Iata-ne asadar la cel de-al saptelea album marca Apocalyptica. Ce cariera frumoasa continua baietii astia din Finlanda! Daca nu stiti, Apocalyptica s-au facut remarcati prin albumul lor de debut "Apocalyptica Plays Metallica" unde au facut coveruri integrale la violoncel dupa piesele legendelor metal. Cu timpul au inceput sa alterneze, au aparut trupe noi dupa care au facut coveruri si foarte curand chiar compozitii proprii.
7th Symphony e un album mult mai bun decat Worlds Collide, sau cel putin asa-mi suna mie. Mai legat, mai complex, mai progresiv, mai matur. Nu am fost, nu sunt si nu o sa fiu niciodata un mare fan al pieselor cu voce de la Apocalyptica. Eu i-am descoperit doar pe latura instrumentala si asa vreau sa ramana. Spre exemplu prefer mai degraba varianta live instrumentala de la Life Burns decat cea din studio cu solistul de la The Rasmus. La fel si cu Bitersweet, mai misto sau auzi doar violoncelele decat pe Ville Vallo si Lauri Ylonen. Cel putin asa simt eu.
Dar desigur ca exista destule piese cu voce si pe 7th Symphony, piese care nu ies in evidenta prea tare, pastreaza reteta clasica a trupei - scurt si catchy - un pic gothic in unele parti.
Pana una alta albumul se deschide cu o bucata instrumentala de 7 minute - At The Gates of Manala - care suna la fel de epic ca si titlul. Superbe efecte, superbe bucati la violoncel si niste tobe intotdeauna binevenite. Tot la piesa asta se dezvolta tiparul dupa care merg toate instrumentalele albumului - foarte progresive, de la ritmuri alerte la foarte alente si inapoi. Foarte placut.
A doua piesa, End of Me (cu Gavin Rossdale) a fost si primul single/videoclip. Nimic deosebit, dragutel riff-ul principal dar cam atat. Not Strong Enough a primit acum foarte recent clip la voce cu un anume Brent Smith. Ma intriga ca din atatea colaborari cu atatia artisti rock atat de cunoscuti, baietii n-au pus inca mana pe vreun membru Metallica. Not Strong Enough parca e ceva mai misto decat End of Me. Vocea ceva mai pregnanta si riff-urile putin mai interesante.
Dar din pacate pentru ea vine chiar inainte de piesa mea preferata de pe acest album. 2010 - se numeste si-l are pe Dave Lombardo la tobe. Dave Lombardo! Slayer! Ce a iesit? O piesa thrashy la violoncel de toata frumusetea. Rapida, interesanta care mi-a trezit interesul de la prima ascultare. Superb! Superb! Se simte bataia lui Lombardo la tobe, are un cu totul alt stil decat al lui Mikko Siren, bateristul trupei. De fapt simt uneori ca ascult Slayer pe piesa asta, doar ca la violoncel.
Through Paris in A Sportscar este iarasi foarte interesanta, misterioasa si iti insufla niste sentimente deosebite cand o asculti. Inspirat nume! Urmeaza Beautiful care este mai mult un interludiu (unul frumos) catre Broken Pieces cu Lacey Mosley de la Flyleaf la voce. Misto si asta. Tipa are o voce buna, pacat ca instrumental vorbind e foarte previzibila.
Apocalyptica isi revin insa rapid cu On the rooftop with Quasimodo, Foarte proggie. La inceput e chiar un pic plictisitoare, dar odata ce-si intra in ritm, nu-ti mai da drumul. Bring them to light e cantata cu Joseph Duplantier de la Gojira si suna ceva mai inspirat pentru ca are un fel de semi-growl si parca si linia melodica a vocii e putin mai imprevizibila.
Sacra se comporta tot ca un interludiu, ca o pauza intre fulminanta Bring them to light si ultima piesa - Rage of Poseidon - un instrumental muncit de 8 minute. Complex, epic, demn de coloana unui film in anumite momente. Pacat pentru piesa ca nu are nimic catchy care sa-i dea mai multe ascultari. Dar as sta la ea live, imi imaginez ca ar suna destul de spectaculos.
7th Symphony mai vine si cu doua piese bonus - The Shadow of Venus si The Spiral Architect dar sunt doua piese care nu par sa duca nicaieri, puse acolo evident pentru ca n-au avut loc in intregul concept al albumului.
Per total insa avem o compozitie deosebita din partea celor 4 muzicieni. Deja imi imaginez cum ar suna niste pasaje live cu Eicca si Perttu duelandu-se in riff-uri viteza si headbanging spectaculos. Tobele lui Mikko iau uneori o turnura cel putin bizara dar cred ca asta face 7th Symphony interesant in anumite aspecte. Se pare ca Apocalyptica au experimentat. Si din experimentatul asta a iesit ceva bun!
Asa ca spor la ascultat!
2 comentarii:
De fapt Plays Metallica by Four Cellos se cheama primu' album. Seamana da' nu rasare :P
Mie mi-a placut mai mult Worlds Collinde. E mai lent, intr-adevar, dar acolo macar piesele cu voce sunt la inaltime. Corey Taylor, Cristina Scabbia sau Till de la Rammstein sunt altceva fata de cine canta pe 7th. Probabil criza asta afecteaza pe toata lumea...
La mine in discografie scrie doar Plays Metallica, si am uitat sa ma uit pe cover :P
Trimiteți un comentariu