miercuri, 12 septembrie 2012

Brutala realitate

Ieri la metrou în Piaţa Unirii, doi melteni au început să se pocnească. Probabil se împinseseră din greşeală încercând să iasă din metrou. Habar n-am...îmi urla muzica în căşti şi mă simţeam mult prea relaxat ca să-mi pese. Nici măcar nu m-am oprit. Am aruncat o privire şi mi-am continuat drumul.

Ceilalţi oameni nu s-au comportat însă la fel ca mine. Mulţi s-au oprit şi au început să se uite, fascinaţi. Alţii, care se aflau la mare distanţă de eveniment, s-au apropiat pentru a face acelaşi lucru. Cum spuneam, n-am zăbovit, dar fac pariu că s-au scos şi telefoane mobile să se filmeze puţin. Că ce dracu', doar suntem români.

La un moment dat, o tipă s-a repezit către locul unde se afla unul dintre paznicii de metrou. I-a făcut semn să vină să-i oprească pe imbecili. Paznicii de metrou... îi ştiţi. Graşi, burta peste curea, ceafa lată. Respectivul care a fost solicitat s-a uitat strâmb la tipa care încerca să oprească tot haosul. De-abia, de-abia s-a ridicat de pe coate (stătea rezemat de o balustradă). I-a făcut semn unui coleg şi apoi au pornit amândoi agale către locul faptei.

N-am stat să mă uit dar probabil că au continuat câteva momente penibile.

Alte cuvinte ar fi de prisos. Aş putea umple cărţi cu prostia românească, nesimţirea şi meltenismul pe care le întâlnesc în fiecare zi în doar două medii - în autobuz şi la metrou.

Unii nu se spală. Alţii sunt zgomotoşi. Sau nepoliticoşi. Majoritatea n-au auzit de conceptul de a merge pe partea dreaptă a drumului dacă eşti mai lent şi pe cea stângă dacă te grăbeşti şi vrei să mergi mai repede. Şi povestea poate continua...
Dacă mai are cineva iluzia că în ţara asta mai există vreo speranţă de mai bine, nu mai fiţi naivi. Problema nu stă în comunism, în politicieni sau în mentalitate. Problema stă fix în oameni. Oamenii ăştia se înmulţesc. Fac copii. Şi copiii ăia sunt crescuţi să fie la fel. Şi pică bac-ul şi ajung şi ei nişte melteni ordinari la rândul lor. E un ciclu perpetuu.

De azi mi-am ticluit în minte un plan prin care să plec din mizeria asta numită România. Poate va dura 2 ani. Poate 3. Dar se va întâmpla. Nimic nu mă mai poate ţine aici. Mi-e scârbă efectiv de tot ce reprezintă ţara asta. Şi oricine susţine contrariul e doar naiv şi crede în miracole pentru un popor care se zbate în propria lui prostie şi neputinţă de prea mult timp.

3 comentarii:

rk spunea...

Hey! Cautam niste informatii despre caminul particular din Titan si Sfantul Google m-a trimis pe blogul tau, unde am citit ca si tu ai stat pe acolo acum cativa ani. Ma gandeam ca daca te rog frumos, poate imi spui si mie cum merg treburile p-acolo, sa stiu la ce sa ma astept. N-ar strica niste inside information. Mersi!:)

Stephen G. spunea...

Salut!

Am stat în căminul din Titan un an de zile, din toamna lui 2010 pana în vara lui 2011.

La prima vedere, lucrurile sunt relativ ok pentru un camin de nefamilisti si o buna perioada de timp am fost destul de multumit.

Probleme constante au tinut de mizeria din băi, internetul care cădea mai mereu şi gândacii...
Dacă vei căuta "titan" în search-ul de pe blog vei vedea câteva poveşti destul de creepy.

Ideea e că s-a schimbat conducerea, gândacii s-au înmulţit înfricoşător de mult ultima oară. Sunt destui dubioşi mutaţi pe-acolo care-s certaţi cu igiena iar administratora este una dintre cele mai penale femei pe care le-am întâlnit vreodată.

Acum nu ştiu cum mai stau lucrurile. A trecut un an. Cel mai bine este să cercetezi cu ochii tăi locul. Mergi şi vezi băile şi camerele. Şi o să te lămureşti într-un final.

Sper c-am fost de ajutor...

Anonim spunea...

Asa sa faci. Fiecare an stat in plus aici e un an pierdut. Eu pierd ani de ceva vreme.............