Una scurta in loc de 3...

Of...saptamana aglomerata. Mai aglomerata decat m-as fi asteptat.
Hai sa pun in revista cam ce s-a mai intamplat, respectiv ce se va intampla.

Am fost luni la un majorat. Da, exact! Lunea! Si a fost original si a fost spectaculos, a fost placut, m-am distrat...bine, poate un pic prea mult :D . Dupa aia mi-a luat doua zile sa-mi revin la forma initiala. Ok, asta n-a fost la fel de placut.

Am urmarit super-incantat marti seara cum Unirea Urziceni i-a snopit in bataie (fotbalistic vorbind, desigur) pe cei de la Glasgow Rangers chiar pe Ibrox Stadium (Scotia) cu scorul de ! 4-1 ! Impecabil jocul echipei romanesti. Dan Petrescu s-a nascut pentru a-i bate pe britanici si a aratat inca o data chestia asta, chiar inainte de a se disputa partida. Urziceni-ul i-au facut pe Rangers la absolut orice capitol. Un joc exceptional prestat de campioni, sper sa nu fie si ultimul de acest fel (dupa modelul CFR si Steaua).
E oficial, de azi sunt simpatizant urzicenist :)
E frumos ca dupa o aberatie de genul Serbia - Romania avem un eveniment atat de frumos. Dar asta se datoreaza unor jucatori impresionanti si a unui antrenor care stie ce are de facut. Bravo lor!

Maine plec la Arad la Festivalul International de Teatru Francofon. Site-ul evenimentului este aici. Se pare ca vom juca in prima zi (duminica). Nasol, dar asta e...restul saptamanii rezervate evenimentului va fi oricum relaxant pentru noi. O sa luam un tren care o sa faca in jur de 24 de ore pana in Vestul tarii. Asta daca nu cumva CFR-ul (si de data asta n-are treaba cu fotbalul) sau Mama Natura (mnu, nici cu Dan Negru n-are treaba) or sa ne faca o surpriza neplacuta.
In principiu (din nou, cu trenurile in Romania totul este plin de variabile) ma voi intoarce sambata pe 30. Ma indoiesc ca o sa mai prestez ceva in scris pe-aici pana atunci so...take care!

Like duh, normal ca va las cu multa muzica pana atunci :



Blind Guardian - The Bard's Song (In The Forest)





The Agonist - Thank You Pain




Children of Bodom - In Your Face

X-Men Origins Wolverine

Mai nou ma joc chestii cu supereroi. Sa fie nostalgia? Atat de dor mi-e de copilarie? Sau frustrarea ca Jetix a disparut si ca toti clasicii desenelor animate au fost inlocuiti de niste adolescenti gay si alte chestii retardate?

Tin minte ca am facut cunostinta cu X-Men prin intermediul unei jucarii primite cadou de Craciun de la gradinita. Nu mai auzisem de ei pana atunci. (Fox Kids nu fusese adus in Romania, ehehe, amintiri de pe vremea dinozaurilor). Personajul pe care-l primisem eu fusese (culmea!) un individ cu frizura ciudata si cate-un set de gheare pentru fiecare mana. Mi-aduc aminte ca jucaria mea arata poate cel mai neimpresionant fata de ale altora, dar stiti ce? S-a dovedit intr-un final ca eu posedam cel mai cool personaj din cate a avut vreodata X-Men.

Departe de a fi preferatul meu, Wolverine este personajul principal din acest nou joc marca Marvel. De fapt nu cred ca a existat vreodata un joc X-Men in care Logan a.k.a. James Howlett a.k.a. Wolvie sa nu fie prezent. Pe de-o parte pentru ca e cel mai popular erou din serie...pe de alta pentru ca abilitatile sale sunt printre cele mai usor de creat si replicat pe un computer.
Si am tot jucat fel si fel de creatii dupa faimoasa echipa de supereroi. Majoritatea slabe la concurenta cu filmele - care sa fim seriosi...nu au impresionat pe nimeni. Jocul facut pentru filmul X-3 : The Last Stand a fost cat de cat interesant pentru ca pe langa batranelul cu gheare am mai putut trece si prin pielea lui Nightcrawler (favoritul meu din serie laolalta cu Cyclops) si a lui Iceman. Expunerea in joc a lasat enorm de dorit, dar a fost un inceput. Conceptele folosite au fost interesante. Joc dupa joc, seria celor de la Marvel incepea sa devina tot mai decenta.

Pentru prima data in istorie, Wolverine Origins se prezinta ca fiind jocul cu adevarat bunicel pe langa predecesoarele sale. Un gameplay mai mult decat decent, combinata cu ceva mai multa seriozitate si un voice-acting imprumutat din filme au facut din acest joc ca timpul pierdut in fata monitorului sa nu fie chiar in van.

Jocul urmeaza, mai mult in paralele decat pas cu pas, povestea din filmul aparut anul asta (cu acelasi nume). Am vazut filmul inainte sa ma apuc de joc si va spun ca e ok. Inca slab dar ok. Comparat cu primele 3 parti, as spune ca si la capitolul cinematografie Marvel incepe sa faca lucrurile mai bine. Povestea m-a lasat efectiv tampit - eu stiam ca ghearele lui Wolverine aparusera in peisaj odata cu inserarea scheletului de adamantium (atentie! urmeaza pasaje nerdy!) dar aparent individul avea gherute din os inca de mic copil. De asemenea nu inteleg cum poate fi Victor Creed a.k.a Sabretooth sa fie frate cu Logan. Sunt atatea lucruri care nu se leaga in filme si nici in benzile desenate nu ar fi fost aduse in discutie (in desene animate se stia ca erau vechi dusmani).

Dar cam atat cu poliloghia, sa vorbesc putin si despre jocul efectiv. Avem in fata un action mai mult decat decent - impresionant in anumite instante. Sistemul de lupta merge ca uns de cele mai multe ori si totul in niste cadre care au grija sa para cat mai cinematice posibil. Evident ca anumite faze de actiune luate din film (firele narative se mai intersecteaza, de cele mai multe ori cu lucrurile usor schimbate) au fost modificate incat sa se potriveasca mai bine in lumea virtuala, sa fie mai spectaculoase (exagerat de spectaculoase chiar) si de cele mai multe ori lucrurile ies frumos.

Pe langa gameplay am mai fost impresionat si de grafica jocului. Desi am avut momente cand framerate-ul scadea drastic si fara vreun motiv anume, in general n-am avut probleme in a admira motorul asemanator cu Prototype (dat cu jumatate de generatie in urma totusi). Totul arata foarte frumos de la peisaje pana la personaje cu tot cu membrele retezate si sangele din dotare. Da, Origins este un joc sangeros. Daca stau bine si ma gandesc este primul din seria Marvel care necesita o anumita limitare de varsta. In jocurile precedente ieseau doar stelute si artificii in urma contactelor dintre Logan si adversari. In Origins insa avem necontenit niste masacre de toata frumusetea. As zice ca e un adevarat plus. Cea mai tare faza e constituita de abilitatea de vindecare a lui Wolverine. Precum stiti, abilitatea sa de mutant implica vindecarea foarte rapida, aproape instantanee, lucru care-l face in teorie indestructibil. In Origins, pe trupul lui Logan vom putea observa urme din fiecare contact cu adversarii...taieturi, gloante, explozii, impunsaturi, arsuri. Si toate se vindeca sub ochii nostrii exact ca in filme, exact ca in benzile desenate. Efectul acesta vizual este superb. Hainele se vor sfasia de pe el. Cu cat daunele corpului sau vor fi mai mari, cu atat vom vedea parti din scheletul sau de adamantiu iesind la suprafata.

Adaugati la toate astea si un sunet destul de bun si am putea sa incheiem cu partile bune din acest joc.

Din pacate, exista si parti rele. Destul de multisoare - sunt genul acela de defecte care fac totusi diferenta dintre un joc ok si unul cu adevarat bun. In primul rand as putea mentiona prezenta elementelor de platforming si puzzle (copiate destul de prost din Prince of Persia). Ocupa o buna parte din conditiile de avansare in nivele si nu o data vor parea extraordinar de frustrante, neinspirate si efectiv prost implementate. Au fost multe momente in care-mi ziceam ca ceea ce ma chinuiam sa fac cu Logan de un sfert de ora as fi facut intr-un minut cu Printul din Persia (ma refer aici la motorul de miscare si coliziune din fiecare joc). De asemenea, sunt foarte multe bug-uri, bug-uri care te forteaza fie sa reiei un nivel de la capat (desi n-ai pierdut/murit) fie chiar sa restartezi calculatorul.

Adversarii proaspat ucisi vor levita, se vor intersecta cu Logan si vor face niste erori grafice de toata frumusetea. La unele batalii cu bosii, anumite scripturi de actiune nu vor merge asa cum ar trebui. Gambit spre exemplu, va prabusi niste litere uriase de pe o cladire, cu intentia de a-l dobori pe Wolverine. Insa tot ce va face de cele mai multe ori va fi sa cada singur in gol, lasandu-l pe eroul nostru singur, fara vreo posibilitate de a continua mai departe. Reload Checkpoint!
Alteori tot jocul va ingheta complet. Nicio comanda din Windows nu-l va putea scoate din starea asta. Asa ca nu va ramane decat un singur lucru de facut - restart. O alta problema e constituita de timpii imensi de incarcare de la checkpointuri. Eram obisnuit in general ca dupa ce am un game over, optiunea de checkpoint sa ma duca rapid de unde ramasesem. Doar ca -rapid- nu intra in ecuatie. Mai ales cand veti repeta o faza de mai multe ori, pentru ca Logan se intepeneste intr-o piatra si nu poate sari prapastia in timp ce un elicopter trage in el.

Daca totusi treceti peste aceste elemente deranjante, Origins chiar isi face treaba - un action spectaculos, destul de aratos. Daca va place Wolverine - cu atat mai mult. Hugh Jackman isi imprumuta atat chipul cat si vocea pentru acest joc si o face destul de bine. Din tot casting-ul din seria X-Men, cred ca el si-a facut cel mai ok treaba.
In concluzie, daca sunteti fani - nu-l ratati. Merita. Merita sa treceti peste momentele de frustrare avand in vedere ca alternative mai bune la universul X-men nu prea exista in momentul asta. Daca nu sunteti fani dar totusi vreti ceva lejer, spectaculos si intuitiv...Origins e pentru voi!

Nota 8/10

Agalloch in Romania

Una scurta astazi si tot din muzica - Agalloch vor veni in Romania (eu am aflat de la Saint) in luna martie si vor sustine doua concerte - unul la Brasov si unul la Bucuresti ; dupa spusele celor de la MetalHead, spectacolele vor fi diferite...un soi de partea I si partea a II-a.

Martie o sa fie o perioada destul de complicata pentru mine, dar tare mi-as dori sa pot ajunge la Bucuresti sa-i vad...sunt o trupa cu totul si cu totul deosebita.
Nu sunt tocmai faimosi sau comerciali, dar au o muzica speciala. Stilul ar fi un progressive folk-metal dar stilul nu spune nimic despre ei.

Muzical vorbind, cel mai bun exemplu de cantece de la ei sunt cele pe care le-am postat ascuns aici.

Si o sa mai las o piesa, pentru ca pot :P


Agalloch-Dead Winter Days
Asculta mai multe audio Muzica

Paramore - Brand New Eyes

Poate nu sunt exemplul tipic din muzica pe care o ascult eu, dar imi place Paramore!
Am facut cunostinta cu ei prin intermediul piesei Misery Business de pe albumul RIOT! Efectiv mi-a placut ce auzeam. Un punk-alternative puternic, cu niste chitari bine asezate in peisaj si o solista care si in momentul asta mi se pare de-a dreptul incredibila. Hayley Williams are la 20 de ani o voce uluitoare si merge perfect cu genul de muzica abordat.

La sfarsitul lui septembrie, Paramore au lansat cel de-al treilea album de studio al lor, pe numele materialului - Brand New Eyes.

Promovarea a inceput cu single-ul Ignorance - si mi-a placut. Poate ca aducea un pic cam mult cu Misery Business, dar Paramore sunt o trupa tanara si inca au dreptul sa se repete, doar sa nu ajunga un fel de AC/DC pe genul lor.
Cateva saptamani mai tarziu a aparut si restul albumului. Culmea, nu am fost foarte impresionat. E drept ca intre timp in auditiile ce au urmat, anumite piese au inceput sa-mi surada si probabil procesul va mai continua o vreme dar tot nu-mi convine cum e structurat. Poate asta se trage de la faptul ca ascult cu predominanta metal sau am fost poate doar pretentios.

Nu ma intelegeti gresit, muzical vorbind, Brand New Eyes e un material excelent. Doar ca modul in care vin piesele unele dupa altele si stilul abordat - m-au dezamagit putin. Vroiam mai multa atitudine, mai multa forta, mai multe piese "saltarete" mai mult punk decat alternative.
Si exista cateva momente pe album in care ceea ce vreau eu chiar are loc. Dar prea putin pentru un material de 12 cantece.
Tin din nou sa spun - nu neaparat ca ar fi slabe - dar sunt foarte multe piese unde chitarile se pierd pe fundal, ca si cum n-ar fi, ca si cum am asculta un oarecare album pop. Este evident o miscare un pic comerciala. Si este ceva firesc.

Brand New Eyes se deschide cu Careful - care este pe gustul meu. Un pic de viteza, de revolta in vocea solistei - misto!
Urmeaza apoi Ignorance - primul single - si probabil cea mai buna piesa de pe album. Riff misto, voce excelenta si versuri foarte catchy! Auditie obligatorie.
Playing God va deschide o serie de cantece ce va predomina - cu un stil de alternative rock, veti uita ca exista niste chitaristi foarte talentati in trupa. Singurul lucru memorabil va ramane vocea lui Hayley care continua efectiv sa straluceasca.
Brick By Boring Back m-a facut sa jubilez. Nu ma mai repet, este exact stilul care ma atrage la Paramore.
Turn It Off, The Only Exception, Feeling Sorry si Looking up sunt dragute, dar nu prea impresioneaza in niciun aspect (in afara de voce, dar am mai spus asta o data). Armonii simpatice intre chitari (uneori doar intre electrice, alteori cu aparitii de acustica) dar veti trece repede peste ele.
Where the lines overlap are tendinta de a oscila de la un ritm mai alert la ceva mai linistit. Nu prea pare insa sa duca undeva anume.
Misguided Ghosts si All I Wanted sunt amandoua niste balade in toata regula cu mentiunea ca All I Wanted este o piesa foarte puternica - lirica buna, la fel si intrumentalul.
Materialul se incheie cu Decode - piesa care a aparut pe soundtrack-ul de la Twilight si care mie nu mi-a placut din simplul motiv ca a fost asociata si scrisa parca special pentru film. Niciodata genul asta de piesa nu poate sa iasa foarte bine.

As spune ca Paramore au evoluat, au inceput sa faca o muzica mai matura, pastrand insa si reteta care-i face deosebiti (dupa parerea mea). Dar parca Brand New Eyes o ia prea mult spre alternative si vrea sa-si uite originile punk-pop. Va fi foarte interesant de vazut unde se va situa urmatorul material. La aceeasi limita? Sau undeva mai mult spre alternative?

Oricum ar fi, eu zic ca merita sa-i dati o ascultare, fie si doar pentru vocea solistei. Mda, Hayley Williams ruleaza.

Credinciosii si moastele

Tot da insistent pe la tv imagini din Bucuresti de la moastele nu-stiu-carei sfinte. Si lumea se ingramadeste claie peste gramada sa...vada? atinga? Nu stiu exact, eu chiar nu inteleg.

Dar sa nu calcam peste crezurile si optiunile religioase ale oamenilor. Sa o luam prin abstract - cei care ar trebui sa se duca acolo, ar trebui sa mearga ca la un fel de pelerinaj. Linistiti, pasnici, in cautare de ideal sufletesc. Asa ar trebui. In schimb, romanasii "crestini" se fac ca in fiecare an de ras pe la televizor incercand sa se dea mari credinciosi.

Se ingramadesc inutil, se injura, tipa unii la altii, plang, blesteama, se vaita, se mai inchina putin cand vin cameramanii pentru ca apoi sa o ia de la capat. Oh da! Crestini! Fara sa vreau sa ofensez pe nimeni, dar eu mai degraba i-as considera cretini. Ok, esti religios si esti convins de faptul ca daca vei sta in prezenta unor oseminte ce se presupune ca ar fi apartinut unei persoane sfinte - sa zicem ca sunt ok cu asta (desi nu sunt in principiu, dar fie ce o fi). Dar sa te duci acolo si sa te dai in spectacol crezand ca daca vei fi mai in fata sau te vei lua la bataie vei fi mai binecuvantat, asta este pura prostie - prostie romaneasca.

Desigur ca majoritatea sunt batrani din genul acela care tot au impresia ca daca au iesit la pensie totul li se cuvine si ei sunt mai importanti decat restul lumii. Probabil ei sunt exemplul ideal de pseudo-credinciosi. Mosi si babe care populeaza biserica dandu-si aere de oameni pocaiti pentru ca in secunda doi sa se apuce sa dea din coate si sa dracuie. Oameni senili care se uita prea mult la televizor...

Si pentru ca nu ma pot abtine, hai sa spun cate ceva si despre moaste - deci sunt niste oseminte pastrate de cine stie cand si unde care se presupune ca ar fi apartinut unei persoane care (si aici vine chestia foarte discutabila) ar fi fost un sfant/sfanta. Si lumea se aduna in jurul lor sa stea ei acolo putin si sa ...??absoarba?? puterea divina din aceste oseminte. Dar se stie sigur ca daca persoana a fost sfanta si ramasitele sunt la fel? Daca a murit si sufletul a mers in rai, abilitatea divina a ramas in corp? Oooookaaaaaay!!!
Nu vi se pare pe undeva curios cum niste oameni foarte violenti cred intr-o chestie ca cea descrisa mai sus?

Vesnica si fascinanta Romanie!

Inca sunt de parere ca toata chestia asta cu religia este calea perfecta prin care anumiti oameni pot manipula masele. Uitati-va la Basescu! A mai facut el cu ocazia asta o plimbare electorala prin multime? A facut! Ce o sa zica lumea? Hai sa-l votam pe asta, ca uite - e credincios...e exact ca noi, oamenii de rand! In schimb individul e serios plecat cu mintea - mai nou scrie poezii despre cum moare maica-sa (desi doamna in cauza este foarte in viata), se hahaie in emisiuni. Si sa amintim ca din punctul multora de vedere nu a facut nimic in cinci ani de campanie?

Misto si cum a cazut guvernul...oamenii politici fac ce fac si niciodata nu intra in rutina sau plictiseala. Cine o sa fie oare Ministrul Educatiei? Oare ce inovatii se vor mai aduce examenului de Bacalaureat? Hai sa tinem degetele incrucisate pentru ceva la fel de original ca pana acum!

Batman Arkham Asylum

Probabil toti avem un supererou preferat din amalgamul care ne-a fost dat sa-l avem de-a lungul timpului. Majoritatea dintre noi am facut cunostina cu ei din desene animate sau cine stie...din benzi desenate. Apoi au venit filmele, urmate de noi serii de animatii si intr-un final nu se poate sa nu ne fi aruncat privirile si pe jocuri cu personajele noastre preferate.
Supereroul meu preferat a fost dintotdeauna Spiderman. Am adorat seria aia minunata pe care o dadeau la Fox Kids/Jetix (si care acum a disparut damn it!). Am jucat de sute de ori o varianta de PC din 2001 desi nu era tocmai prea rasarita. Apoi au venit filmele si noi serii de jocuri. Din pacate nici unele(cu exceptia primelor doua filme) nu prea s-au ridicat la un nivel decent. Probabil e greu sa simulezi tot ce poate face un astfel de personaj - eu inca astept o reprezentare mai buna a lui Spidey.

Mi-a placut si Batman de mic. Nu foarte tare, dar mi-a placut. Apoi dupa o vreme mi-a devenit indiferent, asta pana sa ma uit la The Dark Knight. Da, si eu ca si mai toata lumea am ramas fermecat de Heath Ledger si de cat de bine a putut juca. In momentul in care auzi ca apare un joc! cu Batman unde inamicul central este Joker, cum ii poti rezista?
Jokerul din acest joc, laolalta cu Batman si restul de personaje nu sunt inspirate din Heath Ledger, Christian Bale sau oricare creatie de-a lui Christopher Nolan. In schimb, producatorii jocului au ales sa mearga direct la sursa mai sigura - seria veterana de desene animate. Astfel ca un numar considerabil de voci din acest joc sunt aceleasi cu The Animated Series. Ceea ce inseamna ca din start voice-actingul este de cea mai buna calitate.

Dar hai sa sapam putin in detaliile tehnice ale jocului si a povestii.
Din fericire, jocul nu doreste sa se inspire absolut deloc in ceva ce am mai fi vazut pana acum din aventurile liliacului. Cel putin nu din filme sau desene. Arkham Asylum este o locatie prea-bine cunoscuta pentru fanii universului DC Animated Universe. Este locul in care Batman isi trimite toti inamicii dupa ce ii invinge. Este asadar un penitenciar de inalta-securitate unde sunt adunate cele mai infame personaje din istoria lui Batman. Arkham Asylum este locul unde vom petrece timpul pe parcursul intregului joc.
Intriga este simpla si se incheaga destul de bine pe parcurs. Jocul incepe cu Batman gonind in viteza in Batmobil-ul sau spre Arkham. Pe bancheta din spate il are incatusat pe nimeni altul decat Joker. Ajunsi la azil, Bats (asa cum este alintat pe parcursul jocului) simte ca este ceva suspect in felul in care Joker s-a lasat prins atat de usor si cum se bucura atat de mult sa se afle acolo, astfel incat decide sa-l escorteze personal pe nebun in celula.
Intr-un mic moment de neatentie, Joker scapa. Infiltrata in sistemul de securitate, acolita lui - Harley Quinn blocheaza toate iesirile si da drumul tuturor detinutilor. Curand se dovedeste ca staff-ul gardienilor nu le poate face fata si ghiciti ce! Batman nu se intoarce prea devreme acasa.

Si acum partea cu adevarat importanta si spectaculoasa - gameplay-ul. Spun cu mana pe inima ca nu m-as fi asteptat niciodata sa fie atat de bun, atat de inspirat, atat de fun - chiar perfect din punctul meu de vedere. Din primul si pana in ultimul moment simtim ca suntem Batman. Nu exista niciun fel de limita fata de ce cunosteam in legatura cu el, dar nu e nici cu nimic mai presus decat ne-am astepta. E bine antrenat, dotat cu tot felul de echipamente spectaculoase dar nu vom fi lasati nici macar un moment sa uitam ca la urma urmei Bats este doar un om si nu este nimic supranatural in legatura cu el.

Jocul reuseste in cel mai remarcabil mod sa combine elementele de actiune cu cele de stealth. In fata unei gasti de batausi neinarmati, veti savura la maxim faptul ca supereroul nostru le va trage fara nicio problema o mama de bataie. In momentul in care detinutii incep insa sa aibe acces la arme...atunci lucrurile se complica putin. Doar ca sistemul stealth isi face datoria din plin. E greu de spus in cuvinte cat de spectaculos si satisfacator este sa stai ascuns, sa lovesti pe neasteptate si apoi sa dispari inapoi in umbre, lasandu-i pe ceilalti speriati, nestiind de unde vei ataca in continuare. Iti da un memorabil sentiment de superioritate pe care eu nu l-am mai intalnit in alte jocuri. Daca ai fi in pielea detinutilor alora, te-ai simti ca intr-un horror. Doar ca noi suntem in pielea lui Batman - noi suntem sursa horror-ului.

Vom intalni pe parcurs tot felul de personaje cunoscute, bune si rele - incepand cu Gordon, comisarul si fiica sa, Oracle (ca aliati) pana la inamici precum Joker, Harley Quinn, Poison Ivy, Killer Croc, Bane, The Riddler (prezent doar pentru niste puzzle-uri), Victor Zsasz si (dedicatie speciala) The Scarecrow. Toti sunt realizati memorabil si fiecare va oferi jucatorului momente unice. Nu-i vom avea insa pe altii la fel de faimosi, precum The Penguin (adus in discutie de cateva ori insa), Catwoman si Two-Face (care aparent isi face de cap prin oras in timp ce Batman este prins in Arkham).
Nu pot sa nu-l mentionez inca o data pe Scarecrow care mi s-a parut de departe cel mai enervant dar interesant personaj din joc. Iluziile induse de el m-au azvarlit din postura de bantuitor in cea de bantuit - nu mi s-a parut corect (pana la urma eu eram cel care aducea horror-ul nu cel care era victima lui) dar a fost cat se poate de interesant.

Nu vor lipsi faze memorabile de actiune, accesorii (batarang, batclaw, batgel etc), zborul cu pelerina de liliac si niste inregistrari audio pe care Bats le va tot descoperi pe parcursul jocului. Avem chiar un Batcave ascuns undeva adanc in Arkham.
Grafic - jocul arata de-a dreptul impecabil, de la primul pana la ultimul pixel. Optimizarea este de-asemenea impecabila incat va merge superb cu detalii bune pe un sistem de performante medii (cum am eu).
Sunetul, laolalta cu voice-actingul si muzica - sunt spectaculoase si nu au in niciun moment senzatia de repetitie sau monotonie. Un alt plus l-as da pentru semi-libertatea pe care jocul o ofera in abordarea adversarilor. Veti fi surprinsi de cat de multe moduri exista prin care puteti scoate din joc inamicii.

Efectiv nu se poate spune nimic rau de acest joc...bine, poate ar fi coperta - care este prea banala, dar hai sa nu intram in niste aberatii inutile. Batman Arkham Asylum este un candidat sigur pentru Jocul Anului 2009. Efectiv va veti indragosti de el. Este evident si laudabil ca producatorii au pus mult suflet in el. Este diferit fata de orice alt joc cu supereroi. Este poate cel mai bun la acest capitol. Oricum ar fi, nu trebuie ratat. Garantat veti pierde cateva ore bune in fata lui.

Nota 10/10!

Oh no...I hear the bad boys comin'

Ador acea perioada a anului cand se organizeaza sedinta cu parintii. In fiecare an, mamele si tatii nostrii se aduna ca sa o mai auda putin pe diriga cum se vaita de noi. Cei mai rai, cei mai nenorociti, impertinenti, lenesi. De fiecare data cand incepe sa povesteasca...se aude blablabla - aceasi chestie an de an. Nu stiu cat de rai suntem...suntem 4 baieti in clasa...categoric nu e de la noi - poate or fi fetele mai diabolice si nu stiam noi.

Suntem impertinenti cu profesorii...sau ceva de genul asta. N-as spune ca suntem chiar impertinenti...poate totusi nu vrem sa inghitim orice mizerie pentru ca si noi si cei din fata noastra - suntem cu totii oameni. Mai nou suntem si majori - se presupune ca putem sa avem o opinie pertinenta, poate chiar dreptate in unele cazuri. Dar nu, noi aia 27 de insi suntem prosti si o persoana are intotdeauna dreptate. Nasol.

Din cate stiu eu suntem clasa cu cele mai mari medii (26 peste 9 sau ceva de genul asta) din tot liceul. In impertinenta si lenea noastra avem totusi astfel de performante.
A revenit inca o data la marea problema...de ce nu e toata clasa atat de unita inca sa fim BFF (best friends forever) cu totii? Deci cand auzi pentru a "n"-a oara chestia asta iti vine sa te dai cu capul de toti peretii. Mai tineti minte faza cu "hipiotii sedati si fericiti" - asta e visul dirigintei. Sa ne salutam fiecare-n parte, indiferent ca suntem atenti sau nu unul la altul sau avem starea necesara. Sa ridicam doua degetele in aer cu un zambet tamp pe fata si sa spunem pe un ton vesel - Pace tie, coleg drag!

N-ar fi minunat?
Nu mai reiau poliloghia - dar explicatia e simpla - se numesc personalitati, preferinte si grupuri diferite. Sigur, nu e ok sa ne luam la bataie sau ceva de genul asta intre noi - dar nimeni nu face asta...pentru ca nu e nimic neinregula cu colectivul - doar pretentii ciudate ale unor persoane care sunt, pana la urma, in afara grupului.
Nasol, nasol - suntem cea mai rea clasa din istorie si toate alea. OK! Oare de cate ori s-o mai fi repetat discursul asta si in fata altor generatii?

A doua chestie - s-a intamplat azi si m-a intristat peste masura. E ciudat cum o profesoara pentru care aveai foarte multa stima te trateaza cu cea mai urata nepasare posibila dupa ce trei ani de zile ai stat de nenumarate ori dupa ea, dupa programul ei ciudat si ai facut atatea activitati frumoase incat acum, ca vezi doamne esti a 12-a, sa-ti zica ca unei sosete stricate ca nu mai are nevoie de tine, pentru ca...invitabil...nu vei fi aici si la anul sa ajuti.
Pe scurt, ma asteptam sa fiu din nou alaturi de grupul de englezi anul acesta ca translator, mai ales ca actiunea ce o sa aibe loc in saptamana asta are amploare nu gluma. In schimb, eu si alte persoane care si-au exprimat de nenumarate ori dorinta de a se implica - am fost evitati in cel mai neelegant mod posibil. De parca nu s-ar fi asteptat sa discutam cu cei din clasele mai mici si sa aflam ca totul se intampla fara sa fim luati in calcul. Urat.

Mi se pare urat anul asta scolar. Pe langa schimbarile de date ale probelor orale care par sa nu mai inceteze, suntem tratati cu foarte mult dispret. Fie ni se spune ca mai avem nevoie de educatie (duh, la 18 ani s-ar putea sa fie cam greu) fie ca nu mai e nevoie de noi pentru ca...suntem in an terminal.
In concluzie - suntem terminati.

Poate ca o sa-mi fie dor de colegi, de atmosfera...dar categoric nu-mi va fi dor de cladirea aia si de oamenii din ea. Efectiv m-au dezamagit in lant.

P.S. Ce sa fie? Geografie sau Filozofie? Decizii, decizii. Efectiv nu stiu :-S

RIP Jetix

M-am tot tinut sa scriu despre asta, dar nu prea mi-am gasit timp.

Poate ca stiati ca parca din 15 septembrie, cel mai vizionat post de desene animate de la noi - Jetix - s-a transformat in Disney Channel. Cu siguranta ne aducem aminte cum in urma cu destul de multi ani si Jetix era noua fata, schimbarea de la Fox Kids. Adoram FK, si n-am avut probleme sa-mi placa pe-atunci si Jetix - care pastra mare parte din grila si aducea destule noutati interesante.

Au trecut anii. Eu (si multi altii ca mine) am crescut, am redus drastic numarul de ore petrecut in fata tv-ului (nici nu stiu daca mai sunt ore in momentul asta) - dar mi-a placut din cand in cand sa mai evadez din perioada asta ciudata a varstei pe care o am. Cel mai usor e sa te uiti la desene animate. Pe mine ma relaxeaza enorm chestia asta. Mi-aduce aminte de o perioada cand totul era atat de simplu, cand grijile erau toate pe termen scurt - o vreme cand eram copii. Cum sa nu fim putin nostalgici dupa asta? Exista atunci o inocenta, un entuziasm si o energie in mine pe care pur si simplu nu o pot regasi astazi. Doamne si ce mai adoram desenele alea!

A fost greu sa nu observ ocazional schimbarile de la Jetix - bagasera masiv programe in special fetelor - Spioanele in enspe mii de sezoane, Hannah Montana etc Efectiv am stat si m-am intrebat ce e asta. Ce e asa amuzant la Montana asta? Ce e asa misto la niste adolescenti care canta si danseaza niste banalitati si se dau staruri rock (bleah!). Ce e cu noile desene? De ce-s desenate atat de aiurea? De ce e dublajul atat de iritant? De ce ar permite cineva sa se dea un program ca Power Rangers la tv (este cretinismul total)? Ma depaseste. Totul.

Unde este Andy? Dar Louie? Bobby? Eek? Spiderman? Cainii detectivi? Orasul Purceilor?Pe bune, ce-s cacaturile astea care se dau acuma? E complet aiurea.

Nu stiu exact ce sa fac cu Disney Chanel asta. Cui se adreseaza el? Fetitelor de maxim 12 ani? Pentru ca eu ca baiat nu m-as fi uitat nici cand eram mic la tampeniile care se dau acuma pe postul asta sinistru. Probabil as fi fost mare fan Ben10 sau ceva de genul asta.

Pare pueril si stupid cand spun ca efectiv m-a intristat disparitia postului care pana la urma mi-a marcat copilaria. Da, am 18 ani, dar doamne cat de mult imi placea sa mai evadez din cand in cand...sa fug pe vremea cand aveam si eu 10-12 ani.

O sa avem in continuare generatii de smecherei si printese, asa cum vad copiii in serialele alea, cu dive pop fitoase si liceeni dansatori.
Noi generatia de supereroi, farsori, animalute inteligente sau de copii cu prea multa imaginatie...noi ramanem cu internetul - care din fericire nu uita. Daca stiti unde sa cautati, le veti gasi pe toate.

RIP Jetix.
Disney, I hope you burn in hell.

Aaaaah. Peace! :)

Later Edit : Postul cu nr.100 pe anul asta. Yay!