N-ai feisbuc?!

Nu stiu daca intrebarea asta trebuie sa ma distreze de-acuma sau sa ma agaseze in continuare. In esenta mea, eu am fost intotdeauna un gica-contra. Daca ati stat indeajuns de mult pe blogul asta ca sa ma cititi, stiti ca am mai indemnat si in alte articole la anti-moda, la o personalitate unica, puternica care sa difere de societatea trasa la indigo in care traim. Am indemnat la iesirea din obisnuit si la folosirea propriului creier atunci cand ne definim niste preferinte. Asta sau am fost intotdeauna genul incapatanat care vrea sa faca lucrurile in felul lui, chiar daca modul acela este gresit. Lasa-ma sa invat din greselile mele, nu incerca sa-mi iei din experienta asta...

Nu vreau in niciun fel sa le pun o eticheta celor care au si utilizeaza Facebook-ul. Nu ma intereseaza motivele fiecaruia si nu vad neaparat ceva rau in a utiliza un site de socializare. Dar as vrea sa explic clar ca un astfel de site nu ma caracterizeaza pe mine. Nu-mi trebuie, nu vreau, nu ma defineste, nu voi avea.
Din clasa de unde am absolvit liceul, am iesit 27 de insi (parca). Din acestia 26 au Facebook. Ghiciti cine nu are.
Realizez ca mai nou a avea un cont este (aproape) echivalentul unui buletin. Nu de putine ori am auzit fraza "nu ai facebook, nu existi". Well, atunci prefer sa nu exist intr-o chestie impusa si care mie nu-mi exprima nimic.

Conceptul de a-ti pune pozele si a comenta la altii in timp ce altii comenteaza la tine ma lasa rece. De ce as vrea sa-mi pun pozele pe internet sa le vada altii? Daca sunt cu cineva intr-atat de apropiat incat vreau sa-i arat ce am surprins cu aparatul foto, ii pot arata si personal sau intr-un mediu mai privat. Stiu ca exista fel si fel de filtre care acorda sau interzic accesul la anumite pagini pe site-ul asta, dar din nou, cu ce folos?
 Internetul poate fi un loc periculos, chiar daca multi nu inteleg chestia asta. Exista zeci de urmari nu tocmai fericite ce ar putea influenta negativ viata cuiva. De la a avea un hartuitor pana la a pierde un job, pentru ca angajatorul a vrut sa vada cu ce fel de om are de-a face. Uneori s-ar putea ca anumiti sa gaseasca lucruri pe care le-am dori ascunse dar pe care le-am pus oricum intr-un exces de zel. La mine n-au fost decat cuvinte, dar am invatat sa-mi asum responsabilitatea pentru ele.

Si acum hai sa nu ne ascundem de evidentul adevar...chiar daca arata mai stilizat si multi oameni il folosesc ca pe ceva frumos si friendly, Facebook-ul nu este decat un Hi5 cu haine mai dragute. Amalgamul de cocalareala si pitpongeala este concentrat masiv. S-a produs o tranzitie de la site-ul care era foarte la moda cand eram eu in liceu la afacerea de milioane a lui Zuckerberg. Cumva asocierea cu tipul asta de oameni ar fi dubioasa.
Si ei exista, de la fetite care isi umfla boticul in poze de parca sufera o reactie alergica pana la cocalari de ultima teapa. Am vazut persoane care locuiau in aceeasi casa ce vorbeau prin mesaje pe site...ori am luat-o eu razna ori lumea a innebunit. Inca incerc de-asemenea sa inteleg ce-i un hipster - cum il identific? Inteleg ca mai nou e la moda sa fii asa.

Apoi, la ce bun sa ai 7000 de prieteni virtuali daca tu in viata reala nu interactionezi decat cu maxim 50-60 de oameni? Apoi, toata vrajeala asta cu statusuri, motto-uri, profunzimi de 3 lei...ceva nu se leaga. Nu poti sa citezi din Kant si sa ai mai sus o poza prosteasca in care te hlizesti intr-un club. Ceva nu e la locul lui.
De asemenea nu suport genul de scriere care utilizeaza masiv "sh, tz, k". Am inteles la telefoanele mobile cu taste (deh, generatie veche) ca sa scrii "k" in loc de "ca" este mai comod. Dar de cand au qwerty-uri telefoanele, sau touch-uri sau tastaturi complete la pc, care-i rostul sa scrii asa? Dai dovada de altceva in afara de superficialitate si un pic de prostie?

O sa recunosc o singura chestie - peste ani, site-ul asta s-ar putea sa ajute cand tu ca om mare vei vrea sa-ti revezi colegii din facultate, liceu, gimnaziu, generala, gradinita, sala de maternitate. Da, este de ajutor, asta daca nu cumva pana atunci facebook nu va mai fi la moda si va fi inlocuit de o alta nazbatie si apoi toata lumea va abandona asta si tot asa...

Am fost (inca sunt intr-o oarecare masura) fan forumuri, sunt cititor de bloguri dar faza asta in care a ajuns internetul n-o inteleg. N-o inteleg in contextul in care netul e plin de oameni prosti si inculti care tin sa polueze mediul cu prostia, respectiv incultura lor. Indirect, supunandu-te modei (din varii motive pe care nu le judec sau comentez) nu faci parte din aceasi sfera cu acei indivizi?

Cred ca un blog reflecta mult mai bine personalitatea cuiva, si nu prin poze ci prin cuvinte. Cred ca ele sunt mai sincere. Daca trebuie ca eu sa exist pe internet, aleg sa exist prin mediul asta, cu vorbele si muzica mea. Ele sunt pozele si vocea mea.
Asta ar fi raspunsul meu la problema combatuta de destui oameni fata de mine. S-ar putea sa par in continuare un mizantrop si un gica-contra. Nu neg. Eu doar aleg sa vad altfel lucrurile.