Am vrut foarte mult să-i văd după ce i-am ratat la mustaţă de vreo 3 ori în Constanţa. De data asta am fost pregătit cu bilet şi cu tot ce mai trebuie. Am intrat pentru prima dată în SilverChurch, o locaţie unde se ţin o grămadă de concerte...metal şi nu numai. Foarte mişto locaţia iar sonorizarea a fost impecabilă. Oamenii civilizaţi, liniştiţi şi puşi pe distracţie când a fost vorba de muzică.
La ora 21:00 se urcă pe scenă trupa Addiction, formată din nişte puşti foarte talentaţi pe care i-am văzut întâmplător vara asta la televizor la Festivalul Mamaia. La tv nu m-au impresionat foarte tare dar live lucrurile au stat un pic altfel. Băieţii au alternat compoziţiile lor proprii cu nişte cover-uri bine gândite pentru rockerul de rând. Astfel că am ascultat două coveruri Metallica (evident) şi una Dream Theater. Pentru o formaţie care este hulită pe tot internetul, piesele de la 'tallica au fost extrem de bine primite de public.
Cât despre trupeţi în sine...mi-a plăcut foarte, foarte, foarte mult de toboşar. Fantastic este omul. Modul în care cântă, entuziasmul, privirea fericită de pe faţa lui...m-a impresionat. Mai mult decât ceilalţi la el se simţea că-şi simte muzica în fiecare bătaie. Chitaristul de-asemenea merită urmărit. Pentru vârsta lui (16, ca şi bateristul) este fenomenal de bun. Clapele nu mi-au plăcut cum au sunat şi eu oricum nu sunt adeptul lor decât dacă au ceva interesant de spus (gen Nightwish sau Children of Bodom) iar bassistul a fost prea static ca să-mi pot da cu părerea, deşi i se auzea bine instrumentul. Solistul are vocea ok dar parcă încă-şi caută o identitate. Prea mult a variat între a fi Hetfield şi oricine altcineva. Dar da, promiţători. Îi găsiţi aici.
O oră mai târziu se trage cortina, se aprind lumânările, luminile se sting. În somn...adesea visez poeme de fantastică frumuseţe...dacă mi-aţi urmărit review-ul la ultimul album, ştiţi despre ce e vorba. Probabil unul dintre cele mai mişto piese pentru a deschide un concert. Voodoo! Avem un spectacol pirotehnic genial, un om pe picioroange şi băieţii costumaţi şi mascaţi ca nişte păpuşi voodoo. Coiotu' (aka Alin Dincă) la voce, Balaurul (aka Aurelian Dincă) la chitară, John la tobe, Oscar la bass şi Laurenţiu la cealaltă chitară ne-au oferit un show ce a durat puţin peste două ore jumătate.
A urmat Rugăciunea Soldatului tot de pe Voodoo. Măştile sunt jos, spectacolul poate să înceapă.
Băieţii au luat-o De la Începuturi...literalmente, trecând prin toate cele 6 albume. A urmat Nu Mai Contează, o piesă în stilul unui Iris de mult apus. Am ascultat şi piesa care m-a atras iremediabil de ei, piesa pe care am auzit-o live la concertul Iron Maiden din 2008...Old School Baby! Let there be Rock!
Ţipetele lui Coiotu' zguduie sala iar Balaurul este un adevărat guitar-hero. În spate, la tobe...John este o bombă de energie.
Primul moment melancolic al serii este dat de balada Scrisoare de Adio. Mă aşteptam să cânte şi tenorul Florin Georgescu cu ei, cel puţin aşa se anunţase. N-a fost să fie dar seara oricum a fost plină de surprize. Coiotu' a cântat singur dar tot a sunat bestial.
Pentru că sunt o trupă serioasă şi nişte instrumentişti capabili dar au vrut totuşi să ne-o arate...au cântat o versiune în engleză a piesei Totul e fals. Piesă care are peste 8 minute. Epuizant şi pentru ei şi pentru public dar spectaculos fără doar şi poate. În Stele era un pic mai lungă...vreo 11 minute. Au cântat-o şi pe-asta. Ne-am întors puţin la Voodoo cu Paşi de Argint. Pe-aici am început să-mi dau seama de un lucru...chitariştii sunt nişte maşinării de riff-uri bune.
A doua baladă a fost dictată de Orizonturi. Frumos şi delicat. Coiotu' ne arată o voce superbă. Nu Trebuie Să Vrei ne întoarce cu acordurile ei un pic orientale înapoi în 2008 la Rock'N'Roll Pozitiv.
Apoi Alin ia o pauză şi urmează superbul instrumental Rădăcini de lume. Surprinzător, nu Balaurul face solo-urile ci Laurenţiu care preia comanda şi este exemplar.
Suntem apoi duşi înapoi în timp pe vremea lui...Vlad Ţepeş. Urmează 3 piese de pe albumul conceptual Vlad Ţepeş - Poemele Valahiei şi anume Prizonier, Solii Turci (preferata mea) şi Vlad Ţepeş. Genial. Într-adevăr concertul n-ar fi fost complet fără ele.
După o scurtă pauză în care Alin ne povesteşte despre sursele de inspiraţie ale trupei, urmând ca Eugen Mihăiescu şi Gabi Nicolau, foşti membrii Krypton să se urce pe scenă, se să cântă piesa Fără Teamă.
Lucrurile au revenit la normal cu Doar a mea. Din nou parcă mi-aduc aminte de Iris. Dar nu, Iris-ul ăsta nu mai există. A murit cândva când manelarul ăla de Puya s-a urcat pe scenă cu ei. Acum există totuşi ceva mai bun...
17:00 - altă bucată mişto de pe Rock'N'Roll Pozitiv. Parcă n-am dat destulă atenţie la albumul ăsta la vremea respectivă.
Şi băieţii ne surprind iarăşi cu un moment acustic ce cuprinde piesele Pentru tot ce a fost, Către alte vieţi, Dorinţa şi Unde eşti. Apoi revin la instrumentele electrice pentru un final în forţă...întâi cu cea mai mişto baladă a lor...Amintiri...şi apoi cu două lovituri puternice - Tari ca Munţii !!!!! şi...Strigăăăăăăăăăăăt!!!!!! Probabil nu mai trebuie să menţionez că pe-aici mi-am pierdut vocea. Iar...
Au zis că a fost ultima piesă dar n-a fost chiar aşa. Au terminat vesel şi frumos cu Vino cu mine, invitând pe scenă pe cei doi membrii Krypton şi pe cei de la Addiction. Astfel au pus capăt unui concert superb, diversificat şi demn de cea mai bună trupă din România. Nu mai este un moft sau o simplă declaraţie să spui asta. Este o realitate. Trooper au ajuns la un profesionalism şi un statut foarte ridicat pentru nişa asta de heavy-metal / hard-rock. Având în vedere că vorbim de România, ţara unde se laudă muzica cu autotune cu piţipoance, că vezi doamne ne-ar face renumiţi peste hotare, Trooper şi-au creat o bază solidă de fani, un număr impresionant şi variat de albume şi cred eu că au devenit Irişii generaţiei noastre.
Sper doar să nu facă precum omologii lor mai bătrâni şi să ne trădeze încrederea cu mizerii de genul menţionat pe sus şi cu muzici veşnic lacrimogene.
Visuri multe in voiNu le pierdeţi pe toateE-o viaţă, nu o sutăPeste ani ai sa plângiDupă timpul de-acumHaideţi să pornim la drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu