marți, 28 iunie 2011

Rock! vol.3

Pentru ca au avut concert de 1 mai la Bucuresti si nu am ajuns sa-i vad, am ascultat masiv in ultimele zile Blind Guardian. Nu sunt mare fan de power metal, dar oamenii astia fac o muzica foarte buna. Ma rog, din album in album, din piesa in alta piesa, am sarit sa vad si un concert live, astfel ca am descarcat dvd-ul Imaginations Through The Looking Glass - un show de doua ore inregistrat in Coburg, Germania (deci, la ei acasa).
Nu stau sa fac un rezumat al show-ului. Imaginati-va o trupa extrem de iubita performand la potentialul lor maxim in fata a mii de fani de aceeasi nationalitate cu artistii, cantand fiecare vers si nefacand liniste macar o clipa. Daca mai sunteti fani de literatura fantasy sau macar fani J.R.R. Tolkien (eu! aici! prezent!), inseamna ca s-ar putea sa va placa si voua Blind Guardian.

Ideea pentru articolul asta a pornit tocmai de la trupa asta, care a sustinut un concert exceptional la ei acasa, o trupa din Germania.
M-am gandit la trupele din Romania, la clasicii nostrii - Iris, Phoenix si Cargo. Cred ca daca insistam indeajuns putem compara Iris cu Blind Guardian din punct de vedere al rolului iconic pe care l-au avut fiecare in tara lor. E drept ca intr-o Germanie care a dat artistii de prima-mana din rock, pornind de la Scorpions si continuand cu Rammstein, Helloween, Accept, Kreator, Warlock -  e greu sa alegi un  absolut peste toate aceste nume, dar mie mi se pare ca Blind Guardian poseda doua calitati esentiale pentru o longevitate frumoasa a unei trupe rock - constanta si varietate.

La noi e mai simplu. Avem 3 trupe care inca misca (cu greu, ceva), foarte multe defuncte care se hranesc din trecut si altele tinere (talentate si promitatoare) care insa nu se pot misca intr-o tara in care industria rock sufera. Hai sa-i luam pe Iris drept purtatori de drapel pentru Romania in aceasta comparatie. Ei probabil aduna in continuare cei mai multi oameni la concerte, inca scot albume (slabe, ce-i drept) si deocamdata sunt tot ce avem...

Nu vreau neaparat sa pun Iris vs Blind Guardian asa pur si simplu si sa incep sa-i dau drumul. Pentru ca ar fi un fel de no-brainer. BG sunt extrem de cunoscuti si apreciati si in afara Germaniei, deocamdata n-au dat-o in muzici comerciale si batranesti doar pentru ca au o varsta. Totul este evident. Vreau doar sa evidentiez de ce. De ce au reusit Blind Guardian pe scena europeana (chiar mondiala) si de ce n-a facut-o Iris?

As aduce in discutie prima data limba. Cu exceptia catorva cover-uri, Iris au cantat intotdeauna in romana. Asta s-ar putea sa-i fi adus mai aproape de sufletele oricarui tip de ascultator de la noi, fie el de rock sau nu. Dar au blocat definitiv orice potential ascultator strain. In schimb Blind Guardian, cu mici exceptii, au cantat intotdeauna in engleza. A fost un lucru decisiv. Asta si temele lirice abordate, desigur. Lord Of The Rings si Tolkien in sine se bucura de o mare popularitate inca din anii '60 iar un artist metal care face o muzica buna impreuna cu astfel de concepte nu poate da gres.
Revenind la limba, uitati ce important este. Toate trupele mari din Europa care vin din tari nevorbitoare de limba engleza canta fix in aceasta. Fie ca vorbim de artisti din Finlanda, Suedia, Germania, Norvegia...cred ca singurii care au reusit si si-au pastrat limba nativa in versuri este Rammstein.

Facand un exercitiu de imaginatie, ne putem gandi ca poate si Iris ar fi scos capul pe la suprafata daca ar fi abordat lucrurile asa. Din pacate n-au facut-o.

In al doilea rand, nu puteam sa nu ma intreb, pe masura ce urmaream dvd-ul, daca vreodata Iris ar putea strange un numar asa mare de spectatori dedicati. Au si ei concerte inregistrare, ma pot gandi dintr-o suflare la Athenaeum si la "30 de ani". Evenimente frumoase dar lipsite de stralucire tocmai din cauza publicului. Prea multi oameni care stau jos si se uita ca la teatru. Asta nu e concert rock daca publicul e aproape inexistent. Si totusi hai sa ne imaginam, ar putea vreodata Iris (fara doar si poate cei mai populari, nu?) sa stranga atatia oameni pentru un concert cu adevarat memorabil? Oameni care sa nu stea jos si sa priveasca ca la cinema, ci fani dedicati, care sa stie versurile si tot tacamul. S-ar putea oare?

Cu mare parere de rau, eu cred ca nu. Nu stiu ce lipseste...motivatia fanilor, cea a trupei. Stau si ma gandesc cu tristete ca o trupa autohtona n-ar avea niciodata un astfel de public la noi. S-ar putea sa fi avut in trecut, din pacate nu a fost capturat. Dar in viitor nu prea vad. Rockerii romani nu par sa mai fie satisfacuti decat de nume foarte mari si de show-uri extrem de grandioase, in timp ce trupele noastre se chinuie fie la festivaluri de bere, fie in cluburi. Urmaresc cateodata concertul de adio a lui Kempes, inainte de a parasi Cargo. Inregistrarea este mediocra, dar momentul surprins este magic. Trupa este in forma maxima, iar publicul intr-adevar da tot ce are. Din pacate este un show scurt, inregistrat prost care va fi uitat cu timpul. E pacat ca niciunul dintre granzii rockului de la noi nu si-au surprins fanii intr-un concert cu adevarat mare, care sa dainuie ani dupa aceea.

Nicu Covaci povestea de niste momente cu adevarat emotionante intr-un concert la Timisoara, la scurt timp dupa revenirea lor in tara. Sunt convins ca a fost intr-adevar memorabil dar n-a fost niciodata surprins. Pacat...

Ca sa va las intr-un ton mai memorabil...Blind Guardian...pur si simplu!



Val-Ha-La !!!

2 comentarii:

Anca G. spunea...

Neah, un public ca ăla la noi? Sweet dreams..

Stephen G. spunea...

Public ca ala putem avea, dar el nu va face niciodata asa pentru o trupa romaneasca. Eu am asistat la o astfel de atmosfera si la noi, doar ca pe scena era fie Metallica fie Iron Maiden.