Capitolul 2 din Regatele

Capitolul 2
Conciliul Oamenilor






Anul 98 al sederii raselor alogene pe Servah.Vara isi facuse aparitia pe insula si oamenii purtau speranta in suflet desi in ultimele decenii multi suferisera pierderi odata cu venirea orcilor.Si totusi nu se putea sa nu poarte speranta cand vedea Mithras Majorul stralucind din toate puterile.Vedeai copii zburdand pe campii veseli si nepasatori de griji.Iar florile erau absolut fermecatoare parfumul lor indemnand la visare.Parea un paradis,un paradis care insa ar fi fost distrus daca bravii soldati ai regatului n-ar fi dat totul pe campul de bataie.
Erau insa si alti oameni carora nu le pasau de frumusetea verii.Erau preocupati insa ca ceilalti oameni sa aiba la ce sa le mai pese.Si nu puteai sa nu observi ca in acea zi acele persoane erau la lucru.Clopotele capitalei bateau...Era ziua reunirii Conciliului.Clopotele bateau dintr-o impresionanta cladire neagra.Inca din curtea acestei cladiri se auzeau tipatele dinauntru.Conciliul Oamenilor era o adunare la care partcipau cei mai importanti barbati ai regatului.Conciliul era compus din regele Hetterex(regele avea,sau mai bine spus avusese un alt nume,al sau din nastere dar odata cu numirea ca rege era obligat sa se autointituleze Hetterex) si toti ministrii sai alaturi de marii generali ai regatului.Din personalitatile de remarcat era Marele Ministru Arkos,si vesnicul sau opozant in indeplinirea pretentiilor politice ale regelui ministrul Lewius.O alta personalitate importanta era generalul trupelor de elita regale pe nume Nikosus.Si ultimul era marele intelectual si poet al regatului, Liunclauvius.
Vocea Marelui Ministru rasuna patrunzator.Inevitabil se auzi si comentariul contra a lui Lewius:
-Rege!Arkos spune prostii!!!El vrea sa facem o stupiditate...Sa nu ii lasam pe orci sa ne arda...sa ne ardem singuri!!
Regele era distant.Nu asculta ce se discuta.Statea cu palma sprijinita in frunte si isi trecea degetele printre parul nins de cei 65 de ani ai sai.Se gandea in situatia critica in care se afla regatul sau.Orcii pareau sa-si atinga apogeul expansiunii cucerind micile sate de la poalele Muntilor Flacarii de pe partea vestica.Trimisese o armata care sa tina piept orcilor pentru redobandirea teritoriului.Fusese un esec total...Vocea patrunzatoare a lui Arkos il trezi pe rege la realitate:
-Maiestate! Tot ce spun este ca ar trebui sa ii atragem pe orci intr-o capcana in propriul nostru teritoriu pe care ei nu-l cunosc.Singura cale este sa evacuam cateva sate si sa le ardem in calea lor alaturi de fantani si hrana.Sa-i lasam sa vina dupa noi.Cand vor ajunge in teritoriul dorit de noi,vor fi ca niste caini hamesiti si slabi.Dar trebuie sa...
-Nu-mi voi arde propriile teritorii de dragul orcilor,ministre!rosti fara rasuflare regele.
Lewius simti prilejul:
-Asa e! Vedeti maiestate?Nu-l mai ascultati pe acest om care numai gandeste coerent.Un om a carui incompetenta e depasita doar de varsta.
Arkos ii arunca o privire crunta.Atacul lui Lewius era destul de umilitor.Si nu din punctul de vedere al incompetentei,acuzatie pe care Lewius o facea oricum in cadrul conciliului dar din punctul de vedere al varstei...acest lucru il rusina pe Marele Ministru.Se intreba daca intreg conciliul gandea asa.Era oare chiar asa de batran incat sa fie inlocuit?Slujise plin de intelepciune si pe tatal regelui,supranumit de popor Hetterex cel Aspru.Ninsese peste Arkos 95 de ierni.Insa nu avea de gand sa se lase inlocuit de oricine.Regatul nu merita pe oricine si oricum nu merita un mascarici ca Lewius.Replica plin de demnitate starnind zambete printre conciliu.Pana si Hetterex zambi:
-Poate ca varsta mea e dura.Dar un lucru stiu sigur:cati ani am implinit eu iarna aceasta,atatea prostii spui tu la fiecare conciliu.Voi avea grija ca inlocuitorul meu nu vei fi tu!
Lewius ramase stana de piatra.Tacu malc restul conciliului.
Intreg conciliul era de partea lui Arkos.Nimeni nu il suporta pe Lewius in timpul discutiilor,cu atat mai mult nimeni nu ar fi acceptat ca el sa devina Mare Ministru.Trebuiau totusi sa-l asculte adunare de adunare.Se intrebau adesea de ce regele nu il expulza din conciliu.Apoi isi aminteau ca Lewius facea parte din familia lui Hetterex.Era un unchi departat a fiului regelui.Si apoi intreg conciliul se gandea la Leus,singurul fiu al regelui.Leus isi terminase ucenicia in militarie si regele il numise conducatorul trupelor regale,ce erau secunde ca importanta dupa trupele de elita conduse de Nikosus.Oricine trebuia sa recunoasca faptul ca Leus era un mare razboinic.Poate ca nimeni nu manuia sabia cum o facea el.Conciliul insa il considera nepregatit pentru functii mai importante considerand ca tineretea sa era un mare defect.Leus la cei 20 de ani ai sai era inca pasionat de lucruri precum vanatoarea sau luptele inutile cu orcii.Un alt lucru supara conciliul:Leus nu gasea atragatoare nicio tanara printesa a nobililor,si refuza categoric sa se insoare.De altfel,printul nici nu dorea sa ocupe o alta functie.Tot ce dorea era ca dupa sfarsitul tatalui sau,el sa devina Hetterex.
Insa conciliul trebuia sa uite de Leus pe moment si sa revina la conflictul Arkos-Lewius.Primul care interveni fu inteleptul Liunclauvius:
-Desi studiez medicina si am descoperit ca noi oamenii gandim cu ajutorul unor celule(se refera la neuroni)care dupa o anumita varsta mor,sunt convins ca Arkos are in acest moment mai multe astfel de celule decat ai fi avut tu la apogeul tau,Lewius.De aceea consider in continuare dand exemplu pe Arkos,ca din batranete rezulta intelepciune.
Nikosus interveni si el:
-Dar vor exista specimene din care batranetea va rezulta prostia.Te voi da drept exemplu,Lewius.
Rasetele izbucnira deodata.Liunclauvius si Nikosus privira spre Arkos care le multumea dand din cap.Nikosus facu apoi liniste si adauga:
-Regele insusi te-a numit ministru,Lewius,si respectam decizia sa,dar ar fi bine sa nu mai abuzezi de pozitia si sa ridiculizezi un om cum e Arkos.Fiindca iti spun,nici Conciliul,nu numai Arkos,nu te doreste Mare Ministru.
-Ajunge!Incetati!ordona regele.Nu e locul si nici momentul pentru astfel de discutii.
Nikosus se supuse.
-Maiestate,interveni Arkos,as vrea sa stiu daca imi aprobati ideea...
Hetterex nega din cap si vorbi:
-Nu!Nu accept sa ne ardem propriile plaiuri pentru a pune capat zilelor unor bestii.
Leunclauvius privi dezamagit catre rege.Personal,inteleptul credea ca ideea lui Arkos e foarte buna.Ii veni o idee:
-Maiestate!Dar elfii?Nu am putea incerca o alianta cu ei?Sunt dusmani ai orcilor.
Nikosus privi surprins la intelept si desi nu ii placea ideea unei colaborari cu elfii,stia ca inteleptul propunea totul in interesul regatului asa ca vorbi si el:
-Trupele mele de elita sunt gata oricand sa-si uneasca fortele cu elfii daca maiestatea sa doreste...
-In niciun caz!spuse aspru regele.Nu ma voi alia cu aceleasi creaturi venite de cine stie unde.Pe marele Mithras, NU!
Regele se ridicase fara sa-si dea seama in picioare si pur si simplu tipa la cei doi.Se tranti la loc in tronul sau si spuse incet:
-Daca nu mai aveti nimic de spus,conciliul se poate inchide.
Desi nu mai spusese nimic,Lewius zambi siret.Desi fusese ridiculizat,cei care o facusera fusesera si ei repeziti de rege.Astazi,Lewius obtinuse o importanta victorie politica.
Leunclauvius a fost refuzat.Lucrul asta il uimise pe Nikosus.Ii puse mana pe umar inteleptului si il incuraja:
-Nu-ti face griji,la vremuri grele,regii sunt nevoiti sa ia decizii grele.Ai nevoie de timp pentru a lua astfel de decizii.
Inteleptul ii zambi si recita o poezie inventata pe masura ce Nikosus vorbea:
,,Zi de zi,el ne refuza,
Zi de zi,el ne abuza,
Tara arde,el asteapta,
Tara arde,nu-o desteapta’’

Nikosus asculta cu luare-aminte si zambi strengar:
-Ai avut si alte poeme mai bune,prietene,dar iti mor...celulele!
Cei doi izbucnira in ras si se grabira spre iesirea din sala.
Regele Hetterex se ridica cu greu din tron.Batranetea,obseala si stresul erau de vina.Singura sa bucurie in viata ramanea Leus,pe care deja il vedea cel mai mare rege pe care Servah il vazuse vreodata.Cand sotia sa era insarcinata si apoi la patut,cand Leus era un prunc obisnuia sa-i sopteasca dragului sau copil:,,Tu,Leus,vei fi cel mai mare rege.Ti se va spune Hettterex Eliberatorul caci ii vei izgoni pe orci.’’Sotia sa murise la nasterea baiatului,iar Leus era cu mintea la batalii si aventuri.Oh marite Mithras Major,cat ii lipseau momentele din trecut.
Isi scutura mantia de praf si porni si el spre iesire.Uitase un lucru:sa propuna conciliului sa numeasca sala de concilii:Marea Sala de Onix,caci culoarea aducea aminte de acest metal.La iesire parea sa-l astepte cineva.Era un soldat din garda regala condusa de Leus.Se apropie de el.Acesta se inclina pana la pamant si vorbi cu emotie in glas:
-Maiestate,trupele printului Leus au pornit catre satele vestice pierdute asta-iarna.Am venit sa confirm ca ordinul tau a fost indeplinit,Leus este in fruntea armatei.Se vor infrunta se pare pe Campia Ermesului.(Campia Ermesului era un ses la poalele Muntilor Flacarii in partea vestica).
Regele ramase inmarmurit.Cu greu isi aduna gandurile si cuvintele:
-Nu am ordonat niciodata ca Leus sa inainteze spre satele vestice!
Era randul soldatului sa se holbeze:
-Inseamna ca printul...m-a mintit pentru a da drumul soldatilor la lupta.
-Cine esti?intreba regele.
-Notarul trupelor regesti.
-Prostule!urla regele si il plesni peste fata.Nu stiai ca pentru a da drumul trupelor trebuie eliberat un act semnat de mine?
Soldatul privea in podea rusinat.Desigur ca stia,dar cine ar fi crezut ca printul e in stare sa minta .Regele iesi afara privind spre orizont spre unde ar fi trebuit sa fie acum Leus.Ochii sai erau impaienjeniti:
-Nesabuitul!