M-a lovit...

scrisoare catre liceeni
Asculta mai multe audio Vedete »

Ho, ca nu e cu muzica!

Nu prea mi-a placut niciodata Vama( fie ea Veche sau simpla)...muzica lor nu mi-a spus niciodata nimic. Nu lesin dupa cat de cool este sau nu Tudor Chirila si nici nu ma influenteaza asa cum zic unii ca face cu generatiile zilelor noastre. Pe scurt, el ca artist si persoana publica imi este indiferent. Nici rau, nici bun.

Doar ca ce a scris el pe blogul sau, (implicit in inregistrarea audio de mai sus) m-a lovit. Pur si simplu m-am simtit vizat, atins de cuvintele sale. M-am resimtit in fiecare expresie spusa si exemplu dat. M-a impresionat nu atat ca a fost un mesaj dat de o persoana publica autohtona cat de faptul ca este un mesaj venit de la un om de treizeci si ceva de ani care a aruncat un mesaj direct, puternic si cat se poate de miscator catre generatia mea, generatia care trebuie sa nu mai repete greselile facute de predecesorii lor.
Tot ce spune Tudor Chirila acolo este adevarat. Dar absolut tot. El in sine nu zice nimic inovator, genial sau neamaiauzit. Spune fix ce stim fiecare in adancul nostru. Doar ca a ales sa repete lucrurile astea, pe un ton care oscileaza intre incurajare si disperare, disperarea unui om care nu se simte confortabil in tara pe care oameni ca si el au creat-o pana in momentul de fata. E o incurajare...o rugaminte...un sfat.

Sa schimbam ceva, noi care se pare ca am avea puterea. Poate nu eu, poate nu colegii mei de clasa. Dar cei ca noi, cu aceeasi varsta, mentalitate si energie. Am fi ipocriti daca am spune ca nimic nu trebuie sau nu merita sa fie schimbat. Pentru ca nu suntem in regula...ce este Romania in prezent nu este in regula. Cei care ne conduc acum nu vor trai vesnic. Dinozaurii, hotii si cocalarii vor crapa la un moment dat. Singura miscare care trebuie facuta este sa nu devenim si noi ca astia de care radem, pe care ii uram si de care ne aratam dezgustati cu fiecare ocazie.

Am trait ceva vreme cu senzatia ca nu se merita sa-ti bati capul pentru tara asta. Ca e mai bine sa-ti vezi de treaba, singur - purtand ochelari de cal si privind numai inainte. Fac, dreg, plec din tara - sfarsit. Si ca mine gandesc zeci. Dupa ce am auzit chestia asta, am inceput sa-mi pun niste intrebari. Eu de ce m-am mai nascut in tara asta? Care e simplul scop al veniri mele pe Pamant? De ce sunt doar 2 cai - sa traiesti in mizerie sau sa fugi? De ce doar atat. De ce trebuie viata sa fie atat de limitata in tara asta? De ce suntem romani de fapt?

Exista posibilitatea, dar nu stiu daca exista vointa. E un drum greu, lung si anevoios. Cati n-ar lua calea cea mai simpla - fuga?! Eu stiu ca as lua-o, pentru ca am gandit-o... Dar acum incep sa ma resimt dupa lovitura primita de la cuvintele lui Tudor Chirila. Unii vor gasi ocazia sa fie sceptici, ironici sau nepasatori - pentru ca ignora un adevar simplu.

Deja nu se mai pune problema daca putem face schimbarea. Cu siguranta putem...intrebarea este O VOM FACE?