Jurnal de Bucuresti 2 - Metrou

Metroul e misto. E rapid, nu sta la semafor, nu ramane blocat in trafic, daca ploua/ninge/cad meteoriti, nu va avea o problema. Merge indiferent. Singurul lucru care s-ar putea intampla ar fi o greva, dar speram ca nu se intampla (riiight...nici macar nu se protesteaza prin Bucuresti).

Imi place in general sa merg cu metroul. E linistit, e putin aglomerat cateodata dar eu sunt genul care rezista. Mai nasol este cand trebuie sa schimb si ma grabesc sa prind trenul de pe cealalta magistrala iar oamenii abia se misca. Nu glumesc, efectiv fac pasi de pitici.
Inteleg ca Bucurestiul te seaca de puteri, te face deprimat si plin de probleme, dar totusi - hai mai repede ! Ar trebui sa fie energie, viteza, zumzet. Zici ca sunt morti. Asa ca fac slalom in fiecare dimineata pentru alea 2-3 minute care-mi iau intre magistrale.

Pe o magistrala unde nu prea circul inca mai sunt trenuri vechi, mai scartaie, mai uruie si sunt pline de graffiti. Arata un pic sinistru daca stau bine si ma gandesc...trenuletul groazei ii zice. Daca gasesti unul indeajuns de ruginit si zgomotos si e seara si nu prea plin...te distrezi mai ceva ca intr-un parc de distractii

In general inteleg de unde vin problemele cu traficul in orasul asta. Pietonii sunt ca niste zombie si merg ca atare. Soferii sunt intr-o continua graba pentru ca prind de 5 ori acelasi semafor, inteleg de unde ar putea veni frustrarea, cica am si eu carnet de sofer. Dar in acelasi timp sunt niste idioti. Daca e verde pentru mine si vezi ca traversez, asteapta dracului nu incerca sa ma calci de parca a cumparat ma-ta strada. Unii sunt in stare sa te calce. Ma gandeam sa-mi aduc bicicleta de la Constanta, sa ma plimb prin weekend. Cred ca as muri calcat si m-ati vedea la stirile de la ora 5...

Dar imi place aici. E multa energie, o gramada de chestii de facut si vazut si chiar daca gandurile imi zboara mereu la Constanta, trebuie sa recunosc...capitala are farmecul ei.

Pana data viitoare cand mai treceti pe-aici va urez numai bine! :)

Apocalyptica - 7th Symphony

Parca ieri scriam primul meu "review" muzical pe blog care culmea era legat de Apocalyptica si de al lor Worlds Collide din 2007. Intre timp parca am mai prins cate ceva la capitolul detalii tehnice si pot sa le fac mai dezvoltate acum. Sau cel putin asa sper...

Iata-ne asadar la cel de-al saptelea album marca Apocalyptica. Ce cariera frumoasa continua baietii astia din Finlanda! Daca nu stiti, Apocalyptica s-au facut remarcati prin albumul lor de debut "Apocalyptica Plays Metallica" unde au facut coveruri integrale la violoncel dupa piesele legendelor metal. Cu timpul au inceput sa alterneze, au aparut trupe noi dupa care au facut coveruri si foarte curand chiar compozitii proprii.

7th Symphony e un album mult mai bun decat Worlds Collide, sau cel putin asa-mi suna mie. Mai legat, mai complex, mai progresiv, mai matur. Nu am fost, nu sunt si nu o sa fiu niciodata un mare fan al pieselor cu voce de la Apocalyptica. Eu i-am descoperit doar pe latura instrumentala si asa vreau sa ramana. Spre exemplu prefer mai degraba varianta live instrumentala de la Life Burns decat cea din studio cu solistul de la The Rasmus. La fel si cu Bitersweet, mai misto sau auzi doar violoncelele decat pe Ville Vallo si Lauri Ylonen. Cel putin asa simt eu.

Dar desigur ca exista destule piese cu voce si pe 7th Symphony, piese care nu ies in evidenta prea tare, pastreaza reteta clasica a trupei - scurt si catchy - un pic gothic in unele parti.

Pana una alta albumul se deschide cu o bucata instrumentala de 7 minute - At The Gates of Manala - care suna la fel de epic ca si titlul. Superbe efecte, superbe bucati la violoncel si niste tobe intotdeauna binevenite. Tot la piesa asta se dezvolta tiparul dupa care merg toate instrumentalele albumului - foarte progresive, de la ritmuri alerte la foarte alente si inapoi. Foarte placut.

A doua piesa, End of Me (cu Gavin Rossdale) a fost si primul single/videoclip. Nimic deosebit, dragutel riff-ul principal dar cam atat. Not Strong Enough a primit acum foarte recent clip la voce cu un anume Brent Smith. Ma intriga ca din atatea colaborari cu atatia artisti rock atat de cunoscuti, baietii n-au pus inca mana pe vreun membru Metallica. Not Strong Enough parca e ceva mai misto decat End of Me. Vocea ceva mai pregnanta si riff-urile putin mai interesante.

Dar din pacate pentru ea vine chiar inainte de piesa mea preferata de pe acest album. 2010 - se numeste si-l are pe Dave Lombardo la tobe. Dave Lombardo! Slayer! Ce a iesit? O piesa thrashy la violoncel de toata frumusetea. Rapida, interesanta care mi-a trezit interesul de la prima ascultare. Superb! Superb! Se simte bataia lui Lombardo la tobe, are un cu totul alt stil decat al lui Mikko Siren, bateristul trupei. De fapt simt uneori ca ascult Slayer pe piesa asta, doar ca la violoncel.

Through Paris in A Sportscar este iarasi foarte interesanta, misterioasa si iti insufla niste sentimente deosebite cand o asculti. Inspirat nume! Urmeaza Beautiful care este mai mult un interludiu (unul frumos) catre Broken Pieces cu Lacey Mosley de la Flyleaf la voce. Misto si asta. Tipa are o voce buna, pacat ca instrumental vorbind e foarte previzibila.

Apocalyptica isi revin insa rapid cu On the rooftop with Quasimodo, Foarte proggie. La inceput e chiar un pic plictisitoare, dar odata ce-si intra in ritm, nu-ti mai da drumul. Bring them to light e cantata cu Joseph Duplantier de la Gojira si suna ceva mai inspirat pentru ca are un fel de semi-growl si parca si linia melodica a vocii e putin mai imprevizibila.

Sacra se comporta tot ca un interludiu, ca o pauza intre fulminanta Bring them to light si ultima piesa - Rage of Poseidon - un instrumental muncit de 8 minute. Complex, epic, demn de coloana unui film in anumite momente. Pacat pentru piesa ca nu are nimic catchy care sa-i dea mai multe ascultari. Dar as sta la ea live, imi imaginez ca ar suna destul de spectaculos.
7th Symphony mai vine si cu doua piese bonus - The Shadow of Venus si The Spiral Architect dar sunt doua piese care nu par sa duca nicaieri, puse acolo evident pentru ca n-au avut loc in intregul concept al albumului.

Per total insa avem o compozitie deosebita din partea celor 4 muzicieni. Deja imi imaginez cum ar suna niste pasaje live cu Eicca si Perttu duelandu-se in riff-uri viteza si headbanging spectaculos. Tobele lui Mikko iau uneori o turnura cel putin bizara dar cred ca asta face 7th Symphony interesant in anumite aspecte. Se pare ca Apocalyptica au experimentat. Si din experimentatul asta a iesit ceva bun!

Asa ca spor la ascultat!

Jurnal de Bucuresti 1

In primul rand vreau sa-mi cer scuze daca mi s-a simtit lipsa pe undeva pe internet, n-a fost perioada cea mai favorabila pentru asa ceva :) O sa incerc sa tin din nou pasul cu toata lumea.

Ziceam ca o sa va povestesc ce s-a intamplat cu mine de cand n-am mai scris pe-aici. Au trecut aproape 3 saptamani...
In prima saptamana am locuit la unchiul meu in timp ce asteptam rezultatul redistribuirilor caminelor, eu fiind initial la Traducatori Engleza-Germana (Taxa) fiind mutat mai apoi la Filologie Engleza-Portugheza(Buget). Asta a durat cateva zile pana cand am aflat rezultatul. Respins. Asta a fost tot. Am pornit rapid sa caut noi solutii. CautColeg.Ro a fost prima idee pe care am avut-o in conditiile in care nici eu si nici vreo ruda de-a mea nu suntem milionari.

Pentru cineva care e student in Bucuresti, esential e un singur lucru cand se gandeste la un loc de cazare - accesul la un mijloc de transport. Majoritatea prefera metroul si pe buna dreptate.
E rapid, constant si desi foarte aglomerat, nu va suferi niciodata de dezavantajele autobuzului sau tramvaiului - adica blocaje in trafic sau inzapeziri cand va veni momentul. Dupa ce am gasit ceva convenabil, a aparut mama careia parca nu-i venea sa-mi plateasca chiria plus o eventuala intretinere la o camera de apartament cand nu epuizasem inca solutiile legate de camin.

Solutiile au fost o mica intelegere intre tata si un administrator de la un anume camin de studenti. Intelegerea a fost in stilul clasic romanesc pe care-l dezaprob vehement. Dar ce poti sa faci? Tara asta e infectata, nu se va mai face niciodata bine. Tata a fost grabit, presat de timp si a facut o alegere proasta. Ce a rezultat? Stefan intr-o camera de 6!!! persoane unde n-aveai loc sa mai pui o geanta d-apai o persoana care mai vroia sa aduca si un PC si o chitara si poate un mic fridgider. Deosebit!

In acelasi stil clasic romanesc am asteptat o femeie de serviciu 2 ore in frig sa apara la munca si sa-mi dea cheia, asternuturile si orice ar mai fi fost necesar la momentul ala. 2 ore! Apoi am vazut camera, m-am crucit, mi s-a facut rau si m-au apucat nervii atat de rau incat am amenintat ca eu ma intorc la Constanta si ca evident in conditiile alea n-avea niciun rost sa toc banii la Bucuresti.
Pana la urma am decis sa rezolv lucrurile de unul singur si cu putin ajutor am gasit un camin privat in Titan. A trebuit insa sa fac o gramada de alergari. Gaseste administratorul (tot in frig, in jur de o ora) de la caminul unde eram cazat de tata, spune-i ca te muti, ca eventual vrei si banii de cazare platiti pe 3 luni si buletinul care tot era inchis undeva in nu-stiu-ce birou.

Casieriile de la facultatile din Bucuresti sunt un cosmar. Toate vor programare si apoi au un orar incredibil de neconvenabil pentru a-ti da banii inapoi. La dat banii n-am stat la coada. Dar cand a fost sa-i primesc inapoi...Dar totul s-a rezolvat intr-un final. Saptamana asta am recuperat 300 de lei de la Limbi Straine (taxa returnata pentru ca am trecut la buget) si 540 de lei de la primul camin. Primesc reduceri la tot ce inseamna transport in comun, deci totul e foarte ok.

A fost un drum lung pana aici si urmeaza unul si mai lung dar, sper eu, ceva mai confortabil. Inca sunt singur in camera si ador sa fie asa. Muzica, filme, mancare, m-as putea obisnui cu tot cu orasul asta aglomerat. Atata timp cat ajung cat mai des in weekenduri la Constanta :D

O sa vreau sa reincep sa scriu intr-un ritm bun. Muzica, jocuri, carti...subiecte sunt, timp sa fie. Si inspiratie desigur.

Cheers! Pentru un viitor cat mai bun!

Acum e liniste...

Am reusit intr-un final sa inving!
Dupa o gramada de aventuri am reusit sa-mi gasesc un loc perfect unde sa stau la Bucuresti. Camin privat, camera de 2 persoane (momentan stau singur si e posibil sa raman asa). Spatiu destul pentru PC, chitara, fridgider si eventuali oaspeti :D. Netul e incredibil de bun si sper sa ramana asa. Aseara mi-am downloadat serialele cu 6 mb/s.
Ce-am facut in ultimele doua saptamani o sa incep sa va povestesc de maine, ideea e ca acum m-am linistit si pot chiar sa ma bucur de locul unde sunt. E aproape perfect. Mai lipseste un singur lucru...o singura persoana, si ma rog sa se rezolve si asta cu timpul. Ma gandesc la tine zi de zi...
Deci sunt bine! Traiesc si incep incet-incet sa ma bucur de oras, facultate si noii colegi.
Pam Pam!

The Beast , Part I

Am ajuns la Bucuresti aseara. A trebuit sa plec de langa cea pe care o iubesc si de azi trebuie sa iau in piept monstruozitatea asta de oras. Azi este deschiderea la Limbi Straine .Nu mi-e neaparat frica de ce o sa urmeze, doar ca totul e lipsit de certitudine, de la locul unde o sa stau pana la ideea adaptarii aici. N-o sa mint, e greu - dar sunt doar la inceput. O sa scriu mai pe larg, momentan nici nu sunt la PC-ul meu si nici nu ma simt in stare sa elaborez.

Ne auzim curand !...