miercuri, 14 ianuarie 2009

Carnetul de sofer

Atat eu cat si parintii am inceput sa ne gandim foarte serios la asta. Stefan trebuie sa-si ia carnetul. Wow, vedeti cum suna?
Mereu mi-am zis ca nu voi fi destul de matur pentru a ma putea urca la volan la 18 ani. Ei bine, mai am 2 luni pana cand devin (cica) major si sa fiu sincer nu ma simt mai luminat la minte, mai inteligent, mai intelept...mai nimic. Sunt doar eu. Ala lenes, pretentios si incapatanat.
Acum daca-as punea viziunea aia deformata asupra mea in acelasi context cu sofatul...Nu ar iesi ceva foarte roz.

Nu m-am schimbat dar acolo la mine in cap eu simt ca pot sa-l iau fara nicio problema. Am mai stat la volan pana acum si mi-a placut foarte tare. Imi face placere sa conduc, pot sa zic ca am prins si repede. Deci da, am incredere. Si asta este destul de important. Adica cat de greu poate fi sa inveti sa conduci o masina asa cum trebuie? Toata lumea pare in stare. Sunt unii pe strada, nu-ti vine sa crezi ce prosti sunt, dar au carnet. Oare n-oi reusi eu? Cat de prost sa fiu si eu?

Am vazut ca multa lume se teme de "sala", examenul scris (care de fapt se da pe calculator, dar ati prins ideea). Din punctul meu de vedere aia ar trebui sa fie ultima grija a oricui. De ce? E simplu. Daca nu stii regulile prevazute in codul rutier intr-atat incat sa raspunzi la 22 de intrebari corect, atunci ce naiba ai cauta tu la volan? Pana la urma de ce sa ai emotii in ceva ce ar trebui sa faci din obisnuinta toata viata? Ma uit la tata si vad cat de relaxat este el la volan. Asa ca m-am ambitionat sa fiu si eu ca el. Un sofer la fel de bun ca tata - asta e visul meu.

Sigur, partea cu parcarea laterala pare usor complicata, dar stiti ce e mai complicat de-atat? Parcarea la mine pe strada. Eh, asta e un adevarat sport extrem. Si mi-am propus ca asta ar trebui sa fie o prioritate mai mare de invatat decat parcarea laterala. Credeti-ma, chiar este mult, mult mai complicat.

Mi-aduc aminte ca Oana si Mihai aveau anumite nelinisti legate de condus. Intr-o vreme le-am reprosat ca se plang prea mult. E timpul sa le arat eu cum se face...Pazea ca vin!

3 comentarii:

liquid spunea...

Uh stephen, stephen, stai sa te vezi in sala de examen cu inima in monitor sau in masina la traseu cu picioarele miscandu-se total independent de tine (emotiile logic :-j ). Bine trebuie si o limita, cu putina incredere se poate trece destul de usor peste emotii.

In legatura cu cei 18 ani impliniti, nu cred sa fie cineva care sa simta un salt in hiperspatiu de la 17 la 18 ani, maturizarea cel putin in cazul meu s-a realizat de prin clasa a 10-a pana acum si deacum in colo. Deci majoratul = un motiv de petrecere si niste drepturi/responsabilitati in plus. :-j

Stephen G. spunea...

Nu vad sa am emotii in fata calculatorului...am trecut prin asta la ECDL, nu poate fi mai greu de-atat.

Poate doar la traseu :s

sunetul-mai-tare spunea...

Succes!..(ăleu...de ce trebuia să-mi aduci aminte?:(( imi vine rândul curând...)