Challenge Everything

Cum povesteam acum ceva timp, m-a lovit aşa deodată aerul schimbării şi mi-am dat seama că vreau să-mi schimb felul de viaţă şi să încetez treptat să mai fiu o povară aşa mare pentru mama. Long story short...mi-am găsit de lucru.

Şi nu orice.

Hai să ne întoarcem un pic în Ianuarie...
Nu ştiu dacă am făcut-o intenţionat sau nu dar parcă mi-am făcut upgrade la computer pentru un scop ceva mai nobil decât simpla mea distracţie. Antrenament, cunoştinţe, gusturi...toate mi s-au modificat destul de mult odată cu upgrade-ul ăsta şi m-au ajutat în găsirea job-ului ăsta.

Sunt angajat ca QA Tester la Electronic Arts România. Da, aţi auzit bine...Electronic Arts, cea mai mare firmă de jocuri din lume. Sunt şi eu acum o mică părticică din lumea asta fascinantă a gaming-ului.
Foarte multe nu sunt de spus - EA sunt o firmă nu numai cu numele ci şi cu faptele şi condiţiile puse la dispoziţie. Chiar devine o plăcere să vii la muncă.

În rest mai pot adăuga că testez ceva pe Playstation Vita...şi cam atât :)
Probabil vă voi mai povesti şi alte lucruri interesante pe măsură ce voi aduna şi voi avea ocazia.

It's time for...

Who loves ya, babe?

The Beatles - Birthday
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

You say it's your birthday
It's my birthday too, yeah
They say it's your birthday
We're gonna have a good time
I'm glad it's your birthday
Happy birthday to you.


Yes we're going to a party party
Yes we're going to a party party
Yes we're going to a party party


I would like you to dance (Birthday)
Take a cha-cha-cha-chance (Birthday)
I would like you to dance (Birthday)
Dance


I would like you to dance (Birthday)
Take a cha-cha-cha-chance (Birthday)
I would like you to dance (Birthday)
Dance


You say it's your birthday
Well it's my birthday too, yeah
You say it's your birthday
We're gonna have a good time
I'm glad it's your birthday
Happy birthday to you!

Ponta e un birjar

Aseară s-a întâmplat să aterizez în faţa tv-ului şi să urmăresc o adunare ad-hoc în Craiova unde liderii USL îşi ţineau discursul megaloman împotriva lui Băsescu. Asta pentru că...ştiţi voi...l-au suspendat (iarăşi) pe micuţ.

Dacă aţi mai citit pe-aici, ştiţi că Băsescu nu mi-e deloc simpatic, ba din contră. E o jigodie ordinară care probabil ar merita să înfunde veşnic puşcăria. Cu toate astea, acţiunile din ultimele săptămâni ale opoziţiei m-au lăsat mască.
Evident că în România jocul politic este o glumă proastă, o harababură jucată numai de analfabeţi, cretini şi hoţi. Dar n-aş fi crezut vreodată că se vor da în aşa hal mănuşile jos şi vor începe toţi nenorociţii ăştia să se porcească între ei ca în curtea şcolii.

În prostia şi ipocrizia lor (fără margini) mai au şi pretenţia ca noi, oamenii normali, să luăm partea cuiva în circul ăsta. Şi asta îmi jigneşte (mie cel puţin) foarte tare inteligenţa. Între Băsescu şi orice alt politician aflat de cealaltă parte a baricadei - nu este absolut nicio diferenţă. Hoţi? Da. Nenorociţi? Da. Mafioţi? Da. Ponta? Antonescu? Toţi.

Aşa că să-l văd pe el, Victor Ponta, aruncând cu rahat în Băsescu, asta mă scârbeşte. Da, probabil că ăla merită toate acuzaţiile şi injuriile din lume. Dar nu vreau ca ele să vină de la unul care este de aceeaşi teapă cu el şi care la rândul lui ar merita acelaşi lucru. Pur şi simplu m-a dezgustat ochelaristul plagiator.

Discursul de ieri a lui Ponta a sunat ca o îndoctrinare ţintită către toată prostimea României, prostime care îngroaşă serios rândurile populaţiei. E trist şi frustrant că toţi acei gură-cască vor avea drept de vot şi vor decide un lucru aflat cu mult peste puterea lor de înţelegere. Stăteau toţi ca nişte vaci fără creier ascultând la jegul ăla comunist cum repetă mereu cuvinte cheie care să le intre în cap fără prea mare efort precum unor neanderthalieni.

Antena3 îmi provoacă zilele astea mai multă silă ca niciodată. Toate pipiţele de la ştiri zâmbeau triumfător şi se arătau foarte încântate de discursul Pontist (plagiat probabil de undeva), privindu-l ca pe ceva ok. Sunt dezamăgit de Mircea Badea pentru că s-a transformat dintr-un prezentator amuzant şi carismatic într-o armă care trage într-o singură direcţie.

Eu nu văd luminiţa de la capătul tunelului. Ţara asta n-are cum să se facă bine. Chiar dacă prostimea din perioada comunistă începe încet-încet să se rarefieze, vin alte generaţii la fel de rele. Generaţiile Facebook, generaţiile celor care nu iau bac-ul, generaţiile ălora din articolul precedent. Tot ce văd e o beznă şi mă întreb încă o dată dacă ar trebui să continui să sper sau să încerc deja să sparg tunelul ăsta mizerabil şi să ies eu singur la lumină.

La mare...2012

Când îi văd pe cercopitecii ăştia scăpaţi la mare, mă bucur nespus că am revenit în Bucureşti. Nu că aici n-ar exista cocalarime...dar măcar se amestecă printre alţi mii de oameni perfect normali. Normal că ProTv-ul i-a căutat expres pe ăştia, dar chiar şi-aşa...

Evident, când văd 40+ de grade pe widget-ul de pe desktop şi văd cum sfârâie asflatul de căldură, aş vrea să fiu totuşi în Constanţa şi să mă bucur de mare. Din fericire, există plaje şi pentru oameni ca mine. Sunt neamenajate, bine pitite, relativ virgine. Fără cretini, muzică, piţi şi alte asemenea.

Da, număr zilele până când mă voi putea întoarce şi acolo.

Zbânţuială

Hai că în seara asta mă simt chiar relaxat şi am chef de muzică veselă, lucru care nu s-a mai întâmplat de ceva timp.



Run! live to fly!
Fly! to live!
Do! or die!
Won't you...run?!
Live to Fly!
Fly to live!
Aces High!

O săptămână alături de Europa FM

În caz că nu ştiaţi, există un program numit Bursele Europa Fm. Cei de la postul de radio pun an de an la bătaie un stagiu de pregătire pentru cei selectaţi după nişte cv-uri+eseuri şi apoi după o rundă de interviuri. Din cei opt, patru cei mai buni vor lucra timp de trei luni în redacţie.

Am fost foarte norocos să fiu şi eu printre cei opt. Micul meu CV, eseul încropit parcă din lipsă de inspiraţie şi scurtul interviu chiar au părut să convingă. Şi sunt recunoscător pentru asta. Din nefericire, nişte întâmplări neprevăzute au făcut ca să nu-mi pot termina cea de-a doua săptămână şi să trebuiască să părăsesc programul. Vă mărturisesc că a fost  una dintre cele mai nasoale decizii pe care le-am luat vreodată. Nu intru acum în detalii legat de ce a trebuit să renunţ...o să vă zic altă dată.

Dar chiar şi-aşa, am avut ocazia timp de o săptămână să stau câteva ore bune în redacţie şi să văd de aproape cum se lucrează la cel mai bun post din România. Munca la radio este foarte grea şi nu pot să am decât cea mai mare admiraţie pentru toţi oamenii de-acolo care lucrează necontenit pentru a oferi ştiri de actualitate de cea mai bună calitate. Pe lângă asta, ei ca oameni sunt grozavi. Extrem de prietenoşi, săritori şi ajutători. Chiar merită apreciaţi pentru efortul pe care-l fac întotdeauna pentru bursieri. Am putut să încerc să fac şi eu o frântură din ceea ce înseamnă munca în redacţia de ştiri. O scurtă ştire de maxim 30 de secunde este neaşteptat de greu de realizat pornind chiar şi de la un simplu comunicat de presă. Şi asta vine de la mine, care reuşesc să scriu la liber pagini întregi într-un timp foarte scurt.

Credeam că am o voce destul de sigură dar a trebuit să lucrez foarte mult până când să fie decentă pentru înregistrat nişte teste. Ce încerc să spun este că deşi scurtă, experienţa asta a fost extrem de palpitantă, de edificatoare pentru mine ca om. Parcă reuşesc încet, încet să scot capul în lume. De parcă lovitura asta a maturităţii pe care am simţit-o acum ceva timp se hrăneşte în sfârşit din ceva. Nu mai pierd timpul aiurea, nu mă mai plictisesc acasă făcând nimic.

A fost o experienţă care m-a făcut să fiu chiar mai modest faţă de propria mea persoană şi să realizez că nimic nu este uşor pe lumea asta şi că pentru absolut totul trebuie muncit. Mintea şi sufletul trebuie să fie împreună 100% în ceea ce facem.
Probabil că va exista mereu o urmă de regret că nu am putut continua pregătirea asta dar chiar şi aşa voi preţui mereu momentele în care am apucat să fiu acolo.
Chiar dacă nu vor citi niciodată asta, le urez baftă mai departe celor 7  rămaşi. Sunt nişte oameni super şi merită toţi să se bucure mai departe de Europa Fm.

P.S. Ca o cireaşă de pe tort, este extrem de palpitant să-ţi dai bună dimineaţa cu persoane precum Monica Anghel sau Moise Guran, oameni pe care i-am văzut la tv încă de mic copil.

The Walking Dead

Dacă nu v-aţi uitat la serialul The Walking Dead, închideţi browser-ul şi daţi fuguţa de-l vedeţi. Nu contează că nu sunteţi fani zombie sau că vi se pare că e o ieftineală. Ascultaţi-mă pe mine şi uitaţi-vă la cele două sezoane. Este un serial memorabil care pune cu foarte multă măiestrie accentul pe personaje şi cumva le modelează după universul apocaliptic în care are loc acţiunea.

Dacă ştiţi serialul, atunci zăboviţi oleacă să vă povestesc cum stă treaba cu jocul. Robert Kirkman, creatorul benzilor desenate (care au inspirat şi show-ul tv) s-a implicat în creearea unei poveşti separate pentru un joc plasat în universul său. Precum a procedat şi George R.R. Martin, Kirkman a realizat că un joc care reia strict o poveste deja spusă - nu are nicio şansă de reuşită. Astfel că a venit cu un nou plot, cu alte personaje ş.a.m.d.

Cronologic, jocul se petrece înaintea peripeţiilor lui Rick & Co.

TellTale Games, faimoşi pentru jocurile lor point&click de aventură, sunt totuşi o companie de nişă care însă au dat lovitura cu jocul ăsta, scoţând recenzii peste recenzii, toate pozitive. Cu un gameplay mai mult decât decent, o poveste magistrală şi un voice-acting de cinci stele, The Walking Dead este unul dintre cele mai bune jocuri încercate de mine vreodată. Singurul dezavantaj? Vine făcut în episoade, aproximativ unul pe lună. Până acum avem două, dar parcă prea scurte...mai ales că jocul dă o dependenţă a naibii de intensă.

Jocul urmăreşte povestea lui Lee Everett, un personaj mult mai interesant decât Rick Grimes dacă mă întrebaţi pe mine. Lee o va cunoaşte pe Clementine, o fetiţă adorabilă. Împreună vor încerca să supravieţuiască coşmarului apocaliptic în care morţii se întorc la viaţă.
Mai multe despre acţiune n-are rost să vă povestesc pentru că reprezintă 90% din joc.

Gameplay-ul este destul de simplu dar extrem de bine gândit. În plus, este atât de intuitiv încât îl poate juca oricine, chiar şi cei care nu butonează de regulă computerul cu intenţii ludice. Sistemul de conversaţii este extrem de mişto pentru că seamănă cu cel din Dragon Age sau Mass Effect şi merge de minune. Într-o oarecare măsură, fiecare alegere a jucătorului va conta mai departe în joc. Deci v-aţi prins de ce-mi place. Pentru că-mi permite să modelez povestea după preferinţele mele - orice joc care chiar face asta merită jucat. Skyrim, stai jos! Poate că eşti epic dar nu modelezi nimic după preferinţele mele.
Momentele tensionate când trebuie să iei decizii rapide sunt cele mai interesante şi palpitante - acţionând ca cireaşa de pe tort.

Grafica este superbă chiar dacă nu intenţionează vreodată să fie Crysis. Motorul grafic este inspirat din grafica benzilor desenate şi se potriveşte perfect în tot contextul de horror şi gore. O atenţie deosebită este acordată micilor detalii.
La capitolul sunet avem o coloană sonoră pe măsură şi un voice-acting fenomenal (cum am menţionat) mai sus.

Deşi n-au apărut decât două episoade din cinci, vă promit că jocul ăsta merită fiecare minut de atenţie din partea voastră.

9.50 / 10 !