Therion pot fi deja considerati o formatie consacrata, cu multa experienta, avand in vedere ca activeaza din 1987, timp in care au incercat mai multe ramuri ale metalului, de la Death la Avangarde - pana au ajuns la ceea ce i-a consacrat - symphonic metal-ul.
Cand lumea vorbeste de symphonic, automat se gandesc la Nightwish sau Within Temptation. Cu toate astea, primul album axact pe genul asta de la Therion a venit inaintea celor doua mentionate mai sus. Daca NW si WT se lansau in 1997, Lepaca Kliffoth de la Therion din 1995 prezenta deja influente simfonice, pentru ca de la Theli (1996) incolo genul sa fie indiscutabil unul singur.
Therion s-au ferit din a face o muzica prea comerciala, motiv pentru care n-au primit publicitatea altor trupe, mai ales ca genul a inceput sa fie gustat de-a lungul timpului si de ascultatorii non-metal. Therion in esenta de-a lungul anilor a insemnat Christofer Johnsson, care a fost singurul membru permanent pe toate cele 14 albume ale trupei. Practic Therion nu s-a bazat pe un line-up stabil ci mai mult pe colaborari de o durata mai lunga sau mai scurta in functie de cat de bine primite erau albumele. Asta este dupa parerea mea o sabie cu doua taisuri. Pe de-o parte schimbarea de membrii aduce intotdeauna ceva fresh si nu exista repetitivitate. Pe de alta parte lipseste o anume coeziune si chiar o identitate a formatiei.
Eu m-am apropiat de trupa pentru perioada lor 2004-2007 cand ii aveau pe fratii Niemann la chitara solo si bass si pe Mats Leven la voce. Pentru mine Mats ramane cel mai potrivit solist pentru Therion, vocea sa fiind in perfecta armonie cu stilul si dueturile cu diferitele soprane colaboratoare . Mats putea practic sa cante orice. Din pacate line-up-ul acesta a durat foarte putin, dar ne-a dat 3 albume foarte bune.
Sitra Ahra m-a facut sa ma simt putin instrainat de Therion, schimbarile fiind evidente de la stilul chitarilor, pana la voce. Dar stilul este acelasi, more of the good stuff as zice, dar parca nu m-a impresionat nimic in mod special. Ma deranjeaza ca-s prea multe voci pe album. Exagerat de multe, si masculine si feminine, si nu ma refer la cor ci la partile solo de voce in sine. Desi instrumentele suna bine, ma deranjeaza ca partea simfonica este impinsa prea in fata in timp ce chitarile desi foarte complexe imi dau uneori senzatia ca sunt foarte generice.
Un exemplu de genul asta e dat de piesa nr.2 - Kings of Edem unde avem un riff slayeresque pe la mijlocul piesei care insa suna lipsit de vlaga. Trebuia (cel putin pentru piesa asta) un ton de chitara mai suparat, mai puternic. Asta a fost insa de-a lungul timpului o caracteristica a productiei Therion. Live sunt convins ca trupa face dreptate partilor la chitara.Singura exceptie de la regula pare sa fie Din care chiar se simte ca este scrisa de o formatie metal ce doreste influente simfonice si nu invers.
Title-trackul Sitra Ahra mi-a facut si el cu ochiul, datorita liniilor melodice care chiar mi-au gadilat placut urechile.
Albumul in sine nu este rau dar ii lipseste epicul din el. Pot spune sincer ca nu exista pe el vreo piesa in tonul Rise of Sodom and Gomorrah, To Mega Therion, Blood of Kingu, Cults of the Shadow sau Flesh of the Gods. Pentru ca daca luati una din piesele astea la ascultat, e imposibil sa nu va surada una (prima mai ales). Dar daca luati Sitra Ahra ca o prima auditie a trupei, veti spune doar ca e interesant si nu veti reveni la o a doua ascultare. Problema asta eu am avut-o si cu precedentul material - Gothic Kabbalah - pe care totusi l-am gustat mai mult din pricina lui Mats Leven.
Apreciez de pe Sitra Ahra si stilul lung si progresiv a mai multor piese. Sunt unele cresteri de ritm si viteza incantatoare, imi plac enorm pe moment dar nu ma fac sa revin asupra lor mai tarziu.
Daca ati mai ascultat Therion inainte - da, merita sa-l ascultati - e scris in stilul clasic al trupei, dar practic cu alti oameni care incearca sa faca ce au facut altii inaintea lor. Orchestratia e superba daca nu va deranjeaza (asa cum ma deranjeaza pe mine) chitarile sa se mai piarda uneori in decor. Versurile si conceptele sunt de altfel la fel de uluitoare dar nu se face o coeziune reala, nu ies piesele asa cum poate mi-as fi dorit eu sa aud. Daca e un album slab? Absolut deloc!
Daca n-ati mai ascultat Therion inainte, nu incepeti cu materialul asta pentru ca n-o sa va zica mare lucru. Incepeti cu Rise of Sodom and Gomorrah, Cults of the Shadows si To Mega Therion, preferabil variante live (Mexico City DVD Rules!) si o sa deveniti fani. Si apoi puteti lua la ascultat toata discografia si sa incepeti sa alegeti din piese. Sunt 14 albume, aveti de unde.
Spor la ascultat! :)
Ok, seriously, ascultati asta! \m/ ^___^ \m/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu