Încercam aseară să montez o imagine (iso) pe o unitate optică virtuală. Problema era că imaginea era pe un hard disk extern şi dintr-un oareşce motiv nu vroia să pornească. Daemon Tools se bloca de fiecare dată. În exasperarea mea am luat toate măsurile ca să o fac să meargă. Am mers atât de departe încât am fixat şi eroarea aia cu virusul inofensiv pe care-l recunoaşte Windows-ul la diferite medii portabile.
Ştiţi eroarea aia, e banală şi niciodată nu v-a încurcat sau ajutat în vreun fel, indiferent de cum aţi fi gestionat-o. Ei bine, de la aia era. Dintr-un motiv anume, nu vroia să meargă tocmai din pricina "virusului" ăla.
Şi mi-am dat seama că genul ăsta de lucruri se întâmplă şi în viaţa de zi cu zi. Întâmpinăm probleme şi obstacole în fiecare zi, exact ca un sistem de operare. Şi ajungem să ne ocupăm de problemele importante care ne stau în cale. În acelaşi timp am ajuns să ignorăm micile dileme care ar trebui să ne atragă mai mult atenţia. În schimb, noi ne-am obişnuit cu ele şi le acceptăm ca fiind de-a gata cu toate că ar fi foarte uşor să le rezolvăm. Pentru că-s mici şi inofensive atunci.
Din păcate nu ne dăm seama la momentul potrivit şi ne trezim după mai mult timp că problemuţa aia s-a transformat în ceva serios care afectează întreg sistemul nostru de a fi. Pentru că deşi era o banalitate cu ceva timp în urmă, acum a crescut în ceva mare şi urât şi nu ştim exact cum să ne descurcăm.
Nici cuvintele şi nici faptele nu mai ajută acum. Ceva s-a rupt, s-a stricat şi eşti neajutorat. Singurul lucru pe care-l poţi face este să stai, să aştepţi şi să speri că printr-o serie de rezolvări micuţe, precum era problema la început, vei putea să faci ca totul să funcţioneze din nou. Şi iute, până când nu se duce dracului totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu