În caz că nu ştiaţi, există un program numit Bursele Europa Fm. Cei de la postul de radio pun an de an la bătaie un stagiu de pregătire pentru cei selectaţi după nişte cv-uri+eseuri şi apoi după o rundă de interviuri. Din cei opt, patru cei mai buni vor lucra timp de trei luni în redacţie.
Am fost foarte norocos să fiu şi eu printre cei opt. Micul meu CV, eseul încropit parcă din lipsă de inspiraţie şi scurtul interviu chiar au părut să convingă. Şi sunt recunoscător pentru asta. Din nefericire, nişte întâmplări neprevăzute au făcut ca să nu-mi pot termina cea de-a doua săptămână şi să trebuiască să părăsesc programul. Vă mărturisesc că a fost una dintre cele mai nasoale decizii pe care le-am luat vreodată. Nu intru acum în detalii legat de ce a trebuit să renunţ...o să vă zic altă dată.
Dar chiar şi-aşa, am avut ocazia timp de o săptămână să stau câteva ore bune în redacţie şi să văd de aproape cum se lucrează la cel mai bun post din România. Munca la radio este foarte grea şi nu pot să am decât cea mai mare admiraţie pentru toţi oamenii de-acolo care lucrează necontenit pentru a oferi ştiri de actualitate de cea mai bună calitate. Pe lângă asta, ei ca oameni sunt grozavi. Extrem de prietenoşi, săritori şi ajutători. Chiar merită apreciaţi pentru efortul pe care-l fac întotdeauna pentru bursieri. Am putut să încerc să fac şi eu o frântură din ceea ce înseamnă munca în redacţia de ştiri. O scurtă ştire de maxim 30 de secunde este neaşteptat de greu de realizat pornind chiar şi de la un simplu comunicat de presă. Şi asta vine de la mine, care reuşesc să scriu la liber pagini întregi într-un timp foarte scurt.
Credeam că am o voce destul de sigură dar a trebuit să lucrez foarte mult până când să fie decentă pentru înregistrat nişte teste. Ce încerc să spun este că deşi scurtă, experienţa asta a fost extrem de palpitantă, de edificatoare pentru mine ca om. Parcă reuşesc încet, încet să scot capul în lume. De parcă lovitura asta a maturităţii pe care am simţit-o acum ceva timp se hrăneşte în sfârşit din ceva. Nu mai pierd timpul aiurea, nu mă mai plictisesc acasă făcând nimic.
A fost o experienţă care m-a făcut să fiu chiar mai modest faţă de propria mea persoană şi să realizez că nimic nu este uşor pe lumea asta şi că pentru absolut totul trebuie muncit. Mintea şi sufletul trebuie să fie împreună 100% în ceea ce facem.
Probabil că va exista mereu o urmă de regret că nu am putut continua pregătirea asta dar chiar şi aşa voi preţui mereu momentele în care am apucat să fiu acolo.
Chiar dacă nu vor citi niciodată asta, le urez baftă mai departe celor 7 rămaşi. Sunt nişte oameni super şi merită toţi să se bucure mai departe de Europa Fm.
P.S. Ca o cireaşă de pe tort, este extrem de palpitant să-ţi dai bună dimineaţa cu persoane precum Monica Anghel sau Moise Guran, oameni pe care i-am văzut la tv încă de mic copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu