IX...

Capitolul IX

Visul

Era greu de spus unde se afla.Totul in jurul sau era intunecat.Cantece ca niste soapte ii sunau in cap.Distingea versurile in graiul elf,insa ii era imposibil sa inteleaga ce spuneau.Era inca prea dezorientat de locul unde se afla.Cazuse ca intr-o transa de cand Enya ii aruncase pelerina in fata.Apoi se trezise aici.Un loc ciudat de familiar dar natural de indepartat in amintirile sale.

Apoi realiza ca se afla inapoi pe Servah.Ba mai mult,se afla in...Padurea Nimanui,vechea casa a poporului elf pe vremea cand stateau pe Servah.Acum recunostea totul.Copacii,cantecele...Senzatia.Atmosfera era intunecata.O lumina palida,lipsita de atitudine bantuia in jurul sau dar nimic mai mult.Totul era atat de lipsit de viata...Apoi auzi un fosnet,fosnet mai mult ca sigur neiscat de vant.Observa de asemenea o silueta miscandu-se cu repeziciune in apropierea sa,astfel ca Leus se lua dupa ea.

In continuare se simtea ciudat...mai uman,desi era in continuare constient de puterea Ochiului ce se manifesta inauntrul sau ca de obicei,ca o caldura ce fremata incontinuu.

Picioarele sale alergau in continuare in timp ce el se gandea la ce se petrecea in jurul sau.Se impiedica apoi de o radacina de copac si se prabusi haotic,lasand sa-i iasa un icnet de...durere?!?!Leus reveni in picioare,nevenindu-i sa creada.Simtise durerea.La acea lumina palida isi cerceta mainile.Erau aceleasi...aceeasi culoare cenusie...aceeasi uratenie.

Porni din nou pe urmele siluetei misterioase,care continua sa-l pandeasca.Incetini pasul,privind cu atentie pe unde calca.Si totusi...asa cum mai patise de vreo cateva ori in trecut...Pamantul i se sfarsi de sub picioare si el pica in apa unei cascade...Revenind la suprafata tusi enervat si apoi...putu sa jure pentru o clipa ca tocmai isi zarise vechiul chip in oglindirea apei.Inlaturandu-si siroaiele de pe ochi observa insa ca nu era asa.Doar o iluzie...si o amintire.Chipul sau era acelasi...Deformat,lipsit de viata si sentimente.Iesi din apa si apoi auzi un chicotit.De fapt,fu mai mult decat un chicotit.Fu un raset,un raset plin de pofta.In fata sa statea acum chiar Enya.Enya pe care el si-o amintea.Frumoasa...zambitoare si...o iubea! Fara un motiv anume,se uita in spatele sau.Si isi revazu chipul.Frustrat inchise ochii pentru ca sa-i redeschida si o sa aibe in fata ochilor pe Enya din prezent,invesmantata in straie negre,cu privirea serioasa si cu Ujlphia in mana.

-Ti-e dor de ceea ce erai?intreba ea.

-Ai incercat sa ma faci sa-mi fie...raspunse el.

-Am incercat sa-ti mai dau o sansa,spuse ea,incepand sa se plimbe in jurul sau.

Leus surase.

-Credeam ca eu sunt cel care da sansele...cel care pune conditiile.Cel care ia vieti.

-Mnu!contrazise regina brusc.Nu esti.Asta de cand am refuzat sa mai accept controlul tau.

-Desigur...Doamna in Negru,nu?Noua ta personalitate?

-Noua mea arma!i-o taie ea.

Si el fu surprins de energia si forta de care ea dadea dovada.De ce nu realizase ca pierduse controlul total asupra ei?

-Am invatat multe de cand am revenit pe Henya.Am devenit mai puternica,mai agera.Te-am respins pe tine din mintea mea.Am respins cosmarul creat de o veche amintire...Mai am sa te distrug pe tine!Esti unicul dezechilibru din universul pe care eu vreau sa-l creez.Esti singurul lucru care nu e bun.TU ESTI RAUL!

Leus izbucni in ras.Apoi se opri brusc:

-Iti inteleg ultimele izbande,dar cineva trebuie sa ti-o spuna.Te supraestimezi.Draga regina,in fata mea nu ai nicio sansa.Aceasta fatada nu foloseste nimanui.Ai adaugat un efect...o caracteristica acestei Doamne in Negru.Si atat!Crezi ca sabioara ta magica si sarpele tau fermecat se pot opune unei celule a zeilor.Insasi zeii s-ar putea pleca in fata puterii mele.Tu nu ai nimic!

-Am avantajul! raspunse ea cu un zambet viclean pe fata.

-Haide Enya! Sa lasam basmele...Chiar vrei sa lupti? Aici ? Cu mine ?De ce ai vrea sa mori? De ce sa se piarda toata magia acestui truc ieftin pe care te-ai chinuit sa-l creezi?In iubita ta Padure.Fa-o eroic draga mea.In fata soldatilor tai si a celor pe care ii protejezi.Atat cat vor mai fi in viata.Pentru ca pe masura ce noi stam aici si vorbim...Ei se lupta...si mor in fata minionilor mei.Timpul e scurt,regina mea.Daca tot tii sa mori,fa-o asa cum trebuie.Precum a facut-o Akha’Ghdan.In fata propriilor sai osteni.Vei ramane in istorie...Asta daca va mai fi o istorie.Haide...du lupta asta acolo unde trebuie.

-Nu va fi o lupta! spuse ea scurt.Vei pierde inainte sa-ti dai seama ca am inceput.

Leus ranji.Crea rapid o sabie si se avanta asupra ei.Enya se apara cu Ujlphia,parand cu fiecare secunda ca nu rezista prea mult in fata demonului.Loviturile sale deveneau tot mai puternice.Blocajele ei tot mai slabe.Pana cand o scapa pe Ujlphia din mana,si se vazu nevoita sa se retraga.Leus mai ca izbucnea in ras.Se apropie de ea,tintuind-o cu spatele de un copac.Ii aseza sabia la gat in timp ce cu mana stanga incepu sa-i mangaie coapsele,urcand apoi cu palma pe abdomen pana in zona sanilor.

-Imi pare rau ca s-a terminat asa!vorbi el printre dinti.

-Si mie...sopti ea gatuita cu lama sabiei lui Leus.

Ujlphia se lichefie intr-un lichid argintiu,care incepu sa urce pe piciorul lui Leus,incet incet transformandu-se.Inainte ca el sa-si dea seaman,Akkadur se stranse in jurul sau.Demonul se zvarcoli insa fara folos.Enya se dadu la o parte,in timp ce sarpele se incolacea si in jurul copacului.Acum Leus era imobilizat,cu o privire plina de ura asupra Enyei care statea linistita in fata sa.Regina ii lua sabia de jos si se apropie de el.

Brusc,Leus avu din nou acea senzatie.Se simti din nou ca...vechiul Leus.Se simti om.Observa cum un fir de par ii atarna peste ochi.Privi intr-o baltoaca aflata la doi pasi.Si ceea ce vazu fu un tanar om,cu un chip deosebit de chipes,cu plete maronii si ochi caprui.Apoi isi simti buzele sale contopindu-se cu cele ale Enyei pe masura ce tanara elfa il saruta.Dupa cateva momente,ea se dadu un pas in spate.Sarutul se franse si Leus redeveni ceea ce era...

-Imi pare rau...sopti ea.Pe curand!

Ii infipse propria sa sabie in stomac.Leus lasa un suspin sa i se scurga dintre buzele indulcite de savoarea Enyei.Isi cerceta trupul strans legat de incolacirea sarpelui.Din rana nu-i mai curgea cenusa.Ci sange...sange real.Mai privi odata chipul deosebit de frumos al Enyei,inainte ca privirea sa i se intunece si sa paraseasca...visul!