Pentru ca au avut concert de 1 mai la Bucuresti si nu am ajuns sa-i vad, am ascultat masiv in ultimele zile Blind Guardian. Nu sunt mare fan de power metal, dar oamenii astia fac o muzica foarte buna. Ma rog, din album in album, din piesa in alta piesa, am sarit sa vad si un concert live, astfel ca am descarcat dvd-ul Imaginations Through The Looking Glass - un show de doua ore inregistrat in Coburg, Germania (deci, la ei acasa).
Nu stau sa fac un rezumat al show-ului. Imaginati-va o trupa extrem de iubita performand la potentialul lor maxim in fata a mii de fani de aceeasi nationalitate cu artistii, cantand fiecare vers si nefacand liniste macar o clipa. Daca mai sunteti fani de literatura fantasy sau macar fani J.R.R. Tolkien (eu! aici! prezent!), inseamna ca s-ar putea sa va placa si voua Blind Guardian.
Ideea pentru articolul asta a pornit tocmai de la trupa asta, care a sustinut un concert exceptional la ei acasa, o trupa din Germania.
M-am gandit la trupele din Romania, la clasicii nostrii - Iris, Phoenix si Cargo. Cred ca daca insistam indeajuns putem compara Iris cu Blind Guardian din punct de vedere al rolului iconic pe care l-au avut fiecare in tara lor. E drept ca intr-o Germanie care a dat artistii de prima-mana din rock, pornind de la Scorpions si continuand cu Rammstein, Helloween, Accept, Kreator, Warlock - e greu sa alegi un absolut peste toate aceste nume, dar mie mi se pare ca Blind Guardian poseda doua calitati esentiale pentru o longevitate frumoasa a unei trupe rock - constanta si varietate.
La noi e mai simplu. Avem 3 trupe care inca misca (cu greu, ceva), foarte multe defuncte care se hranesc din trecut si altele tinere (talentate si promitatoare) care insa nu se pot misca intr-o tara in care industria rock sufera. Hai sa-i luam pe Iris drept purtatori de drapel pentru Romania in aceasta comparatie. Ei probabil aduna in continuare cei mai multi oameni la concerte, inca scot albume (slabe, ce-i drept) si deocamdata sunt tot ce avem...
Nu vreau neaparat sa pun Iris vs Blind Guardian asa pur si simplu si sa incep sa-i dau drumul. Pentru ca ar fi un fel de no-brainer. BG sunt extrem de cunoscuti si apreciati si in afara Germaniei, deocamdata n-au dat-o in muzici comerciale si batranesti doar pentru ca au o varsta. Totul este evident. Vreau doar sa evidentiez de ce. De ce au reusit Blind Guardian pe scena europeana (chiar mondiala) si de ce n-a facut-o Iris?
As aduce in discutie prima data limba. Cu exceptia catorva cover-uri, Iris au cantat intotdeauna in romana. Asta s-ar putea sa-i fi adus mai aproape de sufletele oricarui tip de ascultator de la noi, fie el de rock sau nu. Dar au blocat definitiv orice potential ascultator strain. In schimb Blind Guardian, cu mici exceptii, au cantat intotdeauna in engleza. A fost un lucru decisiv. Asta si temele lirice abordate, desigur. Lord Of The Rings si Tolkien in sine se bucura de o mare popularitate inca din anii '60 iar un artist metal care face o muzica buna impreuna cu astfel de concepte nu poate da gres.
Revenind la limba, uitati ce important este. Toate trupele mari din Europa care vin din tari nevorbitoare de limba engleza canta fix in aceasta. Fie ca vorbim de artisti din Finlanda, Suedia, Germania, Norvegia...cred ca singurii care au reusit si si-au pastrat limba nativa in versuri este Rammstein.
Facand un exercitiu de imaginatie, ne putem gandi ca poate si Iris ar fi scos capul pe la suprafata daca ar fi abordat lucrurile asa. Din pacate n-au facut-o.
In al doilea rand, nu puteam sa nu ma intreb, pe masura ce urmaream dvd-ul, daca vreodata Iris ar putea strange un numar asa mare de spectatori dedicati. Au si ei concerte inregistrare, ma pot gandi dintr-o suflare la Athenaeum si la "30 de ani". Evenimente frumoase dar lipsite de stralucire tocmai din cauza publicului. Prea multi oameni care stau jos si se uita ca la teatru. Asta nu e concert rock daca publicul e aproape inexistent. Si totusi hai sa ne imaginam, ar putea vreodata Iris (fara doar si poate cei mai populari, nu?) sa stranga atatia oameni pentru un concert cu adevarat memorabil? Oameni care sa nu stea jos si sa priveasca ca la cinema, ci fani dedicati, care sa stie versurile si tot tacamul. S-ar putea oare?
Cu mare parere de rau, eu cred ca nu. Nu stiu ce lipseste...motivatia fanilor, cea a trupei. Stau si ma gandesc cu tristete ca o trupa autohtona n-ar avea niciodata un astfel de public la noi. S-ar putea sa fi avut in trecut, din pacate nu a fost capturat. Dar in viitor nu prea vad. Rockerii romani nu par sa mai fie satisfacuti decat de nume foarte mari si de show-uri extrem de grandioase, in timp ce trupele noastre se chinuie fie la festivaluri de bere, fie in cluburi. Urmaresc cateodata concertul de adio a lui Kempes, inainte de a parasi Cargo. Inregistrarea este mediocra, dar momentul surprins este magic. Trupa este in forma maxima, iar publicul intr-adevar da tot ce are. Din pacate este un show scurt, inregistrat prost care va fi uitat cu timpul. E pacat ca niciunul dintre granzii rockului de la noi nu si-au surprins fanii intr-un concert cu adevarat mare, care sa dainuie ani dupa aceea.
Nicu Covaci povestea de niste momente cu adevarat emotionante intr-un concert la Timisoara, la scurt timp dupa revenirea lor in tara. Sunt convins ca a fost intr-adevar memorabil dar n-a fost niciodata surprins. Pacat...
Ca sa va las intr-un ton mai memorabil...Blind Guardian...pur si simplu!
Val-Ha-La !!!
marți, 28 iunie 2011
luni, 27 iunie 2011
N-ai feisbuc?!
Nu stiu daca intrebarea asta trebuie sa ma distreze de-acuma sau sa ma agaseze in continuare. In esenta mea, eu am fost intotdeauna un gica-contra. Daca ati stat indeajuns de mult pe blogul asta ca sa ma cititi, stiti ca am mai indemnat si in alte articole la anti-moda, la o personalitate unica, puternica care sa difere de societatea trasa la indigo in care traim. Am indemnat la iesirea din obisnuit si la folosirea propriului creier atunci cand ne definim niste preferinte. Asta sau am fost intotdeauna genul incapatanat care vrea sa faca lucrurile in felul lui, chiar daca modul acela este gresit. Lasa-ma sa invat din greselile mele, nu incerca sa-mi iei din experienta asta...
Nu vreau in niciun fel sa le pun o eticheta celor care au si utilizeaza Facebook-ul. Nu ma intereseaza motivele fiecaruia si nu vad neaparat ceva rau in a utiliza un site de socializare. Dar as vrea sa explic clar ca un astfel de site nu ma caracterizeaza pe mine. Nu-mi trebuie, nu vreau, nu ma defineste, nu voi avea.
Din clasa de unde am absolvit liceul, am iesit 27 de insi (parca). Din acestia 26 au Facebook. Ghiciti cine nu are.
Realizez ca mai nou a avea un cont este (aproape) echivalentul unui buletin. Nu de putine ori am auzit fraza "nu ai facebook, nu existi". Well, atunci prefer sa nu exist intr-o chestie impusa si care mie nu-mi exprima nimic.
Conceptul de a-ti pune pozele si a comenta la altii in timp ce altii comenteaza la tine ma lasa rece. De ce as vrea sa-mi pun pozele pe internet sa le vada altii? Daca sunt cu cineva intr-atat de apropiat incat vreau sa-i arat ce am surprins cu aparatul foto, ii pot arata si personal sau intr-un mediu mai privat. Stiu ca exista fel si fel de filtre care acorda sau interzic accesul la anumite pagini pe site-ul asta, dar din nou, cu ce folos?
Internetul poate fi un loc periculos, chiar daca multi nu inteleg chestia asta. Exista zeci de urmari nu tocmai fericite ce ar putea influenta negativ viata cuiva. De la a avea un hartuitor pana la a pierde un job, pentru ca angajatorul a vrut sa vada cu ce fel de om are de-a face. Uneori s-ar putea ca anumiti sa gaseasca lucruri pe care le-am dori ascunse dar pe care le-am pus oricum intr-un exces de zel. La mine n-au fost decat cuvinte, dar am invatat sa-mi asum responsabilitatea pentru ele.
Si acum hai sa nu ne ascundem de evidentul adevar...chiar daca arata mai stilizat si multi oameni il folosesc ca pe ceva frumos si friendly, Facebook-ul nu este decat un Hi5 cu haine mai dragute. Amalgamul de cocalareala si pitpongeala este concentrat masiv. S-a produs o tranzitie de la site-ul care era foarte la moda cand eram eu in liceu la afacerea de milioane a lui Zuckerberg. Cumva asocierea cu tipul asta de oameni ar fi dubioasa.
Si ei exista, de la fetite care isi umfla boticul in poze de parca sufera o reactie alergica pana la cocalari de ultima teapa. Am vazut persoane care locuiau in aceeasi casa ce vorbeau prin mesaje pe site...ori am luat-o eu razna ori lumea a innebunit. Inca incerc de-asemenea sa inteleg ce-i un hipster - cum il identific? Inteleg ca mai nou e la moda sa fii asa.
Apoi, la ce bun sa ai 7000 de prieteni virtuali daca tu in viata reala nu interactionezi decat cu maxim 50-60 de oameni? Apoi, toata vrajeala asta cu statusuri, motto-uri, profunzimi de 3 lei...ceva nu se leaga. Nu poti sa citezi din Kant si sa ai mai sus o poza prosteasca in care te hlizesti intr-un club. Ceva nu e la locul lui.
De asemenea nu suport genul de scriere care utilizeaza masiv "sh, tz, k". Am inteles la telefoanele mobile cu taste (deh, generatie veche) ca sa scrii "k" in loc de "ca" este mai comod. Dar de cand au qwerty-uri telefoanele, sau touch-uri sau tastaturi complete la pc, care-i rostul sa scrii asa? Dai dovada de altceva in afara de superficialitate si un pic de prostie?
O sa recunosc o singura chestie - peste ani, site-ul asta s-ar putea sa ajute cand tu ca om mare vei vrea sa-ti revezi colegii din facultate, liceu, gimnaziu, generala, gradinita, sala de maternitate. Da, este de ajutor, asta daca nu cumva pana atunci facebook nu va mai fi la moda si va fi inlocuit de o alta nazbatie si apoi toata lumea va abandona asta si tot asa...
Am fost (inca sunt intr-o oarecare masura) fan forumuri, sunt cititor de bloguri dar faza asta in care a ajuns internetul n-o inteleg. N-o inteleg in contextul in care netul e plin de oameni prosti si inculti care tin sa polueze mediul cu prostia, respectiv incultura lor. Indirect, supunandu-te modei (din varii motive pe care nu le judec sau comentez) nu faci parte din aceasi sfera cu acei indivizi?
Cred ca un blog reflecta mult mai bine personalitatea cuiva, si nu prin poze ci prin cuvinte. Cred ca ele sunt mai sincere. Daca trebuie ca eu sa exist pe internet, aleg sa exist prin mediul asta, cu vorbele si muzica mea. Ele sunt pozele si vocea mea.
Asta ar fi raspunsul meu la problema combatuta de destui oameni fata de mine. S-ar putea sa par in continuare un mizantrop si un gica-contra. Nu neg. Eu doar aleg sa vad altfel lucrurile.
Nu vreau in niciun fel sa le pun o eticheta celor care au si utilizeaza Facebook-ul. Nu ma intereseaza motivele fiecaruia si nu vad neaparat ceva rau in a utiliza un site de socializare. Dar as vrea sa explic clar ca un astfel de site nu ma caracterizeaza pe mine. Nu-mi trebuie, nu vreau, nu ma defineste, nu voi avea.
Din clasa de unde am absolvit liceul, am iesit 27 de insi (parca). Din acestia 26 au Facebook. Ghiciti cine nu are.
Realizez ca mai nou a avea un cont este (aproape) echivalentul unui buletin. Nu de putine ori am auzit fraza "nu ai facebook, nu existi". Well, atunci prefer sa nu exist intr-o chestie impusa si care mie nu-mi exprima nimic.
Conceptul de a-ti pune pozele si a comenta la altii in timp ce altii comenteaza la tine ma lasa rece. De ce as vrea sa-mi pun pozele pe internet sa le vada altii? Daca sunt cu cineva intr-atat de apropiat incat vreau sa-i arat ce am surprins cu aparatul foto, ii pot arata si personal sau intr-un mediu mai privat. Stiu ca exista fel si fel de filtre care acorda sau interzic accesul la anumite pagini pe site-ul asta, dar din nou, cu ce folos?
Internetul poate fi un loc periculos, chiar daca multi nu inteleg chestia asta. Exista zeci de urmari nu tocmai fericite ce ar putea influenta negativ viata cuiva. De la a avea un hartuitor pana la a pierde un job, pentru ca angajatorul a vrut sa vada cu ce fel de om are de-a face. Uneori s-ar putea ca anumiti sa gaseasca lucruri pe care le-am dori ascunse dar pe care le-am pus oricum intr-un exces de zel. La mine n-au fost decat cuvinte, dar am invatat sa-mi asum responsabilitatea pentru ele.
Si acum hai sa nu ne ascundem de evidentul adevar...chiar daca arata mai stilizat si multi oameni il folosesc ca pe ceva frumos si friendly, Facebook-ul nu este decat un Hi5 cu haine mai dragute. Amalgamul de cocalareala si pitpongeala este concentrat masiv. S-a produs o tranzitie de la site-ul care era foarte la moda cand eram eu in liceu la afacerea de milioane a lui Zuckerberg. Cumva asocierea cu tipul asta de oameni ar fi dubioasa.
Si ei exista, de la fetite care isi umfla boticul in poze de parca sufera o reactie alergica pana la cocalari de ultima teapa. Am vazut persoane care locuiau in aceeasi casa ce vorbeau prin mesaje pe site...ori am luat-o eu razna ori lumea a innebunit. Inca incerc de-asemenea sa inteleg ce-i un hipster - cum il identific? Inteleg ca mai nou e la moda sa fii asa.
Apoi, la ce bun sa ai 7000 de prieteni virtuali daca tu in viata reala nu interactionezi decat cu maxim 50-60 de oameni? Apoi, toata vrajeala asta cu statusuri, motto-uri, profunzimi de 3 lei...ceva nu se leaga. Nu poti sa citezi din Kant si sa ai mai sus o poza prosteasca in care te hlizesti intr-un club. Ceva nu e la locul lui.
De asemenea nu suport genul de scriere care utilizeaza masiv "sh, tz, k". Am inteles la telefoanele mobile cu taste (deh, generatie veche) ca sa scrii "k" in loc de "ca" este mai comod. Dar de cand au qwerty-uri telefoanele, sau touch-uri sau tastaturi complete la pc, care-i rostul sa scrii asa? Dai dovada de altceva in afara de superficialitate si un pic de prostie?
O sa recunosc o singura chestie - peste ani, site-ul asta s-ar putea sa ajute cand tu ca om mare vei vrea sa-ti revezi colegii din facultate, liceu, gimnaziu, generala, gradinita, sala de maternitate. Da, este de ajutor, asta daca nu cumva pana atunci facebook nu va mai fi la moda si va fi inlocuit de o alta nazbatie si apoi toata lumea va abandona asta si tot asa...
Am fost (inca sunt intr-o oarecare masura) fan forumuri, sunt cititor de bloguri dar faza asta in care a ajuns internetul n-o inteleg. N-o inteleg in contextul in care netul e plin de oameni prosti si inculti care tin sa polueze mediul cu prostia, respectiv incultura lor. Indirect, supunandu-te modei (din varii motive pe care nu le judec sau comentez) nu faci parte din aceasi sfera cu acei indivizi?
Cred ca un blog reflecta mult mai bine personalitatea cuiva, si nu prin poze ci prin cuvinte. Cred ca ele sunt mai sincere. Daca trebuie ca eu sa exist pe internet, aleg sa exist prin mediul asta, cu vorbele si muzica mea. Ele sunt pozele si vocea mea.
Asta ar fi raspunsul meu la problema combatuta de destui oameni fata de mine. S-ar putea sa par in continuare un mizantrop si un gica-contra. Nu neg. Eu doar aleg sa vad altfel lucrurile.
joi, 23 iunie 2011
Nisip...
Jocul meu preferat din toate timpurile incepe ceva de genul asta : Multi oameni cred ca timpul este ca un rau, care curge drept si sigur intr-o singura directie. Dar eu am vazut adevarata fata a timpului si-ti pot spune, se inseala. Timpul este ca un ocean in mijlocul unei furtuni.Timpul este limitat pentru toata lumea, indeosebi in secolul in care traim cand totul pare ca se misca cu o viteza uluitoare. Vrem ca totul sa fie rapid pentru a economisi ceva ce parca nu avem niciodata cu adevarat.
Acum o luna, cand inca eram in Bucuresti, o artera de pe bulevardul Nicolae Grigorescu a intrat in reparatii. Nu stiu exact care e problema, ceva cu o teava, fie ea de apa sau gaze. Priveam apoi, pe jumatate amuzat pe jumatate oripilat la cum merge treaba lucratorilor romani. Poate ar trebui sa le zic chiar bucuresteni, pentru ca au un mod aparte de a se face remarcat, avand in vedere cat dureaza chiar si cea mai banala lucrare in Capitala.
I-am vazut in trei perioade diferite ale zilei pe aceiasi lucratori. Daca nu cumva printr-o coincidenta nefericita am nimerit de fiecare data in pauza de masa, cred ca ma pot astepta ca si la toamna sa gasesc santierul acolo. Unul statea cu burta-n sus intins la soare pe iarba. Altul vorbea cu un al treilea in timp ce fumau sau dadeau pe gat cate-o bere. Altul dadea ture cu tractorasul, amuzandu-se teribil. In timpul asta traficul era extrem de congestionat, de la 4 benzi ajungandu-se la doua - foarte inguste si aglomerate. Cu toate astea graba nu parea sa intre in fisa postului stimabililor de mai sus. Nu m-as mira daca s-ar muta acolo pe iarba...e frumos, e cald.
Constanta. O strada circulata intens si de regula cu foarte multa dificultate, adiacenta centurii orasului, ruta directa spre centru, autobuze - tot tacamaul. Nu stiu ce s-a intamplat (da, stau cam prost cu informarea) dar au blocat o banda astfel ca se circula (daca e posibil) mai greu decat inainte. N-am vazut muncitori stand degeaba dar nu pareau dispusi sa se miste mai repede.
Tot Constanta. La vreo 3 minute de blocul meu, se construieste un mall. A zis cineva ca mai e nevoie de inca unul. Nu destul ca stricasera jumatate de parc cu unul, au zis sa mai ridice unul. Cica va fi cel mai cel din Romania. Eh...vorbe. Si totusi, nu cred ca santierul exista de mai mult de un an, poate doi. Timp in care au facut o constructie imensa. Va jur, este colosala. M-am uitat atent la muncitorii de-aici care nu blocheaza si nici nu congestioneaza nimic din trafic. In ritmul in care lucrasera banuiam ca erau toti niste Arnolzi combinati cu Stallone care munceau pentru a salva copiii asupriti din Africa. Bai...nu. Erau la fel ca cei mentionati mai sus. Tot cu burtica, slapi, vestute fosforescente etc. Si totusi au fost in stare.
De ce fac unii un mall mai repede cat repara altii un bulevard? E simplu. Primii au contract. Nu-l indeplinesc la timp, s-ar putea sa nu-si ia banii. Banuiesc ca si ceilalti au un contract, cu Statul probabil. Dar cred ca ei confunda Statul ca institutie cu statul ca activitate si nici nu sunt penalizati pentru asta, altfel nu-mi explic. Asta sau au foarte mult timp la dispozitie.
As mai intreba si de ce lucreaza in timpul zilei pe caldura si aglomeratie dar s-ar putea sa par deplasat. Ce daca in tarile straine asa se face? Ce daca asa nu mai incurci pe nimeni? Neah, da-i in timpul zilei, sa fie balciul complet.
Dar problema cea mai mare este de ce dureaza atat? Oare oamenii astia nu vietuiesc dupa acelasi principiu, de a face lucrurile cat mai repede? Oare viata nu curge la fel si pentru ei? O sa-mi raspund singur si o sa adaug ca nu - avand in vedere ca dupa atatia ani nu avem o autostrada Bucuresti-Constanta ci doar Bucuresti-ceva pe langa Cernavoda de parca distanta este astronomica si trebuie sa strabata 3 oceane si 2 lanturi muntoase.
Oh well, just my two cents.
duminică, 19 iunie 2011
E bine acasa...
Fericirea-i un lucru marunt, e o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic, un pitic - ce danseaza!
vineri, 17 iunie 2011
Jurnal de Bucuresti 4 - Pauza
S-a terminat si primul meu an universitar. Per total m-a lasat cu o senzatie dulce-amaruie. Da, Bucurestiul este deosebit. Oricat de mult ar critica lumea orasul asta (majoritatea in necunostinta de cauza) - ca e murdar, ca e aglomerat, ca sunt oamenii nesimtiti s.a.m.d., este special in felul sau. Intreaga atmosfera este diferita fata de provincie. Exista mai multa energie, mai multa actiune decat in alta parte. O spun in comparatie cu Constanta. Adevarul este ca Bucurestiul te face sa te simti viu.
Dupa un an , mi-au disparut dubiile in legatura cu facultatea aleasa. Limbile Straine au fost alegerea potrivita pentru mine. Si cand spun asta ma refer in principal la sectia de engleza, care m-a lasat placut impresionat pana la urma. Am avut o gramada de profesori care de care mai interesanti, imprevizibili si fascinanti. Nu spun ca i-am placut pe toti, nici nu-i nevoie pana la urma. Dar ca un intreg, oamenii astia au facut din anul asta o experienta grozava. Am invatat o gramada de chestii si sunt convins ca o sa acumulez pe viitor chiar mai mult. Iar faptul ca au aparut si niste note dragute n-a facut decat sa-mi gadile mai mult orgoliul de englezofil. Daca m-am facut mai inteligent? Asta n-o pot spune eu.
Portugheza in schimb pare si acum ca fiind o decizie pripita. Ar fi trebuit sa stiu. Ar fi trebuit sa-mi dau seama ca limbile romanice nu se lipsesc de mine (mai putin romana, cu care ma inteleg bine). Daca nu mi-as fi dat seama dupa 6 ani petrecuti in Liceul Calinescu cu tot cu franceza lor predata prost, ar fi trebuit s-o fac dupa alti 2 ani de spaniola...
Portugheza e la fel de rea. Faptul ca mi-a fost predata de niste persoane lipsite de orice fel de experienta si de orice fel de notiune de pedagogie corecta (ma refer aici cu precadere la gramatica si poate un pic vocabular ; restul au fost mai ok) nu a ajutat. Da, nu exista destui profesori. De-asta apar asistentii . Vina esecului meu la portugheza este impartita in mod egal. Din pacate nu mai pot da inapoi acum, trebuie sa o iau in piept si intr-un final sa o inving. O voi face...trebuie. Nu sunt obisnuit cu esecurile pe planul asta si nici n-am de gand sa ma obisnuiesc. Daca ar fi sa-l citez pe George R.R. Martin si ai lui Dothraki - eu voi incaleca portugheza.
Cu toate astea, aproape ca pierd ce este mai important. Alegand portugheza am nimerit in grupa 3. Iar in grupa 3 am gasit destule persoane cu totul si cu totul deosebite. M-am atasat de voi toti extrem de mult si partea cea mai nasoala la vacanta asta este ca nu va pot lua si pe voi cu mine la Constanta. Da, poate unii reusesc la fel de bine dar stiu sigur ca altii nici macar nu se apropie de performanta asta - mi-am facut prieteni buni la facultate. Foarte buni :) Stiti cine sunteti, sa nu va indoiti de asta.
Parca si cerul s-a intunecat acum ca urmeaza sa plec din oras pe timpul verii. Oh well, nu voi fi decat la patru ore(cinci-sase daca am ghinion) si 220 de kilometri distanta. Un fleac.
Veniti la mare. E plin de cocalari si pitipoance. E mizerie, toate sunt scumpe iar muzica este foarte, foarte proasta. Apa in sine este neplacuta si jegoasa.
Dar gasim noi o solutie sa facem sa fie fun!
Ultima scriere din Bucuresti pana in Octombrie,
Ma inclin.
Dupa un an , mi-au disparut dubiile in legatura cu facultatea aleasa. Limbile Straine au fost alegerea potrivita pentru mine. Si cand spun asta ma refer in principal la sectia de engleza, care m-a lasat placut impresionat pana la urma. Am avut o gramada de profesori care de care mai interesanti, imprevizibili si fascinanti. Nu spun ca i-am placut pe toti, nici nu-i nevoie pana la urma. Dar ca un intreg, oamenii astia au facut din anul asta o experienta grozava. Am invatat o gramada de chestii si sunt convins ca o sa acumulez pe viitor chiar mai mult. Iar faptul ca au aparut si niste note dragute n-a facut decat sa-mi gadile mai mult orgoliul de englezofil. Daca m-am facut mai inteligent? Asta n-o pot spune eu.
Portugheza in schimb pare si acum ca fiind o decizie pripita. Ar fi trebuit sa stiu. Ar fi trebuit sa-mi dau seama ca limbile romanice nu se lipsesc de mine (mai putin romana, cu care ma inteleg bine). Daca nu mi-as fi dat seama dupa 6 ani petrecuti in Liceul Calinescu cu tot cu franceza lor predata prost, ar fi trebuit s-o fac dupa alti 2 ani de spaniola...
Portugheza e la fel de rea. Faptul ca mi-a fost predata de niste persoane lipsite de orice fel de experienta si de orice fel de notiune de pedagogie corecta (ma refer aici cu precadere la gramatica si poate un pic vocabular ; restul au fost mai ok) nu a ajutat. Da, nu exista destui profesori. De-asta apar asistentii . Vina esecului meu la portugheza este impartita in mod egal. Din pacate nu mai pot da inapoi acum, trebuie sa o iau in piept si intr-un final sa o inving. O voi face...trebuie. Nu sunt obisnuit cu esecurile pe planul asta si nici n-am de gand sa ma obisnuiesc. Daca ar fi sa-l citez pe George R.R. Martin si ai lui Dothraki - eu voi incaleca portugheza.
Cu toate astea, aproape ca pierd ce este mai important. Alegand portugheza am nimerit in grupa 3. Iar in grupa 3 am gasit destule persoane cu totul si cu totul deosebite. M-am atasat de voi toti extrem de mult si partea cea mai nasoala la vacanta asta este ca nu va pot lua si pe voi cu mine la Constanta. Da, poate unii reusesc la fel de bine dar stiu sigur ca altii nici macar nu se apropie de performanta asta - mi-am facut prieteni buni la facultate. Foarte buni :) Stiti cine sunteti, sa nu va indoiti de asta.
Parca si cerul s-a intunecat acum ca urmeaza sa plec din oras pe timpul verii. Oh well, nu voi fi decat la patru ore(cinci-sase daca am ghinion) si 220 de kilometri distanta. Un fleac.
Veniti la mare. E plin de cocalari si pitipoance. E mizerie, toate sunt scumpe iar muzica este foarte, foarte proasta. Apa in sine este neplacuta si jegoasa.
Dar gasim noi o solutie sa facem sa fie fun!
Ultima scriere din Bucuresti pana in Octombrie,
Ma inclin.
vineri, 10 iunie 2011
Sperante
Din aprilie incoace urmaresc cu sufletul la gura un nou serial marca HBO. Poate ati auzit de el, se numeste "Games Of Thrones" si este o adaptare dupa o serie de romane apartinand lui George R.R. Martin. Genul (si aici jubilez triumfator) este fantasy. Ah, si ce dor mi-a fost de o pelicula fantasy facuta cu simt de raspundere.
Din pacate nu auzisem de George R.R. Martin si de seria lui cea mai cunoscuta "A Song Of Fire and Ice" desi cartile sunt de ceva timp pe piata in Romania. Ei bine, HBO a facut minuni pentru ca deja am auzit multa lume cum cauta sa le cumpere, vizibil impresionati de serial.
Si intr-adevar serialul este genial. La o carte asa voluminoasa si plina de personaje, singurul mod in care-o poti transforma intr-o pelicula este sa faci o serie. Asa ca prima carte a fost realizata sub forma unui sezon de 10 episoade, a cate 50 de minute fiecare. Excelenta initiativa, mai ales ca beneficiaza de pretiosul suport al celor de la HBO si nu avem asadar nimic cheesy, ieftin sau facut cu efecte antice.
Iar casting-ul e genial. Daca la inceput nu-l recunoscusem decat pe Sean Bean, mi-am adus aminte ca am mai vazut si alti actori in alte filme. Dar Sean Bean e baza. El este protagonistul sezonului 1 si omul joaca fantastic. Sigur ca nu mai este Boromir cel tinerel si sprinten din Lord Of The Rings dar prestatia lui pe ecran este minunata.
Venind vorba de LOTR (cu care apar inevitabil comparatii) mi s-a parut amuzant ca si George Martin are doua R-uri la nume precum si J.R.R. Tolkien.
Comparatiile intre cele doua serii (fie ele de carti sau filme) ar trebui sa se opreasca insa aici pentru ca in rest abordeaza lucrurile intr-o cu totul alta maniera si tematica este foarte diferita. Game of Thrones pune (cel putin deocamdata) accent mai mult pe relatiile dintre personaje, pe intrigi personale, uneltiri s.a.m.d. si mai putin pe partea de epic si batalii. Repet, deocamdata.
Cartile ma asteapta si pe mine acasa (am reusit sa conving pe cine trebuie) astfel ca abia astept sa termin sesiunea (inca un examen amarat) si sa ma pun sa devorez toata seria.
Ma bucur ca genul asta n-a murit si ca inca este realizat cu simt de raspundere. Desi n-a fost un film rau, ultima pelicula aparuta din Cronicile din Narnia m-a lasat cu un gust amar. Parca nici ei nu-si mai doreau sa continue. Eragon mi s-a parut o porcarie .Acum ca si Harry Potter se va incheia cu cel de-al optulea film, se termina o perioada a genului care din fericire va invia cu si mai multe realizari de calitate. Game of Thrones este una dintre ele. In scurt timp va aparea si The Hobbit si chiar ma bucur ca inca exista carti si filme fantasy de calitate.
Am fost nostalgic in ultima vreme in ceea ce priveste genul asta. Mi-am adus aminte cate chestii am citit din sfera asta si evident m-am uitat si peste cele doua nuvele fantasy scrise de mine si mi s-a facut dor de personajele alea, ba chiar s-a nascut in mine o dorinta sa revin asupra lor. In cele din urma asta s-a transferat in dorinta de a juca ceva pe PC. Si pentru ca Dragon Age II m-a dezamagit in ceea ce priveste rejucabilitatea, m-am reorientat spre Dragon Age Origins. L-am terminat de o gramada de ori pana acum (si tineti cont ca este un joc foarte lung de ordinul zecilor de ore) si chiar si acum imi pare a fi mult mai fresh si mai inspirat decat succesorul sau.
Concluzia este ca am sperante in ceea ce priveste genul fantasy. Mai ales datorita lui George Martin am descoperit ca inspiratia nu se opreste la Tolkien si ca ea poate aparea folosind si alte abordari. Asta e un lucru bun de tinut minte.
Din pacate nu auzisem de George R.R. Martin si de seria lui cea mai cunoscuta "A Song Of Fire and Ice" desi cartile sunt de ceva timp pe piata in Romania. Ei bine, HBO a facut minuni pentru ca deja am auzit multa lume cum cauta sa le cumpere, vizibil impresionati de serial.
Si intr-adevar serialul este genial. La o carte asa voluminoasa si plina de personaje, singurul mod in care-o poti transforma intr-o pelicula este sa faci o serie. Asa ca prima carte a fost realizata sub forma unui sezon de 10 episoade, a cate 50 de minute fiecare. Excelenta initiativa, mai ales ca beneficiaza de pretiosul suport al celor de la HBO si nu avem asadar nimic cheesy, ieftin sau facut cu efecte antice.
Iar casting-ul e genial. Daca la inceput nu-l recunoscusem decat pe Sean Bean, mi-am adus aminte ca am mai vazut si alti actori in alte filme. Dar Sean Bean e baza. El este protagonistul sezonului 1 si omul joaca fantastic. Sigur ca nu mai este Boromir cel tinerel si sprinten din Lord Of The Rings dar prestatia lui pe ecran este minunata.
Venind vorba de LOTR (cu care apar inevitabil comparatii) mi s-a parut amuzant ca si George Martin are doua R-uri la nume precum si J.R.R. Tolkien.
Comparatiile intre cele doua serii (fie ele de carti sau filme) ar trebui sa se opreasca insa aici pentru ca in rest abordeaza lucrurile intr-o cu totul alta maniera si tematica este foarte diferita. Game of Thrones pune (cel putin deocamdata) accent mai mult pe relatiile dintre personaje, pe intrigi personale, uneltiri s.a.m.d. si mai putin pe partea de epic si batalii. Repet, deocamdata.
Cartile ma asteapta si pe mine acasa (am reusit sa conving pe cine trebuie) astfel ca abia astept sa termin sesiunea (inca un examen amarat) si sa ma pun sa devorez toata seria.
Ma bucur ca genul asta n-a murit si ca inca este realizat cu simt de raspundere. Desi n-a fost un film rau, ultima pelicula aparuta din Cronicile din Narnia m-a lasat cu un gust amar. Parca nici ei nu-si mai doreau sa continue. Eragon mi s-a parut o porcarie .Acum ca si Harry Potter se va incheia cu cel de-al optulea film, se termina o perioada a genului care din fericire va invia cu si mai multe realizari de calitate. Game of Thrones este una dintre ele. In scurt timp va aparea si The Hobbit si chiar ma bucur ca inca exista carti si filme fantasy de calitate.
Am fost nostalgic in ultima vreme in ceea ce priveste genul asta. Mi-am adus aminte cate chestii am citit din sfera asta si evident m-am uitat si peste cele doua nuvele fantasy scrise de mine si mi s-a facut dor de personajele alea, ba chiar s-a nascut in mine o dorinta sa revin asupra lor. In cele din urma asta s-a transferat in dorinta de a juca ceva pe PC. Si pentru ca Dragon Age II m-a dezamagit in ceea ce priveste rejucabilitatea, m-am reorientat spre Dragon Age Origins. L-am terminat de o gramada de ori pana acum (si tineti cont ca este un joc foarte lung de ordinul zecilor de ore) si chiar si acum imi pare a fi mult mai fresh si mai inspirat decat succesorul sau.
Concluzia este ca am sperante in ceea ce priveste genul fantasy. Mai ales datorita lui George Martin am descoperit ca inspiratia nu se opreste la Tolkien si ca ea poate aparea folosind si alte abordari. Asta e un lucru bun de tinut minte.
luni, 6 iunie 2011
joi, 2 iunie 2011
Traim intr-o lume nebuna...vol. 9 - Iremediabil
Romania este iremediabila, m-au convins niste lucruri vazute si patite in ultimele saptamani. Stiu ca exista cativa oameni care cred contrariul, care au impresia ca totul se va schimba in bine cu timpul, ca efortul lor va conta. Aceiasi oameni au impresia ca Romania ca tara a facut ceva pentru ei, ca i-au crescut si i-au transformat in ceea ce sunt azi si ca optimismul asta bolnav pe care il iau il datoreaza Romaniei si tot Romaniei vor sa-l dedice.
M-am uitat duminica la Romania Te Iubesc la ProTv. Apropo, sunt naucit de cum un post precum ProTv-ul poate sa faca astfel de reportaje de calitate si in acelasi timp sa bage rahaturi de stiri mondene legate de tot felul de ratati sau discutii despre Steaua. Dupa ce te impresioneaza putin postul cu un astfel de reportaj, primesti o palma in momentul in care vine buletinul de stiri plin cu tot felul de idiotenii. Ciudat...In fine, sa revenim...
M-am uitat cu precadere la partea legata de analfabetii Romaniei. Reporterii s-au deplasat undeva prin nordul Moldovei in niste sate uitate de lume unde erau gramezi de copii mici si mari care habar n-aveau sa scrie si sa citeasca. Iar parintii lor (100% vinovati de situatia asta) erau la fel de prosti si nestiutori. Nu stau sa intru in detalii, dar imaginati-va oameni care habar n-au vreo notiune legata de citit sau scris si care nu erau in stare sa citeasca ceasul dar care facusera copii pe care-i lasasera la fel de ignoranti si oribi precum sunt ei.
Nu e un caz izolat. Sunt mii de astfel de specimene.
Copiii aleg, evident, calea mai simpla si spun ca ei nu stiu dar ca nici n-au nevoie. Ce vor face mai departe? Cu munca, cu sapa...Normal.
Mai sunt si acei copii care impotriva tuturor obstacolelor au facut cunostinta cu educatia si desi parintii lor cretini se opun, ei vor sa invete. M-a emotionat o fetita care spunea cu o stralucire in ochi ca ea vrea sa invete mai departe si sa plece din sat, sa devina cineva...cineva mai mult. Din pacate nu putea, pentru ca parintii ei ar fi preferat sa o tina acasa sa dea cu sapa decat sa-i asigure o minima conditie pentru invatatura. Pentru ca intr-adevar, spun ei, la ce poate fi buna cartea. Ca doar nu se face invatatoare. Am incheiat citatul.
Aceeasi fetita spunea ca avea impresia ca profesorii ei erau slabi pregatiti. Ca le-a mentionat ca si-ar dori sa invete si o limba straina, la care "pedagogii" le-ar fi spus ca n-au nevoie de asa ceva ca doar n-or sa plece in Anglia sau Franta, nu? Normal ca nu, ele locuiesc in Romania, sa invete doar Romana. Am ramas masca cand am auzit asta. Ma intreb daca Socaciu era unul dintre idiotii aia de profesori.
Ceea ce n-a facut reportajul a fost sa mearga si in niste licee de la oras. As fi fost foarte curios sa vad cum luau la alegere 10 elevi si-i puneau sa citeasca un text simplu in romana. Cred eu ca ar fi avut o surpriza. Singura diferenta intre copiii de la tara si cei de la oras e reprezentata de locatie. Unii au avut ghinionul sa se nasca intr-o adevarata pustietate desi poate ca inauntrul lor zace un imens potential neexploatat. In aceeasi masura, zic eu, exista multi-multi prosti in liceele de la oras care efectiv n-au ce cauta acolo si care ar merita sapa mai mult decat o fac cei ce sunt obligati de parinti, asa cum va povesteam mai sus. Multi dintre ei sunt suflete inocente, curate, nepatate de toate mizeriile tipic romanesti. Multi au in ei doar dorinta de a acumula cunostinte si a se elibera de conditia mizera in care traiesc.
Altii n-au problema asta dar isi bat joc de ea si o vad ca pe ceva firesc si meritat, traind intr-o mediocritate continua, preocupati de cele mai banale, stupide si prostesti lucruri. Trendul, mondenul, look-ul...pentru multi asta conteaza mai ceva decat lucrurile cu adevarat importante si simple de care foarte multi sunt lipsiti, din simplul motiv ca s-au nascut...in alta parte.
Romania este bolnava. Este o boala care ne macina de secole, o boala care desi nu ne omoara ne chinuie de atata si atata timp. Unii nu-si dau seama, ba chiar hranesc problema si o fac mai grasa, mai puternica. Nu mai tine de perioada pre-revolutie si post. Problema sta in mentalitatea impregnata de sute de ani. Poporul roman nu s-a stricat din pricina erei comunismului. Era de mult stricat, altfel cum am fi putut sa-si tradeze proprii aliati intr-un razboi la scala larga pentru ca pierdeau. Romania a fost in Al Doilea Razboi Mondial ca o tarfa, plimbata de ici pana colo la toate marile puteri ale Europei cersind indurare. Asta nu este o mentalitate impusa de comunism. Este o mentalitate impusa de multi ani. Orice spirit a avut vreodata tara asta, este demult pierdut si eu nu-i vad renasterea vreodata.
De ce spun asta? Pentru ca ies afara in fiecare zi si vad oameni. Oameni care in fiecare dimineata sunt preocupati sa-si ia tabloidul si sa citeasca ultimele barfe. Nu sunt putini. Analizati tirajele la astfel de ziare. O stiti prea bine. Ma uit la cum sunt unii imbracati, sau cum se comporta, ce vocabular poseda si tot asa... Sunt atat de multi incat este infricosator.
Exista oameni infricosator de saraci care, asa cum am povestit mai sus, nu vor sa-si dea copiii la scoala pentru ca prefera sa castige o mana de lucru in plus la camp. In timpul asta avem burtosi semi-analfabeti care conduc tara, care incaseaza extraordinar de multi bani pe nimic. Se fura incontinuu. Mi-e sila sa vad o ratata de teapa lui Udrea care isi imbraca suncile in haine extrem de scumpe, cu bani pentru care ea n-a facut nimic (pentru tara, o fi facut pentru altii chestii) in timp ce mii de copii nu primesc o sansa, o sansa ce ar trebui acordata cu egalitate tuturor celor care se nasc pe lumea asta. Cel putin asa vrea Uniunea Europeana sa arate.
Sistemul este infect, corupt pana in cele mai adanci radacini. Singura solutie reala este anarhia. Doborarea oricarei forme de control si instaurarea a ceva mai primitiv. Pentru ca lucrurile sunt atat de grave incat singurul leac ar fi sa ne intoarcem la origini. Desigur insa ca aici nu este Fight Club. Nu vom vedea niciodata asa ceva pentru ca nu avem cu cine. Majoritatea isi accepta si imbratiseaza soarta, multumiti cu ceea ce li se pare lor ca este adevaratul mers al lucrurilor in lume. Care cred ca este normal ca au un drum de 250 de km sa faca cinci ore. Care vad firesc inexistenta unei infrastructuri de drumuri in ditamai tara. Putini sunt cei care ar fi vreodata de acord cu mine, care ar intelege ce fel de solutii trebuie adoptate. Si mai putini (poate chiar nici eu) ar fi in stare, ar avea curajul sa ia vreo masura.
Pentru ca spiritul Romaniei este mort si pentru ca asa cred cu toata sinceritatea - ca boala tarii asteia este iremediabila. Ma intreb doar daca si cand va muri vreodata...
M-am uitat duminica la Romania Te Iubesc la ProTv. Apropo, sunt naucit de cum un post precum ProTv-ul poate sa faca astfel de reportaje de calitate si in acelasi timp sa bage rahaturi de stiri mondene legate de tot felul de ratati sau discutii despre Steaua. Dupa ce te impresioneaza putin postul cu un astfel de reportaj, primesti o palma in momentul in care vine buletinul de stiri plin cu tot felul de idiotenii. Ciudat...In fine, sa revenim...
M-am uitat cu precadere la partea legata de analfabetii Romaniei. Reporterii s-au deplasat undeva prin nordul Moldovei in niste sate uitate de lume unde erau gramezi de copii mici si mari care habar n-aveau sa scrie si sa citeasca. Iar parintii lor (100% vinovati de situatia asta) erau la fel de prosti si nestiutori. Nu stau sa intru in detalii, dar imaginati-va oameni care habar n-au vreo notiune legata de citit sau scris si care nu erau in stare sa citeasca ceasul dar care facusera copii pe care-i lasasera la fel de ignoranti si oribi precum sunt ei.
Nu e un caz izolat. Sunt mii de astfel de specimene.
Copiii aleg, evident, calea mai simpla si spun ca ei nu stiu dar ca nici n-au nevoie. Ce vor face mai departe? Cu munca, cu sapa...Normal.
Mai sunt si acei copii care impotriva tuturor obstacolelor au facut cunostinta cu educatia si desi parintii lor cretini se opun, ei vor sa invete. M-a emotionat o fetita care spunea cu o stralucire in ochi ca ea vrea sa invete mai departe si sa plece din sat, sa devina cineva...cineva mai mult. Din pacate nu putea, pentru ca parintii ei ar fi preferat sa o tina acasa sa dea cu sapa decat sa-i asigure o minima conditie pentru invatatura. Pentru ca intr-adevar, spun ei, la ce poate fi buna cartea. Ca doar nu se face invatatoare. Am incheiat citatul.
Aceeasi fetita spunea ca avea impresia ca profesorii ei erau slabi pregatiti. Ca le-a mentionat ca si-ar dori sa invete si o limba straina, la care "pedagogii" le-ar fi spus ca n-au nevoie de asa ceva ca doar n-or sa plece in Anglia sau Franta, nu? Normal ca nu, ele locuiesc in Romania, sa invete doar Romana. Am ramas masca cand am auzit asta. Ma intreb daca Socaciu era unul dintre idiotii aia de profesori.
Ceea ce n-a facut reportajul a fost sa mearga si in niste licee de la oras. As fi fost foarte curios sa vad cum luau la alegere 10 elevi si-i puneau sa citeasca un text simplu in romana. Cred eu ca ar fi avut o surpriza. Singura diferenta intre copiii de la tara si cei de la oras e reprezentata de locatie. Unii au avut ghinionul sa se nasca intr-o adevarata pustietate desi poate ca inauntrul lor zace un imens potential neexploatat. In aceeasi masura, zic eu, exista multi-multi prosti in liceele de la oras care efectiv n-au ce cauta acolo si care ar merita sapa mai mult decat o fac cei ce sunt obligati de parinti, asa cum va povesteam mai sus. Multi dintre ei sunt suflete inocente, curate, nepatate de toate mizeriile tipic romanesti. Multi au in ei doar dorinta de a acumula cunostinte si a se elibera de conditia mizera in care traiesc.
Altii n-au problema asta dar isi bat joc de ea si o vad ca pe ceva firesc si meritat, traind intr-o mediocritate continua, preocupati de cele mai banale, stupide si prostesti lucruri. Trendul, mondenul, look-ul...pentru multi asta conteaza mai ceva decat lucrurile cu adevarat importante si simple de care foarte multi sunt lipsiti, din simplul motiv ca s-au nascut...in alta parte.
Romania este bolnava. Este o boala care ne macina de secole, o boala care desi nu ne omoara ne chinuie de atata si atata timp. Unii nu-si dau seama, ba chiar hranesc problema si o fac mai grasa, mai puternica. Nu mai tine de perioada pre-revolutie si post. Problema sta in mentalitatea impregnata de sute de ani. Poporul roman nu s-a stricat din pricina erei comunismului. Era de mult stricat, altfel cum am fi putut sa-si tradeze proprii aliati intr-un razboi la scala larga pentru ca pierdeau. Romania a fost in Al Doilea Razboi Mondial ca o tarfa, plimbata de ici pana colo la toate marile puteri ale Europei cersind indurare. Asta nu este o mentalitate impusa de comunism. Este o mentalitate impusa de multi ani. Orice spirit a avut vreodata tara asta, este demult pierdut si eu nu-i vad renasterea vreodata.
De ce spun asta? Pentru ca ies afara in fiecare zi si vad oameni. Oameni care in fiecare dimineata sunt preocupati sa-si ia tabloidul si sa citeasca ultimele barfe. Nu sunt putini. Analizati tirajele la astfel de ziare. O stiti prea bine. Ma uit la cum sunt unii imbracati, sau cum se comporta, ce vocabular poseda si tot asa... Sunt atat de multi incat este infricosator.
Exista oameni infricosator de saraci care, asa cum am povestit mai sus, nu vor sa-si dea copiii la scoala pentru ca prefera sa castige o mana de lucru in plus la camp. In timpul asta avem burtosi semi-analfabeti care conduc tara, care incaseaza extraordinar de multi bani pe nimic. Se fura incontinuu. Mi-e sila sa vad o ratata de teapa lui Udrea care isi imbraca suncile in haine extrem de scumpe, cu bani pentru care ea n-a facut nimic (pentru tara, o fi facut pentru altii chestii) in timp ce mii de copii nu primesc o sansa, o sansa ce ar trebui acordata cu egalitate tuturor celor care se nasc pe lumea asta. Cel putin asa vrea Uniunea Europeana sa arate.
Sistemul este infect, corupt pana in cele mai adanci radacini. Singura solutie reala este anarhia. Doborarea oricarei forme de control si instaurarea a ceva mai primitiv. Pentru ca lucrurile sunt atat de grave incat singurul leac ar fi sa ne intoarcem la origini. Desigur insa ca aici nu este Fight Club. Nu vom vedea niciodata asa ceva pentru ca nu avem cu cine. Majoritatea isi accepta si imbratiseaza soarta, multumiti cu ceea ce li se pare lor ca este adevaratul mers al lucrurilor in lume. Care cred ca este normal ca au un drum de 250 de km sa faca cinci ore. Care vad firesc inexistenta unei infrastructuri de drumuri in ditamai tara. Putini sunt cei care ar fi vreodata de acord cu mine, care ar intelege ce fel de solutii trebuie adoptate. Si mai putini (poate chiar nici eu) ar fi in stare, ar avea curajul sa ia vreo masura.
Pentru ca spiritul Romaniei este mort si pentru ca asa cred cu toata sinceritatea - ca boala tarii asteia este iremediabila. Ma intreb doar daca si cand va muri vreodata...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)