vineri, 26 august 2011

Ghost - Opus Eponymous


Până mă lămuresc eu care-i treaba cu noul material de la Red Hot Chili Peppers, vă ofer ceva mult mai inspirant şi deosebit. Indiferent de preferinţele muzicale, vă sfătuiesc să încercaţi nepărat Ghost.

Haideţi să experimentăm puţin cu sunetul, cu sentimentele insuflate prin instrumente. Haideţi să ascultaţi ceva ce foarte probabil n-aţi mai auzit până acum şi care sigur vă va prinde câtuşi de puţin.

Se dă Ghost. Trupa (aparent) din Suedia. Nu se ştie sigur. Nici identitatea membrilor trupei nu este cunoscută cu certitudine, pentru că umblă mascaţi (când apar live) şi nu şi-au dat numele publicităţii. S-au fondat cândva în 2008. Au scos un demo iar Opus Eponymous a apărut la sfârşitul lui 2010, începutul lui 2011.

Referinţe. De unde am auzit de ei? James Hetfield (Metallica) purta astă-vară un tricou cu ei, în timpul unui interviu, declarând că Ghost sunt ca o gură proaspătă de aer. Phil Anselmo (ex-Pantera, actualmente Down) a purtat şi el un tricou cu ei ba chiar au cântat pe aceeaşi scenă la sfârşitul unui concert Down.

Ok. Stilul abordat. Aici am o problemă. Pentru că este greu de spus. Teoretic, cei din formaţie se definesc drept heavy-metal. Dar nu e chiar precis. Pentru că au influenţe doom. Cu foarte multe elemente care vă vor aduce aminte de Black Sabbath. Şi de Mercyful Fate.
Piesele lor nu sunt însă niciodată heavy până la capăt. Au caracteristici evidente de metal, dar exact când te aştepţi să culmineze totul devine melodios, domol, neobişnuit.
Stilul solistului este iarăşi ciudat pentru rock/metal pentru că nu există ţipete, growl-uri, grunt-uri, shriek-uri sau orice alt stil familiar de cântat. Este foarte curat. Aproape de muzica pop. Ca instrumente au chitări electrice, tobe, bass şi orgă bisericească.
Oh, şi versurile sunt sunt...satanice. Sau aşa ceva. Aţi înţeles?

Bun. Hai să luăm piesele pas cu pas. Albumul debutează cu Deus Culpa. Un intro la orga bisericească. Care continuă în Con Clavi Con Dio. Care începe metal. Bass, tobe, riff-uri. Apoi intră vocea care-l strigă pe Lucifer şi toate conceptele voastre legate de muzică vor fi date peste cap. Avem coruri bisericeşti, iar riffuri fulminante, un solo mişto şi acelaşi stil bântuitor de a cânta care va predomina pe tot albumul.

Urmează Ritual. Categoric preferata mea de pe album. Am uploadat-o pe Trilulilu special ca s-o puteţi asculta. Un groove genial, versuri catchy şi un solo absolut înălţător. Pe-aici am început deja să mă întreb cine-s oamenii ăştia şi cum au reuşit să compună ceva atât de...intrigant. Versurile foarte sigur îi pun pe lista neagră a oricărei Biserici.
Elizabeth. Care este şi numele primului lor demo. Vorbeşte despre Elizabeth Bathory, despre care sigur sigur aţi mai auzit. Iar începe heavy dar se metamorfozează în nişte coruri bizare (în sensul bun!) şi schimbări de ritm. Nişte bucăţi bune la chitară şi avem lejer ce-a de-a doua piesă bună de pe Opus Eponymous.

Stand By Him are un riff foarte hard-rock retro, ceva ce s-ar potrivi de minune în primele albume Black Sabbath. Revine vocea bântuitoare a solistului fără nume (poreclit Papa Emeritus pe unele site-uri). Aceleaşi teme întunecate sunt abordate. Avem o armonie orgă-chitări care o secundă îmi dau senzaţia de speed-metal, dar nu durează mult, înapoi la un amalgam de sunete şi într-un final la riff-ul de început.
Satan Prayer este Captain Obvious-ul întregului album în ceea ce priveşte versurile. S-ar putea să vă enerveze, să vi se pară respingător sau să vă fie indiferent (aşa cum îmi este mie). Dar veţi uita de ele când veţi asculta instrumentele, îmbinările, liniile melodice ale vocii.

Death Knell scoate pentru început bass-ul şi cu toba mare la înaintare. Are un ritm destul de lent, un pic chinuitor. Pentru cunoscători...sună foarte doom.
Prime Mover merge după aceleaşi principii ca şi primele piese. Am uitat să menţionez o caracteristică generală a pieselor : foarte scurte şi la obiect, de maxim 4 minute şi ceva fiecare. Albumul în sine este scurt dar te face parcă să revii asupra lui.
Genesis este un instrumental năucitor care are funcţia de a închide albumul, lăsând totul într-o aură plină de mister şi o dorinţă pentru câteva răspunsuri.
Ca piesă bonus avem un cover după The Beatles cu Here Comes The Sun. Piesa este o alegere cel puţin surprinzătoare ţinând cont de versurile şi tema generală de pe Opus Eponymous dar instrumental sună bine şi lângă celalte 9 bucăţi.

Alte cuvinte ar fi de prisos. Mai jos aveţi 3 piese de referinţă. Ascultaţi, judecaţi şi eventual sper să vă placă. Ca o concluzie, eu nu cred în diavol. Dar dacă Lucifer ar exista şi ar asculta muzică, nu cred că ar asculta black metal, cu instrumentele alea gâjâite, grohăieli şi producţie de garaj. Ăsta ar fi arhetipul. Dar nu. Cred că mai degrabă Lucy ar asculta Ghost.

Ghost - Ritual
 
 Asculta  mai multe  audio   rock

Ghost - Con Clavi Con Dio
 
 Asculta  mai multe  audio   rock

Ghost - Elizabeth
 
 Asculta  mai multe  audio   rock

joi, 25 august 2011

Viitorul poliţiei române

Mă uitam ieri la ştiri (cred că la Realitatea era reportajul cu pricina) unde vorbeau despre probele fizice pentru admiterea la Academia de Poliţie. Am rămas uluit să aud cum s-a picat în masă din pricina probei de rezistenţă. Iar cei care o trecuseră, erau acum tăvăliţi pe jos, oftând şi gâfăind de parcă doar ce escaladaseră vârful Everest.
Am văzut ceva asemanător acum o lună şi la admiterea fetelor...dar na! erau fete. Pentru una care vrea să dea la poliţie sunt destul de convins că la viaţa ei mişcarea nu a ocupat un loc foarte important.

Dar mă întorc la băieţi, cu grămezi care nu reuşiseră să treacă baremul de rezistenţă, adica 3 min 50 pentru 1 km. Eu nu sunt întruchiparea atletului grec pe Pământ sau ceva de genul ăsta, dar mă menţin, fac mişcare regulat, fără un scop anume decât propria-mi bună dispoziţie. Efortul mă face să mă simt bine, mă relaxeaza. Eh, chiar şi aşa, dintr-o încercare, m-am urcat pentru prima dată în viaţă pe o bandă de alergare şi am făcut un kilometru în 2:55. N-am forţat, n-am leşinat pe-acolo, efectiv am pus un ritm constant şi...a ieşit.

Dacă eu fără vreo motivaţie, doar din inerţie am bătut distanţa asta, ăştia de la poliţie ce au făcut? Şi-mi găsesc singur răspunsul. Pai unde cine-s candidaţii. Băieţi cu ceafa rasă, freză ţuguiată, care nu par a şti să lege două cuvinte, eventual cu burta deja facută. Pentru că ştiţi urmarile fireşti ale celor care devin poliţişti - devin dinamovişti şi fac burtă. Unul spunea că dă la Academie deoarece...citez..."noi să ne facem că muncim, ei să se facă că ne platesc". Bărbaţi de viitor, aşa-i?
Astăzi am văzut asta. Şi mi-am dat seama că lucrurile nu se vor schimba prea curând. Nenea ăsta beat, potenţial ucigaş este exact acelaşi specimen. El e poliţist frate, deasupra legii, el o aplică n-o respectă şi în cele din urmă se ascunde prin boscheţi. De ce se fac tinerii poliţişti? Probabil pentru şpăgi. Abia aşteaptă să stea ascunşi dupa colţ cu radarul şi să adune amenzi. Altă motivaţie care ar fi? Ah, şi pentru maşinile alea de lux, pun pariu. Alea care n-or să folosească nimănui niciodată.

Eu chiar am cunoscut un poliţist din Anglia. Chris era şef de secţie  într-un orăşel din Lake District. Pe lângă faptul că era foarte cult, citit şi îndemânatic (facea caritate pentru un orfelinat din Constanţa ; a montat prize, becuri, uşi etc) avea o mentalitate deschisă şi încuraja foarte mult comunicarea dintre poliţie şi comunitate. Evident pentru că abuzurile şi sictirul le erau străine, în comparaţie cu alţii.

Probabil că dacă visez la aşa ceva în România sunt nebun, nu? Da, sunt tot oameni, dar fără burtă şi cu principii.

miercuri, 24 august 2011

GSP sunt nişte jigodii

Articolul ăsta m-a enervat rău de tot. Băi, deci este efectiv ipocrizie să te numeşti GSP, 90% din ce scrii să fie o mondenitate ieftină cu puţin fotbal dar să insişti să-ţi dai cu părerea legat de sportivii adevăraţi ai României. Mai ales în maniera asta mizerabilă.

Îi urez autoarei textului, Mirela Neag, să moară în chinuri cu tot cu prostia ei, propagată de la d-alde Tolontan sau eventual să-şi vadă de "sportivii" lor gen Tănase, Bănel sau bomba sexy şi să lase oamenii muncitori şi dedicaţi precum Alina Dumitru să-şi vadă de treabă fără să se mănânce căcat pe seama lor.

Incredibil frate, au ajuns toate piţipoancele să-şi dea cu părerea despre sporturi precum judo care depăşesc cu mult puterea lor de înţelegere. Stupid bitch!

luni, 22 august 2011

O picătură de sport...

Parcă atât aş mai vrea...

Am descoperit că nu mai sunt microbist...deloc. Nu ştiu dacă am fost cu adevărat vreodată, dar am avut perioada mea când (din motive astăzi ilogice) ţineam cu Dinamo, le urmăream fiecare meci, mă pasiona tot ce ţinea de istoria clubului, lot, palmares, rezultate etc.
Nu pot vorbi pentru fotbal în general, dar pentru mine posturile de televiziune au omorât sportul ăsta. Au ucis orice fel de dorinţă şi pasiune în mine de-a vedea un meci 90 de minute. Asta din cauză că jocul cu mingea între 22 de oameni nu mai există cu adevărat. Este doar zgomot de fund, un fundal monoton la adevăratul teatru fotbalistic românesc : certuri între acţionari, preşedinţi, antrenori, dueluri cu declaraţii, mondenităţi ieftine şi penale. ProTv-ul au dat startul dar toată lumea a preluat moda, toată lumea poartă vina.

Simpla soluţie de a nu urmari altceva decât meciurile în sine nu mai funcţionează. Pe lângă faptul ca indiferent de televiziune vei fi bombardat cu reclame în timpul meciului, faptul că se insistă cu multe cadre peste clownii de care încerci să scapi oricum, strică orice fel de plăcere.

Din păcate pentru mine nici dacă mă uit la un meci cu echipe străine nu contează. Interesul efectiv a dispărut, nu mă mai atrage. Oh well, probabil mă voi mai juca Fifa din când în când.
Am observat că nici tenisul nu mai este ce-a fost pentru mine. Dacă înainte eram extrem de încântat de fiecare turneu difuzat la tv, acum abia dacă prind câteva partide de grand-slam. Este drept că pasiunea mea pentru sportul alb s-a născut odată cu apariţia în elită a lui Rafa Nadal. Sper doar să nu moară odată cu o eventuală dispariţie a lui din topuri (cândva în viitor).

Eh, o fi vreaun summer thingy.

marți, 16 august 2011

Desant - Zbor

Că tot vorbeam de muzica românească şi de halul în care a ajuns, ieri-alaltăieri am dat de-o gură proaspătă de aer. Fresh din 2011. Dacă vă sună a Cargo din anii '90 este pentru că la bass îl avem pe Alin Achim, membru în trupa respectiva până acum ceva timp. De asemnea am citit pe Metalhead ceva despre o reuniune a lui Achim cu Ovidiu Ioncu a.k.a. Kempes a.k.a. cea mai mişto voce din istoria rockului românesc.



Piesa e uşurică dar bună. Lipseşte un solo de chitară să o facă excepţională. Dar hei, sunt la început. Creativitatea de-acum încolo ar trebui să apară.
Enjoy!

duminică, 14 august 2011

Ursus Evolution Tour 2011 Mamaia

Am fost. Doar la prima seară, cea de vineri. Şi culmea, am plecat de-acasă cu aşteptarile ridicate. Iar experienţa a fost lamentabilă. Au "cântat" Les Elephant Bizzares (never heard of them şi oricum nu i-am prins), E.M.I.L. (am prins fix când părăseau scena) şi cei pe care i-am văzut eu - Şuie Paparude, Zdob si Zdub, Paraziţii şi Iris.

Sincer habar n-aveam cine sunt Şuie Paparude. Auzisem de numele "trupei" şi cam atât. Nu ştiam ce stil prestează şi nici măcar o piesă nu mi-a sunat cunoscută. Dar au fost pur şi simplu înfiorător de groaznici. Parcă show-ul lor prevestea pentru mine ce experienţă nasoală urma să am.

Stilul lor tot n-am înţeles care este. N-am înţeles care a fost muzica. Erau trei băieţi. Unul punea muzica de pe laptop. Un altul, un băiat care arăta puţin luat de la etnobotanice cânta nişte rime puerile peste negativele puse de primul. Al treilea era un nene cam de vârsta lu' tata (sau aşa arăta), îmbrăcat în nişte pantaloni de trening şi un tricou cu vedere la pieptu-i păros. Şi avea ochelari de soare...noaptea. Probabil şi el era fumat/drogat după cum sărea pe scenă. Pentru că asta a facut tot recitalul, sărea pe scenă, bătea din palme şi delira cuvinte fără sens pronunţând hipnotic "mamaia, ursus, 2011, mâinile sus". Genial...N-am înţeles unde a fost muzica, fie ea şi electronică. O zbânţuială fără sens şi versuri fără logică aruncate ca să fie. Am înţeles că sunt şi populari...evident. Am încetat să mai înţeleg muzica comercială cu mult timp în urmă...

Haideţi să vă povestesc ce fel de public s-a adunat în Mamaia. Erau turiştii gură-cască veniţi cu burta goală ce stăteau degeaba şi în loc. Erau emokizii-rockeri ai Constanţei, cu bretonul peste ochi, tricouri cu mizerii de trupe gen Linkin Park, Slipknot s.a.m.d. care îşi aduseseră ridiculozitatea cu ei de-acasă. Veneau apoi cocalarii pe care-i ştiţi cu toţii. Sclipicioşi, gelaţi, roz, cu mişcarile de manelari la dispoziţie. Dacă au fost rapperi/hip-hopperi adevăraţi...nu ştiu, că nu ştiu cum arată unul şi n-aş vrea să-i încurc cu pokemonii prezenţi în număr uriaş. Şi au fost câţiva oameni normali, care s-au comportat normal la un concert sau priveau efectiv năuciţi (aşa ca mine) la desfăşurarea pestriţă de forţe. Un lucru e sigur după festivalul lu' peşte...orice ai face, nu aduni pe aceeaşi scenă 3 genuri diferite. Publicul va fi nasol pentru aproape toată lumea.

În fine, în continuare s-au urcat pe scena Zdob şi Zdub pe care i-am vazut în premieră live. Băieţii au performat aşa cum mă aşteptam. Energic, în forţă, împărţind bună dispoziţie pentru oricine era dispus să primească. Şi eu am primit de la ei multă energie pozitiva şi nişte muzică bună-bună! Sunetul a fost ok, deşi instrumentele de suflat (trompete, cimpoi, fluier) se cam pierdeau în mixaj. Dar vocea s-a auzit bine, alături de chitări şi tobe. Au cântat un fel de best of...de la Ţiganul şi OZN la DJ Vasile, Everybody in the casa mare, Bunica bate toba, Nunta extremală, Hora cosmica, Bună dimineaţa etc. Mi-au lipsit nişte piese cu mai multă atitudine, gen Zdubii Bateţi Tare sau Mioriţa. Dar a mers. Păcat pentru ei că n-au avut un public mai dedicat. Merita!

La Paraziţii am luat pauză, am plecat să-mi întind picioarele şi să-mi odihnesc urechile. Nu mă exprim în legatură cu ei, pentru că nu ascult dar nu mi-a plăcut niciodată pentru că n-au nişte backing-trackuri cât de cât interesante iar versurile sunt prea pline de înjurături gratuite. De-asta-mi place Eminem, pentru că are nişte instrumentale care-ţi menţin interesul plus nişte versuri ceva mai profunde decât "da, da, da să sugi pula de ziua ta". Emokizii-rockeri care se bâţâiau pe Zdob şi Zdub acum erau toţi rapperi. Unul mai ales care îl vazusem făcând headbanging pe Ţiganul si OZN acum avea şapcă gansta şi dadea aprobator din mână cum înţeleg că se face în hip-hop. Foarte tru! Cocalarii tot gesturile manelistice le aveau. Şi m-a amuzat ideea că până la urmă Paraziţii injură manelarii, piţipoancele şi cocalarii dar cel putin 50% din publicul lor era format tocmai din genul ăsta de oameni. Era să uit, am văzut fete pe tocuri...la un concert...pe plajă.

Şi aşa s-au urcat pe scenă cei denumiţi "naţionala de rock a României". O denumire nasoală, dacă mă întrebaţi pe mine, având în vedere că naţionala României (aia de fotbal cel puţin) sunt momentan o gaşcă de mediocrii. În fine, urcă Iris. Entuziasmul creşte în mine. Nelu Dumitrescu - tobe, Relu Martin - clape, Boro - bass, Valter Popa - chitară şi Cristi Minculescu...evident cu vocea.
Au început bine, energici, heavy chiar cu "Nimeni nu mai plânge". Dar pentru mine s-a rupt firul rapid. Au venit valuri de balade sau piese generice de pe 12 Porţi. Şi ador să cânt Baby, Floare de Iris sau Să nu crezi nimic dar când văd că insistă cu 12 Porţi sau Iris Aeterna...mi-a pierit tot cheful.

Minculescu a fost ciudat, nicidecum aşa cum mi-l aminteam de-acum 5 ani când am vazut Iris ultima dată live. Îl înţeleg şi mă bucur enorm că este fericit şi sănătos dar n-am înţeles de ce trebuia să dea din fund/şolduri la aproape toate piesele ritmice sau să-şi facă permanent semne cu cei de la lumini. Vocea i-a sunat bine la cântecele care au contat, deşi uneori aveam senzaţia că îi este lene să cânte la tempo-ul original , spre exemplu la Somn Bizar unde mai mult recita versurile decât le cânta.
Publicul nu le avea cu versurile şi e trist având în vedere că în muzica celor de la Iris sunt multe momente bune de cântat dar ce să le ceri cocalarilor şi fetiţelor care au impresia că Iris sunt nişte Direcţia 5 dar mai bătrâni.

Pentru o trupa cu discografia lui Iris, au lipsit o grămadă de piese bune (Trenul fără naş, Mirage, Lună plină, Da,da eu ştiu , Ultimul mic-dejun a lui Bon, Pe Ape, Seray)   care ar trebui cântate, dar stau ignorate în detrimentul baladelor plictisitoare sau mai rău...
La penultima piesă s-a urcat pe scena coşmarul meu, cocalarul suprem Pula Puya care a cântat cu Minculescu (!!!) o piesă de-a scârbosului chelios mic si prost(cu acompaniamentul trupeţilor). Alte reacţii sau vorbe sunt de prisos. Acum mi-aduc aminte ca Bobo mi-a mentionat ceva despre momentul ăsta într-un comentariu acum câteva săptămâni. Dar am uitat sau cumva mintea mea a negat adevărul. Ei bine, este real oameni buni. Iris şi-au pierdut şi puţina credibilitate pe care o mai aveau.

Am plecat cu un gust amar şi am renunţat să vreau să-i mai văd pe Cargo seara următoare pentru că cei care veneau înainte erau prea groaznici de înghiţit şi sincer n-aş mai fi suportat un şoc. Cargo împreună cu Guţă, poate?

Fuck! Urăsc Mamaia! Urăsc muzica românească din prezent şi urăsc evenimentele astea comerciale în care nişte trupe cândva adevărate au trebuit să se vândă...pentru ce?...

Iris-Mirage
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Ca să folosesc propriile versuri ale lui Minculescu:

Te vinzi la un pret de nimic!
N-a ramas nimic din tine, 
Tu n-ai habar,
 Adevaru-i doar o umbra 
Si te minti iar!
 Oooo, nimic din tine,
 Tu n-ai habar,
 Oooo, esti doar o umbra
 Si te minti iar! 
Esti doar o umbra


joi, 11 august 2011

Etnobotanice

Buruienile astea care se dau pe bani tuturor îndeajuns de "inteligenţi" să le cumpere reprezintă de ceva timp subiect aprig de discuţie în România. Toată ţara (sau mă rog, partea "matură" a ei) este intrigată şi mai nou a devenit o modă să faci mişto de generaţia actuală folosind contextul ăsta.

Nu că mi-ar păsa mie personal, pentru că nu folosesc, n-am folosit şi foarte probabil nu voi folosi niciodată rahaturile astea, dar mă îndoiesc că doar generaţia tânără cumpără inepţiile astea. Ei reprezintă cel mai important procent, logic! Dar se generalizează enorm. Diferenţa este că cei mai tineri sunt mai idioţi, consumă ca niste proşti şi ajung inevitabil în spital şi la ProTv (eventual de-acolo direct în mormânt). Alţii care şi-au mai păstrat trei neuroni şi câţiva ani în plus de existenţă, s-ar putea să realizeze ce li se întâmplă şi să-şi dorească să le crape inteligenţa mai încet...şi astfel nu ajung la ştirile de la ora 5.

Nu ştiu dacă mai are rost să zăbovesc asupra aspectului ăsta. Să consumi constant etnobotanice te duce într-un singur loc - la o moarte prematură a neuronilor (şi judecând după notele şi perlele din examenele naţionale asta e grav), la o dependenţă masivă (care mai implică şi bani aruncaţi aiurea) şi în final te-aduce la stadiul de legumă şi nu ştiu dacă mai trebuie să comentez...stadiul de legumă, băi...cam e de căcat.
Tata, ca un taximetrist ce se află într-un oraş plin de fiţe, are o grămadă de poveşti amuzanto-tragice legată de mulţi drogaţi de pe-aici. Cred că v-am mai menţionat cum prostia printre tineri e concentrată masiv în Constanţa. Inevitabil apar si "the junkies".

De la adevăraţi "Gollumi" care cred ca buruiana este un adevărat "my precious" şi până la indivizi care când au ajuns la destinaţie au uitat de unde au plecat...poveştile sunt nenumărate. Şi ştiţi care-i faza amuzantă? Pe mine nu mă deranjează existenţa lor. Da' de loc! Ba chiar susţin ca magazinele de vise să existe în continuare, iar preţurile să fie mici pentru buzunarul fiecarui drogat, fie el cu Mercedes sau cu adidaşii găuriţi.
Priviţi în perspectivă...inevitabil toţi care vor continua să consume masiv etnobotanice vor crăpa. Să fim realişti...câţi Charlie Sheen şi Lemmy Kilmister putem avea în ţărişoara asta? Mulţi vor muri. Mulţi. Pentru că sunt mulţi proşti în ţara asta. Şi ştiţi ce înseamnă asta? Mai mult oxigen pentru noi, mai multe joburi. Ştiţi, planeta moare...este suprapopulată...este metoda perfectă de a reduce din balastul în plus (valabil pentru întreaga planetă, evident ; că doar nu doar românii sunt proşti pe lumea asta). Este criză. Să-ţi găseşti un job este o adevărată provocare. Dar dacă mai dispare din concurenţă...

Ideea mea merge în felul următor. Etnobotanicele si drogaţii în general n-ar mai trebui să fie atât de aspru criticaţi. Ba trebuiesc încurajaţi. Dacă-s îndeajuns de proşti încât să-şi termine neuronii si coerenţa fumând buruieni de la marginea drumului...by all means, eu zic să-i lăsăm. Într-un final se vor curăţa şi lumea va deveni un loc mai...gol (dar niciodata nu va fi "prea" gol) şi mai bun.

Închei prin a relua ce-am scris mai sus. Eu n-am nimic cu cei care consumă, cei care caută acea stare de bine. Le doresc mult spor si multe fumuri. Şi nu, asta n-are nimic de-a face cu planurile mele meschine.
Muwahaha.

luni, 8 august 2011

De ce e nasol in Mamaia?...

Nu neapărat pentru că este nisipul oribil, plin de scoici şi apa mării plină de alge. Ci din pricina oamenilor care merg în Mamaia. Ieri m-am convins pe viaţă ca nu mai am de ce să păşesc vreodată în viaţă în oribilitatea aia de staţiune.

În primul rând este mare ţigănie. Ţigănie din-aia cu rromi dar şi fără. Românul "everyman" are cele mai dizgraţioase obiceiuri din câte mi-a fost dat să văd vreodată. N-am înţeles niciodată de ce toţi, dar absolut toţi turiştii pleacă din staţiune în pielea goală. Toţi. Daca vezi un grup numeros de turişti care se apropie, inevitabil vei vedea un individ sau doi, siguri pe masculinitatea lor încât să-şi etaleze burta bronzată şi păroasă în mijlocul unui bulevard din Constanţa, la kilometri distanţă de staţiune. Şi ştii că sunt turişti pentru că un constănţean nu ar sta niciodată aşa de mult în soare...Dacă nu sunt 100% la bustul gol, s-ar putea să poarte un tricou care este totuşi ridicat în sus, pentru ca burta să respire.

De asemenea, cât stau pe faleză, turiştii trebuie obligatoriu să se holbeze la fiecare stand pe care-l întâlnesc in cale, pentru că aparent toţi trăiesc în sălbăticie şi n-au văzut în viaţa lor jucărele idioate, reviste porno sau colaci secuieşti. Şi au toţi talentul de a sta în drum, duzini de oameni, holbându-se fără un scop, încurcând circulaţia altora şi durându-i fix in cot. Ei să se simtă bine, nemaicontând dacă altcineva ar putea fi deranjat de modul lor de comportament.

Toată atmosfera asta imbecilă este completată de cei care oferă facilităţile din Mamaia. Toate, dar absolut toate plajele sunt ocupate cu şezloange. Astfel că dacă ai avea plăcerea să-ţi aşezi prosopul undeva mai aproape de apă, nu ai avea unde şi oricum...ar fi interzis. Iar un şezlong costă in jur de 30 de lei...că doar eşti la mare, nu? Vinde-ţi si sufletul!
Fiecare bucată de plajă are o denumire diferită, cu administratorul din dotare, cu reclame diferite şi...durerea cea mai mare...cu muzică diferită. Astfel că daca ai ghinionul să stai între doua, o să trebuiasca să asculţi două melodii house diferite in acelaşi timp! E o adevărată provocare pentru o ureche neantrenată cu imbecilitatea aia numită muzică.

Apa în Mamaia a fost de-asemenea jegoasă de când mă ştiu. Să fie curenţii de vină, să mai contribuie şi arătarile care aruncă gunoaie in ea, ba şi niscaiva hoteluri care îşi au scurgerea direct in mare...cine stie? Cert este că algele, pungile de plastic si rahaţii sunt ca un fel de trade-mark pentru apa din staţiune.
Pe lângă faptul că nu se face nimic pentru a-i îmbunătăţi  starea, se mai plantează şi tot felul de porcării pe apă - ski-jeturi, banane, vaporaşe s.a.m.d. Cu ce să încep? Cu zgomotul pe care-l fac? Disconfortul pe care ţi-l dă când trece câte-un cocalar în viteză pe lângă tine? Mirosul pe care-l ia apa de la ţevile de eşapament ale motoarelor? Sau faptul ca anual mor sute de delfini din cauza căcaturilor astea?

Aşa că am stat ieri şi m-am gândit...la ce bun să merg eu în mizeria asta plină de oameni proşti şi nesimţiţi când cunosc o alternativă atât de perfectă? Problema este că atunci când mergi la plajă, mergi însoţit de mai multe persoane şi aparent, Mamaia e mişto, e atmoferă frate! Greu să-i convingi că pe lumea asta (sau oraşul ăsta) există şi ceva care nu este plin de jeg şi mârlănie.
Zonele din Constanţa  numite Faleză Nord si Modern sunt un fel de paradis. Plajele sunt amenajate, nisipul este curat, chiar mai fin. Nu există băruleţe pentru piţipoance care să pună muzica house. Este linişte şi te poţi relaxa în pace, departe de orice fel de muzică. Şezloangele sunt puţine si rare astfel încât să-ţi aşezi prosopul aproape de apă este o plăcere. Apa este curată. Cristalină. Nu exista ski-jeturi. Singurul dezavantaj? Este un pic mai mult de mers până la o adâncime mai convenabilă. Dar cui îi mai pasă când apa este cristalina? Cristalină, vă jur! În Constanţa! România!

Ceea ce mă bucură este ca plajele astea sunt destul de necunoscute. Nu apar la Ştirile ProTv şi nu se ţin concerte pe ele. Merg doar cei care locuiesc în zonă si încă câţiva norocoşi care ştiu de ele. Şi e bine aşa. N-aş vrea să fie stricate de bestiile din Mamaia.

Mi-am dat seama ca românul de rând este un animal prost care ia tot ce i se dă, fără să mai miroasă înainte, să vadă dacă nu cumva este ceva bun sau doar un căcat. Ia totul de-a gata, pentru că aşa li se pare normal, pentru că aşa se face, aşa-i la modă, aşa au văzut la tv, aşa au făcut întotdeauna. Probabil că ar fi în stare să moară de gât cu ideile lor preconcepute.

luni, 1 august 2011

1 An



Nu pot să cred că a trecut atâta timp de când sunt cu adevărat... FERICIT. 1 an de când viaţa a căpătat un sens nou, profund şi nesimţit de mine până atunci.

Pentru toate cele prin câte am trecut, a meritat fiecare minut, fiecare efort, fiecare răsuflare.
Înainte să fiu cu adevărat cu tine, îmi imaginam că noi doi...am reprezenta ceva frumos, o poveste încântătoare. M-am înşelat. Noi doi reprezentăm mult mai mult de-atât. Tu eşti viaţa mea, viitorul meu, fiinţa cea mai de preţ pentru mine, soarele in jurul căruia se învârte tot universul meu.

Alte cuvinte ar fi de prisos. Îţi mulţumesc pentru că exişti şi îţi mulţumesc pentru că eşti alături de mine, că aparţii vieţii mele. Fie ca anul viitor să ne prindă cu aceleaşi sentimente şi să ne însoţeasca pe amândoi pentru totdeauna.
Te iubesc!