele mai cool concerte organizate in Romania si din pacate eu n-am putut ajunge. De ce a fost atat de cool concertul celor de la Iron Maiden? In primul rand pentru ca ei sunt Iron Maiden, a doua (atentie!!! subiectivism masiv) cea mai tare trupa din lume (atentie!!! subiectivism masiv) si vor fi vesnic incredibil de cool. In al doilea rand pentru ca au concertat in afara Bucurestiului - asta mi s-a parut cea mai tare chestie. Din pacate a fost tocmai la Cluj, o locatie care mi s-a parut foarte nepotrivita pentru mine. Ca sa-mi fie ciuda si mai mult, biletul la britanici nu era decat 100 de lei, un chilipir pe langa aia 300 care i-am dat sa-i vad pe The Big 4.
Da, n-am ajuns sa-i vad pe Maiden la cea de-a treia venire in Romania dar m-am mai consolat cu faptul ca setlistul lor a fost cam naspa, prea multe melodii de pe ultimele 3 albume (nepunand la socoteala The Final Frontier) albume care pe mine m-au cam plictisit si n-au cantat nimic de pe materiale gen Powerslave sau Piece of Mind. Ok, what the fuck is that all about? Raman cu amintirea ca in 2008 au cantat capodopera dupa capodopera si ca am fost acolo sa-i vad. 

M-am gandit sa profit de ocazie si sa-mi zic si eu parerea despre noul lor material aparut saptamana trecuta. The Final Frontier vine dupa A Matter of Life and Death din 2006, album care nu mi-a spus mare lucru si care mi-a trezit interesul doar cu melodia The Reincarnation of Benjaming Bregg si a istoriei intrigante din spatele acestui personaj.
Maiden au avut apoi un urias tur mondial unde au celebrat turneu din 1985 - Live After Death - cand au trecut si prin Romania si i-am vazut si noi.
In general Iron Maiden sunt o trupa caracterizata prin fidelitatea pe care au aratat-o de-a lungul timpului fata de stilul lor, neschimbat prea mult de-a lungul a 35 de ani de cariera. Ce difera la ei fata de trupe care au facut acelasi lucru si au cazut in rutina (gen AC/DC, Manowar s.a.m.d.) este ca intotdeauna au avut un sunet fresh, chiar daca genul s-a pastrat, intotdeauna au compus muzica ce a sunat modern, in pas cu timpul, nu acorduri uitate din anii '80.

Nu pot spune ca ma dau in vant dupa Final Frontier dar este un album muncit, facut cu simt de raspundere, la standardele gigantului care este Iron Maiden. Suna bine, dar nu are nimic catchy, nimic care sa-l faca memorabil.
Se deschide cu o combinatie bizara Satellite 15...The Final Frontier, practic doua piese legate una de alta. Satellite 15 este insa foarte plictisitoare si parca nici nu i-as zice piesa. Final Frontier este primul cantec care a primit si videoclip, unul dragut si interesant. Piesa este scurta si catchy si are un plus de la mine pentru asta. Refrenul mi-a ramas rapid in cap, Bruce Dickinson o canta foarte misto cu vocea sa memorabila. Solo-urile de chitara marca Dave Murray, Adrian Smith si Janick Gers curg armonios in stilul caracteristic, tobele lui Nicko McBrain sunt exact asa cum ar trebui iar bass-ul lui Steve Harris mentine ca intotdeauna un minim interes.

A doua piesa este El Dorado despre care am scris in iunie aici. Ma mentin la parerea ca incepe bine dar continua prost si e prea lunga. Daca scurtau din ea vreo doua minute e posibil sa fi fost mai bine.

Mother of Mercy este a treia piesa si foarte posibil sa fie si preferata mea de pe acest album. Pentru ca imi plac versurile, este foarte progresiva, vocea lui Bruce atinge noi nivele de awesomeness, iar refrenul este epic! S-ar putea sa intre cat de curand la categoria "de ascultat des" la mine in iPod.
Urmeaza Coming Home care are caracter de balada. Solo-ul de chitara mi-a placut aici in mod deosebit.

The Alchemist imi suna si acum a piesa reciclata. Vrea sa fie un nou Aces High si asta nu e bine pentru ca nici nu-i iese. Aces High este o capodopera si cumva The Alchemist cade in derizoriu.

Urmeaza apoi cealalta jumatate a albumului care reprezinta un mister pentru mine, pentru ca nu am ascultat-o de prea multe ori din cauza lungimii exagerate a pieselor. Asadar ultimele 5 piese au in ordine lungimea de 9 minute 06, 7 minute 48, 9 minute 03, 8 minute 28 si 11 minute 01. Si nu ca m-ar deranja lungimea lor neaparat dar si structura. Sunt mult prea progresive, si pana ajungi la climaxul lor simti ca vrei sa schimbi si sa asculti altceva. Prea multe pasaje de chitara clean cu ritmuri crescande incet-incet pana la o explozie in distors. Apoi multe, multe solo-uri la chitara. Si inteleg ca sunt multe ca-s 3 chitaristi in trupa si toti sunt talentati si stiu sa dea multe acorduri deosebite dar efectiv imi pierd prea repede interesul pentru piese.

Nu stiu cum as putea sa explic. Ascult piese care au si 15 minute, 10...9...s.a.m.d. dar acele piese ma tin parca cu sufletul la gura pe cand cele de pe The Final Frontier nu fac asta. A nu se intelege ca nu sunt de calitate. Sunt muncite, suna foarte bine, versuri interesante, dar desi toate elementele astea luate separat sunt foarte ok, impreuna fac niste cantece destul de plictisitoare.

Continui totusi sa apreciez Iron Maiden pentru ca sunt relevanti, au muncit mult pentru materialul asta, se cunoaste asta. Live sunt in continuare extraordinari desi alegerea pieselor pentru turneul asta este cat se poate de dubioasa si il iau pe Bruce Dickinson in trupa asa ca merita toata atentia din lume.

Up The Irons ! (am atasat linkul de la videoclipul care nu are cod de embedding)

Un comentariu:

sunetul-mai-tare spunea...

Prima daca cand am auzit ca vin la Cluj am zis ca-i gluma:)) mi se parea asa ciudat un concert de o asemenea anvergura in afara Bucurestiului. Acum ma gandesc c-a fost mai bine asa.

Ia sa fac si eu rost de album...