The Big 4 vol.4

Ok, iata si ultima postare inainte de ceea ce cred eu ca va fi cel mai mare concert din istoria Romaniei. Ultima trupa este desigur Vita de Metallica...

Ce pot sa mai zic, succes la BAC celor care-l dau, sper sa am si eu parte de noroc luni, miercuri si vineri...Revin sa va spun cat de misto a fost la Sonisphere imediat dupa ultimul examen.

Dyers Eve baby !!!

The Big 4 vol.3

Inca o zi...  Today we get really fuckin' heavy !!!

Slayer - Angel of Death !



Nu stiu daca sa ma deranjeze sau nu, dar se pare ca va ploua in draci in weekend in Bucuresti ca si in toata tara. Culmea, asa a fost si in 2008. Btw, nu e un secret ce trupa va aparea la vol.4, nu? Vita de vie, desigur :P Ei or sa cante in deschidere maine.

The Big 4 vol.2

Ziua cea mare se apropie...si la fel si BAC-ul, dar sa zicem ca ma simt confortabil in ceea ce priveste invatatul.
Astazi ascultam cea de-a doua trupa ce va aparea la Bucuresti sambata...

Megadeth - cu al ei Dave Mustaine - cantand intr-o locatie perfecta pentru orice trupa de rock - America Latina, mai precis...Argentina.



Piesele se numesc Hangar 18 / Return to Hangar.

Go!

The Big 4 vol.1

Seria de concerte Sonisphere a inceput zilele trecute in Varsovia si saptamana viitoare va poposi si la noi. Uitati-va la ei! Anthrax, Slayer, Megadeth si evident - Metallica! Literlamente cred ca va fi cea mai tare seara muzicala pe care a vazut-o Romania vreodata.

Azi ascultam niste Anthrax cu piesa lor de referinta...Caught in a mosh !



Let the thrashing begin!

Mda, asta e biletul. Imi place sa ma dau mare cu el. :)

The end of the road...

Am avut banchetul, am avut ultimul "clompotel" si probabil ultima iesire undeva afara cu totii. Faptul ca am stabilit sa ne intalnim la 1 august din nou, dupa ce vom fi (speram) admisi la facultate e laudabil dar cumva nu mi se pare deloc realizabil. A fost ciudat modul cum ne-am luat adio unii de la altii, cum ne-am salutat cand a trebuit sa plecam, discursurile...astea au fost iarasi foarte ciudate.

Liceul n-a fost perfect. As fi ipocrit daca-as spune altfel... Liceul mi-a adus satisfactii dar si neplaceri. Liceul m-a crescut. M-a facut sa devin omul care sunt astazi, cu bune si cu rele. Cate ganduri n-am insirat in legatura cu grupul clasei, pareri, mentalitati, nervi...si cat de frumosi au fost ultimii doi ani. M-am desteptat si am realizat ca nimic nu se invarte in jurul unui singur lucru, ca exista si alte culori in afara de alb si negru, ca suntem diferiti - ca asta ne poate deranja, poate crea antipatii. Dar stiti ce am invatat cel mai mult? Ca suntem unici, diferiti si chiar daca asta nu ne convine...ne face speciali. Si a fi unic, original in ochii celorlalti - asta mi se pare cel mai important lucru.

Iata-ma ajuns la sfarsit de clasa a 12-a si pot spune sincer ca-mi va lipsi liceul. Imi va lipsi libertatea, lipsa de griji, atmosfera clasei, orele acelea aparent neinsemnate dar care ne placeau atat de mult...discutiile, momentele fericite, momentele pline de nervi, orele de sport...doamne cat imi vor lipsi orele de sport...imi vor lipsi toate, asa cum am mai spus - cu bune si cu rele.
Imi va fi dor de acei 3-4 profesori care m-au facut din cand in cand sa cred ca scoala nu-i asa de rea. Lor le multumesc pentru ca m-au facut sa ma simt elev.

Dar cel mai mult o sa-mi fie dor de clasa mea...cu totul. N-am fost prieten la catarama cu toti...in niciun caz, dar asta nu ma va opri sa nu ma gandesc la ei mult timp de-acum incolo. Prieteni si colegi. Sper sa fiu in continuare alaturi de prietenii mei buni, cei la care tin atat de mult. Va voi pastra pe toti in album si la mine in gand.

Sunt liber...sau asa ceva...


Asculta mai multe audio Muzica

Mai trec pe la voi...poate marti, poate joi, poate peste un an...sau poate doi...

The Irons Are Up !

<
Asculta mai multe audio Muzica

 A doua mea trupa preferata dupa 'Tallica se pregatesc sa scoata cel de-al...stati ca trebuie sa numar...15-lea! album de studio. Iron Maiden, care vor concerta (din pacate) in Romania la Cluj-Napoca pe 15 august. Zic din pacate pentru ca nu voi ajunge sa-i vad si este nedrept. Anyway, astazi veteranii britanici au scos un prim single. De fapt nu stim daca va fi single, dar este prima piesa dezvaluita.

El Dorado ii spune si inca de la prima auditie mie mi-a sunat 100% a Maiden. Intro-ul e foarte interesant, cu un avalgam de instrumente de unde am putut descifra pasajul de inceput din Wasted Years. E ca si cum piesa asta face o calatorie in timp cu ascultatorul. Sau cel putin asa percep eu. Apoi intra in scena bass-ul monstruos al lui Steve Harris. Am ascultat la sistemul 5.1 cu subwooferul dat la medium si efectiv simteam cum imi bate in piept. Frumos riff la bass! Apoi intra si chitarile.

Mai departe n-as indrazni sa zic ca piesa e prea grozava. Bruce Dickinson canta exceptional ca de obicei dar nimic foarte catchy, n-am retinut nici macar un vers dupa un numar decent de auditii si asta e aiurea pentru ca Maiden au printre cele mai populare pasaje lirice din muzica metal. Solo-urile la chitara impartite intre cei trei chitaristi - Dave Murray, Adrian Smith si Janick Gers suna bine, dar asta nu mai e o noutate, toate solo-urile Iron Maiden suna bine.

Dar s-ar putea sa devina plictisitoare - are 6 minute si da senzatia de repetitie. Versurile sunt clasicul stil al bassitului Steve Harris, multa poezie epica, asa cum fac multe piese de la ei si El Dorado spune o poveste. Nu ma deranjeaza cantecele lungi absolut deloc dar cred ca ar fi sunat mai bine daca ar fi avut o strofa mai putin sa zicem. Un alt aspect interesant mi s-a parut tonul chitarilor (na, acum sunt un guitar geek, am inceput sa remarc lucruri de genul asta) care este mult mai gros, ragusit si agresiv decat ce am auzit pana acum la Maiden, ei de obicei fiind caracterizati printr-un ton mai melodios si mai bland per total.

Noul album va fi intitulat The Final Frontier si nu stiu exact ce sa cred despre cum va fi. Nu sunt mare fan al albumelor noi de la Maiden, poate cu exceptia lui Brave New World care a marcat revenirea lui Bruce Dickinson in trupa. In rest, urmatoarele doua nu m-au convins prea tare cu exceptia a maxim 2-3 piese. Cu toate astea, Maiden raman o trupa buna, cu un sunet care ramane fidel genului trupei dar care nu uita sa se modernizeze odata cu anii.

Up The Irons sa fie!

P.S. Am uitat sa zic ca imi place cover-ul si ca e misto cum Eddie (mascota-zombie) a plecat in spatiu. Da, artwork-urile de la Maiden ruleaza! \m/

Roland Garros 2010

Ce turneu superb a fost !!!

Rasturnari de situatie, jucatori-surpriza si la masculin - intoarcerea regelui zgurii. Rafael Nadal a ingenuncheat fiecare adversar in cel de-al doilea Grand-Slam al anului fara sa piarda un singur set.
La feminin a luat o jucatoare care chiar m-a surprins...Francesca Schiavone. Categoric a fost turneul ei, eu am fost uimit sa vad cate favorite au iesit rand pe rand.

Zgura e o suprafata unica si spectaculoasa. Eu personal ador sa vad acele alunecari si mingile scoase la limita si vazute in reluare pe camerele HD. Efectiv tenisul atinge un nou nivel de spectacol.
Am urmarit pe-aici, pe-colo cateva meciuri si pana la finala. La feminin doua favorite personale de-ale mele - Maria Sharapova si Jelena Jankovic au facut un turneu destul de bunicel. Sharapova a aratat ca incet-incet isi revine dupa perioada de accidentari si acea totala lipsa de forma. Pe o suprafata care nu a avantajat-o niciodata, rusoaica a jucat decent si in ultimul ei meci unde a fost invinsa de Justine Henin - multipla campioana la Paris. Belgianca Henin a sfarsit invinsa de Samantha Stosur. Tot in fata lui Stosur a cedat si Jelena Jankovic care a avut si ea o perioada nefasta in ultimul timp dar a aratat semne de revenire.

Australianca Samantha Stosur a mers ceas pana in finala, eliminand si pe Serena Williams in drumul ei catre ultimul act unde a intalnit-o pe Francesca Schiavone. Am impresia ca nu a eliminat nume la fel de mari precum Stosur in drumul ei spre finala (poate doar Dementieva si Wozniacki) dar adevarul este ca tipa a jucat bine-bine si la 29 de ani a castigat un binemeritat prim Grand-Slam.
Surorile Williams au pierdut la simplu dar au dominat la dublu unde au iesit (iarasi) campioane.
Romancele au jucat modest. Sorana Carstea a pierdut usor in fata unei Kutsnetova nesigure, Simona Halep a avut ghinionul sa o intalneasca pe Stosur iar Alexandra Dulgheru (senzatia anului in tenisul romanesc) a cedat in fata Carolinei Wozniacki. Chiar daca rezultatele au fost modeste, situatia e promitatoare, avem jucatoare cu mult potential.

La masculin nu prea avem insa un viitor prea bun. Ultimul mohican, Victor Hanescu, a jucat binisor pana cand a dat peste Novak Djokovic caruia i-a luat totusi un set inainte sa piarda. Surprizele s-au tinut lant si la masculin. Au iesit devreme mai sus-mentionatul Djokovic, mult-prea-laudatul Murray, Roddick, Tsonga si socul-socurilor - Roger Federer. Elvetianul a fost scos de un personaj devenit deja foarte interesant - Robin Soderling.
Soderling si-a facut un obicei deja din a surprinde pe toata lumea, eliminand devreme din competitie primii clasati in ATP. Anul trecut a fost Nadal (!), anul asta Federer. Si exact ca si anul trecut, suedezul a jucat foarte frumos pana in finala unde a clacat si mi s-a parut din nou, napadit de emotii si lipsit de concentrare.
In finala l-a asteptat un Rafa Nadal imperial, care a refuzat sa piarda vreun set la acest turneu si efectiv a aratat tuturor gurilor-rele ca el este adevaratul rege al zgurii si nu numai.

Anul trecut pe vremea asta, Nadal intra intr-o perioada proasta, marcata de accidentari, probleme personale si un joc in general foarte slab. Multa lume nu-l inghitea pe Nadal, inca nu o fac, si totusi el a revenit. Cu un stil de joc aproape nou, dar cu aceeasi determinare, aceeasi clasa, aceeasi charisma...Rafa a facut-o din nou. Nu mai enumar adversarii sai...au fost multi, buni si insistenti. Dar anul asta Nadal n-a crutat nimic.

Finala a mers aproape intr-un singur sens. Ma uitam cu o ora inainte la diferite cronici si vedeam ca atat prezentatorii de la Eurosport cat si comentatorii romani aveau ceva cu Nadal si sperau sa castige Soderling. Nu stiu exact ce-mi scapa sau ce au "marii-cunoscatori" cu Rafa, dar erau atat de subiectivi incat devenise chiar enervant. Ce naiba, e Eurosport nu Sport. Ro cu CTP la mancat cacat comentariu.
Nadal termina in 3 seturi 6-4 6-2 6-4 si am fost extrem de fericit sa-l vad muscand din trofeu.

Hai cu Wimbledon-ul!

Vamos!

PoP

Am fost sambata la cinema sa vad ecranizarea lui Jerry Bruckheimer pentru jocul Prince of Persia : Sands of Time. Cred ca am mai mentionat asta pe-aici - Prince of Persia este seria mea preferata de jocuri pe PC - in mare pentru ca are una din cele mai bune povesti pe care le-am vazut vreodata. In acelasi timp jocul combina cu multa maiestrie elemente unice si inegalabile pana in ziua de azi. De la acrobatiile printului, la voice-actingul superb si replicile geniale. In plus, eu - ca un mare fan al muzicii ce ma cred - n-am putut sa nu remarc si coloana sonora din trilogia jocurilor - coloana sonora creata de Stuart Chatwood. Elementele orientale combinate cu muzica rock si alte pasaje epice m-au impresionat inca de cand am jucat prima data.

Si cum observ ca de la o vreme bosii de la Hollywood sunt intr-o uriasa criza de idei, au inceput sa imprumute jocuri si sa le faca filme. Din pacate, asta a patit si Sands of Time, prima si poate cea mai buna parte din trilogia jocurilor. Colac peste pupaza, studioul care a produs pelicula a fost...Disney. De altfel, nu sunt deloc un fan al lui Jerry Bruckheimer. Cred ca din zecile de filme realizate de el, singurele care chiar mi-au placut au fost Piratii din Caraibe (doar prima parte) si Bad Boys (ambele). Insa nenea asta desi este "mare creator de blockbustere" are o mare problema - habar n-are sa faca filme cu profunzime. Sunt iubiri de-o vara pentru cinefili. Le vezi acum si uiti foarte repede de ele.

As caracteriza adaptarea filmului dupa joc ca...pe ceva foarte...ok, uite exemplul perfect : toata lumea stie melodia The Unforgiven de la Metallica, nu? Balada, capodopera, superba etc etc etc. Eh, intr-o zi a venit o duduie tampita care a facut cel mai oribil cover din cate mi-a fost dat sa ascult. Uite-aici! A pastrat versurile si in schimb a calcat in picioare tot ce era mai important la piesa - linia melodica, tobele geniale, chitarile, solo-ul, emotia. Totul.

Cam asa si cu filmul asta care n-a pastrat decat pe Print si look-ul sau, precum si conceptul Nisipurilor Timpului. Si a facut o noua poveste, proasta, cu personaje schimbate - proaste, cu o coloana sonora foarte epica - si proasta si cu un actor principal prost. Nu-l suport pe Jake Gyllenahaal absolut deloc. N-a avut nimic in comun cu printul, in afara de freza. Niciun pic de charisma, de umor, de profunzime.
Povestea din trilogia Prince of Persia este, si credeti-ma pe cuvant, fenomenala. Este unica, originala, fascinanta, amuzanta - in ton cu o poveste de-a Seherezadei, dar foarte matura si interesanta. Personajele au fost intotdeauna remarcabile, beneficiind si de niste voci extrem de inspirate.

Scenaristii filmului n-au luat decat conceptul pentru a putea numi filmul la fel ca pe joc (na, marketing) si au facut un nou fir narativ. Nou e cam mult spus, pentru ca mie mi-a adus aminte enorm de Scorpion King, o pelicula ieftinuta de aventura cu Dwayne Johnson. Singurul lucru bun per total la film a fost Alfred Molina care desi a interpretat un personaj inexistent si care ar fi fost inutil in jocuri, si-a facut rolul foarte bine.
Tipa care s-a vrut a fi printesa Farah si pe care o chema Tamina arata bine dar joaca prost si previzibil. Incerc sa inteleg de ce un actor ca Ben Kingsley ar accepta sa joace intr-un film cu un scenariu atat de prost, poate in afara de descendentele sale indiene care l-au apropiat poate de culturile din film (in joc Printul calatoreste in India).

In final nu va pot recomanda sa-l vedeti pentru ca e PoP...un joc la fel de misto ca o piesa metal buna transformata in...PoP.
Mai degraba luati jocul, sau daca nu va pasioneaza gaming-ul...cineva pe youtube a postat momentele cheie din poveste, astfel incat nu se pierde niciun detaliu si se vede ca o animatie.

Si acum ma rog sa nu existe o a doua parte...