miercuri, 5 august 2009

Idoli

Cand ajung la o anumita varsta, copiii tind sa acumuleze foarte multe informatii din jurul lor, din tot ceea ce-i inconjoara. Si cum putini se omoara cu cititul, la fel de putini isi gasesc pasiuni artistice, ei incep sa digere foarte multa televiziune - in prima instanta si apoi intr-un final - foarte mult internet.
Aproape toti copiii isi gasesc personaje (mai mult sau mai putin reale) cu care se identifica, pe care le admira. Daca personajul respectiv nu este real din prima, va ajunge cu timpul, si orice avatar din desene animate sau jocuri va fi intr-un final inlocuit cu cineva real. Este acel moment in care fiecare isi gaseste un idol - o persoana care prin ceea ce face (joaca, danseaza, canta, face sport etc) starneste admiratia celor mici (uneori si celor mari).
Majoritatea am avut in anumite faze ale vietii un idol. Eu cand eram mic nu am avut. M-am gandit serios la un moment dat sa devin Spiderman, dar am zis ca nu se merita (costum inconfortabil, salariu modest, lipsa asigurarii medicale, riscul meseriei foarte ridicat, lipsa zgarie-norilor in Romania etc) si am renuntat la idee...Pana acum vreo 2-3 ani cand am gasit pe cineva asupra caruia sa privesc cu admiratie.

Dar pana sa vorbesc despre mine, eu deja un fel de semi-mos la cei 18 ani ai mei, vroiam sa astern cateva idei legate de generatia actuala, a copiilor care nu au depasit varsta de 13-14 ani, cei care inca sunt copii si nu au ajuns la adolescenta, cei care mai poseda un pic (sau mai multa) naivitate din aceea pozitiva, pe care am avut-o cu totii la un moment dat.
S-a intamplat weekend-ul trecut sa asist la o zi de nastere a unei cunostinte foarte apropiate. Implinea 12 ani (daca am calculat eu bine). Era ceva foarte restrans, mai mult o chestie intre fete - prietenele ei, eu eram doar cel care primea intamplator din mancarea sarbatoritei. Am observat asa in tacere ca toate pustoaicele imparteau ceva in comun - pasiunea pentru o noua generatie de...artisti presupun.

Toata nebunia asta a pornit odata cu Jetix. Nu zic ca ar fi un lucru rau, dar postul asta s-a transformat dintr-o chestie foarte misto, asa cum era la inceput, intr-un post menit parca sa prosteasca si sa inceteze stimulatia imaginatiei. Am mai comentat asupra desenelor animate imbecile care au inlocuit adevarate clasice - ce ar trebui vazute de orice copil care vrea sa fie copil.
De o grozava popularitate se bucura Hannah Montana, High School Musical, Jonas Brothers si toate celelalte spin-off-uri (stiu ca erau cateva). A fost nevoie de un singur post de desene ca sa faca din ele o adevarata religie in Romania (pentru ca in strainatate erau de ceva timp). Asa erau si pustoaicele astea, foarte pasionate de muzica si dansul din aceste filme/seriale, implicit de fiecare personaj in parte.
Nu stiu, poate ca e dragut pentru varsta lor. Eu pe la 12 ani eram fie cu supereroii, fie cu fotbalul, dar ele sunt fete, deci ce stiu eu? Si ascultau muzica aia pe cd, si se uitau pe dvd, si aveau tricouri roz cu personajele - idoli, nu alta. Si partea cea mai interesanta pentru mine, erau foarte entuziasmate in legatura cu asta.

Mie nu mi se par cine stie ce acei actori-muzicieni. Din punct de vedere muzical vorbind, sunt slabi, variante upgradate de Britney Spears, dar pana la urma si Britney e foarte populara, deci e clar ca asta e industria.
Imi aduc aminte cand incercasem sa-i pun verisoarei mele niste Nightwish. Speram sa fie impresionata de artificii, de muzica epica si de Tarja (mai ales de Tarja). Nu a atins-o deloc. In schimb, s-a uitat la mine si m-a intrebat : asta e rock? I-am spus ca da...rock...metal simfonic mai exact. Mi-a spus senin ca si ea asculta rock. Eu mirat, am intrebat-o ce anume? Ea mi-a raspuns : Camp Rock!
E un pic strigator la cer ca acesti copilasi (ma refer la artisti), cu fundite roz si cu muzica vesela pretind ca ar canta rock. Ar fi exact opusul la ceea ce reprezinta rockul dar presupun ca exista si lucruri mai nasoale decat asta...

...unul ar fi emisiunea aia de pe Antena1...jur ca n-am vazut decat reclama de la ea...un concurs gen Megastar dar pentru manelisti...pe cat de ridicol suna, pe atat de ridicol si penibil este. Din ce am inteles eu din spotul publicitar, astia cauta copii care sa devina noi minuni, parizeri si vijelii! Groaznic. E ca si cum ar face o secta de analfabeti din frageda pruncie. Mai bine Jonas Loosers decat astia...sau nu! Nu! Amandoua chestiile sunt la fel de rele.

Ideea e ca ce oferi la tv, asta va consuma lumea, si e rau. E rau ca au de ales dintre manele si o muzica pop de foarte proasta calitate.

Astia-s idolii de astazi, nu pentru ca au copiii gusturi proaste, ci pentru ca nu li se ofera alte alternative.

Ziceam ca eu cand eram mic nu avusesem un idol anume. Da, de-abia pe la inceputul liceului mi-am gasit unul. Am mai spus-o...e James Hetfield. Omul asta m-a facut sa vreau sa invat sa cant la chitara. Acum cand stiu ce sa fac cu instrumentul cat-de-cat, tot la el ma uit ca la un model, la stilul lui, la tot ceea ce face pe scena (si uneori la cum se comporta in afara ei). Tot la capitolul asta il mai am idol pe Matt Tuck, pentru ca gasesc in el aceeasi energie ca in Hetfield dar cu vreo 20 de ani mai moderna, mai agresiva un pic.
In ceea ce priveste scrisul, si acolo m-am lasat de multe ori inspirat de Stephen King, care e probabil autorul meu favorit.
Eu cred ca mi-am ales bine modelele, in functie de ceea ce fac, ceea ce ma pasioneaza.

Sunt oare pe drumul cel bun copiii de astazi in ceea ce priveste alegerea idolilor lor? Si daca nu, cum ar putea fi influentati astfel incat sa faca deciziile potrivite?

2 comentarii:

Anca G. spunea...

Chiar mă gândeam ce-o să se aleagă de ăstia care vin după noi dacă lucrurile evoluează asa... Acum totul depinde de noi să dăm mai departe ce merită. Da las că vine meteoritu' în 2012 si ne termină pe toti:))

Stephen G. spunea...

Tot e bine, prind vreo 2-3 ani de facultate...sau mai bine daca vine meteoritu' o las naibii si plec in lume, nu? Sa vad lumea cat mai exista :))