VIII....

Capitolul VIII

Sange este varsat...

Cand intunericul parea ca slabeste in fata lui Emerel,se putea zari,privind de undeva de sus,campia FrostOceanului.Era acoperita de o iarba pitica verde ingropata intr-un strat fragil de zapada.In acea dimineata...ningea!

Campia unde statusera o vreme orcii era acum pustie.Doar un suvoi de fum sihastru se inalta dintr-un bulgare de cenusa risipit.Vantul soptea vorbe nestiute,vorbe suave la auz dar cu vesti tulburatoare...

FrostOceanul,apa ce despartea continentul Faldoras de Gerenus,era,cel putin in apropiere ,inghetat.Abia daca puteai distinge vreun murmur al apei sale lovind cu timide sarutari stancile imbatranite de pe mal.

Un soim absolut superb se inalta in inaltul cerului,si apoi isi dadu drumul din vazduh.Gravitatia il impingea tot mai mult spre pamant,parand ca dintr-un moment in altul se va strivi dar apoi isi intinse larg aripile,astfel ca traiectoria i se modifica,aerul paru secerat si pasarea inainta.Parasi campia,privind cu ochii sai mici imprejurimile.Plana catre locul de unde cu doar o zi si ceva in urma,Krom,Herus si Gal’Mur dadusera peste tabara lui Leus.Soimul dadu un ocol zonei si apoi se intoarse catre FrostOcean.

Cocotat pe o culme,la iesirea din campie catre malul FrostOceanului,Krom astepta rabdator intoarcerea lui Shan’Dor.Cand zari soimul venind grabit catre el,intinse bratul sau stang inmanusat intr-o piele de cornuta groasa.Shan’Dor ateriza lin privindu-si stapanul in ochi.Astfel ca privirile celor doi se intersectara aidoma zilelor trecute.In sclipirile mici si neobosite ale soimului,Krom vazu ce avea de vazut.Ii dadu drumul pasarii si se grabi sa coboare de unde isi asteptase cercetasul.La poalele acestei culmi,il astepta un orc nativ.Elful ii spuse ce avea de spus.Acesta incuviinta scurt din cap si o lua la goana catre malul oceanului.Krom pleca in sens contrar,de unde se presupunea ca avea sa vina dusmanul.

Pe brate si pe fata,Krom isi tatuase insemnele de razboi.Avea la spate prins parul in modul specific elf.Sabia sa era prinsa la spate,iar la brau purta o toporisca.De umar avea agatata tolba cu sageti si arcul.Avea bustul descoperit,purtand insa niste pantaloni din piele de urs si niste mocasini ce-i permiteau sa alerge foarte usor.Alerga cat de mult il tineau picioarele,vrand sa se convinga de cele vazute in ochii lui Shan’Dor.De undeva de sus,soimul il veghea.

Pe loc,vantul incepu sa bata tot mai tare,apoi solul se cutremura.Krom se opri.Ochii sai albastrii se largira,nevenindu-i sa creada.Se convinsese de ceea ce ii “spusese” Shan’Dor,dar nu se astepta la asta asa devreme.Fara alte ganduri pierdute pe drum,elful o lua la fuga inapoi.

Din inaltul cerului,Shan’Dor desena cercuri largi privind la peisajul din fata-i.Krom parea ca era in siguranta.Din moment in moment sa ajunga la adapost...caci in spatele sau inaintau fulminant cel putin o suta de mii de feline create de Ochi!

*

La lumina palida a focului de tabara,Akha’Ghdan,Krom,Herus,Gal’Mur si inca vreo 2-3 orci discutau ce aveau sa faca a doua zi.Inca de cand se reintalnisera in Askarand,Krom ii spusese hanului orc faptul ca a infrunta dusmanul in camp liber nu era o solutie.Cu toate acestea,aflat in posesia sabiei lui Leus,Akha’Ghdan era mai increzator in sansele lor de a infrunta armata felinelor direct.

Nimeni nu putea contesta valoarea razboinicilor orci.Cu 2000 si ceva de luptatori proveniti din Askarand,alaturi de care erau orcii veniti de pe Servah,aproximativ 1000 si cei inca 500 ce locuiau la ferma de unde poposisera...intreaga lor oaste numara 4000 de ostasi,gata de lupta.Intre ei se numarau si Krom,Herus si avatarii.

Si totusi,Krom era sigur ca in tabara lui Leus vazuse “dormind” cu mult mai multe feline.De aceea,pareau inca depasiti numeric.Herus sugera sa se foloseasca de relief...Se aflau intr-o campie.Dincolo de un lant subtire de stanci,taiat de o trecatoare destul de stramta,dar care nu dadea in nicio fundatura,ci iesea direct la tarm.Cativa metri mai incolo se intindea FrostOceanul.Trecatoarea ar fi fost o solutie,insa doar una temporara.Afland de primejdie,inamicii s-ar fi retras cu repeziciune,si ar fi ramas fara solutie.Cati ar fi putut sa rapuna intr-un interval atat de scurt?Foarte probabil ca nu 9600...

Si totusi...

*

Cu respiratia taiata,Krom ajunsese in zona trecatorii,cu cele o suta de mii de feline create de Ochi pe urmele sale.Putea simti sunetul scos de una dintre ele in spatele sau...Parea foarte aproape.Si chiar era.In momentul in care elful sari sa se agate de stanca,pentru a se feri din calea navalitorilor,simti o muscatura dureroasa in picior.Saritura sa fusese uriasa,statea agatat la 3 metri deasupra pamantului,iar una dintre feline sarise odata cu el.Fara a mai sta pe ganduri,Krom scoase toporisca de la brau si-i sfarama teasta.Felina scoase un sunet jalnic in momentul in care lama ii crapa capatana.Apoi muscatura ii slabi si cazu...

Uriasul puse toporisca la loc si porni sa se urce in varful stancii,pentru a putea privi mai bine ce se intampla.Impingea cu putere din picioare,bratele sale musculoase incordandu-se la maxim si reusind sa-l aduca tocmai in varf.Acum putea sa vada foarte bine ce se intampla...

Desi il ratasera pe el(pe Krom) felinele isi continuasera marsul,caci in fata aveau un grup compact de razboinici orci,gata de lupta.Dupa straie,uriasul elf isi dadu seama ca erau nativi.In mintea sa,striga din rasputeri:”Haideti! Recastigati-va dreptul de a trai! “ .

Pentru momentul acela ,numarul armatei lui Leus conta prea putin.Desi provocasera mai mult sange de partea cealalta,orcii bateau intr-o usoara retragere.Dar Krom stia ca totul face parte din plan.Secunda dupa secunda,orcii se dadeau tot mai mult in spate,pana cand parasisera granitele trecatorii.Dar felinele nu-i putura urma.Pe loc,in fata lor aparura doi rinoceri,ce purtau pe post de armura,niste straie groase de piele de cornuta.Cele doua animale se asezara acolo ca un baraj.Erau prea inalte,si pielea le era prea groasa pentru a fi strapunsa de ghearele felinelor.

Din nou inauntrul sau,Krom mai ca urla de fericire.Solutia gasita de Gal’Mur la focul de tabara in seara trecuta parea sa dea acum roade.Elful lua tolba de sageti si arcul si incepu sa lanseze sageata dupa sageata,sange dupa sange,moarte dupa moarte.De partea sa dar si de cealalta aparura orci inarmati cu arcuri si sageti.Dar totul nu avea sa fie ideal pana ce nu era blocata si cealalta cale a trecatorii.Krom incepea sa se intrebe daca nu se intamplase ceva cu Herus,caci el conducea grupul ce raspundea de amplasarea a altor doi rinoceri,la capatul opus.Spera sa apara totusi,inainte sa fie prea tarziu.Felinele nu puteau sa se catere pe stanca,dar daca nu faceau ceva repede,era convins ca Leus ar fi daramat stanca.

Mai mult,Krom il si vazu pe Herus printre feline.Privea lipsit de sentiment in fata rinocerilor,privind apoi in spate,de unde Herus pur si simplu refuza sa apara.Pentru o clipa,elful isi lua ochii de la demon pentru a privi la o felina ce incerca sa treaca de rinoceri.Sari totusi in spatele unuia,isi deschise larg botul si isi infipse coltii in spatele sau.Rinocerul simti asta,si isi folosi coada(prea putin asemanatoare cu un rinocer de pe Terra) pentru a apuca de felina si o arunca cat-colo.Apoi elful reveni cu privirea catre Leus care insa disparuse de acolo.Apoi isi dadu seama si de ce...

*

Era inca intuneric...Akha’Ghdan isi stransese intreaga oaste,4000 de suflete laolalta pentru a le spune ultimele cuvinte inainte de confruntarea inevitabila.Ordonase strangerea tuturor corturilor si asezarea lor pe malul FrostOceanului.Apoi Akha’Ghdan se urca undeva sus,pentru a putea fi auzit si vazut de toti.Langa el se afla Gal’Mur...

-Frati orci! Clipa de care ne temeam,dar pe care o asteptam atat de mult a sosit!

Urletele orcilor rasunara,zguduind pamantul.Se simteau bine...Liderul lor statea in fata,ii incuraja,avand sa-i conduca in batalie.Spiritul salbatic,violent parea sa incolteasca din sufletele lor imblanzite de teama si teroarea pe care demonul o raspandise printre ei.Erau din noi ei...erau orci!Cu totii aveau sa lupte pana la capat.

Krom si Herus sedeau de-o parte.Elful statea in sezut,pufaind frunzele sale de mochyz.Langa el,tanarul Herus asculta putin inmarmurit.Era impresionat de forta sufleteasca si de vitejia pe care o aratau orcii...Spera in adancul sau ca va putea sa fie la fel, a doua zi.Primise o sarcina importanta,si era prima sa batalie unde avea o responsabilitate serioasa.De asemenea,era dificil pentru ca nu stia cu cine se lupta.Pe cand ducea bataliile pe Servah cu orcii,era simplu.Doborase primul sau orc la doisprezece ani.Acum avea nouasprezece ani,devenise mai matur si mai puternic din punct de vedere psihic.Leus avusese grija de asta.

-Faptul ca ne-am nascut sub acest sange...relua Akha’Ghdan...ii da demonului dorinta de a ne distruge pe toti.Va intreb pe voi...cine este acest demon ca sa ne conteste noua dreptul la viata? Cine suntem noi sa acceptam asa ceva din partea lui?! Noi am infruntat zeii(Krom se intuneca la fata.Desigur ca era vorba de momentul in care Kal’Cedrak incalcase armistitiul format de Alianta Magiei de a nu mai folosi niciodata puterile Ochiului ; fusese momentul in care izbucnise razboiul dintre stapanitorii Henyei) !!! Am avut curajul sa infruntam zeii,si sa ma crap in doua daca voi accepta asa ceva din partea acestui demon!Eu si voi! Impreuna...sa-l omoram pe nenorocit odata pentru totdeauna!

Urale!Toti cei 4000 de razboinici orci strigau,prea-slaveau pe hanul lor.Urmasul lui Kal’Cedrak...lua acum atitudine.Akha’Ghdan fusese cel care ii scapase de pe Servah(pe unii dintre ei),Akha’Ghdan fusese cel care ii organizase si-i scosese din Askarand,chiar inainte ca cetatea sa fie arsa si distrusa de Leus.Akha’Ghdan era cel care statea acum in fata lor(fluturand sabia lui Leus in mana) si le cerea curaj,si ii indemna la lupta.Lupta pentru supravietuire! Fusesera insufletiti,readusi la origini si la definitia naturii...a ceea ce insemna sa fii orc.

Dupa ce hanul isi termina discursul,Krom se ridica de jos si ii facu semn lui Herus sa-l urmeze:

-Vino!spuse el.Avem nevoie de odihna.Si sa speram ca planul pe care l-am pus la bataie nu e prea nebunesc!

*

Intr-adevar,Leus disparuse.Si Krom,spre fericirea sa,observa si de ce...Grupul condus de Herus aparuse in sfarsit.Doi rinoceri imensi blocara si cealalta cale,inainte ca armata demonului sa poata face ceva.Paruse o vesnicie dar toate cele de mai sus se petrecusera in maxim un minut.Acum,intreaga armata de o suta de mii de feline era prinsa la mijloc.Nu era si Leus printre ei,dar ce mai conta.Pe ambele parti ale trecatorii,cateva sute de arcasi orci incepusera deja macelul.In sinea sa,Krom hohotea.Zarva,urletele...il innebunisera pe uriasul elf care tot isi repeta in gand:”Sange este varsat” . Minionii lui Leus incepura sa se rareasca,nu substantial dar observabil.Numarul lor era inca mai mare decat armata orcilor,care momentan nu pierduse niciun razboinic.O ploaie de sageti se napusteau asupra felinelor,ce stateau neputincioase.Vedeau totul ca pe niste limbi de foc care se ridicau in vazduh si apoi coborau cu o iutime ucigatoare...

Apoi se intampla ceva cu totul uluitor...O zguduitura foarte puternica.Krom simti inainte de toti,si fara sa se mai gandeasca sari de pe stanca pe care era cocotat.Cateva miimi de secunda mai tarziu,trecatoarea pur si simplu inceta sa existe.Privind chiar si din ochii lui Herus care putea vedea trecatoarea panoramic,nu puteai intelege si crede ochilor la ceea ce tocmai asistasei.Era ca si cum niste flacari imense izbucnisera de sub stancile de unde arcasii masacrau felinele demonice.Flacarile acestea facura ca intreaga structura sa explodeze.Toti ce se aflau in acel moment acolo,adica in jur de trei sute de arcasi pierisera...pierisera intr-o clipa.

Krom nu se afla printre ei.Se salvase in momentul in care sarise,dar aterizarea fu destul de dureroasa.Nimic ireparabil si era inca in viata.Sculandu-se de jos,cu o durere infernala strabatandu-i spatele de la mijloc pana la ceafa il putea zari pe Leus levitand deasupra lor,unde existasera cu doar un minut in urma doua bucati de roca imensa ce formau o trecatoare intre campie si malul FrostOceanului.Demonul il zari pe elf,facand sa-i apara pe chip o expresie schimonosita de fericire.Apoi Krom se trezi inconjurat de zece feline gata sa se repeada la el...

Pe Herus,explozia nu-l afectase prea tare.Era un norocos,caci in momentul acela,giganticele animale folosite drept blocaj fusesera saltate in sus de forta impactului.Nu mai mult de un metru fusese intre el si trupul unui rinocer ce maturase alti orci in zborul sau.Calea fiind eliberata,multimea de feline demonice se grupasera in jurul micilor formatii ce se angajase deocamdata in lupta din randul orcilor.Era grupul condus de Herus,cel de pe partea opusa,teoretic indrumat de Krom si alti cativa supravietuitori norocosi...si nu prea.

Mare parte din cei din urma sfarsira mutilati de felinele feroce.Membre smulse,stomace disecate,gaturi frante...Asa sfarsisera orcii in calea armatei lui Leus.

Leus pasea acum din nou pe pamant,doborand ocazional cate-un razboinic orc ratacit.Desigur ca il dobora folosindu-si una din sabiile sale,cu care reusea sa-i reteze in jumatate dintr-o singura lovitura.Aidoma lui Kal’Cedrak...aidoma lui Zek’Alur...si a altora de cand Leus incepuse vanatoarea .

Krom era inconjurat.Erau zece poate unsprezece feline,ce-l inconjurasera din toate partile.Isi miscau cozile lungi si jigarite,mangaind pamantul cu ele.Aveau boturile larg cascate,cu limba atarnand inerta,si cu bale unsuroase ataranandu-le de coltii ascutiti .Coama le era zburlita iar cu ghearele paseau fara pic de eleganta.In acel moment dificil,elful observa ca Leus crease niste creaturi din care disecase tot ce era mai frumos la o felina.

Una dintre ele sari la el.Fara veste,fara vreun indiciu.In toata agerimea sa,Krom pur si simplu nu prevazu atacul,incasand din plin o laba peste fata,si abia impiedicand coltii bestiei sa-i sfartece gatul.Folosindu-si forta supraomeneasca,Krom lua felina si o stranse cu putere in bratele sale facand-o sa geama.Uriasul simti respiratia calda si grea pe care o avea acum atacatorul,apoi il arunca,la impact,animalul frangandu-si spinarea.Apoi Krom isi lua sabia din spate si toporisca de la brau.Se bucura enorm ca inca le avea,neputand spune asta despre arcul sau,primit la aniversarea de 100 de ani de la insasi Balthasar.O alta,urmata imediat de o a treia sarira pe el,Krom para gheara uneia dintre ele ca pe o sabie foarte bine trimisa,apoi izbi cu furie cu toporisca in trupul felinei,care pieri imediat.Uriasul lua apoi animalul de coama si-l izbi cu putere de celalalt ce-si incepuse atacul.Fusese o lovitura pe cinste,caci acesta nu se mai scula de jos.Dar mai erau inca sapte-opt...Si Krom ceda...Felinele atacara din nou cate doua,de data asta chiar mai rapid.Elful incerca sa repete figura defensiva aplicata mai devreme dar de data asta nu avu nicio sansa.Bloca primul atacator si apoi ii scurta zilele cu toporisca,sfaramandu-i teasta,dar apoi arma ramase intepenita in hoit,refuzand parca sa iasa.In acest timp,cel de-al doilea atacator il muscase violent de bratul in care tinea sabia,facandu-l sa-o scape,si tragandu-l in jos.Apoi inca unul il dobora la pamant dupa ce ii sari direct in fata,infigandu-si ghearele in pieptul sau...

Un raget !Krom,cu ochii inchisi,era aproape sigur ca felinele erau gata sa se ospateze din el...Dar nu era chiar asa...

*

In momentul in care planul cu rinocerii luase sfarsit,Akha’Ghdan isi adunase cei mai de elita razboinici pentru a inclina cat mai rapid balanta in favoarea orcilor.Inarmat cu sabia sa fina si strasnica deopotriva dar si cu lama creata de Leus,asezata cu grija la brau,hanul orc ordona grupului sau,in fruntea caruia se afla sa se deplaseze din ascunzatoarea lor direct pe campul de bataie,acolo unde alte doua trupe se aflau in dificultate.Era desigur vorba despre grupurile ce pornisera blocajul si scurtul masacru asupra armatei demonice.

Dupa un scurt sprint,hanul si razboinicii sai patrunsesera in zona de lupta,acolo unde ceva mai mult de 500 de nativi,in frunte cu tanarul Herus se luptau in disperare,inconjurati de un numar mult mai mare de feline.Akha’Ghdan il zari pe insasi Herus,impartind moarte printre atacatori.Avea rani pe intreg corpul insa,sabia sa devenea tot mai lenta,si dusmanii tot mai multi.Apoi asaltul liderului orc veni ca o adevarata gura de aer.Insasi hanul sa avanta fara frica drept unde erau mai multe feline si incepu sa taie orice ii statea in cale.

O astfel de felina ii sari in fata.Hanul cazu pe spate,si apoi brusc,se rostogoli,in secunda urmatoare el fiind deasupra animalului,imobilizat sub genunchii sai bine proptiti.Akha’Ghdan lua apoi sabia si apasa in piept,pe fata tasnindu-i mici si subtiri siroaie de sange.Se ridica rapid in picioare,cu sabia inainte,oprind-o direct in gatul alteia.Lua apoi animalul de coama si il arunca peste alte trei feline.Se intoarse cu fata spre ceea ce erau cel putin inca o mie de feline.El insa era astazi de neinvins pentru minionii demonului.Fiecare lovitura de sabie plecata din incheietura mainii sale era fatala,fiecare pas pe care il facea,lasa in urma cate-o victima.

Se simti apoi prins,una dintre feline infascandu-i incheieturile mainilor in coltii sai puternici.In fata unui orc asemeni lui Akha’Ghdan insa,PUTERNIC nu era caracteristic unui minion creat de Ochi.Hanul scapa sabia din mana,si isi inclesta bratele in falcile animalului,adancindu-si talpile in stratul fin de zapada ce se asezase peste Henya in acea dimineata.Genunchii i se incordara la maxim,usor indoiti,iar spatele i se incovoiase serios in urma duelului deopotriva al fortei dar si al mintii.Minionul lui Leus il privea cu niste ochi negrii ce incepeau sa aibe o nuanta rosiatica,fara sa clipeasca.Tot capul i se impietrise in pozitie,necedand un deget din pozitia in care falcile sale incepusera duelul cu hanul.In mintea sa,animalul nu gandea altceva decat “Ucide-i ! Sange va fi varsat ! “ pentru el neexistand alta optiune,sau vreo indoiala.Se nascuse pentru cea mai profunda dorinta a maestrului sau.Nu era altceva pentru el in aceasta lume!

Akha’Ghdan era din ce in ce mai transpirat si mai impovorat de aceasta lupta statica.Bratele sale inca rezistau...Se intreba insa,cat ar mai fi rezistat atacatorul sau,si daca ar fi facut-o mai mult decat el,ce alte variante mai avea.Apoi toate aceste ganduri fura indepartate precum nisipul in calea vantului,caci o alta felina observase scena si foarte probabil ca “Ucide-i ! Sange va fi varsat ! “ sa-i fi sunat la fel de tare in mintea lipsita de alte ganduri sau sentimente.Pandea ca un veritabil reprezentant al rasei sale,arcuindu-si usor picioarele pentru o singura si finala saritura.Si pe cand se pregatea de asta,aproape desprinzandu-si labele de sol,un pumnal ii zbura direct in zona ochilor,provocandu-i o zgarietura urata la cel din stanga si facandu-l inutilizabil pe cel din dreapta.Felina aflata in duel cu hanul fu surpinsa,si acea tensiune,acea concentrare ceda.Atata astepta Akha’Ghdan care mai facu o ultima fortare,trase si mai puternic,sfarsind cu un cap inert in maini...Cea ce fusese atat de aproape sa-l doboare era doar orbita si nicidecum terminata.Dar hanul lua ultimul sau hoit si il izbi cu putere de cealalta felina.In urma contactului,un sunet de oase sfaramate se auzi sec,si Akha’Ghdan avea acum in fata-i doua feline moarte...

Apoi hanul se uita sa vada cine il salvase pe jumatate...Cine aruncase pumnalul? Si il vazu pe Herus,zambindu-i vesel la cativa metri mai incolo...

-Multumesc,spuse Akha’Ghdan doar pentru el,si isi lua sabia de jos,avantandu-se mai departe in lupta.

Din inaltul cerului,Shan’Dor privea toate acestea...La inceput,o formatie destul de numeroasa de feline se batuse cu doua grupuri compacte de orci.Acum insa era o singura oaste de orci,infruntand un numar aproximativ egal de minioni demonici.Asa erau lucrurile din perspectiva soimului ; acolo de sus...

*

Herus se avanta din nou in lupta,dupa ce-l scapase pe Akha’Ghdan de ghearele felinelor.Este de prisos de povestit cum se lupta cu minionii lui Leus.Sabia sa facuse multe victime in aceasta zi.Si ceea ce-l ingrijora cel mai mult este ca ar fi trebuit sa se confrunte cu Leus.Situatia asta era dificila din mai multe motive.Primul ar fi fost faptul ca inca tinea la Leus,inca il mai considera cel mai bun prieten al sau...Al doilea ar fi fost propria sa convingere ca intr-un duel,n-ar fi avut nicio sansa impotriva sa.Nimeni nu-l putea invinge pe Leus in vremea cand era om,fara nicio putere.Cine ar fi putut sa-i stea in cale acum?

Pe masura ce continua lupta,aparandu-se,contraatacand si in final scurtand zilele altei feline,tanarul se scufunda tot mai mult in ganduri.Leus se afla acum in mintea sa,dar nu asa cum de mai multe ori demonul il atacase pe Akha’Ghdan.Ce patrunsese din Leus acum,era o amintire,o amintire despre tot ce fusese frumos si drept la printul Oamenilor.Il vedea pe cel ce adeseori fusese fratele sau mai mare,cu ochii sai caprui si pletele sale rebele de o nuanta cafenie,de zambetul sau dadator de viata,de vitejia si inteligenta sa,de incurcaturile pe care le provocase de-a lungul timpului ; de cum gesticula sfidator pe un fundal haios la mustrarile uneori prea mari ale tatalui sau,Hetterex si de cum intotdeauna ei luptau cu orcii in tandem,fiecare simtind miscarea celuilalt,coordonandu-se mereu.Si brusc dorul de Leus crescu enorm,chiar atunci...provocandu-i o monstruoasa durere in suflet.Herus se simti neindreptatit.Ii fusese furat prietenul...fratele.Si il vroia inapoi.Caci o persoana cum fusese Leus,n-ar fi gasit nicaieri,nici pe Henya nici pe Servah.

Se cunostea cu Leus de cand se nascuse...Printul era cu trei ani mai mare decat el,dar asta nu statuse niciodata in calea prieteniei lor.Fata de altii,Leus niciodata nu se comportase “ca atare” ,si mereu il respectase pe Herus ca pe unul de varsta sa,fata de ceilalti baieti,ce aveau prostul obicei sa fie ceva mai nepoliticosi cu cei mici.Daca pana implinise zece ani fusese doar un bun amic cu Leus,dupa aceea situatia s-a schimbat radical.In acel an, 80 al alogenilor pe Servah,Herus isi pierduse definitiv familia.Provenea dintr-o familie de nobili...Tatal sau era un bun comandant si un membru al Conciliului,intr-un cuvant un om foarte respectat.De asemenea,Herus mai avea si un frate,pe Kryus,ce purta acelasi nume cu al tatalui sau.Kryus era destul de mare sa lupte,si deja facea parte din trupele de elita comandate de Nikosus si coordonate de tatal lor.Din pacate insa,mama lui Herus murise cand acesta se nascuse.Nu fusese un caz singular in acele vremuri de neliniste.Chiar si regina Oamenilor,mama lui Leus murise in acelasi fel...Stresul,ingrijorarea pentru ce va rezerva a doua zi,facea ca multe femei sa plece in lumea umbrelor,avand insa grija sa lase in urma tineri curajosi.Si acest mic si trist amanunt ajunsese sa-i faca pe cei doi foarte apropiati.Desigur ca apropierea lor definitiva a avut loc in momentul in care a ajuns in Marea Sala de Onix(pe atunci nu se numea asa) o veste tulburatoare.Insasi Nikosus,un mare general si un brav razboinic,venise in fata lui Hetterex...

Dupa ce plecasera tatal si fratele sau in acea batalie,Herus fusese lasat in grija celor din palat,petrecand o buna bucata de timp in compania printului.

Isi aducea si acum aminte de acea zi blestemata.Afara ploua...cerul era teribil de intunecat,fulgere si tunete dadeau un spectacol infiorator.Si acum tinea minte cum statea langa tronul regelui,jucandu-se cu niste bile alaturi de Leus si-l vazuse pe Nikosus intrand in sala,pasind sigur direct catre tronul pe care sedea Hetterex.Nu putea uita acea scena,cand generalul scoase sabia de la brau,cu un zgomot ascutit,si dadu sa ingenuncheze,oprindu-se un moment.Poate nu durase mai mult de o secunda,poate nici atat.Isi oprise privirea asupra micutului Herus,atintind asupra acestuia doi ochi negri ca taciunele,doi ochi privind nelinistiti pe langa firele de par intunecate pravalite peste fruntea sa lata.Herus putu citi atunci o imensa neliniste si tristete in ochii lui Nikosus.Apoi generalul isi continua miscarea,proptindu-si sabia in podea,ingenunchind zgomotos in fata regelui,intreaga sa armura,grea,ornata cu diferite forme de otel prabusindu-se parca in fata lui Hetterex.Nikosus inchina din cap,pletele sale de abanos acoperindu-i chipul indurerat.Apoi le spuse totul:faptul ca orcii ii asteptau...cumva aflasera de atacul lor,si organizasera o ambuscada,din care cu greu scapase generalul si alti doua-trei sute de razboinici.Din pacate Lordul Kryus si fiul sau pierisera de mainile dusmanilor,dar ca o alinare,Nikosus adusese inapoi in cetate trupurile.Sfarsind ce avea de spus,Nikosus lua sabia si o ridica in sus,parand ca n-ar mai putea reveni din genunchi.Armura se zgarie putin de podea,dar generalul era in picioare.Puse sabia la loc,saluta din cap pe Hetterex si mai arunca o privire catre Herus rostind cu un glas tremurat:”Imi pare rau,baiete!” si apoi pleca...

Mai tarziu atunci,in puterea noptii,Herus mersese la templul lui Mithras Major unde isi gasi tatal si fratele mai mare asezati pe lespezi de piatra.Trupurile le erau inca fierbinti,din febra bataliei.Aveau firicele mici de sange curgandu-le pe fruntile incruntate.Si mai aveau ceva,ceva ce in debusolarea sa,Herus nu zarise.Comandantul avea o mica gaura in armura,in zona pieptului,o mica gaura din care se vedeau cateva mici rauri de sange uscat.Fratele sau avea de asemenea o astfel de gaura,dar si mai putin vizibila,undeva in spate...Lipsit de orice sentiment sau gand,Herus parasi atunci capela si o lua pe jos,inapoi catre resedintele nobilimii,pasind timid printre baltocile ce pareau umplute cu smoala in negura noptii.Atunci se impiedica si suporta o cazatura dureroasa.Nu scoase niciun scancet,dar in sufletul sau daduse drumul unui urlet plin de agonie.Apoi simti o mana apucandu-l de bratul drept si aproape tarandu-l pana in camera sa.Il asezase pe scaun,aprinse focul din semineu si apoi se asezase langa el,pe un jilt,ajutandu-l sa-si lepede pelerina uda.

Si apoi vazu ca era Leus,la randul sau cu pletele ude de apa de ploaie,cu o figura inexpresiva,si niste ochi curiosi la micul Herus.La un moment dupa,Herus dadu sa se ridice de pe jilt pentru a-si lua cana de apa de pe masa aflata la doi pasi de el.Dar picioarele nu-l ascultara,si el ajunse pe podea.Privi in sus.Acolo era Leus,cu mana intinsa,gata sa-l ridice,purtand pe chip un zambet.Si de-acolo incepu totul...De-acolo capatase un nou frate mai mare.Leus era si acum in fata ochilor sai.Doar ca nu zambea,fiind imposibil de spus ce gandeste dupa expresie...Pentru ca nu exista vreuna.Ochii sai caprui,pletele maronii,nu mai faceau parte din noul Leus.Pe chip purta doar doua groaznice cicatrice,si o sabie in mana.

*

Brusc,se simti azvarlit din acel vis,acea amintire cu parti frumoase in realitatea unei sangeroase batalii,unde el lupta alaturi de orci impotriva celui mai bun prieten al sau.Parea o adevarata nebunie...Dar nebunie era ceea ce facuse Leus,din momentul in care il omorase pe Balthasar.Ceea ce facea el nu era nebunie ci sacrificiu,pentru prietenie si pentru tot ce a mai ramas bun in aceasta lume.

Ramase foarte speriat vazandu-l pe Leus in fata sa.Mai observa ca in jurul lor la o departare de doi pasi nimeni nu pasea...”Un alt mic truc facut de Ochi” gandi Herus.Privea dezorientat,si in continuare...foarte speriat.Inca de cand era normal,Leus fusese ceva mai inalt decat Herus,dar acum demonul parea si mai si.

-Ma bucur ca te-am gasit eu primul...rosti Leus cu un glas rece.

-Minionii tai sunt necrutatori,raspunse Herus.Nu mai tii cont de nimic Leus?De iubire,de prietenie...de omenie?

-Eu nu mai sunt om! i-o taie demonul.Si nu mai sunt asa datorita micutilor tai prieteni alaturi de care astazi lupti impotriva mea.N-as exagera sa te numesc un tradator...

-Tradator?!Am parasit Servah pentru tine! Ai fost fratele meu,cel mai bun prieten,cel mai bun camarad in lupta...Nu am vrut sa renunt la tine asa usor.

Leus zambi.Un zambet groaznic,numit zambet,dar care n-avea nicio legatura cu bucuria.

-Se pare ca aceasta calatorie te-a innebunit...te-ai alaturat dusmanilor mei.Te-ai alaturat celor pe care am jurat sa-i distrug.Pentru mine,esti unul dintre ei.Ti s-a dus si ultima sansa din partea mea cand ai calatorit cu elful si cei doi spurcati de orci!Astazi vii aici,alaturi de armata sa,alatur de micutul tau han,inarmat cu singurul lucru care m-ar putea rani,si imi spui ca ai venit sa ma salvezi...

Herus privi incurcat.Intr-un fel era adevarat...dar spera in continuare ca Leus sa-si aminteasca cine erau ei doi...si sa opreasca nebunia.

-Cum altfel mi-ai fi vrut ajutorul?Ai pornit in vanatoarea ta blestemata,nepasandu-ti de nimic altceva decat de propria persoana.Ai renuntat la tot ce aveai mai bun...Si pentru ce?Pentru o razbunare deja luata.O razbunare ajunsa...obsesie.Opreste-te!

-Nu-mi vine sa cred ce aud...suspina demonul.Herus,bestiile astea nenorocite ti-au ucis familia,ne-au cotropit tara atatia ani,si tu acum le ei apararea...Bestiile astea ne-au umilit si distrus!

-Cel care ne-a umilit si distrus este Kal’Cedrak,si el este mort,dus de mult timp si nu se mai intoarce...poporul asta n-are nicio vina!Si in niciun caz nu mai sunt bestii.Ai avut grija sa-i domesticesti cu teroarea pe care ai raspandit-o...cu aceasta vanatoare!

-Vanatoarea nu se va fi terminat pana ce tot sangele nu va fi varsat! Scrasni Leus din dinti.

Herus incerca sa mai spuna si “Esti nebun!” dar nu mai avu timp.Demonul il plesni cu putere peste fata,din fericire doar cu pumnul.Fusese oricum o lovitura ametitoare...Tanarul fusese aruncat doi,poate trei metri in spate in urma loviturii.Naucit,se ridica pe niste picioare tremurande,mana dreapta scuturandu-i-se serios pe manerul sabiei de la brau.

-Opreste-te! Nu deveni ceea ce ai jurat sa distrugi! Nu arunca tot ce-ai avut mai frumos in viata ta! Nu da cu piciorul la viata frumoasa,plina de aventura pe care ai avut-o,prietenia noastra, Enya...

Si apoi Herus se bloca.Mentionand numele reginei elfilor,facu sa i se desfasoare in minte un mic secret.Un secret pe care il pastra si se hranea din el noapte,dar care fara voie il dezvaluise si lui Krom.Cauta privirea lui Leus.Aceasta era mai terifianta ca inainte...ceea ce insemna ca...intr-adevar...ii citise gandurile...pur si simplu.

-Nenorocitule! urla Leus si se avanta asupra sa,il lovi de doua ori in fata cu pumnii si apoi ii trimise o lovitura dureroasa intre picioare.

Herus mai ca lesina...dar era inca acolo.Cu toate acestea,Leus inca ezita sa foloseasca sabia...

-Tanjesti dupa ce e al meu...vorbi demonul cu rasuflarea tot mai taiata.Vei muri pentru asta,tradatorule.

Chiar atunci scoase sabia,dar imediat,Herus tasni inapoi in picioare,in garda,cu sabia atent asezata astfel incat sa-i protejeze trupul pentru orice lovitura surpriza.Leus se opri surprins...apoi izbucni in acel ras...nebunesc.

-Ti-as fi putut garanta o moarte usoara,asa,Herus!Dar tu ai ales sa fi un erou,un curajos...Ai toate caracteristicile unui print indragostit,nu-i asa?Probabil ca asta si speri,in aceasta batalie...Eu sa pier si tu sa culegi roadele...Ei bine,acum iti promit o moarte dureroasa si extrem de sangeroasa...Mai ceva ca in cele mai negre vise ale lui Akha’Ghdan.

Herus stia despre visele hanului...Dar era gata sa duca batalia finala.Nu avea cum sa castige.Doar propria sa sabie nu avea niciodata sa fie de ajuns.Akha’Ghdan nu era nicaieri prin preajma,astfel ca el nu putea beneficia de arma secreta.Dar avea sa moara drept si cu mandrie,de sabia prietenul sau,care desi fusese mereu mai bun decat el in absolut orice,decazuse acum,mai mult poate de cat ii fusese harazit.

Primul contact fu ca o explozie.Socul se reflecta doar in Herus.In momentul in care sabiile se atinsera,tanarul aluneca in spate,in timp ce Leus nici macar nu clipi,ba chiar se avanta mai serios.Herus para,se rasuci intr-o parte si lovi,dar fara folos...Leus nu avea astfel de probleme.Ba mai mult,demonul porni o serie incredibil de rapida de lovitura una dupa alta,un soi de atacuri si blocaje in acelasi timp,pana cand Herus ceda,sabia ii zbura din mana,primi un nou pumn in figura care il dobori la pamant si apoi Leus fara alti timpi pierduti ii infipse sabia direct in umar.Durere...si un tipat.Demonul se apasa si mai tare in sabie,de data asta un racnet din partea tanarului,care deja simtea varful sabiei iesind pe cealalta parte a umarului si adancindu-se in pamant.

Leus lasa apoi sabia acolo,si facu sa-i apara in mana o halebarda...

*

Ragetul era infiorator...fara indoiala.El venea din plamanii unei feline,la fel de adevarat.Dar felina nu era un acolit al lui Leus...Era Sharly!

Avatarul lui Krom veni la momentul potrivit,asa cum isi obisnuise stapanul.Tigrul alb facu un salt si dobori pe felina ce se pregatea sa-si infiga coltii in uriasul elf.Contactul dintre cei doi se auzi ca un cutremur...Si Krom privea uimit...Niciodata nu-si vazuse avatarul atat de...feroce si...rapid.

Sharly smulsese o bucata din gatul celui pe care il atacase,apoi arunca o privire ucigatoare catre ceilalti ce stateau in jurul lui Krom.Ochii sai albastrii,urechile ciulite si botul manjit de sangele adversarilor.Era doar inceputul...De pe loc facu o saritura impresionanta si izbi pe toti cei aflati langa stapanul sau.Nici Krom nu mai pierdu timpul.Isi recupera sabia si apoi...stapan si avatar pornira sa lupte impreuna.Si era impresionant sa-i vezi pe cei doi:Krom varsand sange printre inamici cu sabia si toporisca in acelasi timp,alternand ideal pentru a-si crea o defensiva de fier si un atac nimicitor.Sharly era chiar mai impunator,datorita efortului fizic,caracteristic tigrilor.El facea salturi uriase,prabusindu-si inamicii la pamant si apoi muscand din ei cu ajutorul coltilor.

La un moment dat,Krom auzi un geamat.Nu semana cu nimic din ce scoteau felinele sau orcii...Apoi vazu o gramada...o adevarata imbulzeala,unde tot mai multe feline se adunau pentru a dobori un adversar.Parea un inamic foarte corpolent din moment ce reusea sa tina piept atator atacatori.Krom se uita putin la Sharly care era evident ca stia cine era dificilul inamic al minionilor lui Leus.Se intelese din priviri cu uriasul elf si amandoi pornira sa ajute.Insa chiar in momentul in care se pregateau sa faca primele victime din gloata adunata la un loc,toate acestea fura pur si simplu aruncate cat-colo.

Yuki isi scutura artagos blana cenusie si scoase un mormait scurt,de fericire ca se reintalnise cu prietenii sai.Mai urma sa-si gaseasca stapanul,si atunci ar fi fost foarte multumit.Ochii sai mici si curiosi,priveau intruna,insistenti,dupa Herus care nu se vedea pe nicaieri.Proportia se mai inclinase putin dar nu prea mult pentru a-i putea bucura pe orci de victorie.Se auzi un tipat.Unul puternic,agonic...si toti trei stiura ca nu fusese o intamplare.Erau mai mult ca siguri ca era Herus.Pornira in directia respectiva...cand ajunsera pe la jumatatea drumului,ferindu-se de atacatori,muribunzi si hoituri,mai auzira un tipat, cu un glas mai gros dar la fel de tulburat.Yuki isi lua avant si facu loc cu ajutorul fizicului sau.Krom sari sprinten ca o caprioara iar Sharly se strecura lin...

*

-Nu te mai atinge vreun pic de el ! Azi oricum vei muri,dar ma voi asigura ca nu mai iei pe nimeni cu tine!

Leus se oprise din ce facea.Creease o halebarda,cu lama foarte ascutita,sclipind printre fulgii de zapada si picau zapaciti din bolta cereasca agitata.Apoi se pregati sa loveasca si sa termine odata cu Herus,care era pe jumatate lesinat,gemand de durere,cu sabia inca infipta in umarul sau.Si apoi interveni el...spurcatul...blestematul de orc.Era chiar Akha’Ghdan.Inarmat cu sabia sa si cea luata de la demon cu doua zile inainte.Cu el erau mai multi orci,printre ei erau Gal’Mur si Zglorb,incurca-lume,inarmat pana in dinti,gata astazi sa-si dea sufletul pentru poporul sau.De cand statusera in Askarand nu mai iesise cu nimic in evidenta,ba mai mult devenise folositor.

Leus lasa deoparte halebarda,nedezlipindu-si privirea de la hanul orc.Cu sange rece,trase de sabia din umarul lui Herus.Tanarul rabufni,un val de durere patrunzandu-i intreg trupul,dar macar se putea misca.Astfel ca se rostogoli intr-o parte,cat mai departe de Leus,care acum pasea catre Akha’Ghdan cu sabia in mana.Se apropie la doi pasi de el,si-l indica cu sabia:

-Pe tine te vanez de cel mai mult timp!Acum nu-mi vei scapa...Norocul ti s-a sfarsit!

-Asta vom mai vedea...spuse hanul aproape soptit.Lasa sa-i cada sabia sa,primita de la Kal’Cedrak si ramase cu cea luata de Krom,Herus si Gal’Mur din tabara demonului.Acum era momentul...prima si ultima sansa cand puteau sa se descotoroseasca de demon si sa opreasca vanatoarea.

Hanul porni atacul pe neasteptate,toti ceilalti incremenira.Chiar si Leus,care se eschiva cu greutate si apoi contraataca.Akha’Ghdan se feri si lovi din nou,fiind blocat simplu si din nou contrat.Urma o serie aproape interminabila de lovituri succesive in care orcul se arata la fel de rapid si dibace ca si demonul.Cu toate acestea,cei doi aveau ganduri diferite...

Leus era calm si astepta atent fiecare miscare a adversarului.Invatase multe,de-a lungul vietii sale ca om si acum stia chiar si mai multe dupa ce simtise o mare parte din secretele Ochiului.Stia sa astepte,stia sa anticipeze si in final,stia sa ucida.Trebuia sa fie mai atent,e drept.Orcul lupta cu propria sa sabie,singura care i-ar fi putut pune capat zilelor.Dar el stia adevarul...Stia ca Akha’Ghdan nu-l poate invinge.

Asa ceva stia chiar hanul.Desi era admirabil ca rezistase si chiar pusese probleme lui Leus,dar deja trecuse prea mult timp.El obosise,iar demonul...era demon.Stia ca daca el nu-l invinge pe Leus acum...va muri.Si foarte probabil ca odata cu el,cea mai mare parte din semintia orcilor.Akha’Ghdan cunostea acum ceea ce si elfii suportasera pe Servah.Un comportament uman,unde nimeni altcineva nu are dreptul la viata.Inainte de puteri,razbunare...Leus ramasese om.Pastrase acea mentalitate omeneasca care fusese atat de aproape sa duca spre pierzanie planeta Servah.Insa acum era vorba de prezent.De prezent si de Henya.Desi insesizabil pentru cele doua osti care se oprisera din lupta si priveau duelul,atat hanul cat si mai ales Leus observasera.Orcul obosea,si deja trecuse mai mult in defensiva.

Gal’Mur era undeva aproape de locul duelului,privind ingrijorat.Nu mai avea nicio putere in a-l ajuta pe cel caruia ii jurase supunere.Incet,incet observa ca trecusera mai bine de trei minute si Akha’Ghdan nu mai returnase o singura lovitura de atac.Inima-i batea tot mai tare,nativului.Mainile-i tremurau.Era tot mai evident ca Leus va iesi invingator.

Si asa se si intampla.Leus,cu un racnet, fanda in fata cu o lovitura naucitoare cu care il dezarma pe Akha’Ghdan.Demonul isi lua avant pentru inca o lovitura,de data asta finala,dar Akha’Ghdan para.Varful sabiei lui Leus se lipi de pieptul orcului astfel incat parada ii provoca o taietura urata ce incepu sa sangereze din abundenta.Apoi adversarul hanului ataca inca odata.Sabia sterpelita de Herus zbura cat-colo.Incercand sa se ridice de jos,Akha’Ghdan se impletici moment in care Leus lansa un ultim atac,sabia sa oprindu-se in stomacul orcului.Siroaie de sange,tasnira ca niste fantani arteziene din rana si pe gura.Akha’Ghdan se prabusi la pamant,cu trupul cuprins de niste spasme groaznice.Vederea incepu sa i se incetoseze iar respiratia sa i se intensifice.Iar deasupra sa,Leus se pregatea sa-i curme suferinta.Acesta ridica sabia deasupra capului si apoi...

*

... o sageata zbura ca de nicaieri direct in mana lui Leus.Acesta se opri din atac si privi furios.Tinea acum sabia doar cu mana stanga,in timp ce in mana dreapta o tinea teapana cu sageata infipta adanc.

La cativa pasi departare,Krom statea chiar acolo,cu arcul incordat,si cu Sharly si Yuki langa el.Demonul lua sageata din propria sa mana si trase de ea,in jurul incheieturii ramanandu-i o gaura din care incepu sa se scurga siroaie de cenusa.Apoi foarte brusc,rana se inchise,acolo ramanand nimic!Uriasul elf se asteptase la asta.Lepada arcul si scoase sabia sa din teaca de la spate.Lupta dintre cei doi incepu dar se si sfarsi foarte repede.Leus ii bloca fiecare atac si apoi cu o maiestrie greu de egalat il dezarma,il lovi cu genunchiul trantindu-l la pamant si dadu sa termine cu el.Pentru a treia oara in acea zi insa,cineva ii opri lovitura de gratie.Era vorba de Sharly care isi inclestase falcile in jurul mainilor demonului.Furia lui Leus atinse noi cote...Tot ceea ce parea atat de simplu,se complicase atat de mult.Cu o forta supraomeneasca,tranti avatarul la pamant si apoi ii infipse in piept sabia.

Krom privi fara sa poata face ceva...Zari ochii lui Sharly.Albastrul acela divin era acum inlacrimat,in timp ce Leus lovea fara incetare felina deja pe jumatate moarta.Apoi avatarul inchise ochii,singura miscare care-i ramase in corp,ca urmare a loviturilor repetate pe care Leus le trimitea fiind provocata asadar din exterior.Un gest de razbunare...de nebunie, pe moment,Yuki se avanta cu alura sa impresionanta catre Leus care insa prevazu fiecare moment.Se eschiva si in acelasi moment plasa o taietura in gatul ursului,ce se prabusi haotic pe stratul fin de nea.

Leus rasufla.Era singurul moment cand se simtea usor obosit.Apoi privi in jurul sau.Minionii sai stateau si asteptau noi ordine.Mai multe sute de orci erau de asemenea in jur,privind inmarmuriti.Krom,Herus si Akha’Ghdan erau la pamant,raniti,ultimul dintre ei chiar pe moarte.Demonul se ridica din genunchi pregati sabia pentru a-si termina cele trei victime dar apoi se opri.Simturile sale detectara ceva cu patru,poate cinci secunde inaintea tuturor celorlalti.Un corn.Un corn ce suna a indemn la lupta.Leus cunostea sunetul.Doar luptase alaturi de acest corn.Luptase pentru liberatatea oamenilor si a intregii Servah.Doar ca de data asta,ei erau inamicii lui.Ce se intampla era imposibil de imaginat.Cum de permisese asta...Scapase controlul asupra ei.Si acum avea sa plateasca prin victoria finala asupra orcilor in aceasta zi.

*

Curajul reveni in sufletele orcilor cand zarira flamuri cunoscute insotite de o armata de vreo doua mii de elfi,majoritatea copii,tineri razboinici,gata insa sa se caleasca in prima lor lupta.In fruntea acestei osti dadatoare de speranta se afla Gturil,insotit de Iokat inarmat cu a sa Kwaliodao si ceilalti...Impactul fu puternic.Lanci frante in trupurile felinelor lui Leus,dar numarul incepea sa se incline favorabil catre...Alianta.Se putea spune ca Alianta Magiei era reformata.

*

In fata ochilor sai era Enya.Imbracata in straie negre,cu parul blond curgandu-i peste umerii firavi,cu ochii gri sclipindu-i in lumina amurgului,si cu Ujlphia,cuprinsa de acea mistica lucire albastra.Leus isi aduna sabia de jos,gata de atacul reginei elfilor.Dar Enya se multumi sa aseze sabia in teaca si apoi sa-si dea jos pelerina.Trupul ei subtire,mladios atat de frumos privirii si atingerii(lucru cunoscut de Leus) parea ca pluteste tot mai aproape de demon.Apoi ii arunca pelerina drept in fata...