vineri, 17 iunie 2011

Jurnal de Bucuresti 4 - Pauza

S-a terminat si primul meu an universitar. Per total m-a lasat cu o senzatie dulce-amaruie. Da, Bucurestiul este deosebit. Oricat de mult ar critica lumea orasul asta (majoritatea in necunostinta de cauza) - ca e murdar, ca e aglomerat, ca sunt oamenii nesimtiti s.a.m.d., este special in felul sau. Intreaga atmosfera este diferita fata de provincie. Exista mai multa energie, mai multa actiune decat in alta parte. O spun in comparatie cu Constanta. Adevarul este ca Bucurestiul te face sa te simti viu.

Dupa un an , mi-au disparut dubiile in legatura cu facultatea aleasa. Limbile Straine au fost alegerea potrivita pentru mine. Si cand spun asta ma refer in principal la sectia de engleza, care m-a lasat placut impresionat pana la urma. Am avut o gramada de profesori care de care mai interesanti, imprevizibili si fascinanti. Nu spun ca i-am placut pe toti, nici nu-i nevoie pana la urma. Dar ca un intreg, oamenii astia au facut din anul asta o experienta grozava. Am invatat o gramada de chestii si sunt convins ca o sa acumulez pe viitor chiar mai mult. Iar faptul ca au aparut si niste note dragute n-a facut decat sa-mi gadile mai mult orgoliul de englezofil. Daca m-am facut mai inteligent? Asta n-o pot spune eu.

Portugheza in schimb pare si acum ca fiind o decizie pripita. Ar fi trebuit sa stiu. Ar fi trebuit sa-mi dau seama ca limbile romanice nu se lipsesc de mine (mai putin romana, cu care ma inteleg bine). Daca nu mi-as fi dat seama dupa 6 ani petrecuti in Liceul Calinescu cu tot cu franceza lor predata prost, ar fi trebuit s-o fac dupa alti 2 ani de spaniola...
Portugheza e la fel de rea. Faptul ca mi-a fost predata de niste persoane lipsite de orice fel de experienta si de orice fel de notiune de pedagogie corecta (ma refer aici cu precadere la gramatica si poate un pic vocabular ; restul au fost mai ok) nu a ajutat. Da, nu exista destui profesori. De-asta apar asistentii . Vina esecului meu la portugheza este impartita in mod egal. Din pacate nu mai pot da inapoi acum, trebuie sa o iau in piept si intr-un final sa o inving. O voi face...trebuie. Nu sunt obisnuit cu esecurile pe planul asta si nici n-am de gand sa ma obisnuiesc. Daca ar fi sa-l citez pe George R.R. Martin si ai lui Dothraki - eu voi incaleca portugheza.

Cu toate astea, aproape ca pierd ce este mai important. Alegand portugheza am nimerit in grupa 3. Iar in grupa 3 am gasit destule persoane cu totul si cu totul deosebite. M-am atasat de voi toti extrem de mult si partea cea mai nasoala la vacanta asta este ca nu va pot lua si pe voi cu mine la Constanta. Da, poate unii reusesc la fel de bine dar stiu sigur ca altii nici macar nu se apropie de performanta asta - mi-am facut prieteni buni la facultate. Foarte buni :) Stiti cine sunteti, sa nu va indoiti de asta.

Parca si cerul s-a intunecat acum ca urmeaza sa plec din oras pe timpul verii. Oh well, nu voi fi decat la patru ore(cinci-sase daca am ghinion) si 220 de kilometri distanta. Un fleac.
Veniti la mare. E plin de cocalari si pitipoance. E mizerie, toate sunt scumpe iar muzica este foarte, foarte proasta. Apa in sine este neplacuta si jegoasa.
Dar gasim noi o solutie sa facem sa fie fun!

Ultima scriere din Bucuresti pana in Octombrie,
Ma inclin.

3 comentarii:

Andrei spunea...

Frumos "epilog-ul" acesta si ma bucur ca-ti place in Bucuresti, altii il urasc din motive variate; dar ce stiu ei? Pricinosii :))

Vara placuta Stefan!

Stephen G. spunea...

You too mate, you too :) !

O Alle spunea...

N-am fost niciodata in Bucuresti,dar incearca Clujul-o sa te simti foarte viu aici:)