Yaaay! Happy onomastic (da, stiu ca-i inventat) to me!!!!
Vacanta asta o tin din sarbatoare in sarbatoare.
Azi e sfantul Stefan si pentru o vreme telefonul nu se mai oprea din bazait.
Da, acum s-a oprit. E liniste si pace. Bine...de fapt se aude muzica din boxe, dar pentru mine e liniste.
Asa! Fara alte aberatii, urez tuturor care arunca o privire pe blogul asta:
La multi ani ! La multi ani! La multi ani! Sa ne auzim cu bine in 2009! Cu bune, cu rele, sa vina odata!
Si mai aveam de povestit, dar mi-e lene. N-am dezbatut despre colindatori, despre programele de la tv, despre ce muzica am mai ascultat...n-am mai scris nimic serios de foarte mult timp. Macar 2009 sa-mi aduca niste spor la capitolul asta.
Multa sanatate si distractie maxima va urez pana...pana...pana cand mai imi vine mie sa scriu - 2-3 ianuarie...vedem atunci!
Numai bine!
sâmbătă, 27 decembrie 2008
miercuri, 24 decembrie 2008
Merry X-Mas !
Ha ha! Craciun Fericit lume! Multa fericire si sanatate. In principal sentimentul de bucurie si implinire sa va invaluie. Restul conteaza mai putin(adica mancare, cadouri s.a.m.d). Nu despre asta era Craciunul?
Un mic dar de la mine...un colind mai special:
Savatage & Trans-Siberian Orchestra - Carol of the Bells
Hai si inca unul pentru ca ma simt darnic :D
Trooper - Noapte de vis
Nu-mi dezmint preferintele muzicale, nu-i asa?
Un mic dar de la mine...un colind mai special:
Savatage & Trans-Siberian Orchestra - Carol of the Bells
Hai si inca unul pentru ca ma simt darnic :D
Trooper - Noapte de vis
Nu-mi dezmint preferintele muzicale, nu-i asa?
duminică, 21 decembrie 2008
Insemnare de vacanta
Vacanta asta se dovedeste deja a fi mai plictisitoare decat ma asteptam. Desi e frig afara, nu ninge sau ceva de genul si este tot timpul innorat.
Daca stau bine si ma gandesc, e pentru prima data cand nu ma entuziasmeaza asa de tare Craciunul si Revelionul. De fapt, vreau sa treaca cat mai repede! Ma asteapta lucruri destul de palpitante in lunile in care urmeaza si parca nu mai am rabdare. O sa va povestesc si despre asta cu alta ocazie.
Intre timp la televizor apar tot felul de cascadori ai rasului. Incepand cu tot felul de oameni suciti care una zic si alta fac (Stolojan ca prim-ministru si trio-ul romantic Becali, Dorinel, Lacatus), campanii de prostire a populatiei (incep sa-l detest tot mai tare pe Maruta si pe ProTv-ul lui), manele "cu care ne simtem bine", filme vechi si plictisitoare pe care le-am vazut de "n" ori. Pana sa nu-mi stabilesc planurile de Revelion (lucru care s-a intamplat aseara) ma gandeam ca o sa trec in 2009 in liniste, citind o carte. Pana la urma nu o sa fie asa, dar macar Craciunul o sa aibe soarta asta. iPod-ul in urechi, cartea in brate...ce-ar putea fi mai frumos?
Desi ma bucur ca am timp de lecturat, parca lipseste melancolia si sentimentul ala dragut pe care-l aveam de Sarbatori. Sa fie lipsa zapezii? Televizorul? Criza financiara? (da, unii o simtim din plin)
Si sa nu credeti ca sunt trist sau ceva de genul asta. Nu. Sunt bine-dispus, vesel, pofta de viata, de muzica...dar parca lipseste ceva. O sa-mi dau seama ce lipseste cand vacanta se va fi terminat si eu voi fi pana peste cap cu scoala. Pun pariu!
Aseara am vazut totusi Harry Potter 5 si fiind la a doua vizionare, parca mi-a placut mai mult. Avand in vedere ca am detestat filmele care au urmat dupa Camera Secretelor, acum m-am simtit confortabil (sau doar plictisit...) uitandu-ma la el. Stateam si ma gandeam ca si din "Tunele" ar iesi un film foarte bun. Apoi am aflat ca va si exista asa ceva...in 2010.
Ce as mai putea sa povestesc? Ah, da! Noul videoclip de la Metallica (cred ca a facut deja 2 saptamani). Chestia asta trebuie vizionata chiar si de cei care nu suporta heavy-metalul. Clipul in sine te face sa uiti de muzica. La prima vizionare l-am urat. A doua oara, mi s-a parut interesant. In urmatoarele dati mi s-a parut chiar genial! Cause we hunt you down without mercy, hunt you down all nightmare long!
M-am lamurit de asemenea ca la ora actuala Hollywood nu mai este in stare sa faca un horror decent. Sunt in cautare de filme horror care intradevar ar putea sa ma sperie. Si nu gaseam... The Ring devenea un pic plictisitor dupa o vreme, Saw e o porcarie cu enspe mii de parti, toate plictisitoare. Si s-a intamplat sa dau (la ora de spaniola, haha!) peste un film chiar bun. "El Orfanato" este un film in spaniola, realizat de Warner Bros si Canal S in regia lui Guillermo del Toro (a regizat si Labirintul lui Pan). Desi are cateva idei copy/paste de la alte productii, filmul este pur si simplu genial. Un horror, o poveste extraordinara, trista si marcanta. In aceeasi seara am vazut si "Mirrors" (Kiefer Suderland) si nu a reusit sa ma surprinda deloc. Interpretare proasta, clisee peste clisee...Uite ca filmul european il bate pe cel american si la horror mai nou.
Cam la chestii dinastea imi sta mie capul zilele astea...
Daca stau bine si ma gandesc, e pentru prima data cand nu ma entuziasmeaza asa de tare Craciunul si Revelionul. De fapt, vreau sa treaca cat mai repede! Ma asteapta lucruri destul de palpitante in lunile in care urmeaza si parca nu mai am rabdare. O sa va povestesc si despre asta cu alta ocazie.
Intre timp la televizor apar tot felul de cascadori ai rasului. Incepand cu tot felul de oameni suciti care una zic si alta fac (Stolojan ca prim-ministru si trio-ul romantic Becali, Dorinel, Lacatus), campanii de prostire a populatiei (incep sa-l detest tot mai tare pe Maruta si pe ProTv-ul lui), manele "cu care ne simtem bine", filme vechi si plictisitoare pe care le-am vazut de "n" ori. Pana sa nu-mi stabilesc planurile de Revelion (lucru care s-a intamplat aseara) ma gandeam ca o sa trec in 2009 in liniste, citind o carte. Pana la urma nu o sa fie asa, dar macar Craciunul o sa aibe soarta asta. iPod-ul in urechi, cartea in brate...ce-ar putea fi mai frumos?
Desi ma bucur ca am timp de lecturat, parca lipseste melancolia si sentimentul ala dragut pe care-l aveam de Sarbatori. Sa fie lipsa zapezii? Televizorul? Criza financiara? (da, unii o simtim din plin)
Si sa nu credeti ca sunt trist sau ceva de genul asta. Nu. Sunt bine-dispus, vesel, pofta de viata, de muzica...dar parca lipseste ceva. O sa-mi dau seama ce lipseste cand vacanta se va fi terminat si eu voi fi pana peste cap cu scoala. Pun pariu!
Aseara am vazut totusi Harry Potter 5 si fiind la a doua vizionare, parca mi-a placut mai mult. Avand in vedere ca am detestat filmele care au urmat dupa Camera Secretelor, acum m-am simtit confortabil (sau doar plictisit...) uitandu-ma la el. Stateam si ma gandeam ca si din "Tunele" ar iesi un film foarte bun. Apoi am aflat ca va si exista asa ceva...in 2010.
Ce as mai putea sa povestesc? Ah, da! Noul videoclip de la Metallica (cred ca a facut deja 2 saptamani). Chestia asta trebuie vizionata chiar si de cei care nu suporta heavy-metalul. Clipul in sine te face sa uiti de muzica. La prima vizionare l-am urat. A doua oara, mi s-a parut interesant. In urmatoarele dati mi s-a parut chiar genial! Cause we hunt you down without mercy, hunt you down all nightmare long!
M-am lamurit de asemenea ca la ora actuala Hollywood nu mai este in stare sa faca un horror decent. Sunt in cautare de filme horror care intradevar ar putea sa ma sperie. Si nu gaseam... The Ring devenea un pic plictisitor dupa o vreme, Saw e o porcarie cu enspe mii de parti, toate plictisitoare. Si s-a intamplat sa dau (la ora de spaniola, haha!) peste un film chiar bun. "El Orfanato" este un film in spaniola, realizat de Warner Bros si Canal S in regia lui Guillermo del Toro (a regizat si Labirintul lui Pan). Desi are cateva idei copy/paste de la alte productii, filmul este pur si simplu genial. Un horror, o poveste extraordinara, trista si marcanta. In aceeasi seara am vazut si "Mirrors" (Kiefer Suderland) si nu a reusit sa ma surprinda deloc. Interpretare proasta, clisee peste clisee...Uite ca filmul european il bate pe cel american si la horror mai nou.
Cam la chestii dinastea imi sta mie capul zilele astea...
vineri, 19 decembrie 2008
Prince of Persia (2008)
Pe masura ce trece timpul - luna dupa luna ies tot mai multe jocuri fitoase, aratoase, cu cerinte de sistem care-ti provoaca ameteli. Eu am primit un dar imens (de foarte multi bani, adica) de la mama dupa ce am intrat la liceu. Un calculator nou-nout, care la vremea respectiva (2006-2007) rula orice fara sa zica nici pas!
Sfarsitul lui 2008. Apar primele jocuri care cica in teorie (n-am testat, ce-i drept) nu mi-ar merge deloc (si cand zic "nu mai merge" ma refer la placa video, piesa de baza cand vorbim de jocuri). M-am resemnat. Am un calculator foarte bun. Doar pentru ca nu suporta enspe mii de megabyes, pixeli si alte prosteli, asta nu inseamna ca e bun de dat la gunoi. Si cu toata resemnarea asta de pe capul meu, mai aveam un singur dor (zi-le Eminescu!)...Prince of Persia.
Daca m-ati intreba acum care este jocul meu preferat dintotdeauna - as ezita doar o clipa inainte sa spun - Trilogia Prince of Persia. Cealalta varianta ar fi Syberia, dar parca nici ala nu are farmecul si ingeniozitatea seriei Printului. De ce mi-a placut PoP? In primul rand pentru ca a avut o poveste superba, intinsa pe parcursul a trei jocuri - am avut parcursuri initiatice, aventura, iubire, bataie, muzica foarte inspirata, personaje memorabile si un mod inedit prin care se desfasura jocul in sine. Ma refer aici la acrobatiile care l-au consacrat pe Print in lumea jocurilor, acrobatii care l-ar inspaimanta si pe Marian Dragulescu.
La 3 ani de la incheierea acelei trilogii (pe care am jucat-o de atatea ori si tot nu m-am plictisit de ea), Ubisoft a scos un nou joc, o noua poveste, un nou univers. Culmea, jocul se numeste tot Prince of Persia, dar nu are nimic in comun cu vechea serie. Ah, poate doar acrobatiile, dar astea deja au atins un nou nivel.
Primul test il trecusem, PoP mergea pe PC-ul meu. In momentul in care am inceput sa-l joc, a fost dragoste la primul click de mouse. Pentru ca jocul este pur si simplu bestial.
Ce-l diferentiaza de ceea ce eram eu obisnuit, este povestea simpla, de basm. O printesa doreste sa-si opreasca tatal in a elibera pe zeul intunericului din inchisoarea sa (inchisoare creata de...ati ghicit - zeul luminii). In goana ei, Printesa da peste un nomad, care fara sa vrea sa gaseste prins intr-un adevarat razboi dintre bine si rau. Erou venit de nicaieri, tipul asta accepta sa o ajute pe printesa si incep sa formeze un duo ideal.
Cam asta e povestea - simpla, clasica, ca o poveste de spus copiilor inainte de culcare.
Si intradevar, nu asta este punctul forte al jocului. Adica nu intriga. Ceea ce m-a impresionat pe mine a fost dezvoltarea relatiei dintre personaje, pentru ca pe parcursul calatoriei lor, poarta discutii foarte interesante ( cu mult, mult subinteles) desi caracterele lor par sa se ciocneasca - Elika - printesa, fiind foarte serioasa si preocupata cu dusul la bun sfarsit a salvarii lumii si El, presupusul print (nu are nume, fix ca si in celelalte jocuri), un tipi detasat, ironic, cu un neobisnuit simt al umorului. Modul cum se incheaga relatia dintre ei e uimitor.
Si desi n-ar trebui sa mentionez asta, finalul face toti banii. Pe parcursul jocului, ne chinuim sa inchidem niste porti care sa-l tina in loc pe zeul intunericului. La sfarsit insa, Elika isi da viata pentru ca acele porti sa ramana inchise pe veci. Dupa ce o poarta in brate, lipsita de viata, Printul isi da seama ca o iubeste si fara sa-i pese de altceva, distruge sigiliile, elibereaza zeul intunericului (lucru pe care tot incerci sa-l eviti in timpul jocului) dar o invie pe ea. Bineinteles ca e rost de o continuare.
In materie de grafica, jocul aduce ceva nou. O abordare care nu vizeaza sa semene cu realitatea (ceea ce fac tot mai multe jocuri mai nou) ci te duce din nou, cu gandul la o poveste, la un basm, un basm cu iz oriental. Si ceea ce este ideal, nu are cerinte exagerate.
Gameplay-ul este atat de simplu, de cursiv si de inspirat incat in 90% din timp nu ai senzatia ca te joci la PC ci ca te uiti la un film. Cadrele in care se desfasoara actiunea sunt epice, unghiurile in care se duc bataliile te lasa cu rasuflarea taiata. Este cu siguranta un joc pentru toata lumea, tocmai prin simplitatea si frumusetea lui.
De asemenea, nu exista moarte in PoP. De fiecare data, Elika va fi acolo pentru Print, si-l va scoate din necaz. Astfel, ea-si poate purta singura de grija, dar in acelasi timp il si ajuta pe el cand trebuie. Bineinteles ca in momentul in care esti la limita si ai nevoie de Elika pentru a..."supravietui" exista si consecinte (esti trimis inapoi din locul in care ai cazut, sau inamicul recapata din energie).
Ca tot am ajuns la lupte, tin sa remarc un minus, si anume ca acestea se desfasoara ca niste puzzle-uri si este nevoie de multe ori sa apesi anumite butoane, in anumite momente cheie - lucru uneori tare iritant. Tinde sa semene cu Guitar Hero sau Spiderman 3, si asta pe mine nu m-a incantat. Dar si cand incasezi lovituri arata spectaculos, deci se iarta.
Atmosfera este completata de o muzica destul de draguta care insa se repeta prea mult...pana la urma e un joc destul de lung si parca te saturi de aceeasi tema muzicala. Desi suna bine, nu se va compara niciodata cu vechiul PoP la capitolul asta...coloanele sonore compuse de Stuart Chatwood si Godsmack (imbinau in general elemente orientale cu rock) sunt cu mult peste aceasta.
Ca sa adun tot ce-am spus deja, este o frumusete de joc. Merita din prima pana in ultima secunda de joc, cu tot cu unele momente de frustrare, mici bug-uri si erori pe care orice joc le are. Din punctul meu de vedere este jocul anului 2008, indiferent de cat de hyper-realiste sunt FarCry 2, GTA 4 si alte jocuri care-ti secatuiestc PC-ul de resurse.
In concluzie este un demn urmas a trilogiei. Mai nou, mai energic, mai plin de viata...cu mici lipsuri si uneori prea copilaros...dar uneori e bine sa mai visam, sa ne intoarcem putin in timp. Sa ne aducem aminte cum era sa ascultam povesti inainte de culcare...
Nota 9/10.
marți, 16 decembrie 2008
duminică, 14 decembrie 2008
Bau !
Am decorat nitel (si temporar) blogul in straie de sarbatoare. Sper sa arate mai frumusel acum. Si pentru ca tot se apropie vacanta si eu sunt foarte aproape de a gusta din scurta libertate (mai am un examen ECDL maine si pot sa zic ca am scapat) ma gandeam sa va impartasesc din bucuria care m-a cuprins de cateva zile.
Si ce alta cale daca nu prin muzica?
Clipul asta imi aminteste, sau mai bine spus imi dovedeste ca planeta noastra inca e frumoasa. Inca exista frumuseti pe lumea asta, desi in fiecare zi ne batem joc de ele. Si asta e un motiv de bucurie. In ciuda tuturor rautatilor...ceva acolo insista sa ramana superb.
Iar in acesta descoperim ca mai sunt oameni uniti, fie si printr-un simplu (dar deosebit) act muzical. Cuvintele sunt de prisos...
Poate e un pic prea exotic pentru perioada in care ne aflam dar mesajul transmis este unul puternic si profund. Enjoy!
In articolul asta am fost un fel de emo fericit. Doamne...
Si ce alta cale daca nu prin muzica?
Clipul asta imi aminteste, sau mai bine spus imi dovedeste ca planeta noastra inca e frumoasa. Inca exista frumuseti pe lumea asta, desi in fiecare zi ne batem joc de ele. Si asta e un motiv de bucurie. In ciuda tuturor rautatilor...ceva acolo insista sa ramana superb.
Iar in acesta descoperim ca mai sunt oameni uniti, fie si printr-un simplu (dar deosebit) act muzical. Cuvintele sunt de prisos...
Poate e un pic prea exotic pentru perioada in care ne aflam dar mesajul transmis este unul puternic si profund. Enjoy!
In articolul asta am fost un fel de emo fericit. Doamne...
luni, 8 decembrie 2008
Profesorul ideal?
Toti cei care au trecut sau inca trec prin scoala au de-a face cu profesorii - cei care au in principal datoria de a-si transmite cunostintele elevilor intr-un mod cat mai eficient. Pentru multi dintre noi, acesta este cuvantul cheie – eficienta. Un profesor trebuie sa arate eficienta in momentul in care preda, in momentul in care vorbeste.
La inceput, profesorul are un cu totul si cu totul alt obiectiv decat impartasirea cunostintelor sale. El trebuie mai intai sa se faca auzit, sa se faca inteles si nu in ultimul rand...sa atraga atentia, sa fascineze prin ceea ce spune. Asadar, ce poate insemna un profesor ideal? Greu de definit. In esenta, profesorul ideal este ceva abstract, ceva care nu poate fi la fel pentru doi sau mai multi elevi. Este un concept pe care fiecare il modeleaza dupa bunul plac. Exista insa si puncte comune?
Poate nu te intereseaza materia respectiva. Poate nu te va ajuta niciodata in viata ceea ce ti se spune, dar omul este dotat cu ceea ce numim – curiozitate. Asa ca daca informatia vine usor, de ce sa nu o retii? Dar cum se intampla asta?
Profesorul iti impune un minim de respect. Este ceva reciproc, un soi de intelegere tacita. Daca exista acel minimum de respect, inseamna ca profesorul vorbeste si tu asculti. Prin niste mijloace cat se poate de obisnuite, el se poate face inteles sau nu. Daca are un mod de comunicare simplu si eficient, totul merge foarte usor. Nu sunt necesare explicatii suplimentare si asimilarea informatiei vine de la sine. Ceea ce un profesor mai poate adauga acestor doua reguli simple este captarea atentiei. Chiar si cel mai plictisitor subiect poate sa surprinda, sa socheze, sa impresioneze. Totul depinde de modul in care iti este transmis.
Aici se poate vorbi deja de o abilitate deosebita pe care unii profesori o au iar altii nu. Se poate ca acea abilitate sa o arate doar in anumite cazuri, in anumite ocazii, in fata anumitor colective. Profesorul poate sa-ti ceea ce probabil i-au facut si altii cand el era elev – sa-ti placa materia lui. Sa trezeasca in tine un interes deosebit si sa mentina acel interes ora de ora, curs dupa curs incat nu mai conteaza daca trebuie sa-ti placa. Este imposibil ca cineva sa nu fi trecut, ca elev, prin asa ceva.
Din nou insa, vorbim de ceva abstract si diferit de la om la om. Esential la un profesor este sa practice o predare cat mai putin greoaie, usor de revenit asupra ei intr-un cadru lipsit de tensiune si autoritate excesiva. Important este ca ambele parti sa aibe parte de relaxare si in general sa predomine o stare de liniste si armonie.
Se mai pot aborda si alte probleme : testarea, ascultatul, acordatul notelor – dar parca situatia este mai simpla in momentul in care tot ce am descris mai sus se contureaza foarte clar intre elev si profesor. Alta problema ar fi atitudinea clasei, a colectivului fata de persoana care sta in fata lor, dar parca si acest lucru se rezolva de la sine cand exista o buna comunicare si acel respect pe care ambele parti trebuie sa si le castige reciproc.
Exista cu adevarat un profesor ideal? Sau mai bine spus – mai exista un profesor ideal in zilele noastre, intr-o societate ce se indeparteaza de vechile valori? Este noul sistem in stare sa aduca generatiilor viitoare profesori ideali?
Doar timpul si experienta fiecaruia pot raspunde acestor intrebari.
La inceput, profesorul are un cu totul si cu totul alt obiectiv decat impartasirea cunostintelor sale. El trebuie mai intai sa se faca auzit, sa se faca inteles si nu in ultimul rand...sa atraga atentia, sa fascineze prin ceea ce spune. Asadar, ce poate insemna un profesor ideal? Greu de definit. In esenta, profesorul ideal este ceva abstract, ceva care nu poate fi la fel pentru doi sau mai multi elevi. Este un concept pe care fiecare il modeleaza dupa bunul plac. Exista insa si puncte comune?
Poate nu te intereseaza materia respectiva. Poate nu te va ajuta niciodata in viata ceea ce ti se spune, dar omul este dotat cu ceea ce numim – curiozitate. Asa ca daca informatia vine usor, de ce sa nu o retii? Dar cum se intampla asta?
Profesorul iti impune un minim de respect. Este ceva reciproc, un soi de intelegere tacita. Daca exista acel minimum de respect, inseamna ca profesorul vorbeste si tu asculti. Prin niste mijloace cat se poate de obisnuite, el se poate face inteles sau nu. Daca are un mod de comunicare simplu si eficient, totul merge foarte usor. Nu sunt necesare explicatii suplimentare si asimilarea informatiei vine de la sine. Ceea ce un profesor mai poate adauga acestor doua reguli simple este captarea atentiei. Chiar si cel mai plictisitor subiect poate sa surprinda, sa socheze, sa impresioneze. Totul depinde de modul in care iti este transmis.
Aici se poate vorbi deja de o abilitate deosebita pe care unii profesori o au iar altii nu. Se poate ca acea abilitate sa o arate doar in anumite cazuri, in anumite ocazii, in fata anumitor colective. Profesorul poate sa-ti ceea ce probabil i-au facut si altii cand el era elev – sa-ti placa materia lui. Sa trezeasca in tine un interes deosebit si sa mentina acel interes ora de ora, curs dupa curs incat nu mai conteaza daca trebuie sa-ti placa. Este imposibil ca cineva sa nu fi trecut, ca elev, prin asa ceva.
Din nou insa, vorbim de ceva abstract si diferit de la om la om. Esential la un profesor este sa practice o predare cat mai putin greoaie, usor de revenit asupra ei intr-un cadru lipsit de tensiune si autoritate excesiva. Important este ca ambele parti sa aibe parte de relaxare si in general sa predomine o stare de liniste si armonie.
Se mai pot aborda si alte probleme : testarea, ascultatul, acordatul notelor – dar parca situatia este mai simpla in momentul in care tot ce am descris mai sus se contureaza foarte clar intre elev si profesor. Alta problema ar fi atitudinea clasei, a colectivului fata de persoana care sta in fata lor, dar parca si acest lucru se rezolva de la sine cand exista o buna comunicare si acel respect pe care ambele parti trebuie sa si le castige reciproc.
Exista cu adevarat un profesor ideal? Sau mai bine spus – mai exista un profesor ideal in zilele noastre, intr-o societate ce se indeparteaza de vechile valori? Este noul sistem in stare sa aduca generatiilor viitoare profesori ideali?
Doar timpul si experienta fiecaruia pot raspunde acestor intrebari.
vineri, 5 decembrie 2008
They keep coming...
Brazilienii de la Sepultura vor concerta pe 7 februarie 2009 la Bucuresti, Sala Polivalenta !
Fiind cam singura trupa de death metal care-mi place si o ascult cu placere (pe langa Moonspell, desigur) nu pot sa nu fiu incantat. Nu ca m-ar interesa neaparat o incursiune la Bucuresti...
via MetalHead.ro
O alta trupa de remarcat care va ajunge pe la noi este The Rasmus. Da, au muzica destul de girlish, dar suna bine. 16 februarie 2009, Bucuresti, Hard Rock Cafe.
E bine...e bine in Romania continua sa vina muzica buna. Nu am o pasiune pentru niciuna din astea doua de mai sus, dar e misto ca vin. Greu de explicat sentimentul, stiu.
Dar nu mai vin si altii? Haide ! Ca se poate! Stiu asta! Veniti si la noi!
Pana una alta sa ne delectam cu niste muzica latino...
Sepultura - Ratamahatta
Asculta mai multe audio Muzica »
Da sigur... Sepultura - Ratamahatta ! Augh!
Fiind cam singura trupa de death metal care-mi place si o ascult cu placere (pe langa Moonspell, desigur) nu pot sa nu fiu incantat. Nu ca m-ar interesa neaparat o incursiune la Bucuresti...
via MetalHead.ro
O alta trupa de remarcat care va ajunge pe la noi este The Rasmus. Da, au muzica destul de girlish, dar suna bine. 16 februarie 2009, Bucuresti, Hard Rock Cafe.
E bine...e bine in Romania continua sa vina muzica buna. Nu am o pasiune pentru niciuna din astea doua de mai sus, dar e misto ca vin. Greu de explicat sentimentul, stiu.
Dar nu mai vin si altii? Haide ! Ca se poate! Stiu asta! Veniti si la noi!
Pana una alta sa ne delectam cu niste muzica latino...
Sepultura - Ratamahatta
Asculta mai multe audio Muzica »
Da sigur... Sepultura - Ratamahatta ! Augh!
marți, 2 decembrie 2008
Ce? Mai nimic...
- S-au terminat alegerile, Doamne ajuta! In viata mea nu am mai vazut ceva atat de scarbos, precum toti acei "nimeni" care cerseau celor cu drept de vot sa-i imbogateasca. Votati-ne! spuneau ei. Duceti-va dracului, insistam eu cand mai treceau caravane cu reclama pentru partid. A iesit PSD-ul. Tata, Basescian convins era socat. Eu nu. Din putinele cunostinte de politica pe care le-am mai deprins ascultand la Badea, mi-am dat seama ca nu exista decat 3 partide mari si late in Romania - PD,PNL si PSD. In momentul in care romanul cu votul se satura timp de 4 ani de cacaturile celor de la putere (in cazul de fata PD-ul si PNL-ul si PLD-ul si ce naiba mai e), atunci sunt decisi sa o ia de la capat si sa suporte cacaturile unora care au stat o vreme la opozitie. Cel putin asa vad eu lucrurile. La mine in capsor, politica e tare simpla, plicticoasa si odioasa.
- Ieri s-a terminat turul Ligii I. Da, a trecut o vreme de cand n-am mai scris de fotbal. Prea multi Gigei, Mitici, Borci s.a.m.d, prea putin fotbal. Hai sa sintetizam putin - Steaua e praf de tot sezonul asta. Rapid la fel. Dinamo au fost si ei praf, dar cum necum, au reusit sa adune ceva mai multe puncte si sa stea undeva in varf. Echipa in sine joaca de-a dreptul prost, dar na! asa-s "granzii" la noi. CFR a calcat de prea multe ori in strachini, desi reveniri se pot face oricand. Desi au jucat foarte frumos in Champions League (cu tot cu victorie, egal si infrangeri), in campionat tot timpul fac pasi gresiti. Intre timp, Urziceni - mica dar voinica, a inceput sa joace fotbal si era cat pe ce sa termine pe primul loc. Dar ca sa vezi surpriza, Steaua - aia care nu mai castigase de vreo 13 meciuri - brusc obtine un 1-0 cu liderul. Incredibili astia din Ghencea, nu-i asa? De rivali ce sunt cu Dinamo, oile au trimis cainii pe primul loc! Ironia ironiei. Farul e undeva jos...atat de aproape de retrogradare incat chiar nu mai conteaza ca au obtinut 2 victorii la rand in ultimile 2 etape! Ah, vreau niste tenis!
- Trooper au scos un nou album - Rock N'Roll Pozitiv - si zau ca e foarte misto. Versuri precum "De la Revolutie am stiut precis - Sabbath, Metallica si Judas Priest / Rock-ul mereu ne-a urcat spre cer, am ajuns pe scena cu Fecioara de Fier". Poate parea un pic infantil, dar totusi e foarte tare albumul. Pe 6 vin la Constanta...
- Sufar ca nu mai primesc Supernatural pana in ianuarie. Raman cu plictiseala aia de Prison Break. Printre filme bune vazute in ultimul timp, as putea mentionat 21, Tropic Thunder(cred ca "bun" e un pic fortat, dar merge) Cronicile din Narnia 2 si de ce nu...Wall-E!
- Felicitari celor care de 1 decembrie nu au stat in casa si s-au uitat la TV. ProTv-ul au fost la penibili ca de obicei, iar Antena1 - post cu pretentii de intelectuali s-au facut de si mai mare...cacat?! Cand o sa inteleaga lumea ca daca dai manele pe post esti penibil, idiot si ca orice om sanatos la cap nu se uita?
Hai sa nu o mai dau invartita...am teza maine la romana si n-am pic de chef...
- Ieri s-a terminat turul Ligii I. Da, a trecut o vreme de cand n-am mai scris de fotbal. Prea multi Gigei, Mitici, Borci s.a.m.d, prea putin fotbal. Hai sa sintetizam putin - Steaua e praf de tot sezonul asta. Rapid la fel. Dinamo au fost si ei praf, dar cum necum, au reusit sa adune ceva mai multe puncte si sa stea undeva in varf. Echipa in sine joaca de-a dreptul prost, dar na! asa-s "granzii" la noi. CFR a calcat de prea multe ori in strachini, desi reveniri se pot face oricand. Desi au jucat foarte frumos in Champions League (cu tot cu victorie, egal si infrangeri), in campionat tot timpul fac pasi gresiti. Intre timp, Urziceni - mica dar voinica, a inceput sa joace fotbal si era cat pe ce sa termine pe primul loc. Dar ca sa vezi surpriza, Steaua - aia care nu mai castigase de vreo 13 meciuri - brusc obtine un 1-0 cu liderul. Incredibili astia din Ghencea, nu-i asa? De rivali ce sunt cu Dinamo, oile au trimis cainii pe primul loc! Ironia ironiei. Farul e undeva jos...atat de aproape de retrogradare incat chiar nu mai conteaza ca au obtinut 2 victorii la rand in ultimile 2 etape! Ah, vreau niste tenis!
- Trooper au scos un nou album - Rock N'Roll Pozitiv - si zau ca e foarte misto. Versuri precum "De la Revolutie am stiut precis - Sabbath, Metallica si Judas Priest / Rock-ul mereu ne-a urcat spre cer, am ajuns pe scena cu Fecioara de Fier". Poate parea un pic infantil, dar totusi e foarte tare albumul. Pe 6 vin la Constanta...
- Sufar ca nu mai primesc Supernatural pana in ianuarie. Raman cu plictiseala aia de Prison Break. Printre filme bune vazute in ultimul timp, as putea mentionat 21, Tropic Thunder(cred ca "bun" e un pic fortat, dar merge) Cronicile din Narnia 2 si de ce nu...Wall-E!
- Felicitari celor care de 1 decembrie nu au stat in casa si s-au uitat la TV. ProTv-ul au fost la penibili ca de obicei, iar Antena1 - post cu pretentii de intelectuali s-au facut de si mai mare...cacat?! Cand o sa inteleaga lumea ca daca dai manele pe post esti penibil, idiot si ca orice om sanatos la cap nu se uita?
Hai sa nu o mai dau invartita...am teza maine la romana si n-am pic de chef...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)