luni, 1 septembrie 2008

To Live is to Die

Subiectul pe care vreau sa il abordez in articolul asta poate fi un pic morbid, dereglat - spuneti-i cum vreti - este doar un adevar.
Din pura intamplare am vazut in weekendul care tocmai a trecut niste documentare pe teme medicale. Majoritatea se axau pe vindecari miraculoase de pe urma unor boli extrem de nasoale care au lasat urme... Te cuprinde cu fiori cand vezi atat de multe cazuri teribile. Exista o groaza de oameni acolo in lume care isi pun aceeasi intrebare zi de zi : voi apuca sa mai traiesc si maine? Ganditi-va putin. Nu e infiorator ca exista permanent astfel de ganduri in mintea unora? Nu e si mai infiorator cand stii ca ai putea sa patesti la fel fara niciun avertisment?
E adevarat ca o astfel de atitudine e extrem de nesanatoasa. Nu putem trai intr-un balon de plastic asteptand in fiecare zi sa ne loveasca ceva. Hai sa ne gandim ca oamenii aia din documentare au supravietuit. Au trecut prin clipe de groaza dar au supravietuit si au ocazia sa-si traiasca viata intr-un mod cat se poate de obisnuit.

De ce au supravietuit? Simplu. Au nimerit pe mana unor medici extrem de capabili si luptatori care nu au renuntat in a-i salva. Medici din SUA - unde parca se pune pret pe viata mai mult decat in alte parti. N-as generaliza prin a spune ca toate cadrele medicale sunt asa...dar exista cativa care traiesc si lucreaza dupa principiul ca ei pot salva pe oricine de la orice...si incearca pana la capat.
Sa ne intoarcem putin cu gandul la Romania. Cel putin o data in viata am trecut fiecare printr-o experienta neplacuta cu spitalele romanesti. Sa ne gandim la conditiile din aceste institutii, aparatura, organizare...ministerul. Ne ingrozim, nu?

Acum doua saptamani am plecat pe la ora 21 cu tata la spital sa-si faca o injectie pentru ca facuse pneumonie si avea nevoie de antibiotic. Cat l-am asteptat afara pentru a primi injectia am urmarit cu groaza cum o ambulanta cu girofarul aprins nu putea patrunde pe culoarul stramt catre urgente din cauza altei ambulante, care statea degeaba. Soferul ambulantei care nu putea intra s-a dat jos si a inceput sa se certe cu soferul care lua linistit o cafea. Dupa vreo...2 minute, usile ambulantei s-au deschis si bolnavul a fost dus cu targa acei 20 de metri pana la urgente pentru ca cel care lua cafeaua nu se catadicsise sa mute masina si nici soferul cu urgenta nu mai parea dornic sa se intoarca la volan. Discutia dintre cei doi era si ea extrem de inteligenta :

"Ce faci ma, de ce ai lasat masina aici? Eu unde parchez?" ;
"Da' ce ma, stiam eu ca vii cu mortul acuma? Ia si tu cheile si mut-o pe a mea.".
"Nu mai e nevoie, da-l naibii si-asa era terminat!".

Nu stiu ce sentimente va incearca dupa ce ati citit asta dar eu stiu ca am ramas marcat toata seara de ceea ce am auzit. Eu am reprodus conversatia cu exactitate in proportie de 90%.
N-as putea sa ma exprim in privinta doctorului care s-a ocupat de bolnav, dar atata timp cat avem medici care mutileaza pacientii in timpul operatiei, uita instrumentele inauntrul lor s.a.m.d ne putem astepta la orice.

Intr-unul din documentarele vazut de mine era un caz de fasciitis necroticans sau mai simplu spus - bacteria mancatoare de carne. Aparent este o bacterie prezenta in orice corp omenesc dar care poate sa evolueze intr-atat incat sa elibereze anumite toxine ce duc la distrugerea pielii si muschilor ducand in cele din urma la moarte. Singura solutie este eliminarea tesuturilor infectate dar si asta poate sa fie inutil de cele mai multe ori. In documentar, medicii care se ocupau de pacient ii dadeau sanse minime de supravietuire dar au continuat sa faca tot posibilul pentru el. In cele din urma acesta a supravietuit. A ramas cu niste traume grave dar a supravietuit.

Hai sa facem un exercitiu de imaginatie (unul oribil). Daca ar exista, fereasca D-zeu, un roman bolnav de asa ceva...cam ce sanse i-ati da? Sau si mai bine...ce ar face doctorii? Oare ambulantele s-ar misca mai repede? Oare doctorii vor mai face gafe? De fapt credeti ca se vor mai putea numi doctori dupa ce vor vedea un astfel de caz ? Sincer, nici nu vreau sa ma gandesc.

Suna absurd dar pur si simplu incepe sa-mi fie frica sa traiesc in Romania. Exista si boli mult mai putin grave pe care medicii astia grozavi n-ar fi in stare sa le descopere. Cazuri sunt si vor mai fi. Asa ca cel mai bine e sa fim optimisti si sa speram ca nu vom fi noi. Sau sa plecam din tara cu prima ocazie...

Articolul asta chiar da un sentiment naspa. Ma duc sa-mi pun o cana cu lapte...mereu ma face sa ma simt mai sanatos.

2 comentarii:

sunetul-mai-tare spunea...

Mă gândesc acum la cât de puţin preţuiesc unii lumina zilei...Ar trebui să ne gândim că viaţa este darul cel mai de preţ pe care îl putem primi şi nu-i de jucat cu ea...
Cred că a fi doctor este cea mai grea meserie din lume pentru că "obiectul muncii" eate tocmai viaţa...

Mihai spunea...

Eu nu m-as trata in Romania pentru o boala grava, pentru nimic in lume. Pur si simplu, nu am incredere nici in spitale, nici in medici. In spitale lipsesc conditiile necesare ingrijirii pacientilor(sunt si cateva exceptii), iar medicilor profesionalismul(la fel, sunt si exceptii).