Barcelona 1 - 0 Real Madrid

Am asteptat cu multa nerabdare meciul asta pentru ca amandoua echipele aratasera forme relativ bune pana acum. Amandoua mergeau cap la cap pentru primul loc si bineinteles...aveau fiecare pe cei mai in forma jucatori ai momentului - Messi respectiv Ronaldo.
Partida a avut in general un ritm bun dar nu i-as spune spectaculoasa. Real mai are inca mult de munca pana la a deveni cu adevarat o echipa, si cred eu ca asta a facut diferenta aseara. Asta si Carles Puyol. Capitanul Barcei a facut o partida incredibila in aparare. Frustrant pentru cineva ca mine (admirator al madrilenilor) dar trebuie sa recunosc - omul a facut un meci mare.

In rest n-ar fi cine stie de remarcat la vreun jucator anume. Real Madrid a dominat in prima repriza si au avut niste ocazii imense. Ronaldo, Higuain si Marcelo au avut in mai multe randuri ocazia sa inscrie dar pe-acolo s-au aflat fie Valdes fie mai-sus mentionatul Puyol. In a doua parte, catalanii au accelerat putin jocul si i-au pierdut pe drum pe madrileni. Ibrahimovic a inscris dintr-o pozitie care a fost usor off-side, dar conteaza mai putin, cursul jocului era evident in favoarea Barcei. Si de asemenea ma indoiesc ca veti auzi enspe mii de proteste din partea jucatorilor, antrenorului sau conducerii lui Real asa cum fac taranoii astia din Romania. Poate ca ar trebui sa se concentreze mai mult pe fotbal si mai putin pe pretentii stupide de la arbitrii.

Pe tema asta tin sa remarc un moment in care Dani Alves, extrema de la catalani a fost fluierat pentru un fault. Jucatorul s-a rastit la tusier, moment in care tusierul a devenit efectiv amenintator si a tipat spre el, mai sa-l loveasca cu fanionul. Alves a tacut din gura si a continuat jocul. Eu cred ca asa ar trebui sa fie si arbitrii de la noi, dar probabil ca nu-si permit de frica bulelor de grasime care stau in tribune si se dau mari specialisti.



Revenind la meci, Real a incercat sa forteze dar apararea Barcelonei a fost ireprosabila, ba pe final (ramasi si in 10 oameni) au fost cat pe ce sa mai inscrie o data. S-a terminat partida cu multe contre dar nicio sansa cu adevarat reala pentru madrileni. La amandoua echipe le-a lipsit un lider in teren. Probabil ca atat la Barca cat si la Real sunt prea multe vedete, prea multi mingicari si e greu sa desemnezi pe cineva. Sa fie Messi? Sau Henry? Pai si Iniesta? Si Xavi ramane pe dinafara? Sau... C.Ronaldo, nu? Ah, dar e si Kaka'? Offf...acum si Benzema?
E greu, e greu sa ai atatia jucatori de valoare, dar daca gasesti echilibrul poti deveni cel mai bun din lume si culmea ca Barca chiar a aratat asta sezonul trecut.



In final nu pot decat sa sper ca favoritii mei - Real Madrid - vor juca mai bine decat o fac in momentul asta pentru ca merita si ei sa revina la nivelul acela pe care l-au cam parasit din 2003 incoace. Sigur - au luat 2 titluri dar pentru ei mai importante sunt doua lucruri - Uefa Champions League si El Classico.

Calmul dinaintea nebuniei

Ce mi se pare foarte ciudat la clasa a 12-a este ca toata lumea se poarta ciudat cu tine, si aici ma refer in special la profesori.

"Ti-ai invatat?"
"Nu."

Miscarea urmatoare ar fi sa-ti dea o nota mica, un pic de morala dar totul se intampla gresit:
Se uita la tine, te studiaza usor speriat de parca ai avea un pistol ascuns sub haina, gata sa-l folosesti daca are de gand sa-ti faca ceva. Isi spune "e a 12-a"...
Si scapi cu fata curata. Cu fata curata si cu o expresie pe fata care nu poate spune decat WTF?!
Cam asa se intampla in majoritatea cazurilor, daca excludem desele excese de nervi ale dirigintei - astea sunt un efect secundar la bunavointa celorlalti.

Si toata lumea invata, dar nu a intrat nimeni intr-o viteza reala. Pentru ca asteptam. Asteptam cu totii sa se intample ceva, sa mai treaca putin timpul, sa mirosim putin pericolul si abia apoi sa fim gata. Hai ca ne mai ocupam de alegeri (nu serios, intre cei doi negrii mititei ramasi care-i mai putin putin afumat?), hai ca mai e putin si vine vacanta, hai ca inca nu m-am decis la ce dau a treia proba (la mine se pare ca e geografia pana la urma), hai ca intai sa ne inscriem la BAC, dar mai am un certificat de dat.

Stam cu totii si asteptam ca timpul sa treaca, sa o luam asa - drept in fata. Unii privesc speriati cand le vorbesti de nebunia care va veni, de parca si-ar dori sa fie a 12-a pentru totdeauna, altii se afunda mai mult in tot felul de scrieri, citiri. Mi-aduc aminte ca faceam si eu asa intr-a 8-a, si practic intreg anul a cam trecut pe langa mine pentru ca pe langa invatatul masiv pe care l-am prestat in semestrul II...in afara de aia nu-mi aduc aminte nimic notabil.
Mi-am zis ca anul asta o sa fac lucrurile diferit.

Nu subestimati examenul, poate fi usor dar poate in acelasi timp sa fie surprinzator. Dar nici nu va afundati in carti in asa fel incat sa cadeti cu totul. Relaxati-va, faceti ce va place, stati cu cine va place, gustati la maxim momentele astea. Tineti cu dintii de orice care odata cu terminarea liceului ar putea sa dispara. Sigur e bine sa gandim matur, la viitor, ce va fi dar hai sa nu lasam prezentul sa treaca pe langa noi, ca in filmul ala cu Adam Sandler cu telecomanda magica cand omul isi dadea pe fast-forward viata pana cand avea sa fie promovat...si a pierdut in felul asta vreo 10 ani. Noi am putea sa pierdem doar un an, dar ar putea fi un an important.
Hai sa asteptam in liniste...fara sa ignoram munca in plus care trebuie depusa...traiti cu mai multa intensitate.

Eu am luat-o usor (poate prea usor, dar se rezolva) cu invatatul. Imi place sa combin totul cu cititul de placere, cu chitara, cu sedinte masive de ascultat muzica, cu jucatul pe PC (imi omor timpul pe un joc genial caruia o sa-i fac review cat de curand), cu filme, cu seriale, cu prietenii. BAC-ul este important, dar si restul sunt poate la fel doar pentru ca ar putea sa nu mai revina dupa aceea.

In alta ordine de idei, va anunt ca au aparut deja 2 dvd-uri live de la Metallica. Nimes - Francais Pour Une Nuit si Orgullo, Passion Y Gloria - 3 Noches En la Ciudad de Mexico. Ambele mi se par pur si simplu geniale, cat de curand le vreau pe sistemul meu audio date cat mai tare! Pana cand imi pun mana pe ele, folosesc YT. Va recomand si voua, daca vreti muzica cantata din suflet cu un public imens pe masura.
Duminica viitoare mergem iar la vot...nu serios, pe cine am putea alege? Lasand subiectivitatea la o parte si replicile gen : comunist, mogul, hot, nenorocit - care e diferenta intre astia doi? Corect. Unul ne-a stresat 5 ani, celalalt nu. Eh, probabil ca daca-l lasam o sa o faca si el. Dar si totusi...inca cinci ani cu taranoiul marinar? Nasol. Nasol de tot.
Eu ma documentez in legatura cu plecatul in strainatate dupa liceu. Anglia, Olanda...astea stau pe lista mea la inceput. Primul pas este sa iau IELTS-ul si apoi putem spune ca intr-adevar trebuie sa ma implic.

E o perioada ciudata, e aproape decembrie si stau imbracat in casa asa cum eram si asta-vara. Toata lumea ma trateaza diferit pentru ca perioada scolara este...diferita. Si toata lumea are in secret (sau pe fata) multe asteptari.
Si eu?
Eu astept. Astept si ma pregatesc...usor, usor.

Just chill a bit!

I don't wanna stop

Am fost aproape o saptamana fara internet...asta ca o explicatie pentru absenta. E uimitor cat de tragi-comice pot fi momentele cand incerci sa-i faci pe cei la RDS sa te ajute. Am stat fara internet patru zile pentru ca rezolvarea sa dureze un minut si sa nu implice vreun deranj real pentru ei. Mda...Romania!

Putina muzica pana cand ma decid eu ce sa mai scriu pe-aici :p



Ozzy Osbourne - I don't wanna stop (si Zakk Wylde Ruleaza \m/)

A vota sau a nu vota...

...asta-i intrebarea, vorba batranului Bill. Si daca ne decidem sa votam? Pe cine alegem? Pe cine putem pune stampila cu sufletul impacat? Exista asa ceva?

Alegerile prezidentiale de anul asta sunt cam primele pentru mine (a mai fost aia cu Parlamentul European totusi). E interesant sa ai dreptul asta, e interesant sa ai o opinie a ta. Adica opinia o puteam avea si inainte dar fara vreo relevanta reala.

Imi pastrez parerea ca politica in Romania e o gluma. Coruptie, laude desarte, nicio schimbare reala. Ii punem pe unii la putere doar pentru a-i da jos pe altii, ca sa primim acelasi tratament de la cei in care ne pusesem asa-zisa incredere. E un sistem eficient, nu? Probabil ca romanii vor continua sa fie la fel de naivi mult timp de-acum incolo. Unii tot au senzatia ca Basescu e un Mesia care a venit sa ne scape din mediocritatea in care traim, dar vezi doamne, nu a fost lasat (de parca nu tot el ar fi ales Guvernele pana acum). Altii cred in rivalii lui Basescu - Icsulesti care nu sunt cu nimic mai presus decat Cheliosul care se uita stramb.

Campania electorala este si mai stupida decat procesul de vot si alegere in sine, cu tot cu mandat. In loc ca fiecare sa-si promoveze ideile, planurile s.a.m.d. prefera sa se injure intre ei si sa arate ce nu a facut celalalt de parca ei ar avea o baza in spate.
Poza de mai sus e facuta de mine de pe cel mai mare bulevard din oras. Daca nu se vede dati un click, se va mari. Intr-o parte avem un afis maaaare cu Baselu' si deasupra bulevardului raspunsul PSD (asezat strategic si cu mult talc) la mesajul de campanie adresat de marinar constantenilor. As putea sa jur ca o astfel de manevra e cam ilegala intr-o campanie electorala pentru presedentie, dar d-aia nu mai poate Mazare.

A nu se intelege ca as sustine pe vreunul din cele doua partide. Eu voi vota cu partidul de culoarea frunzei (na, ca e codat!) - pentru ca pot, pentru ca asa-mi spune mentalitatea, pentru ca sunt constient ca nu vor castiga dar si pentru ca-mi place candidatul ca look - este probabil singurul care nu arata ca un basinos plin de figuri care se scalda in niste bani pe care nu-i merita. Evident ca majoritatea celor care merg la vot vor merge pe mai-cunoscutii-politicieni de pe buletine, dar chiar nu conteaza. Romania nu va iesi din mizeria, nesimtirea si starea asta latenta indiferent de cine va fi ales. Vor mai trebui sa treaca ani ca sa moara cei cu mentalitatea formata in vremuri tulburi si sa ne alegem conducatorii folosindu-ne creierul nu crezurile imbecile.

Ah, da - sfat pentru cei de-o varsta cu mine. Votati! Nu conteaza cu cine...cu cine simtiti voi pe moment. Dar votati!

Fifa 10 vs PES 2010

Ca in fiecare an, si acum se da o mica batalie intre singurele simulatoare (ma rog, daca le putem numi simulatoare pana la urma) de fotbal existente pe piata. Voi dezbate strict asupra versiunilor de PC. Se stie ca la PES versiunile consola si PC sunt cam aceleasi. Nu se poate spune acelasi lucru despre Fifa, despre care stim cu totii ca pe consola arata ireal de bine iar pe computer...eh, asta urmeaza sa va povestesc acum.

Pana acum Fifa era o serie caracterizata prin urmatoarele lucruri : multa publicitate, mult eye-candy, multa vorbarie pe seama unor asa-zise imbunatatiri, multe licente...dar in final un joc mediocru spre slab. PES mergea dupa tiparul - joc facut pentru placerea de a fi jucat. Ceva mai putina promovare, mult mai putine licente dar prezentand un gameplay remarcabil.

Insa de la o vreme, Konami (producatorii PES-ului) au simtit gustul banilor, ai publicitatii. Fara indoiala ca succesele inregistrate cu jocurile din seriile precedente i-a facut sa caute o directie ceva mai comerciala pentru sezonul 2009-2010. Pacat ca asta a ruinat un joc bun.
Fifa a mers pe PC pe acelasi principiu al pasilor-marunti. Dezvoltare putina a jocului, mici imbunatatiri grafice si de gameplay, dar doar atat incat sa nu arate chiar la fel cu versiunea din anii precedent.

Nu sunt practic multe de povestit la niste simulatoare de fotbal. Practic sunt doua, maxim patru aspecte care merita discutate. Gameplay-ul si grafica.
Voi incepe cu Fifa. Grafica a mai fost imbunatatita putin ; au mai stors putin din motorul ala obosit pe care-l tot folosesc de la 2005 incoace. In continuare insa de la distanta jucatorii par de aceeasi inaltime si greutate si arata nerealist. Stadioanele arata frumos atata timp cat nu ne indepartam ochii mai departe de linia de margine. Pentru ca dincolo de ele avem aceleasi deplorabile panouri care zac in acelasi mod din 2003 in toate seriile Fifa (inclusiv in Euro-urile si World Cup-urile aparute la momentele respective).
Gameplay-ul a suferit si el modificari - majoritatea in bine. Cu toate astea, din punctul meu de vedere, Fifa ramane un arcade zapacit care are momente cand se aseamana cu un meci de pinball-flipper. Nu o sa intru in multe detalii, pentru ca sunt lucruri de care lumea se plange de ani de zile. Efectiv aproape tot ce se intampla pe teren arata nerealist, de la fizica mingii si pana la cum se misca, interactioneaza si manifesta jucatorii. Cu toate acestea, roboteii de la EA par sa mai fi castigat cativa megahertzi de creier.

PES...Eu am facut cunostinta cu PES abia in 2008 si am fost efectiv fermecat de cat de perfect era jocul ala. Totul mergea atat de cursiv, atat de spectaculos, atat de unic. Nu tin minte sa fii dat doua goluri la fel. Isi merita cu prisosinta numele de simulator. Absolut tot ce se intampla pe teren era foarte fun de jucat si foarte realist. Lipsurile se mai aratau in modurile de joc (competitii, cariere) si exista desigur si problema licentelor. Licentele insa se rezolva extrem de rapid - ca doar d-aia avem net si doar d-aia exista oameni care lucreaza zi si noapte la patchuri. La PES2009 am ramas usor inmarmurit, pentru ca ceva nu mai era la fel, si asta intr-un sens rau. Ceva din magia jocului disparuse. Ceva se transformase in rau. Din pacate lucrul asta exista si la 2010, ba mai rau...el predomina mai ceva ca in versiunea trecuta.
Este aproape imposibil sa nu devii nostalgic dupa 2008 in momentul in care incepi sa joci 2010. Prima data m-am lasat fermecat de eye-candy-ul (genul ala pe care doar japonezii stiu sa-l faca) oferit de grafica jocului. Intr-adevar fabulos arata din acest punct jocul, si nu o sa comentez prea mult asupra acestui aspect, unde evident ca este superior Fifei si multor altor jocuri. Dar gameplay-ul...gameplay-ul, element care era impecabil in urma cu ceva la timp la Konami, acum a fost macelarit. Toata placerea de joc pe care o dadea PES in trecut a disparut. Cine s-a gandit la schimbarile de gameplay s-a gandit extrem de prost. Si cu regret spun ca haosul prezent in Fifa a ajuns acum si in acest joc. Este acum arcade toata ziua. Nu poti explora mai multe modalitati de a inscrie - daca adversarul a gresit in vreun mod la o faza, fii sigur ca data viitoare va face fix la fel.

Sistemul de pase este efectiv execrabil. Poate ca cei de la Konami se uit prea mult la anime-uri, pentru ca in viata reala nu asa se duc niste pase. Suturile merg bine, asta cand apararea adversa, mai tot timpul niste Supermani, reuseste sa mai fie si surprinsa. De cele mai multe ori, fie ca veti juca cu Real Madrid sau cu Avantu'-Prabusirea veti fi blocati la orice miscare de apararea adversarului care se vede ca sunt controlati de un computer. 90% din intrarile lor prin alunecare sunt la minge. Cand nu sunt la minge, e posibil ca totusi arbitrul sa nu semnaleze fault. M-am intrebat la inceput daca exista acest concept - de fault - in PES. Aparent exista, dar veti da peste el foarte, foarte rar. Daca sunteti faultati in careul adversarului nu va faceti sperante, de cele mai multe ori arbitrul va lasa jocul sa continue. Fie ca jucatorul se numeste C.Ronaldo sau Balanel, ocazional mingea va sari din ei la preluare ca din lemn, indiferent de viteza, precizie sau distanta. Poate fi o pasa venita de la 5 metri sau de la 50, pregatiti-va mental pentru astfel de momente penibile. In general, nu va asteptati prea mult de la A.I. - nici al propriei echipe dar nici al adversarului. E posibil ca atunci cand nu veti putea sa invingeti o echipa (fie din cauza A.I.-ului propriei echipe, fie din cauza lipsei de abilitate), adversarul sa i se faca mila de voi si sa inceapa sa faca niste gafe foarte penibile. Da, autogolurile stupide sunt la ordinea zilei .

La capitolul sunet ambele jocuri au numai de castigat. Fifa isi pastreaza traditia si ofera o atmosfera cat de cat veridica (desi m-am plictisit de huiduielile alea obosite pe care tot le baga de ani si ani de zile). PES are si el acum ceva mai multa galagie pe stadion, galagie care curand va deveni monotona si stresanta pentru ca se tot repeta, dar e totusi mai bine decat in editiile precedente.

Modurile Be A Pro respectiv Become a Legend (modul de a controla destinul unui singur jucator) sunt pe masura gameplay-ului fiecarui joc in parte...robotizat si plictisitor la Fifa, respectiv haotic si obositor la PES. E drept ca la PES sunt ceva mai multe imbunatatiri si elemente apropiate de realitate, dar nimic nu compenseaza defectele majore ale aceluiasi hulit - gameplay.
Un alt mod popular pe care cele doua jocuri il impart este cel de Cariera - numit Master League in produsul celor de la Konami. In Fifa nu exista mari schimbari, dar EA continua sa confunde simulatorul de fotbal cu simulatorul de manager. PES s-a apropiat mult de acelasi concept cu Fifa, dar au bagat si un control automat asupra carierei, destinat celor ca si mine, care nu vor sa se ingrijeasca de cat maturatori avem angajati pe stadion, care este pretul biletelor sau cum se mai simte nevasta la cutarica jucator. Nu, unii vor doar sa joace fotbal - astfel ca se poate face doar asta.

Si cam asta e. Am ramas dezamagit de amandoua daca ar fi sa ma intrebati. De fapt nu, de la Fifa ma asteptam, pentru ca scoate an de an cam aceeasi chestie cu niste imbunatatiri atat de mici si nesemnificante incat probabil ca intr-un final repetitivitatea si plictiseala ajung sa depaseasca frustrarea. PES este in continuare prin comparatie un joc mai bun, dar in niciun caz n-ar trebui luat singular ca un joc bun. Pentru ca nu este. Este foarte slab, aproape de prost. Uneori vi se va parea nejucabil din cauza gameplay-ului, din partea caruia am primit cea mai neplacuta surpriza. N-as putea sa recomand vreunul anume. Daca vreti ceva un pic mai realist (dar plin de bug-uri si alte surprize neplacute) luati PES. Daca va pasa mult de licente si renume, mergeti catre Fifa. Sa nu uit - PES are licente pentru Uefa Champions League si Europa League. Ambele competitii sunt integrate in modul de cariera, asta ca un plus final.

Ca note as da ambelor jocuri cate-un 7 /10
Ca o observatie finala probabil ca Fifa ar merita oleaca mai mult pentru ceva mai multe progrese aratate fata de regresul oribil al celor de la Konami.

Gheorghe Dinica...

Info aici.

Sa se odihneasca in pace. N-am fost niciodata fan mare al filmelor romanesti, dar adoram cum juca Dinica. Dinica a fost genial, un talent real, o prezenta pe ecrane si pe scena remarcabila.
Ramai cu bine, maestre! Momente ca cele de mai jos nu vor fi uitate:

Carantina * Aoleu * Carantina

Garantez cu propria reputatie ca acest articol a fost protejat impotriva virusului A(H1N1). Calculatorul si-a folosit toti cei 3 antivirusi si pe cuvant de cercetas ca purtam si masca cand am scris articolul asta. NOT!

Sa vedeti belea. Am aflat astazi ca cineva din trupa Amifran Arad a fost internat la Terapie Intensiva, fiind testat pozitiv cu virusul gripei lui Guitz-Guitz. Ok, o mica ingrijorare, dar imi este destul de greu sa cred ca am fi putut noi sa aduce virusul. Au mai fost una-doua persoane racite usor dar de-acolo si pana la muma gripelor...mai e cale lunga.
Amuzant mi se pare ca altii in jurul nostru (astia intorsi de-acolo) sunt mai agitati ca noi. Eu personal nu cred ca am (asa cum nici Mircea Badea nu credea) ceva pentru ca sunt chiar bine-mersi. Am stat o saptamana acolo si a trecut aproape o saptamana si aici si nu am nimic...niciun simptom, nicio tuse...nimic.

Altii au sarit cu analizele, cu mastile. E faza aia cand toata lumea este paranoica si ipohondra. Ok, virusul este contagios si relativ periculos, dar sa fim seriosi - nu locuim in mijlocul pustietatii din Africa fara niciun contact cu exteriorul. Nu ca as avea mare incredere in sistemul sanitar din Romania dar nu traim nici in preistoric si nici nu ne moare poporul de malarie sau lepra.

Nu-mi place ca unii nu fac diferenta intre a trata situatia cu o relativa seriozitate si a fi disperat. Hai sa ne bagam fiecare intr-un balon de plastic si sa nu mai intram in contact cu nimeni...cum o sa ne ajute asta?
Pana una alta eu sunt foarte bine si foarte sanatos. Nicio urma de raceala, mananc de sparg de la o vreme si ma tin nitel si de sport. Deci e bine. Blogul asta inca a scapat.

Acum mai in gluma mai in serios, aveti grija de voi.
Stay safe!


Si pentru ca inca mai suspinam nitel dupa Arad, va pun aici theme-ul festivalului :)

Manu Chao - Pinocchio
Asculta mai multe audio Muzica

Arad

M-am intors cu zambetul pe buze. Daca de Istanbul ma indragostisem, inseamna ca de Arad sunt extaziat. Nu stiu cum as putea sa va povestesc mai bine ca sa pot face sa intelegeti ce sentimente m-au incercat (si nu numai pe mine ci intreaga trupa) in saptamana care a trecut. Stai uneori si iti pui intrebari fara raspuns : "De ce momente ca astea nu dureaza la infinit?" "De ce trebuie intr-un final ca totul sa se termine?"

Festivalul International de Teatru Francofon Amifran este cel mai mare din lume de acest gen (la nivel de liceu). S-au adunat trupe din 12 tari si din 12 orase din Romania. Si sunt de parere ca Aradul a fost o alegere perfecta.
Mi-a placut orasul din primul minut. E micut, foarte micut fata de Constanta si Bucuresti dar e o adevarata placere sa te plimbi prin el. E drept ca in mare parte nu prea am circulat mai departe de centru, dar pana la urma aia este si ceea ce conteaza.
In centrul orasului cea mai mare atractie este Teatru National (unde am prestat noi), o constructie foarte frumoasa si foarte ingrijita (am inteles ca era curatata constant). Primaria arata si ea impresionant cu tot cu parculetul de langa. Apoi ce mi-a placut cel mai mult a fost ca desi este centru, nu prea am vazut magazine de fite. Si m-a bucurat enorm. Multe second-hand-uri foarte interesante sau pur si simplu magazine modeste ca firma si look dar cu produse foarte bune.
Nu pot de altfel sa nu mentionez si McDonald's-ul din zona care ne-a salvat de la foame de cateva ori (nu de alta dar mancarea la cantina era uneori prea...meh).



Astfel ca intreg cadrul a fost perfect. A urmat festivalul in sine. A inceput Sambata si s-a terminat in Joia urmatoare. N-o sa intru prea mult in detalii ca nu-mi permite timpul sa stau sa povestesc tot dar a fost indiscutabil mult mai bine organizat decat cel de la Istanbul. Nu ca as face eu acum pe nasolul si sa zic ca la Istanbul a fost mai urat. Nici pomeneala. Dar Amifran-ul a avut o organizare perfecta, de o precizie elvetiana as zice. Un orar extrem de inspirat care ne-a permis sa combinam teatrul (joc si vizionare) cu distractia si plimbarile oferite de Arad.

Am avut piesa duminica astfel incat restul festivalului a fost lejer si lipsit de griji. Ne-a iesit ok spectacolul. As zice ca se putea si mai bine, dar a fost in regula...am primit inapoi opinii bune, asta ne-a bucurat si am trecut repede peste acest aspect. Ca piese de referinta vazute as remarca Baia-Mare (probabil cea mai buna din intregul festival), Arad (cu o abordare geniala de Romeo si Julieta), Tg. Jiu si desigur...Istanbul - ne-am revazut cu o parte din prietenii nostrii pe care-i cunoscusem in luna mai.



Un alt punct de interes au reprezentat atelierele. Atelierele erau grupe conduse de profesori din mai multe tari formate din cate-un membru din fiecare echipa participanta la festival. A urmat ca in trei zile fiecare atelier sa puna la cale o mica piesa bazata in mare pe improvizatie. Eu am avut ca tema clownii si doamne cat de amuzant a fost!
Au fost frumoase si cele 3 seri de club avute (desi prima ne-a semnat sentinta pentru restul timpului petrecut acolo). Ma asteptam cand s-a zis club de clasicul obicei (care aparent e mai mult pentru Constanta si Bucuresti) de a pune muzica house si a te batai aiurea toata noaptea. Nu a fost cazul. Am avut in prima seara concert de muzica blues (extrem de dansabila) care a incins rapid atmosfera.
A doua oara am avut cover-uri clasice si nitel hip-hop. Ultima seara care a consemnat terminarea festivalului a oferit ceva mai clasic cu un DJ care totusi a pus o muzica decenta.



Cum v-am spus, mi-e foarte greu sa descriu atmosfera pe care am trait-o acolo. Toate acele persoane de-o varsta cu noi venite din 12! tari...lucrurile avute in comun. Necazurile avute si cum ne-am legat mai mult unii de altii dupa ele - toate au oferit o experienta de neuitat.
Ultima zi a fost trista. Cu atat mai mult pentru noi. Momentul in care mascota festivalului a fost coborata de deasupra scenei...ala a fost emotionant. Mai greu a fost cand a trebuit sa ne despartim de toti prietenii pe care ni-i facusem (a se citi aici lacrimi din partea fetelor). Si mai greu a fost cand ni s-a spus ca trupa se destrama (ulterior am aflat ca nu neaparat trupa ci echipa actuala) din cauza tampeniilor facute in prima seara de club. Si totul pentru ca nu am reusit sa ne intelegem mai bine intre noi. N-a mai contat ca la sfarsit (precum vedeti si in poze) eram doar niste colegi/prieteni fericiti. Greseala fusese deja facuta.



M-am intors in Constanta si am descoperit ca aici oamenii sunt mai nesimtiti. E uimitor cum ardelenii pot fi asa de calzi si prietenosi . Am descoperit ca in Constanta e mizerie pe cand in Arad nu. Am descoperit ca orasul meu e lipsit total de stil pe cand Aradul are o identitate, o tema arhitecturala...arata asa cum ar trebui. M-am intors fara accentul de ardelean pe care-l capatasem doar stand de vorba cu cei din trupa locala.
M-am uitat pe geam si mi-am dat seama ca magia disparuse.



Aici e frig, ploua. Aici scoala pare urata si desi imi am prietenii langa mine, nu pot sa nu simt lipsa colegilor de trupa si a intregii atmosfere pe care reusisem sa ne-o creem. Imi lipsesc toti cei pe care i-am cunoscut acolo...pentru ca ne-am facut prieteni, prieteni buni. Si sunt a 12-a. Stiu ca asta e singura editie de Arad pe care am prins-o si o sa o mai prind. Nu pot sa nu regret ca nu am intrat in trupa mai devreme.
Dar poate ca intr-o zi ma voi intoarce acolo...macar ca spectator. Si poate voi avea macar o bucatica din acel sentiment placut care m-a incercat intreaga saptamana. E magic! La fel cum a fost si Istanbul-ul in felul sau...Aradul e magic!



Primele 4 poze sunt facute de mine, urmatoarele de o colega. Tnx Ana!