miercuri, 26 noiembrie 2008

Guns N'Roses - Chinese Democracy - Review



Duff si Gilby fac un dueL intre bass si chitara, Matt bate cu pofta in tobe, Slash (cu palaria sa neagra si cu fata ascunsa sub par) incepe sa scartaie din chitara, batand ritmul cu piciorul. Axl alearga de colo-colo, urland : Do you know where the fuck you are? You're in the jungle baby! Wake up, time to die!
Apoi sunt trezit de Nightlosers si a lor "Dragostea-i ca si o raie". E alarma de la telefonul mobil. E dimineata si trebuie sa merg la scoala...
Daca intr-adevar am visat sau nu pe cei de la Guns N'Roses, nu mai tin minte si este irelevant. Cert este ca ceea ce am descris mai sus reprezinta o trupa bestiala care in formula respectiva, este a treia mea formatie favorita (dupa 'Tallica si Maiden).
Ultima data cand un astfel de spectacol, ca cel visat de mine a avut loc a fost undeva prin 1994-95, probabil... Aveam...3 ani pe-atunci. Ghinion.
Intre timp, Axl s-a certat cu Slash si Duff McKagan - oamenii care gandeau cele mai multe din cantecele acelea superbe de la Guns. Alaturi de Matt Sorum la tobe, Slash si Duff si-au luat un solist de 3 lei 50 si au format o trupa de 2 lei 70 (ma rog, parere pur personala) numita Velvet Revolver.
Axl Rose, desi unul dintre cei mai carismatici si talentati solisti din istoria rockului, isi aduna niste muzicieni costumati in boschetari si zice ca a reformat Guns N'Roses. Din 1995 pana in 2008, aceasta tenace formula se chinuie (cu zeci de schimbari de chitaristi, basisti, tobosari) sa compuna un album. Practic din vechea formula, doar Axl si Dizzy Reed (clape si tobe tribale) raman din acea senzationala trupa care spargea topurile la sfarsitul anilor '80 si inceputul '90.
Intre timp, Axl aduna cateva (prea multe) kilograme in plus, isi face codite de rapper si isi pierde total acea voce extraordinara care-l consacrase. Practic din vechiul solist nu mai raman decat tatuajele. Dar persevereaza!

Iata ca in 2008, infamul Chinese Democracy iese, cu gandul sa rupa gura targului. Prima reactie dupa ce asculti albumul este... "I-a luat 13 ani sa faca...asta?!!!" . E normal, cand pierzi de langa tine acei muzicieni speciali pe care ii aveai, e normal sa ai o pana severa de inspiratie. Sa iau la analizat intregul album este inutil. Din 14 cantece, pe mine nu m-au imbiat la o a doua ascultare decat trei, hai poate patru.
[Pana acum, cat am scris din articol, am ascultat un Best Of propriu de la Guns. Acum schimb pe Chinese Democracy, deci atitudinea se schimba si ea].

Deci...din ce am remarcat de pe album :

1.Chinese Democracy - piesa care da titlul albumului, se vrea a fi un Welcome to the Jungle foarte modern. La inceput, se aude un tipat destul de familiar. Probabil o inregistrare cu vocea lui Axl din perioada Appetite for Destruction-Use Your Illusion. In rest piesa nu are chiar nimic special. Multe chitari si solo-uri puse gramada, dar atat. Se folosesc cele doua timbre vocale ale lui Rose - cantatul si .In comparatie cu altele insa, e cat de cat bun.

2.Better - probabil cea mai reusita de pe tot albumul, tocmai pentru ca aduce aminte de vechiul Guns. Vocea suna cat de cat bine si parca si versurile sunt destul de inspirate. Chitarile nu o dau in prosteli mai mult decat trebuie, asa cum ar fi facut Slash. Si ca tot veni vorba de el, pe nicio piesa chitara nu arata ceva deosebit, asa cum vechiul chitarist ar fi facut-o si cu cea mai banala dintre ele.

3.Catcher in the Rye - asta e o combinatie draguta intre un fel de November Rain si 14 years. Faptul ca are fragmente la pian ii da un plus. Vocea lui Axl suna destul de urat si ma gandesc ca live ar suna si mai rau.

4.Riad N' The Bedouins - are solo-uri la chitara cat de cat inspirate fata de restul, iar Rose se vaicareste intr-un mod decent pe-acolo.

In rest, celelalte 10 melodii mie nu mi-au spus nimic, cu toata parerea de rau. Recunosc, ma asteptam de la bun inceput sa fie prost, dar mai rau este ca toate piesele suna superficial, probabil din cauza ca au fost inregistrate cu vreo 6 chitaristi diferiti s.a.m.d.
Ar mai fi de remarcat si Sorry pentru ca il are pe Sebastian Bach (ex-solist Skid Row, altul foarte talentat dar si foarte idiot de felul lui) - nu ca ar face vreo diferenta si This I Love, care este o balada draguta pana in momentul cand intra un solo de chitara ce vrea dureros de mult sa semene cu November Rain. Si cand ma gandesc la clipul acela cu Bumblefoot, sau cum naiba-l cheama pe actualul chitarist, luand ipostaza lui Slash in momentul in care canta solo-ul de la N.R., ma apuca un adevarat dezgust, cu atat mai mult cu cat nu e in stare sa reproduca acea capodopera.

Per total, nu vad de ce cineva ar vrea sa asculte tot albumul Chinese Democracy. Sunt cateva piese care ar merge auzite mai mult din curiozitate. Daca cineva vrea sa inteleaga cine sunt Guns N' Roses cu adevarat, sa se orienteze asupra celor 3 albume ale lor : Appetite for Destruction, Lies si Use Your Illusion (I si II) si sa asculte o adevarata inspiratie pentru generatii, cu o vocea incredibila si un chitarist exceptional.
Democratia Chineza e doar o palida urma din ceea ce a reprezentat candva o trupa de exceptie.
Mai interesant mi se pare ca albumul a fost interzis in China...


Si putin din adevaratul Guns...

7 comentarii:

Anonim spunea...

Aiurea de tot ce scrii aici si asta pentru ca nu s-a intentionat ca Chinese Democracy sa sune ca Appetite sau ca Use Your Illusion. E ceva cu totul nou. E chiar plictisitor sa scoti acelasi gen de muzica decenii la rand.

Stephen G. spunea...

Nu ca ar conta foarte tare...dar Guns au scos 3 albume in toata existenta lor pana la CD, si niciunul nu seamana cu celalat, deci unde e muzica aia plictisitoare si la fel?

N-am zis ca asteptam o reeditare a albumelor mai vechi. De fapt eu nu asteptam nimic de la albumul asta.

Ma bucur ca e ceva cu totul nou, dar daca nou inseamna lipsit de personalitate si amestecat, eu zic pas.

Dave spunea...

Mai bine niste muzicieni costumati in boschetari ca Buckethead si Bumblefoot, decat niste boschetari costumati in muzicieni ca Slash si Duff. Slash e incapabil sa scrie o piesa mare, s-a vazut in Velvet Revolver, tot ce a facut in Old Guns a fost sa aduca cateva floricele la piese compuse de Axl si Izzy. Duff e zero barat, asculta Loaded. Sper ca nu ai impresia ca Slash e mai bun ca Buckethead sau Bumblefoot. Ce se intampla in minutele 4 - 6 din There Was A Time sunt obiective de neatins pentru Slash in aceasta viata.

Stephen G. spunea...

Pai si de ce Bumblefoot asta nu era in stare sa "reproduca" solo-ul amaratului de Slash de la November Rain la Rock Am Ring acum cativa ani?

Dave spunea...

Poate a fost beat, poate nu a vrut sa reproduca solo-ul lui Slash. Eu zic sa asculti albumele solo ale lui Bumblefoot si dupa aceea poti sa arunci cu pietre in el. Sper ca nu iti mentii afirmatia "Slash si Duff McKagan - oamenii care gandeau cele mai multe din cantecele acelea superbe de la Guns." Daca o mentii, spune-mi si mie care sunt cantecele alea? Don't Cry (Rose, Stradlin), November Rain (Rose), Estranged (Rose), Breakdown (Rose). Sigur, are si Slash meritele sale, nu le neg. Dar spune-mi o piesa mare compusa de Slash dupa ce a plecat din GNR?

Stephen G. spunea...

Tot ce incerc sa zic este ca G'NR au avut succesul ala datorita mai multor muzicieni laolalta. Axl, Izzy, Slash si Duff - parerea mea ca un astfel de colectiv a facut din Guns o trupa mare. Din punctul meu de vedere impreuna sunt foarte buni, separati destul de slabi. Precum ai observat - nu-mi plac Velvet Revolver - ei nu pot fara Axl. Dar nici nu-mi place Chinese - Axl nu poate fara ei . E drept, greseala mea in review-ul asta a fost sa-l omit pe Stradlin.

Dave spunea...

Ce a fost, a fost in trecut. Sustin 100% pozitia lui Axl Rose si sper sa si-o mentina. Din punctul meu de vedere, Slash si Duff nu mai au ce cauta in GNR.