Jucarie noua...

Acer Aspire cu Windows Vista (cu licenta)
Procesor AMD Turon de 1.8 Ghz, 2Gb RAM, Nvidia GeForce 7000M / nForce 610 M cu 256Mb , 120 Gb HDD, DVD-RW si multe alte facilitati pe care uit sa le mentionez sau inca nu le-am descoperit.
Nu, nu se compara cu PC-ul meu, dar e destul de puternic pentru un notebook micut si dragut.
Nu, nu este destinat mie ci mamei, dar tot eu ma ocup de el zilele astea.
Yaay!

7-i numar magic

Mai ramanem putin la capitolul muzica. Primisem o leapsa de la Marius in care sa mentionez 7 dintre melodiile mele preferate. Cum spunea si el, am mai mult de 7 dar daca ar fi sa fac un clasament, ar fi cam asa...

1. Metallica - One
2. Iron Maiden - Fear of the Dark
3. Guns N'Roses - Welcome to the Jungle
4. Pantera - Walk
5. Godsmack - Spiral
6. Apocalyptica - Quutamo
7. Therion - Rise of Sodom and Gomorrah

Am tinut sa nu repet nicio trupa, pentru ca altfel Metallica ar fi ocupat primele 20-30 de locuri, mai ales dupa concertul de la Bucuresti. Mihai...daca esti disponibil, leapsa vine la tine.

Metallicaaaaaaaaaa !!!!!!!!!!

23 iulie sosise. Oh my God! Eram in extaz dar ma mentineam destul de calm. Vine momentul sa plec la stadion. Strazile Bucurestiului erau deja inundate de tricouri negre. Totul arata superb. Ajungem in incinta stadionului... Cotroceniul e un stadion micut si dragut, fooaarte cochet. Imi cumpar tricou cu "dracusorul" Metallicii, il pun pe mine si ma indrept catre tribuna 1 unde am bilet. Afara ploua...rafale reci care curg fara incetare. Bat din palme si-mi spun : pana urca 'Tallica pe scena se opreste. Sa mentionez ca tribuna 1 era in totalitate acoperita si nu m-a plouat deloc? Hehe, cata inspiratie cand au fost alese biletele.
Mai citesc un supliment mai ma ridic in picioare...Urca trupa The Sword pe scena. The Sword calatoresc in Europa cu Metallica ca supporting act. Cele 2 amplificatoare portocalii a acestor (cum am aflat mai tarziu) rockeri din Texas suna ca dracu'. Totul este prea tare si prea greu de distins. Baietii sunt heavy, sunt suparati, solistul este si ghitara solo dar nu impresioneaza prea tare pe nimeni. Si totusi, imi propun sa le ascult cantecele in varianta studio, imediat cum voi ajunge acasa. E circa 20:30 Se schimba amp-urile, se testeaza instrumentele, se sterge scena de apa (da, inca ploua) . Eu stateam chircit si eram sigur: Metallica urca pe scena la ora 21:00.
Ora 21:00...nimic. Publicul incepe sa aplaude si sa-i incurajeze pe eroi (da, eroii spectacolului) sa urce pe scena.

Ora 21:05 (cred)... se aude cu multa putere "Ecstasy of Gold", melodia de intrare a trupei de mai bine de 25 de ani, de pe soundtrack-ul The Good, The Bad & The Ugly. Toata lumea se ridica in picioare si aplauda. Unii tipa, altii ( cu o varsta in medie de peste 50 de ani) nu inteleg ce se intampla...ei discutau mai devreme de cum a fost la Kylie Minogue, oare cum au ajuns la concertul asta.

Scena se lumineaza deasupra bateriilor. Lars este acolo!!!!!! Arunca paharul cu bere in public si incepe!!! Ghitara rasuna in forta... Este Creeping Death. Eu sar, urlu, ma bucur, deodata simt ca-mi dau lacrimile...ce? Ai innebunit? Apare Hetfield pe scena si incepe sa cante. Eu si alti mii alaturi de el. Stiu fiecare vers, fiecare cuvant... I'm creeping death!!!!! Ajungem la vestitul bridge: Die, die, by my hand. Din pacate prea putini se prind ca trebuie sa strige din toti rarunchii DIE!!! N-are importanta, James e multumit.

Lars incepe sa calce apasat pe pedala. Rob se aseaza confortabil in pozitia sa de tarantula. Stim cu totii ce urmeaza. Ii acompaniam cu hey, hey, hey! For Whom the Bell Tolls intra cu una din cele mai heavy ghitari pe care le-am auzit eu la Metallica vreodata. Totul decurge perfect. James s-a incalzit, este acum doar in vesta, dupa ce intrase pe scena intr-o jacheta de piele. Kirk este cel care termina melodia cu solo-ul sau wah-wah. Mai scartaie putin din ghitara si apoi intra rapid in...

Intr-un riff bad-ass. Ride the Lightning incepe. Nu ma prea descurc cu versurile, dar asta nu ma opreste sa cant Flash before my eyes, now it's time to die!!! Solo-ul este fabulos, poate chiar mai rapid decat in varianta de pe album.

James ia o pauza sa-si traga rasuflarea inainte de a intra in forta cu Harvester of Sorrow. Este primul cantec ce pur si simplu cere un headbanging..........................................................................

Scena se intuneca si Metallica da drumul primei balade. Este vorba de Welcome Home (Sanitarium) . Bucatile melodioase la ghitara a lui Kirk sunt asistate de mii de brichete si telefoane mobile. Toti urlam cand e momentul : Sanitarium!!! Just leave me alone!!!

Este randul lui James sa inceapa un alt riff bad-ass...publicul stie despre ce e vorba. Uriasele ecrane de langa scena se impart in 4... The Four Horsemen. Nu stiu versurile prea bine, asa ca ma multumesc sa sar in sus si sa-mi odihnesc vocea deja usor ranita. Primul solo al lui Kirk e putin acoperit de bateriile incredibil de puternice ale lui Lars dar isi revine la cel de-al doilea.

La scurt timp dupa incepe ...and justice for all. E o piesa lunga, dar stim versurile si gustam bucatile superbe din ea. Jocul de lumini devine incredibil.

Urmeaza No Remorse, o piesa mai putin cunoscuta, de pe Kill 'Em All, care rupe putin contactul trupei cu publicul, chiar daca din nou...piesa e cantata mult mai rapid ca in studio.

Fade to black...nu putea sa fie decat o reala placere. Cea de-a doua balada a serii. Din nou publicul isi aprinde luminile. Totul decurge perfect. Solo-ul nebunesc de la sfarsit al lui Kirk suna ireprosabil... La sfarsit, James se joaca putin cu ghitara pentru ca sa erupa in...

Maaaaaaasteeeeeeeeer !!!!!! Master of Puppets, sunand mai heavy ca niciodata. Stim versurile si le cantam din toate puterile. Brichetele il insotesc pe James in primul solo si headbang-urile pe Kirk in cel de-al doilea. Absolut mirific.

Incepe Whiplash, care este cantata incredibil de rapid. Degetele lui Hammet nu iau pauza, nici ale lui Rob iar James se tine dupa ei cu o voce renascuta din cenusa anilor '80-'90. Adrenaline starts to flow...thrashing all around! Acting like a maniac !!! Whiplash!

Apare Kirk singur pe scena si incepe cea de-a treia balada a serii, fiind probabil cea mai asteptata melodie. Din punct de vedere al colaborarii trupa-public, este cel mai frumos moment al serii. Toata lumea stie... No Nothing Else Matters.

Apoi James ne pune sa cantam Sad But True... Si noi stim cum: I'm your dreams, make it real, I'm your eyes when you can't feel...SAD BUT TRUUUEEEE!!! Din nou bateriile ma dau pe spate... YouTube-ul ii face o mare nedreptate lui Lars. Batranul danez e cel mai galagios dupa James acolo pe scena.

Incep artificiile...dap... e ONE! James are inspiratia ca la ultimul fragment instrumental sa nu ceara hey,hey-urile si astfel gust cantecul meu preferat la maxim. Solo-ul in duo al lui Kirk si James suna grozav.

Urmeaza Enter Sandman, intampinat cu mii de urale. In momentul in care cantecul erupe in faimosul riff, avem parte de niste artificii superbe. Toata lumea canta alaturi de James: Exit Light, Enter Night...Take My Hand, Off to Never-Never-Land!!! Hell Yeah!!!
Imediat cum Sandman ia sfarsit (odata cu un alt rand de artificii), James ne zice noapte-buna!

Doar ca se intoarce in 2 minute cu Last caress, spunandu-ne: I've got something to say, I killed a baby today... Toata lumea stie versurile celor de la Misfits. Toata lumea canta.

James ne intreaba daca mai vrem...noi zicem ca da!!! Lars da din cap si zice ca nu...James repeta intrebarea. Noi DAAAA!!! Iar el spune: So What? So What! So fucking what!!!

Stim ca e ultimul cantec al serii. Riff-ul incepe, toata lumea urla. Toata lumea din public da tot ce are mai bun. Este Seek & Destroy!!!!! Rob ne incurajeaza si el sa cantam si nimeni nu se lasa asteptat... Searching...Seek & Destroy!!!!!!! Imi imaginez ca Bucurestiul s-a zguduit in acele momente pentru ca absolut tot stadionul canta, sau in cazul meu - zbiera!

Concertul este incheiat. Cei 4 stau minute bune pe scena, vizibil impresionati. Primesc aplauze minute in sir. James ne spune ca ne fucking love us. Kirk spune ca suntem fucking great. Rob nu stiu ce spune, eram prea incantat de fucking-greatul de dinainte. Lars spune ca ar trebui sa vina in fiecare an la Bucuresti si ca 9 ani e prea mult. Ne mai spune ca vor avea un nou album si un nou turneu in iarna. Oare vom asculta Death Magnetic si la Bucuresti?
Nu mai pot sa spun decat ca aseara au fost cele mai frumoase momente pe care le-am trait vreodata. Cei care spuneau ca Metallica sunt terminati nu au fost acolo sa vada si sa asculte pofta si entuziasmul cu care au cantat baietii. Metallica terminati? Fuck off! Metallica este mai in forma ca niciodata si Death Magnetic va va dovedi voua, mari cunoscatori de rock, ce spuneti ca cea mai buna formatie de heavy-metal ever e terminata.

Astept calm si optimist concertul de la Maiden. Sper sa fie mai cald si sa nu mai ploua (mai ales ca am bilet intr-un loc neacoperit). Up the Irons sa fie!!!

Bucuresti

Am calatorit ieri foarte confortabil cu trenul. Habar n-aveam ca exista trenuri atat de dragute in Romania. In combinatie cu iPodul si o carte buna, calatoria (exagerat de lunga de altfel - 5 ore) a fost foarte placuta.
Mai am putin si cred ca incep sa numar orele...sau nu, nici chiar asa. Antenele si ProTv-urile au dat si ele stiri despre concert, care va avea douzeci de mii si ceva de oameni. In deschidere va canta trupa Sword (deci no more MetalHead si no more Iris, asa cum ajunsesem eu sa presupun). Partea urata e ca s-a anuntat ploaie pentru astazi si azi-noapte a turnat cu galeata. Acum e innorat si atat. Sper sa nu inceapa ploaia la ora concertului ; n-ar fi exact cum mi-am imaginat.
Nu cred ca as putea sa fiu dezamagit la sfarsitul acestei zile, asa ca...ROCK ON with METALLICA!!!



For Whom the Bell Tolls - 'Tallica - Live at Bonaroo 2008

Going to Bucharest...

Incerc sa scriu de-acolo. Daca nu, voi reveni peste 2-3 zile cu impresiile de la concert...

METALLICAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA !!!!!!



Sad But True - 'Tallica - Live la Rock in Rio 2008

Judas Rising...

Hai ca batraneii astia merita mentionati pentru super-concertul care l-au sustinul la Bucuresti, nu? Halford face toti banii cu vocea lui. O recenzie un pic fanatica dar foarte savuroasa gasiti la Ratonu.



Judas Priest - Living After Midnight

In short...

E cald si totusi nu e vreme de plaja. Ma plictisesc...stau si ma intreb cum e posibil. Am calculatorul inapoi pe birou, am 2-3 carti in asteptare, gata sa fie citite. Si tot n-am chef de nimic. Da corect! Ar trebui sa ma joc, sa ies afara, sa citesc. Sa fac toate astea in cantitati cat mai mari...Fiindca o sa vina scoala (in cele din urma o sa vina, nu-i asa?) si eu iar o sa ma plang ca nu am timp sa fac lucrurile pe care toata vara...am fost prea plictisit ca sa le fac. Viata e ciudata, nu-i asa? Mai degraba eu sunt ciudat.

Am dus calculatorul in service pentru ca facea un zgomot infernal in momentul in care incercam sa ma joc ceva. Acum calculatorul e tare curat pe dinauntru, ba mai are si un 1Gb de RAM in plus, astfel ca in jocuri, se misca de doua ori mai bine. Insa zgomotul a ramas. E din cauza caldurii. Cand ai 28-29 de grade in camera si procesorul se mai incinge pe la 55-59, e normal sa faca zgomot. Numai ca devine frustrant, atat pentru mine cat si pentru cei din jur, sa dau drumul la aerul conditionat si sa-l tin asa cu orele - cat timp eu ma joc la computer. Fiindca zgomotul inceteaza cand e racoare in camera.

Vroiam sa fac o recenzie mare si pompoasa a finalelor de la Wimbledon, pe care le-am urmarit cu mare placere sambata si duminica trecut. Dar daca la momentul respectiv nu am avut PC-ul acasa, cheful a pierit defenitiv. Ideea e ca la feminin, Venus Williams a batut-o pe Serena (tot Williams) si a cucerit pentru a 5-a oara trofeul de pe iarba londoneza. Meciul a fost bunicel, nici prea spectaculos, nici prea plictisitor. Stilul celor doua fiind foarte asemanator a facut ca ele sa se anihileze reciproc de multe ori.
La baieti, finala a fost extraordinar de spectaculoasa si tensionata. Asa cum ne asteptam. Inca un duel de proportii epice intre Federer si Nadal. Deja cei doi nu mai pot fi analizati separat. Ce am vazut acolo - doi sportivi adevarati, extraordinar de talentati care si-au dat viata pe teren. Au alergat dupa fiecare minge, au luptat pentru fiecare punct. La final a izbavit cel care ii era menit sa faca un an mare. Nadal a cucerit Wimbledonul dupa ce a castigat si French Openul. Dar Roger Federer nu a fost cu nimic mai prejos. Intre cei doi exista acum o distanta de vreo 600 de puncte. Ramane de vazut daca spaniolul va reusi anul asta sa-l detroneze pe Federer. Pana una alta, clasamentul ramane deschimbat. Orgoliile sunt insa in creste. Asta daca mai e posibil...

Citesc. Era cazul sa ma apuc de Shogun . Este un roman extraordinar si desi mai am o buna bucata din volumul II, pot deja sa clasez romanul lui Clavell intre favoritele mele. Cartea asta te face sa-i iubesti si sa-i urasti pe japonezi ; sa le adori sau sa le detesti stilul de viata - toate in acelasi timp.

Am si vreo 2 review-uri de facut la categoria jocuri. Dar cum mi-e foarte greu sa ma joc...Le voi face, in cele din urma...

Numar zilele pana cand voi pleca la Bucuresti si intre timp caut sa-mi umplu timpul cu tot felul de activitati placute si relaxante. Ma cuprinde putin melancolia cand ma gandesc cat de ciudat e sa nu fii atasat de nimic vara, sa fii de capul tau si fiecare zi sa o incepi fara nicio obligatie. Ar fi trebuit oare sa-mi iau job pe timpul verii? Nu-i asa ca job suna al naibii de ciudat? Dar si slujba sau serviciu suna la fel de aiurea.

N-am mai intrat pe Trafic.Ro sa-mi verific statisticile de aproape 2-3 luni. Deja nu ma mai intereseaza bloggingul ca fenomen. Blogul a inceput sa se adreseze piticului meu, ascuns undeva in creier care imi cere sa-mi astern ideile...si din cand in cand sa le mai recitesc. Entuziasmul a scazut la 0. Pentru ce sa te bucuri? Poate doar ca ma trezesc in fiecare zi si ca traiesc. Nu-i asa ca e un bun mod de a-ti cresti entuziasmul? Da, dar intotdeauna intervine ceva insipid si superficial - numit chef. Ma critic pe mine insumi cand folosesc expresia "n-am chef". Am tendinta sa fiu foarte superficial si fitos. Asta ma face uneori o persoana de care nici macar eu n-as vrea sa ma apropii.
Cred ca in realitate suntem mult prea preocupati. De ce atata graba? De ce atata zarva? Oare n-am gusta timpul mai mult daca l-am face sa treaca mai greu? De ce nu asteptam? De ce...de ce mai scriu macar articolul asta fara sens? Este cineva acolo, dincolo de monitor, care sa inteleaga exact ce vreau eu? Ce e blogul pana la urma? Un jurnal...un jurnal deschis catre altii. E bine sa te deschizi atat de mult catre acei altii? Pana cand voi scrie un nou articol...ma voi gandi la asta.

In curand...

Am avut PC-ul in service. Incerc sa recuperez timpul pierdut. I'll be back soon...

Let's go!

Pissed of, heavy, awsome...

PanterA - Walk

Claustrofobie

Ma gandesc la Constanta ca la unul din putinele orase din tara care poseda un primar ce a combinat "furatul" cu "datul inapoi". Fara indoiala ca Mazare si-a tras foarte multe foloase din postura de conducator al Constantei, dar asta nu inseamna ca a stat cu mainile in san timp de 2 mandate. Nu. Constanta e un oras foarte dragut, pe cat de posibil curat si frumos amenajat.
Coincidenta sau nu, Constanta se afla la malul marii si are in componenta sa si statiunea Mamaia. Buun. Evident ca Mazare trebuie sa aibe grija si de statiune si a tot avut. A pus bariere, sa mai scoata si el un ban, a pus borduri galben cu alb ca sa nu ai unde sa parchezi, a amenajat plajele ca sa-ti sune in cap numai house... Ok, exagerez. Mamaia arata destul de bine pentru o statiune din Romania. Se poate si mai bine, dar se poate si mai rau.

Ce poate merge prost pentru un constantean cand merge intr-o sambata la plaja in Mamaia? In mod normal - nimic. Nu esti cazat nicaieri, deci nu poti avea tot felul de surprize neplacute. Ai apa si mancare acasa si esti destul de inteligent sa nu te bazezi prea mult pe serviciile din statiune. Cunosti orasul, locurile...Deci cat de rau poate fi?
Nu prea rau banuiesc...ajungi pe plaja, cumperi un sezlong, platesti de te ia durerea de cap, intri in apa, te balacesti, bagi o shaorma la ghiozdan. Totul e ok. Si apoi vrei sa pleci acasa. Yeey. Aici apare problema.

Statiunea Mamaia e mare. Din motive mai mult sau mai putin intemeiate, subsemnatul doreste sa mearga cat mai in inima statiunii. Nu foarte aproape fiindca locurile sunt foarte colorate si nici foarte departe pentru ca deja ti se face greata de fitzele romanesti. Deci pe undeva la mijloc, acolo unde sa te simti bine (culmea ca tot am avut un rahat de boxa ce-mi bubuia in cap. Da-o dracului de muzica house ca deja e prea mult. Nu zic sa-mi pui Pantera pe plaja dar tu dai muzica mai incet, eu pun iPodul la urechi si toata lumea e fericita. Nu. Trebuie sa dea taranul muzica tare, sa auda toata plaja ce rahat de cd are el.). Si spuneam ca plecam acasa. Luam un MaxiTaxi, dam 1 Leu, ne asezam pe scaun si asteptam. Parcurg o distanta ce in mod normal ar lua 5 minute in jumatate de ora! Ok, e aglomerat. Masinile sunt bara la bara - e sambata seara. Si totusi, chiar in halul asta? Parca-am fi in Bucuresti. Ideea e simpla. Se gasesc tot felul de destepti care vor sa intoarca. Merg pe banda care duce spre statiune, Navodari etc. si se gasesc sa intoarca fix in mijlocul unor imense coloane de masini. Mai asezam niste politisti burtosi in puncte cheie ca sa dea si ei putin din maini si parcurgem un drum de maxim 15 minute in 2 ore!
Masura e simpla...in astfel de cazuri, ii obligi pe aia care vor sa intoarca, sa o faca tocmai in capatul Mamaiei. Ei tot atata vor astepta (fie ca asteapta sau parcurg intreaga statiune) iar ingramaditii se vor misca un pic mai repede. Chiar a existat o astfel de regula in urma cu cativa ani dar vad ca a fost data uitarii. E chiar atat de greu?

Ma gandeam ca nu am de ce sa ma plang...Bob Marley rasuna usor in casti, Shogun-ul il aveam in brate, eram pe scaun in MaxiTaxi si nu era prea multa lume. Problema e ca a inceput sa ploua...si au inceput sa apara pasageri multi, tot mai multi, astfel incat ajungi sa cunosti anumiti calatori mai mult decat iti doresti. Soferul a fost tare enervant. Dude, nu mai sunt scaune libere, sunt deja vreo 5,6 persoane in picioare...La ce Dumnezeu mai iei si pe altii? Te simti singur?
Am vrut la un moment dat sa cobor din MaxiTaxi si sa o iau pe jos spre casa. Ar fi insemnat sa renunt la Shogun, dar la naiba! Macar apucam sa mai respir. S-a dovedit a fi greu sa fac slalom printre atatia oameni ingramaditi intr-o dubita Iveco si a trebuit sa raman unde eram.

Nimic nu e mai placut decat sa iesi din MaxiTaxi si sa strigi : Libertate !!!!
Ok, am exagerat la partea cu strigatul, dar principiul e acelasi :D.