Cronica de vacanta : Job

Am fost toata saptamana care tocmai a trecut angrenat intr-un job pentru targul de carte de la Gaudeamus. A fost cam pentru prima data pentru mine cand am...muncit ca sa zic asa. Mi-am luat un salariu...decent, sa zicem, pentru patru ore pe zi, timp de o saptamana.

In primele trei zile de lucru am batut Mamaia in lung si-n lat ca sa impartim flyere si afise la hotelurile din statiune. Nu a fost prea greu, doar obositor mai ales ca am prins cateva zile de caldura din aia caniculara. M-am crucit si eu, acum ca am vazut cu ochii mei, ce tarife imense au hotelurile din Mamaia. Sunt pur si simplu imense. Si oricat de modern si luxos o fi hotelul, nu poti sa uiti faptul ca vii totusi intr-o statiune mizerabila, prost-intretinuta, aglomerata, plina de manelari, cu plaje intretinute mediocru s.a.m.d. In plus, totul de la mancare pana la imbracamine si alte nimicuri - toate sunt incredibil de scumpe. O apa plata la jumatate de litru costa in jur de 4 lei! La aproximativ 100 de metri de intrarea in Mamaia, este un chiosc de ziare. Aceeasi marca de apa, dar la doi litri costa 2,5 lei. Efectiv astia din statiune nu sunt sanatosi la cap cu scorurile astea.

Inainte eram scceptic si-i criticam aspru pe cei care dadeau Mamaia pentru Bulgaria. Acum nu. Inteleg perfect. Sunt niste preturi imense. In plus, totul este servit intr-un sictir maxim incat intr-adevar iti vine s-o lasi naibii de Romanie si sa pleci unde vezi cu ochii.
M-am uitat de asemenea incantat in ultimele 2 saptamani pe blogul lui Mircea Badea care a fost in vacanta undeva pe o insula din Grecia. Postase pe blog niste poze absolut ireale. Ma intrebam daca a ramas pe Terra sau a plecat pe o alta planeta. Totul era mirific, magic - spuneti-i cum vreti. Omul a scris de asemenea ca intreaga excursie cu toate facilitatile ei l-au costat mai putin decat ar costa pe cineva sa vina in Mamaia. Si atunci eu ma intreb...de ce e porcaria asta de statiune asa de aglomerata cand exista alternative precum asta? Probabil ca romanii sunt innebuniti dupa kitch, altfel nu-mi explic.

Revenind la Gaudeamus - s-a deschis intre 20 si 24 august. A inclus mai multe edituri, cu preturi foarte bine, in comparatie cu ce gasim in librarii in mod obisnuit. Pe parcursul targului, am impartit flyere la cei care intrau in targ. O treaba plicticoasa in mare parte, dar macar era racoare acolo unde stateam eu si am avut iPodul cu mine. Cu toate astea, patru ore pe zi pot insemna atat de mult uneori...
S-au intamplat si multe lucruri foarte haioase, stupide sau pur si simplu de nedescris. As putea sa-i mentionez pe pustanii care ma intrebau daca avem tigari, pe tipul care vroia carti cu bancuri sau pe alt copil care intreba la fiecare stand de reviste porno...
Interesanti au fost si cei care aruncau o privire nedumerita in cortul targului si apoi plecau strambandu-se: "Eh, au numai carti acolo, hai sa mergem!". M-am crucit si de generatia asta care e vecina cu mine, de pana in 25-26 de ani care la fel se strambau : "Eh, n-am citit o carte in viata mea, ma apuc eu acum?" sau "Cine are chef de carti, ma?".

Totusi, in afara de aceste exceptii, lumea a venit intr-un numar mare. Unii plecau cu o carte, altii cu doua, altii cu treizeci. Bineinteles ca nici eu nu m-am putut abtine sa las niste bani pe acolo si mi-am cumparat cate ceva. De mult vroiam sa o citesc pe Anne Rice si de asemenea mi-am ingrosat colectia de Stephen King ; plus inca cateva carticele interesante.

Pe langa asta, a fost o experienta interesanta. Cum spuneam, a cam fost primul meu job - fie el subtire si de vara. Am depus un oarecare efort si am inteles ca pe lumea asta nu e chiar asa usor sa scoti un ban. De fapt, Romania imi da impresia unei tari amare. Nu-i de mirare ca luam premii la Cannes pe filme care descriu tot felul de lucruri dezolante din tara. Nu-i de mirare nici ca sportivii nostri de performanta se antreneaza in mizerie. Nu ma mai mira nici ca in general tara asta este intr-o paragina totala in timp ce altii se lafaie in bani. Cumva am inteles o chestie - poporul roman e facut pentru mediocritate si suferinta. Sau daca nu poporul, atunci tara. Cand suntem aici ne place sa suferim, sa ne fie rau. Aproape ca ne victimizam. Si pur si simplu nu-mi place...nu ma caracterizeaza.

Tot mai mult ma cuprinde senzatia asta care-mi spune ca in alta tara totul ar fi mult mai bine. Probabil ca mi-ar fi schimbata intreaga perceptie a vietii si as uita de toate mizeriile pe care le-am trait in 18 ani. Am inceput incet, incet sa numar zilele pana cand va reincepe scoala, si inevitabil...clasa a 12-a. Aparent inca nu stie nimeni ce fel de BAC vom da, dar nu sunt decis sa ma las prea afectat de asta.
Mi-am propus ca intr-a 12-a sa fac lucrurile diferit de cum au decurs intr-a 8-a. Atunci lucrurile o luasera razna. Ma transformasem intr-un robot un pic prea mult preocupat cu invatatul. Si cu un efort ceva mai mic, mai ponderat, mai gandit...rezultatul ar fi fost la fel de bun. Deci sunt hotarat sa schimb lucrurile de data asta - sa nu las examenul sa ma afecteze dar sa fiu pregatit in masura caracteristica mie.

Abia astept anul asta...se vor intampla multe lucruri interesante. Si in comparatie cu vacanta asta...se vor intampla lucruri! Deci e o mare diferenta.
Pana atunci insa...mai avem putin. Sa ne bucuram de el. Si pana cand se termina putinul, probabil ca "Soapte in Intuneric" vor fi terminate. Stay tuned!