joi, 2 iunie 2011

Traim intr-o lume nebuna...vol. 9 - Iremediabil

Romania este iremediabila, m-au convins niste lucruri vazute si patite in ultimele saptamani. Stiu ca exista cativa oameni care cred contrariul, care au impresia ca totul se va schimba in bine cu timpul, ca efortul lor va conta. Aceiasi oameni au impresia ca Romania ca tara a facut ceva pentru ei, ca i-au crescut si i-au transformat in ceea ce sunt azi si ca optimismul asta bolnav pe care il iau il datoreaza Romaniei si tot Romaniei vor sa-l dedice.

M-am uitat duminica la Romania Te Iubesc la ProTv. Apropo, sunt naucit de cum un post precum ProTv-ul poate sa faca astfel de reportaje de calitate si in acelasi timp sa bage rahaturi de stiri mondene legate de tot felul de ratati sau discutii despre Steaua. Dupa ce te impresioneaza putin postul cu un astfel de reportaj, primesti o palma in momentul in care vine buletinul de stiri plin cu tot felul de idiotenii. Ciudat...In fine, sa revenim...

M-am uitat cu precadere la partea legata de analfabetii Romaniei. Reporterii s-au deplasat undeva prin nordul Moldovei in niste sate uitate de lume unde erau gramezi de copii mici si mari care habar n-aveau sa scrie si sa citeasca. Iar parintii lor (100% vinovati de situatia asta) erau la fel de prosti si nestiutori. Nu stau sa intru in detalii, dar imaginati-va oameni care habar n-au vreo notiune legata de citit sau scris si care nu erau in stare sa citeasca ceasul dar care facusera copii pe care-i lasasera la fel de ignoranti si oribi precum sunt ei.
Nu e un caz izolat. Sunt mii de astfel de specimene.

Copiii aleg, evident, calea mai simpla si spun ca ei nu stiu dar ca nici n-au nevoie. Ce vor face mai departe? Cu munca, cu sapa...Normal.
Mai sunt si acei copii care impotriva tuturor obstacolelor au facut cunostinta cu educatia si desi parintii lor cretini se opun, ei vor sa invete. M-a emotionat o fetita care spunea cu o stralucire in ochi ca ea vrea sa invete mai departe si sa plece din sat, sa devina cineva...cineva mai mult. Din pacate nu putea, pentru ca parintii ei ar fi preferat sa o tina acasa sa dea cu sapa decat sa-i asigure o minima conditie pentru invatatura. Pentru ca intr-adevar, spun ei, la ce poate fi buna cartea. Ca doar nu se face invatatoare. Am incheiat citatul.
Aceeasi fetita spunea ca avea impresia ca profesorii ei erau slabi pregatiti. Ca le-a mentionat ca si-ar dori sa invete si o limba straina, la care "pedagogii" le-ar fi spus ca n-au nevoie de asa ceva ca doar n-or sa plece in Anglia sau Franta, nu? Normal ca nu, ele locuiesc in Romania, sa invete doar Romana. Am ramas masca cand am auzit asta. Ma intreb daca Socaciu era unul dintre idiotii aia de profesori.

Ceea ce n-a facut reportajul a fost sa mearga si in niste licee de la oras. As fi fost foarte curios sa vad cum luau la alegere 10 elevi si-i puneau sa citeasca un text simplu in romana. Cred eu ca ar fi avut o surpriza. Singura diferenta intre copiii de la tara si cei de la oras e reprezentata de locatie. Unii au avut ghinionul sa se nasca intr-o adevarata pustietate desi poate ca inauntrul lor zace un imens potential neexploatat. In aceeasi masura, zic eu, exista multi-multi prosti in liceele de la oras care efectiv n-au ce cauta acolo si care ar merita sapa mai mult decat o fac cei ce sunt obligati de parinti, asa cum va povesteam mai sus. Multi dintre ei sunt suflete inocente, curate, nepatate de toate mizeriile tipic romanesti. Multi au in ei doar dorinta de a acumula cunostinte si a se elibera de conditia mizera in care traiesc.
Altii n-au problema asta dar isi bat joc de ea si o vad ca pe ceva firesc si meritat, traind intr-o mediocritate continua, preocupati de cele mai banale, stupide si prostesti lucruri. Trendul, mondenul, look-ul...pentru multi asta conteaza mai ceva decat lucrurile cu adevarat importante si simple de care foarte multi sunt lipsiti, din simplul motiv ca s-au nascut...in alta parte.

Romania este bolnava. Este o boala care ne macina de secole, o boala care desi nu ne omoara ne chinuie de atata si atata timp. Unii nu-si dau seama, ba chiar hranesc problema si o fac mai grasa, mai puternica. Nu mai tine de perioada pre-revolutie si post. Problema sta in mentalitatea impregnata de sute de ani. Poporul roman nu s-a stricat din pricina erei comunismului. Era de mult stricat, altfel cum am fi putut sa-si  tradeze proprii aliati  intr-un razboi la scala larga pentru ca pierdeau. Romania a fost in Al Doilea Razboi Mondial ca o tarfa, plimbata de ici pana colo la toate marile puteri ale Europei cersind indurare. Asta nu este o mentalitate impusa de comunism. Este o mentalitate impusa de multi ani. Orice spirit a avut vreodata tara asta, este demult pierdut si eu nu-i vad renasterea vreodata.

De ce spun asta? Pentru ca ies afara in fiecare zi si vad oameni. Oameni care in fiecare dimineata sunt preocupati sa-si ia tabloidul si sa citeasca ultimele barfe. Nu sunt putini. Analizati tirajele la astfel de ziare. O stiti prea bine. Ma uit la cum sunt unii imbracati, sau cum se comporta, ce vocabular poseda si tot asa... Sunt atat de multi incat este infricosator.
Exista oameni infricosator de saraci care, asa cum am povestit mai sus, nu vor sa-si dea copiii la scoala pentru ca prefera sa castige o mana de lucru in plus la camp. In timpul asta avem burtosi semi-analfabeti care conduc tara, care incaseaza extraordinar de multi bani pe nimic. Se fura incontinuu. Mi-e sila sa vad o ratata de teapa lui Udrea care isi imbraca suncile in haine extrem de scumpe, cu bani pentru care ea n-a facut nimic (pentru tara, o fi facut pentru altii chestii) in timp ce mii de copii nu primesc o sansa, o sansa ce ar trebui acordata cu egalitate tuturor celor care se nasc pe lumea asta. Cel putin asa vrea Uniunea Europeana sa arate.

Sistemul este infect, corupt pana in cele mai adanci radacini. Singura solutie reala este anarhia. Doborarea oricarei forme de control si instaurarea a ceva mai primitiv. Pentru ca lucrurile sunt atat de grave incat singurul leac ar fi sa ne intoarcem la origini. Desigur insa ca aici nu este Fight Club. Nu vom vedea niciodata asa ceva pentru ca nu avem cu cine. Majoritatea isi accepta si imbratiseaza soarta, multumiti cu ceea ce li se pare lor ca este adevaratul mers al lucrurilor in lume. Care cred ca este normal ca au un drum de 250 de km sa faca cinci ore. Care vad firesc inexistenta unei infrastructuri de drumuri in ditamai tara. Putini sunt cei care ar fi vreodata de acord cu mine, care ar intelege ce fel de solutii trebuie adoptate. Si mai putini (poate chiar nici eu) ar fi in stare, ar avea curajul sa ia vreo masura.

Pentru ca spiritul Romaniei este mort si pentru ca asa cred cu toata sinceritatea - ca boala tarii asteia este iremediabila. Ma intreb doar daca si cand va muri vreodata...

2 comentarii:

Sirius spunea...

Eu rămân la părerea că timpul totuși își va spune cuvântul.

Soluția ta din păcate nu este valabilă, deși aparent foarte tentantă. Însă uită-te spre Sud. Tot mai spre Sud, treci Mediterana și apoi ține Sudul până ajungi la ghețuri.

Da, e vorba de Africa. Aparent e o mare deosebire între noi și ei, dar de un an am avut în grijă o emisiune care dezbate subiectul ăsta și am ajuns să înțeleg mult mai bine ce se întâmplă acolo.

Și ei au avut parte de o ocupație, chiar dacă aparent coloniștii englezi, francezi șamd aveau alte tactici față de comuniști (nu că ar fi evitat violența).

Apoi s-au eliberat și, surprinzător sau nu au început și ei să se confrunte cu aceleași probleme: corupție, semi-analfabeți aranjați ca lipitorile vechiului sistem, relații și hoție.

Ei bine, africanii sunt oameni de acțiune, spre deosebire de noi. Au fost într-adevăr revolte, revoluții și anarhii. Dar care a fost rezultatul?

Nimic. Lupte izolate continuă și în ziua de azi, combinate cu o sărăcie cruntă, ONU acționează destul de bezmetic, Uniunea Africană (corespondentul UE) își dă cu stângul în dreptul) în timp ce atrocități se întâmplă la tot pasul.

Asta a generat anarhia: miliții para-militare care actionează pentru cine plătește mai mult și nu se dau în lături de la adevărate masacre (inclusiv femei și copii), foamete și distrugere.

Aia de sus, grăsanii puturoși, sunt ei cum sunt...dar în disperare de cauză nu s-ar deda de la așa ceva. Vezi doar "poveștile" cu bodyguarzii lui Becalli sau Mititelu. Într-o anarhie, crezi ca ei nu ar fi în stare să plăteasca o miliție para-militară? Ohohoho...

Singurul lor inamic acum este să se mănânce între ei, precum și putreziciunea lentă. Plus the random numbers of the Universe.

Stephen G. spunea...

Degeaba se mananca intre ei cand eu vad urmasi de-ai lor de varsta mea. Asta este durerea mai mare.