Ma inclin,
Stefan
vineri, 24 decembrie 2010
Merry Christmas !
Ma inclin,
Stefan
luni, 20 decembrie 2010
Constanta suge !
Da, mi-a fost dor de casa. Ingrozitor de tare si ma bucur ca sunt aici acum. M-asteapta doua saptamani relaxante in care ma pot odihni atat fizic si psihic. Dar cand vad cate lucruri nasoale se intampla pe-aici nu pot sa nu simt ca mi-e dor de capitala. Macar asa un pic...
Am fost sambata seara la un majorat. Sarbatorita era o fata foarte de treaba, obisnuita, nimic negativ de spus despre ea. Mi-a parut rau ca n-a prea avut control asupra a ce s-a intamplat. In primul rand muzica - holy fuck! Era un nene cocalar acolo la PC si cica el era "digei". Si era foarte plin de ceea ce facea. Si in mintea lui foarte mica, ingusta si limitata, nu auzise decat de muzica "haus". Si a pus-o pentru primele 3 ore incontinuu. Ar fi continuat daca nu s-ar fi dus niste oameni agasati la el sa-l puna sa schimbe. Digei-ul insa nu avea alt gen de muzica pregatit. Si asta m-a frapat cel mai tare. Pai daca esti digei cum naiba nu poti sa ai alta muzica, cocalar prost?
I s-au sugerat si alti artisti care sa mai animeze putin din atmosfera si-asa lipsita de farmec din pricina muzicii absolut cretine. Se uita la tine cand ii mentionai niste muzica ceva mai normala de "party" de parca ii cereai sa puna Cannibal Corpse (nu ca ar fi stiut el ce e aia). Da, digeiul nu stia ce-i aia Vita de Vie, Vama Veche, ABBA, Michael Jackson, Voltaj sau alte ieftineli d-astea care suna bine pentru un pahar de bere si un dans. Pauza totala. Cretinoidul era fixat pe house si asta putea fi evident dupa figura lui de neanderthalian si dansul Parkinsonian pe care-l tot facea din spatele monitorului.
Si serios, am fost acum o luna intr-un club din Bucuresti (eu care le detest in mare parte) si avea muzica atat de buna (ok, era axata pe rock-punk, but what the hell, era distractie pura) incat cand se facuse ora de plecare, tot ziceam sa mai stam la o melodie, si inca una si inca una...si tot asa.
Invitatii au fost la inaltime. Nu comentez asupra vestimentatiei fetelor, pentru ca nu ma pricep. Dar baietii...daca intr-adevar erau baieti... Oh my fucking god! Pe langa manierele de urangutani si devotamentul nemarginit fata de echipa locala aratat chiar si la taierea tortului ( si ne mai intrebam de ce a retrogradat Farul...pai, cu "ultrasi" ca astia, cum ar fi putut ramane in prima liga?) ma socheaza modul in care se imbraca oamenii astia. Deci nici nu stiu cum pot sa descriu stilul dar este de-a dreptul imbecil si tras la indigo. In afara de un baiat pe care-l cunosteam din anii de liceu, restul necunoscutilor erau imbracati la fel (de prost) cu blugi mulati de cele mai tampite culori posibile, adidasi din aia care in mod normal ii porti pe terenul de fotbal (ghete de fotbal in traducere libera) si camasi care-si deschideau nasturii de la piept dupa prea mult dans...bleah!
Nu mai zic nimic despre modul in care se atingeau si se mangaiau neincetat intre ei (erau mai multi, vreo 8 cred) si nici despre dansul care mi-a lasat senzatia ca sunt toti schizofrenici. Neah...s-a pus capac la astea cand la o melodie punk (The Ramones cred ca era) au inceput chipurile sa mimeze cantatul la chitara si atunci am zis ca sar la bataie. Apoi mi s-a facut greata si am mai deschis o bere. Daca niste cocalari au ajuns sa mimeze cantatul la chitara si sa se batzaie de parca ar avea hamsteri in chiloti, inseamna ca eu am trait pana acum in alta tara nu in alt oras. Si ce-i cu frezele de topor, sculate asa in sus cu gel? Chiar nu-si da nimeni seama ca gelul provoaca calvitie prematura? Mergeti la facultatea de Drept sa vedeti acolo tineri de pana-n 20 de ani fara par in cap (si cu haine la indigo, dar hai sa nu fim rai acum).
Unul dintre mirobolantii de mai sus s-a imbatat rau de tot pe la ora 23. Deci chiar inainte de a se canta LMA. Din nou nu am putut sa nu dau ochii peste cap la cat de prosti si penibili erau copiii astia.
Bine, o parte din atitudinea asta se gaseste si in Bucuresti, sunt convins. Inca ma tampeste atitudinea asta a unor provinciali ajunsi in Bucuresti. Bucuresti? Unga bunga club! Ha! Club!Bunga unga club! Daca-i intrebi unde e Palatul Parlamentului, habar n-au. Daca-i intrebi unde-i club Goblin, iti traseaza si o harta 3D.
In Constanta nu se baga caldura ca in Bucuresti. Am observat asta abia acum. Daca in camera mea de camin un hobbit de calorifer da o caldura de nu poti sa te invelesti noaptea, cele din Constanta dintr-un apartament obisnuit te fac sa pui ceva mai multe haine pe tine in timpul zilei. Aceeasi poveste si cu apa calda. Nelimitata la camin (si probabil in restul orasului), cu toane in Constanta. Tata a observat ca foarte putine apartamente din Bucuresti sunt izolate la exterior, pentru ca agentul termic face fata. Veniti in Constanta si veti vedea 90% din blocuri (inclusiv al meu) renovat la exterior pentru a nu se pierde caldura iarna. De ce? Pentru ca nu fac fata instalatiile RADET. Ca cei care au gaz, n-au niciun stres.
Tot in Constanta am descoperit ca urasc de moarte Vista. E cel mai rahat sistem de operare facut vreodata. Punct. Si nici macar n-am incercat Linux sau Mac, care sunt convins ca mi-ar face nervi la randul lor, dar nu ca Vista. Inca ma intreb cum au putut scoate o asemenea aberatie pe piata. Uneori vreau sa dau cu laptopul mamei de pamant. Si mi-amintesc ca nu e vina masinariei, ci doar a softului. Pacat ca-i original ca altfel era schimbat de mult...
Am imbatranit, nu-i asa? Altfel de ce m-as plange atat de mult?
Cu toate astea imi place in vacanta. Sper ca si voi va simtiti la fel de bine.
Hapciu!
Am fost sambata seara la un majorat. Sarbatorita era o fata foarte de treaba, obisnuita, nimic negativ de spus despre ea. Mi-a parut rau ca n-a prea avut control asupra a ce s-a intamplat. In primul rand muzica - holy fuck! Era un nene cocalar acolo la PC si cica el era "digei". Si era foarte plin de ceea ce facea. Si in mintea lui foarte mica, ingusta si limitata, nu auzise decat de muzica "haus". Si a pus-o pentru primele 3 ore incontinuu. Ar fi continuat daca nu s-ar fi dus niste oameni agasati la el sa-l puna sa schimbe. Digei-ul insa nu avea alt gen de muzica pregatit. Si asta m-a frapat cel mai tare. Pai daca esti digei cum naiba nu poti sa ai alta muzica, cocalar prost?
I s-au sugerat si alti artisti care sa mai animeze putin din atmosfera si-asa lipsita de farmec din pricina muzicii absolut cretine. Se uita la tine cand ii mentionai niste muzica ceva mai normala de "party" de parca ii cereai sa puna Cannibal Corpse (nu ca ar fi stiut el ce e aia). Da, digeiul nu stia ce-i aia Vita de Vie, Vama Veche, ABBA, Michael Jackson, Voltaj sau alte ieftineli d-astea care suna bine pentru un pahar de bere si un dans. Pauza totala. Cretinoidul era fixat pe house si asta putea fi evident dupa figura lui de neanderthalian si dansul Parkinsonian pe care-l tot facea din spatele monitorului.
Si serios, am fost acum o luna intr-un club din Bucuresti (eu care le detest in mare parte) si avea muzica atat de buna (ok, era axata pe rock-punk, but what the hell, era distractie pura) incat cand se facuse ora de plecare, tot ziceam sa mai stam la o melodie, si inca una si inca una...si tot asa.
Invitatii au fost la inaltime. Nu comentez asupra vestimentatiei fetelor, pentru ca nu ma pricep. Dar baietii...daca intr-adevar erau baieti... Oh my fucking god! Pe langa manierele de urangutani si devotamentul nemarginit fata de echipa locala aratat chiar si la taierea tortului ( si ne mai intrebam de ce a retrogradat Farul...pai, cu "ultrasi" ca astia, cum ar fi putut ramane in prima liga?) ma socheaza modul in care se imbraca oamenii astia. Deci nici nu stiu cum pot sa descriu stilul dar este de-a dreptul imbecil si tras la indigo. In afara de un baiat pe care-l cunosteam din anii de liceu, restul necunoscutilor erau imbracati la fel (de prost) cu blugi mulati de cele mai tampite culori posibile, adidasi din aia care in mod normal ii porti pe terenul de fotbal (ghete de fotbal in traducere libera) si camasi care-si deschideau nasturii de la piept dupa prea mult dans...bleah!
Nu mai zic nimic despre modul in care se atingeau si se mangaiau neincetat intre ei (erau mai multi, vreo 8 cred) si nici despre dansul care mi-a lasat senzatia ca sunt toti schizofrenici. Neah...s-a pus capac la astea cand la o melodie punk (The Ramones cred ca era) au inceput chipurile sa mimeze cantatul la chitara si atunci am zis ca sar la bataie. Apoi mi s-a facut greata si am mai deschis o bere. Daca niste cocalari au ajuns sa mimeze cantatul la chitara si sa se batzaie de parca ar avea hamsteri in chiloti, inseamna ca eu am trait pana acum in alta tara nu in alt oras. Si ce-i cu frezele de topor, sculate asa in sus cu gel? Chiar nu-si da nimeni seama ca gelul provoaca calvitie prematura? Mergeti la facultatea de Drept sa vedeti acolo tineri de pana-n 20 de ani fara par in cap (si cu haine la indigo, dar hai sa nu fim rai acum).
Unul dintre mirobolantii de mai sus s-a imbatat rau de tot pe la ora 23. Deci chiar inainte de a se canta LMA. Din nou nu am putut sa nu dau ochii peste cap la cat de prosti si penibili erau copiii astia.
Bine, o parte din atitudinea asta se gaseste si in Bucuresti, sunt convins. Inca ma tampeste atitudinea asta a unor provinciali ajunsi in Bucuresti. Bucuresti? Unga bunga club! Ha! Club!Bunga unga club! Daca-i intrebi unde e Palatul Parlamentului, habar n-au. Daca-i intrebi unde-i club Goblin, iti traseaza si o harta 3D.
In Constanta nu se baga caldura ca in Bucuresti. Am observat asta abia acum. Daca in camera mea de camin un hobbit de calorifer da o caldura de nu poti sa te invelesti noaptea, cele din Constanta dintr-un apartament obisnuit te fac sa pui ceva mai multe haine pe tine in timpul zilei. Aceeasi poveste si cu apa calda. Nelimitata la camin (si probabil in restul orasului), cu toane in Constanta. Tata a observat ca foarte putine apartamente din Bucuresti sunt izolate la exterior, pentru ca agentul termic face fata. Veniti in Constanta si veti vedea 90% din blocuri (inclusiv al meu) renovat la exterior pentru a nu se pierde caldura iarna. De ce? Pentru ca nu fac fata instalatiile RADET. Ca cei care au gaz, n-au niciun stres.
Tot in Constanta am descoperit ca urasc de moarte Vista. E cel mai rahat sistem de operare facut vreodata. Punct. Si nici macar n-am incercat Linux sau Mac, care sunt convins ca mi-ar face nervi la randul lor, dar nu ca Vista. Inca ma intreb cum au putut scoate o asemenea aberatie pe piata. Uneori vreau sa dau cu laptopul mamei de pamant. Si mi-amintesc ca nu e vina masinariei, ci doar a softului. Pacat ca-i original ca altfel era schimbat de mult...
Am imbatranit, nu-i asa? Altfel de ce m-as plange atat de mult?
Cu toate astea imi place in vacanta. Sper ca si voi va simtiti la fel de bine.
Hapciu!
marți, 14 decembrie 2010
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Die Highschool Die!
Ajungi la o varsta la care ai impresia ca toate cacaturile alea din "copilarie", din "adolescenta" - toate chestiile care te enervau , sa dispara. Si totusi nu se intampla. Mi-am zis de multe ori ca facultatea nu este ca in liceu, nu trebuie sa legi cine stie ce relatii cu ceilalti studenti, nu petreci la fel de multe ore alaturi de ei, pe unii poate ca nu-i vezi decat de doua ori pe an. Oricum, exista o anumita detasare care nu exista in liceu.
Am fost incredibil de norocos cand mi-am facut prieteni, prieteni buni, din aceeasi grupa cu mine. Si totul s-a intamplat atat de repede si de usor inca nici acum nu-mi vine sa cred cat sunt de norocos. Da, ii ador pe oamenii astia, desi abia ne stim de doua luni jumate. Si totusi ceva in univers a facut un click! si ne-a facut sa ne gasim si sa ne simtim atat de compatibili unii cu altii. As sta oricat de multe ori alaturi de ei. :)
Dar cu o chestie buna vine (asa cum am invatat de atat de multe ori) si una foarte rea. Ni s-a intamplat noua. De ce? Pentru ca am gresit si pentru ca ceva trebuia sa se intample. Dar lucrurile puteau sa aibe si o cale mai amiabila de a se rezolva. Nu s-a putut. As vrea sa stiu si eu ce a fost - ura, invidie, rautate, prostie. Poate una dintre astea, poate toate. Cine stie? Si totusi a fost un gest de tot cacatul. Un gest facut de oameni de 20 de ani care s-au comportat ca niste copii de 12. Cel putin asa as defini para la nivelul asta.
Mi-a adus aminte de liceu, de toate chestiile negative, de clinchurile intre elevi, de nervii facuti de unii profesori si de toata tensiunea pe care am simtit-o prin clasa a 10-a. Si parca si atunci oamenii erau mai maturi.
Ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, maine ma asteapta cel mai confuz partial din istoria partialelor. Desi e la literatura, subiect pe care l-am adorat de-atata timp si care nu m-a prins niciodata pe picior gresit, simt ca de data asta ma poate lovi in cel mai dureros mod. Colac peste pupaza, toata lumea pare sa fi uitat cine e principalul vinovat pentru toata situatia asta, si categoric nu este omul care a uitat sa trimita niste slide-uri. Si chestia asta imi aduce aminte de liceu. Sa urmeze un examen de la care nu stii ce sa te astepti. De data asta e mai rau! Pentru ca l-a asezat duminica. Pastele ma-sii de treaba!
Nu mi-e dor deloc de liceu. Nu foarte tare, oricum. Si totusi au ramas urme din acea perioada, si nici macar nu-s urmele bune. Sunt doar alea de cacat. Daca mi-e dor de ceva, sau de cineva...mi-e dor de unii prieteni pe care nu i-am vazut de un car de luni pentru ca au plecat la naiba in praznic sa studieze. Si bineinteles, mi-e dor de tine, iubito!
S-ar putea sa fac precum Faust si sa-mi vand sufletul pentru un subiect bun la literatura.
Mephisto!? Esti pe-aici?
Am fost incredibil de norocos cand mi-am facut prieteni, prieteni buni, din aceeasi grupa cu mine. Si totul s-a intamplat atat de repede si de usor inca nici acum nu-mi vine sa cred cat sunt de norocos. Da, ii ador pe oamenii astia, desi abia ne stim de doua luni jumate. Si totusi ceva in univers a facut un click! si ne-a facut sa ne gasim si sa ne simtim atat de compatibili unii cu altii. As sta oricat de multe ori alaturi de ei. :)
Dar cu o chestie buna vine (asa cum am invatat de atat de multe ori) si una foarte rea. Ni s-a intamplat noua. De ce? Pentru ca am gresit si pentru ca ceva trebuia sa se intample. Dar lucrurile puteau sa aibe si o cale mai amiabila de a se rezolva. Nu s-a putut. As vrea sa stiu si eu ce a fost - ura, invidie, rautate, prostie. Poate una dintre astea, poate toate. Cine stie? Si totusi a fost un gest de tot cacatul. Un gest facut de oameni de 20 de ani care s-au comportat ca niste copii de 12. Cel putin asa as defini para la nivelul asta.
Mi-a adus aminte de liceu, de toate chestiile negative, de clinchurile intre elevi, de nervii facuti de unii profesori si de toata tensiunea pe care am simtit-o prin clasa a 10-a. Si parca si atunci oamenii erau mai maturi.
Ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, maine ma asteapta cel mai confuz partial din istoria partialelor. Desi e la literatura, subiect pe care l-am adorat de-atata timp si care nu m-a prins niciodata pe picior gresit, simt ca de data asta ma poate lovi in cel mai dureros mod. Colac peste pupaza, toata lumea pare sa fi uitat cine e principalul vinovat pentru toata situatia asta, si categoric nu este omul care a uitat sa trimita niste slide-uri. Si chestia asta imi aduce aminte de liceu. Sa urmeze un examen de la care nu stii ce sa te astepti. De data asta e mai rau! Pentru ca l-a asezat duminica. Pastele ma-sii de treaba!
Nu mi-e dor deloc de liceu. Nu foarte tare, oricum. Si totusi au ramas urme din acea perioada, si nici macar nu-s urmele bune. Sunt doar alea de cacat. Daca mi-e dor de ceva, sau de cineva...mi-e dor de unii prieteni pe care nu i-am vazut de un car de luni pentru ca au plecat la naiba in praznic sa studieze. Si bineinteles, mi-e dor de tine, iubito!
S-ar putea sa fac precum Faust si sa-mi vand sufletul pentru un subiect bun la literatura.
Mephisto!? Esti pe-aici?
vineri, 10 decembrie 2010
Steve Vai - Bucuresti 2010 !
Tot ce pot spune dupa concertul de ieri seara este...vai!
A fost absolut mirific, o experienta unica ce ar trebui incercata cel putin o data-n viata de orice iubitor de muzica buna. Fie ca vorbim de Steve Vai, Yngwie Malmsteen sau Joe Satriani, genul asta de artisti trebuie vazuti.
Ca prezentatoare (sau asa ceva) am avut-o pe minunata Lori. Lori ne-a demonstrat inca o data cat de toanta poate fi si pe langa discursul scris pe hartie si prost spus, i-a pocit numele vedetei serii in toate felurile posibile si imposibile.
Sala Palatului s-a umplut usor dar sigur, intr-o organizare linistita si bine pusa la punct, cu oameni calmi veniti ca la teatru, pe la ora 8 si ceva isi faceau aparitia in deschidere cei de la Proconsul.
Sincer, n-am nimic cu ei, dar m-am plictisit rau de tot. Au cantat 4 piese, toate semanau intre ele incat nu le-am putut distinge. Sincer, am mancat chipsuri cat au canta. Bodo-ne-bodo, pana la urma ce au cautat astia la un concert Steve Vai? Pitipoancele (venite intr-un numar imens) cantau pline de entuziasm versurile la astia. Asta in timp ce eu ma uitam nerabdator la ceas.
A urmat apoi George Baicea Band, adica chitaristul George Baicea si bassistul sau care si-au chinuit (in mod placut) chitarele pe un blues destul de antrenant care oricum a sunat mai bine decat plictiseala totala de mai inainte. Oamenii au talent, asta e clar.
Ultimii inainte de Vai au fost Magnetofono, care cantau un jazz bizar in italiana de iti venea sa arunci cu ceva dupa ei. Nu stiu daca aplauzele oferite lor au fost sincere sau incercau sa-i dea mai repede jos de pe scena.
Un singur lucru e cert...
La ora 9 urca pe scena mini-orchestra ce avea sa-l acompanieze pe chitaristul american intr-o calatorie de o ora jumate pe culmi nebanuite. Am numarat 10 viori, 2 violoncele, 2 contrabasi, un pian, un bass, o chitara acustica, inca vreo 10 (sau mai multe) instrumente de suflat, un dirijor si...atentie! 4 percutionisti!
Toti au dat tonul unui val de energie care avea sa-l aduca pe scena pe insusi Zeul Chitarii!
Steve a venit in pantaloni negrii de piele, tricou negru, ochelari de soare si chitara sa alba Ibanez absolut superba. A inceput sa dea indicatii fiecarui grup de instrumente sa cante fix ce dicta el din chitara. Asa a inceput Kill The Guy With The Ball. De remarcat energia si pasiunea tuturor celor de pe scena.
Nefiind un concert clasic si fiind o chestie unica pentru mine, n-as putea sa vorbesc foarte mult despre muzica cantata. Vai e un geniu, asta e clar.
A facut din chitara lui ce a vrut, a scos cele mai inimaginabile sunete, cele mai minutioase si complicate solo-uri. Asta desigur alaturi de miscarile lui consacrate de "dans". Piesa serii a fost For The Love of God care a avut parte de un mic accident. Chinuind foarte tare o pedala wah, Steve a facut sa-i cada cablul din chitara. Initial nu si-a dat seama, dar a tratat intamplarea cu mult umor iar publicul l-a inteles din plin. Pana cand a venit un nene sa-i bage cablul la loc, omul era din nou in pozitie si o luase de la capat.
M-a uns pe suflet The Crying Machine care a fost ca un respiro pentru orchestra, cantata doar cu trupa "de rock".
Nu stiu daca pot descrie in cuvinte tot ce am simtit aseara. Sonorizarea a fost ireala iar tonul chitarii...oh my fucking god!!!! Am stat efectiv cu gura cascata la tot ce facea omul din instrument. Adica am vazut ceva artisti virtuozi. L-am vazut pe Kirk Hammett cantand solo-urile mele preferate, am vazut dueluri geniale intre cei trei chitaristi de la Maiden, sau spectacolul de solo-uri de la Megadeth si de ce nu...cursele de pe freturi ale celor de la Slayer. Dar nimic...nimic! nu se compara cu ce a facut Steve Vai aseara. Sa nu uit sa laud si orchestra care a fost la inaltime si s-au dovedit a fi in ton cu marele chitarist - adica divini. Iar Vai...
Se vedea cat de mult se distreaza si cum simte fiecare nota. A fost remarcabil.
La encore a reluat integral For the love of god si de data asta n-a mai cazut niciun cablu. Thank god ! :)
Publicul a fost extrem de generos asa cum era si firesc. Pacat de gura-casca, prezenti si ei in numar mare. Am vazut fatuci care cantau in cor la Proconsul si plecau apoi dupa a treia piesa de la Steve (wtf?). Erau oameni care nu prea intelegeau ei ce se intampla acolo. Dar asta e adevarul. Muzica lui Vai nu e pentru toti prostii care au impresia ca trupe gen Proconsul sau Directia 5 sunt bune.
Dar au fost destui oameni care au stiut sa guste si sa aprecieze la adevarata valoare ce am vazut aseara. Pentru ca a fost arta! Arta adevarata! Am plecat de-acolo cu zambetul pe buze. Hell, inca mai zambesc.
Thank you Steve Vai for one of the most amazing nights I've ever had!
Ca prezentatoare (sau asa ceva) am avut-o pe minunata Lori. Lori ne-a demonstrat inca o data cat de toanta poate fi si pe langa discursul scris pe hartie si prost spus, i-a pocit numele vedetei serii in toate felurile posibile si imposibile.
Sala Palatului s-a umplut usor dar sigur, intr-o organizare linistita si bine pusa la punct, cu oameni calmi veniti ca la teatru, pe la ora 8 si ceva isi faceau aparitia in deschidere cei de la Proconsul.
Sincer, n-am nimic cu ei, dar m-am plictisit rau de tot. Au cantat 4 piese, toate semanau intre ele incat nu le-am putut distinge. Sincer, am mancat chipsuri cat au canta. Bodo-ne-bodo, pana la urma ce au cautat astia la un concert Steve Vai? Pitipoancele (venite intr-un numar imens) cantau pline de entuziasm versurile la astia. Asta in timp ce eu ma uitam nerabdator la ceas.
A urmat apoi George Baicea Band, adica chitaristul George Baicea si bassistul sau care si-au chinuit (in mod placut) chitarele pe un blues destul de antrenant care oricum a sunat mai bine decat plictiseala totala de mai inainte. Oamenii au talent, asta e clar.
Ultimii inainte de Vai au fost Magnetofono, care cantau un jazz bizar in italiana de iti venea sa arunci cu ceva dupa ei. Nu stiu daca aplauzele oferite lor au fost sincere sau incercau sa-i dea mai repede jos de pe scena.
Un singur lucru e cert...
La ora 9 urca pe scena mini-orchestra ce avea sa-l acompanieze pe chitaristul american intr-o calatorie de o ora jumate pe culmi nebanuite. Am numarat 10 viori, 2 violoncele, 2 contrabasi, un pian, un bass, o chitara acustica, inca vreo 10 (sau mai multe) instrumente de suflat, un dirijor si...atentie! 4 percutionisti!
Toti au dat tonul unui val de energie care avea sa-l aduca pe scena pe insusi Zeul Chitarii!
Steve a venit in pantaloni negrii de piele, tricou negru, ochelari de soare si chitara sa alba Ibanez absolut superba. A inceput sa dea indicatii fiecarui grup de instrumente sa cante fix ce dicta el din chitara. Asa a inceput Kill The Guy With The Ball. De remarcat energia si pasiunea tuturor celor de pe scena.
Nefiind un concert clasic si fiind o chestie unica pentru mine, n-as putea sa vorbesc foarte mult despre muzica cantata. Vai e un geniu, asta e clar.
A facut din chitara lui ce a vrut, a scos cele mai inimaginabile sunete, cele mai minutioase si complicate solo-uri. Asta desigur alaturi de miscarile lui consacrate de "dans". Piesa serii a fost For The Love of God care a avut parte de un mic accident. Chinuind foarte tare o pedala wah, Steve a facut sa-i cada cablul din chitara. Initial nu si-a dat seama, dar a tratat intamplarea cu mult umor iar publicul l-a inteles din plin. Pana cand a venit un nene sa-i bage cablul la loc, omul era din nou in pozitie si o luase de la capat.
M-a uns pe suflet The Crying Machine care a fost ca un respiro pentru orchestra, cantata doar cu trupa "de rock".
Nu stiu daca pot descrie in cuvinte tot ce am simtit aseara. Sonorizarea a fost ireala iar tonul chitarii...oh my fucking god!!!! Am stat efectiv cu gura cascata la tot ce facea omul din instrument. Adica am vazut ceva artisti virtuozi. L-am vazut pe Kirk Hammett cantand solo-urile mele preferate, am vazut dueluri geniale intre cei trei chitaristi de la Maiden, sau spectacolul de solo-uri de la Megadeth si de ce nu...cursele de pe freturi ale celor de la Slayer. Dar nimic...nimic! nu se compara cu ce a facut Steve Vai aseara. Sa nu uit sa laud si orchestra care a fost la inaltime si s-au dovedit a fi in ton cu marele chitarist - adica divini. Iar Vai...
Se vedea cat de mult se distreaza si cum simte fiecare nota. A fost remarcabil.
La encore a reluat integral For the love of god si de data asta n-a mai cazut niciun cablu. Thank god ! :)
Publicul a fost extrem de generos asa cum era si firesc. Pacat de gura-casca, prezenti si ei in numar mare. Am vazut fatuci care cantau in cor la Proconsul si plecau apoi dupa a treia piesa de la Steve (wtf?). Erau oameni care nu prea intelegeau ei ce se intampla acolo. Dar asta e adevarul. Muzica lui Vai nu e pentru toti prostii care au impresia ca trupe gen Proconsul sau Directia 5 sunt bune.
Dar au fost destui oameni care au stiut sa guste si sa aprecieze la adevarata valoare ce am vazut aseara. Pentru ca a fost arta! Arta adevarata! Am plecat de-acolo cu zambetul pe buze. Hell, inca mai zambesc.
Thank you Steve Vai for one of the most amazing nights I've ever had!
joi, 2 decembrie 2010
Bucovina - Duh (EP)
V-am spus ca e rost de muzica noua si buna :) .
De fiecare data cand ascult Bucovina imi e ciuda pe un singur lucru - ca oamenii astia nu sunt mai bine-promovati, mai cunoscuti, mai cumparati, mai ceruti la concerte. Pentru ca sunt exceptionali. E trist ca in tara se asculta (pe langa rahaturile pop-house-dance) vrajeli marca Directia 5 sau Holograf (seriously, bosorogii astia s-au vandut rau de tot de vreo 10 ani incoace) dar se ignora asemenea minunatii.
Duh nu este un album full - ci doar un EP de 5 piese care ar trebui sa ne imbie cu ceea ce va urma la anul, al doilea material LP al bucovinenilor. Primul lucru care trebuie spus este ca Duh suna mai bine decat Ceasul Aducerii Aminte din punct de vedere tehnic. De fapt e posibil ca discul asta sa aibe cea mai buna productie pe care am auzit-o vreodata de la o trupa romaneasca. Da, cred ca se aude mai bine chiar si decat materialele ceva mai recente marca Iris sau Phoenix. Chitara e chitara, toba-i toba, vocea si bass-ul la fel. Si cumva toate sunt imbinate de suna absolut delicios. De cand a iesit am papat Duh incontinuu.
Daca-ar fi sa rezum tot materialul ar fi - genial!
Se deschide cu un instrumental deosebit Vuiet Negru de Izvor, cu un prim-riff scos parca din albumele cu Nightwish, mai ales ca au aparut si clapele in instrumentatia trupei. Solo-uri, schimbari de ritm - superb inceput.
Urmeaza apoi title-trackul - Duh. Vocea lui Luparu e incredibila. Riff-ul care incepe pe la minutul 2 e genial de diabolic si poate fi admirat in toata splendoarea lui gratie un productii superbe pe care o are albumul.
Canta cucul bata-l vina...de rasuna Bucovina! Asa incepe Straja, cover dupa versurile lui Grigore Lese. In continuare ma declar uimit de cat de clar suna fiecare instrument, fiecare bataie de pedala e descifrabila, fiecare nota de chitara, fiecare cuvant pronuntat. Excelenta treaba!
Mestecanis este probabil vedeta acestui material - cea mai lunga, complexa si spectaculoasa piesa. Cu exceptia intro-ului si al refrenului, piesa este cantata cu growl, probabil de catre Crivat. Ce-as mai putea spune decat ascultati-o. And go fucking nuts!
EP-ul se termina cu Bucovina, Inima Mea varianta acustica de la instrumentalul prezent pe Ceasul Aducerii Aminte. Face ca intreaga auditie sa se termine armonios si in pace - Cu stil. Bravo Bucovina!
Daca n-ati mai ascultat trupa asta, de urgenta faceti rost de ambele materiale ale lor. O sa-i adorati. Daca i-ati mai auzit si vreti sa auziti o parere despre Duh, am una singura - mai mult, mai bun, mai spectaculos. Vreau sa-mi fac singur cadou de Craciun discul asta. Isi merita fiecare leu! \m/ ^_________^ \m/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)