joi, 1 martie 2012

Orianthi - Fire (EP)


Hai să începem luna martie cu nişte muzică. Zic eu că aşa se începe cel mai bine. Materialul pe care urmează să vi-l prezint a apărut în octombrie 2011, dar mie de-abia acum mi-a nimerit spre ascultare.

V-am mai povestit de Orianthi. A fost co-optată de Michael Jackson pentru concertele de adio ce urmau. După nefericitul eveniment, Orianthi şi-a lansat cel de-al doilea album solo şi s-a făcut remarcată printr-un material decent şi câteva piese foarte bune, care includeau şi o colaborare cu Steve Vai.
Orianthi a arătat că este mai mult decât o tipă foarte drăguţă (ceea ce oricum este) şi nu ezită niciodată să se dea mare cu măiestria ei la chitară. Şi pe bună dreptate, reuşeste din plin. Există mulţi chitarişti buni pe lumea asta. Dar din aceia, foarte puţini sunt şi buni compozitori. Ei bine, Orianthi reuşeşte să fie amândouă. Are un stil accesibil oricui, o muzică ceva mai liniştită şi echilibrată care nu sună rău, chiar şi pentru un fan preponderent metal, aşa ca mine.

Fire conţine 5 piese ce succed Believe, precedentul material scos în 2009. Şi se prezintă solid.
Începe cu Heaven in this Hell, o piesă cu un riff al naibii de sexy, un solo excelent şi multă-multă atitudine, dându-i piesei fără probleme statutul de good rocker...Vocea lui Ori sună deja plăcut de asemănător cu ceva ce ar cânta Joan Jett.

If You Were Here With Me este destul de simplă şi la obiect - o piesă country, un stil cu care Orianthi pare să se simtă foarte confortabil, dovadă şi colaborarea cu Lacey de la Flyleaf pentru single-ul Courage. Asta nu înseamnă că lipseşte chităreala. Nicidecum. Avem parte de un solo frumos, domol, tocmai bun pentru întreg ritmul melodiei.

How Does It Feel? are un aer jazz cu puţin pop dar până la sfârşit se transformă într-un shredding fest de toată frumuseţea, australianca "chinuindu-şi" chitara în cel mai plăcut mod cu putinţă.
How Do You Sleep? este din nou destul de directă, o baladă scurtă şi la obiect, încheiată foarte frumos cu nişte solo-uri pe chitară acustică.

Ultima bucată se numeşte chiar Fire şi revine la ritmul impus de Heaven in this Hell. Ce nu mi-a placut aici este efectul pe voce, care ar fi sunat ok doar la prima strofă şi i-ar fi scos mai mult în evidenţă calităţile vocale în momentul în care cânta curat. În rest, piesa se prezintă bine şi încheie un material scurt dar plăcut.

Încep să mă întreb dacă nu cumva EP-urile sunt cumva o idee mai bună decât albumele. Se pare că pentru unii artişti este mai uşor să legi 5 piese decât zece şi astfel timpul trece mai repede între materiale. Pentru că pe mine de multe ori mă omoară aşteptarea asta, în contextul în care am foarte albume mişto de ascultat anul ăsta de la trupe pe care nu le-am mai auzit de foarte mult timp. Şi abia aştept!

01 Heaven In This Hell - Orianthi
   
 Asculta  mai multe  audio   rock

03 How Does It Feel  - Orianthi
   
 Asculta  mai multe  audio   pop

3 comentarii:

Anca G. spunea...

Prima dată am auzit de Orianthi de la tine, pe urmă am jucat la o prietenă Jamlegend - era un joc gen Guitar Hero (mi s-a părut cam aiurea, fiind obișnuită cu chitara... ne-virtuală) - care includea melodii de-ale ei. Foarte faină tipa, aduce un aer proaspăt

Anca G. spunea...

Prima dată am auzit de Orianthi de la tine, pe urmă am jucat la o prietenă Jamlegend - era un joc gen Guitar Hero (mi s-a părut cam aiurea, fiind obișnuită cu chitara... ne-virtuală) - care includea melodii de-ale ei. Foarte faină tipa, aduce un aer proaspăt

Stephen G. spunea...

Yep, she rocks!