VII

Capitolul VII

Misiune

Rasuflarea ii era taiata,in timp ce agita sabia sus-jos in fata lui Krom.Dupa ce uriasul contraataca,se dadu un pas in spate,apoi inca unul,moment in care se impiedica si cazu la pamant.Cu miscari dezordonate,se ridica,eschiva in lateral,moment in care uriasa sabie parea ca-l va lovi.Incurajat de aceasta manevra,Herus porni o avalansa de atacuri,unul dupa celalalt ,obligandu-l pe elf sa faca pasul inapoi.Apoi tanarul simti o durere surda in brat,continua insa cu inca un atac moment in care sabia ii zbura din mana si proprii genunchi ii cedara prabusindu-se in iarba acoperita de fulgi pufosi de zapada.Pieptul i se agita in miscari neregulate...Intreg trupul ii cedase de oboseala.

Krom privi usor mirat:

-Obosit...Deja?

-Esti un luptator pe cinste,raspunse Herus rar,respiratia incepand sa-i revina la stadiul obisnuit.N-ai avea rival in Regatul Oamenilor!

-Oh ba da,spuse elful intinzandu-i mana si adunandu-l de jos.Cel putin daca Leus ar fi din nou...ca inainte.Intr-un astfel de duel amical,prietenul tau m-a invins fara nicio problema.Ba chiar in aceeasi zi i-a invins atat pe Enya cat si pe...Nykrom.

Uriasul se opri din vorbit.Nici Herus nu mai asculta.Amandoi fusesera izbiti fara voie de o amintire urata.Ceva mai proaspata pentru Herus,mai veche pentru Krom.

Trecuse ceva timp de cand nu se mai gandise la fratele sau mai mic,Nykrom,ce pierise tragic in timpul Bataliei Regatelor

Imaginile durerosului moment i se derulau si acum in minte.Fratele sau se avantase plin de curaj catre Kal’Cedrak,dupa ce demonul scosese din lupta pe Leus,Balthasar si Krom.Demonul il ignorase insa complet,angajandu-l pe elf in lupta cu acolitii creati de Ochi.Arcurile acestora il doborara pe Nykrom destul de repede.Isi traise apoi ultimele momente in bratele fratelui sau mai mare,bolborosind cuvinte neintelese.

Herus incepu sa fie tot mai stanjenit de tacerea lui Krom...Apoi uriasul zambi catre prietenul sau,il batu pe umar si ii facu semn pentru a se intoarce amandoi in tabara orcilor.

-Krom ! Imi pare rau. Nu am vrut sa...

-Tu nu ai facut nimic,ii raspunse elful pe un ton vesel.Ce a fost, a fost.Sa mergem! In cateva ceasuri se va lasa seara,ar trebui sa mergem la vanatoare.

Zis si facut.In ziua aceea,cei doi vanara si hranira lejer intreaga tabara de orci.Mare parte din hrana fusese asigurata de Herus ce doborase o cornuta imensa.Cu greu tanarul venit de pe Servah reusise sa strapunga pielea rezistenta a animalului cu o sulita.Apoi se suise in spinare acestuia si il executase infigandu-i sabia in ceafa.

Mai tarziu in acea seara,hanul Akha’Ghdan ii lua deoparte pe cei doi,aducandu-l cu el si pe Gal’Mur.Se intalnira cu totii pe o culme de deal,in apropierea taberei.Chipurile celor doi lideri orci erau destul de intunecate si ingrijorate.Herus era si el uimit de aceasta intalnire.Doar Krom statea putin mai departe de ei,pufaind dintr-o pipa niste mochyz.El stia destul de bine ce avea hanul sa le spuna:

-Au trecut deja patru zile de cand am parasit Askarandul,incepu Akha’Ghdan.De cinci zile stam aici in tabara.Demonul nu e prost.Curand ne va descoperi,daca nu cumva deja a facut-o.Oricum ar fi,nu-l putem invinge.I-am putea invinge minionii dar nu pe el.Decat daca...

Privirea lui Krom parasi pamantul,acolo unde se concentrase mai mult la firavii fulgi de zapada decat la spusele orcului.

-...decat daca ii exploatam singura slabiciune.

-Cunosti asa ceva?intreba Herus in soapta.

-Da! Am aflat asta de asta pe cand rataceam in cautarea Portii catre Henya.

Le povesti in amanunt cum se petrecuse totul:Dupa ce parasira capitala regatului condus de Kal’Cedrak(care pierise de mana lui Leus),rataceau in zona sudica stancoasa a Servehei vestice.Gasisera un orc muribund,ce facuse parte din trupa de cercetare trimisa de han.Dupa ce porunci unui supus de al sau sa-i crute nefericitului suferinta,de undeva de sus,Leus aruncase cu o toporisca in acesta(supusul).Dar in acel moment, Akha’Ghdan se dovedi rapid.Infascase toporisca si o aruncase catre demon cu precizie.Leus lasase sa-i scape un tipat si disparu.Mergand la locul de unde statuse demonul,hanul gasise sange...sange adevarat.Era mai mult decat evident ca armele create de demon erau si cele care-l puteau dobori.

-Sa inteleg ca vrei sa...furi una sau mai multe arme create de Leus...De unde?intreba Herus,care era destul de socat de ceea ce i se povestise.Nici macar nu stii unde este Leus...

-Ba stiu,raspunse hanul.Krom,sper ca nu te superi ca mi-am permis sa...

Din inaltul cerului, Shan’Dor ,soimul daruit de Enya celor doi ateriza pe bratul lui Akha’Ghdan.

-...mi-am permis sa-l trimit pe Shan’Dor sa caute.Din comportamentul sau inteleg ca a si gasit.Dar doar tu poti sa afli de la unde...

Fara alte cuvinte,Krom lua soimul si il privi in ochi.Acum el putea vedea ce vazuse si pasarea.Privi in tacere,clipi apoi de doua ori si se intoarse catre han:

-Da, a aflat...

-E o pasare exceptionala...suspina Gal’Mur.

-Dar mi se pare prea usor...Sa nu-l fi observat Leus?Leus observa totul,de ce n-ar observa si pe Shan’Dor?

-Krom,ma vad nevoit sa risc...interveni Akha’Ghdan.Alta sansa nu avem.

-Asa este !incuviinta uriasul .Dar tu nu vei merge!

-CE ???!!! Cum poti sa spui asta?

-Ti-am vazut reactia pe calea Portii Dosnice.Nu esti in masura sa lupti cu Leus cand esti cuprins de furie.Voi merge...eu si Sharly suntem oricand gata de drum.

-Poti conta pe mine si Yuki ! sari si Herus.

-De asemenea si eu...vorbi Gal’Mur.Gata oricand,pana la moarte.

Akha’Ghdan amuti.In cele din urma,trase aer in piept si:...

-Nu ma poti da pur si simplu la o parte!!!! E de datoria mea sa...

-...sa stai aici cu poporul tau,continua Krom.

-Sa stea Gal’Mur! Eu nu ma voi da la o parte!!!

-Tu esti hanul.Tu vei sta aici si-ti vei proteja poporul.Ce mare razboinic vei fi daca vii cu noi si mori ?Iti dai seama ce se va alege de rasa orceasca? Misiunea asta e nebuneasca,dar noi suntem neimportanti ; tu,Akha’Ghdan esti cel care trebuie sa ramana.Am decis!

-Bine dar...mai incerca hanul sa spuna ceva,dar fara folos.

Krom isi intoarse o privire ucigatoare,plina de furie catre acesta apoi catre Herus si Gal’Mur:

-Pregatiti-va si odihniti-va! Vreau sa plecam pana sa rasara Emerel!

*

Se trezi din somn cu o durere surda zvacnindu-i in tample.Cel putin nu mai avusese unul din acele vise...De cand ajunsesera aici,in extremul vest al Faldorasului,aproape de FrostOcean nu mai avusese cosmaruri de loc.Acum insa il durea capul ca si cum ar fi avut unul.Cu toate aceste era sigur ca nu visase nimic.Se ridica din asternutul sau tapisat cu blana din cornutele vanate in regiune,respirand agitat,lasand sa-i iasa si un oftat indelung.Isi dadu pletele negre ca abanosul de pe chipul transpirat.Vazu apoi prin peretii cortului sau ca se luminase...

Usor agitat de faptul ca dormise atat,Akha’Ghdan sari din sezut,isi incalta cizmele si iesi afara.Garda sa ,ce obisnuia sa-i pazeasca cortul cand el dormea se afla afara.Acesta il privi putin mirat dupa care saluta incet:

-O dimineata buna iti doresc,ohio!

Hanul clatina din cap in semn de multumesc si merse catre locul unde obisnuiau toti orcii sa ia masa.Akha’Ghdan fu uimit sa vada cat de...domestica devenise rasa lor.Parca ieri se aflau in capitala regatului de pe Servah la jocurile unde se alegea noul han.Si acum isi amintea ca singura lupta mai dificila,o dusese in faza finala.Se infruntase cu un orc ceva mai in varsta decat el,dar foarte masiv.Ghinionul facu sa se aleaga lupta corp la corp.Astfel ca Akha’Ghdan suferi putin pana sa auda strigatele de victorie acordate in onoarea sa.

In acea perioada,orcii numai domestici nu erau.Cantece agitate,intonate de vocile spectatorilor si acompaniate de tobe se inaltau pana in inaltul vazduhului.Pe marginile arenelor unde se confruntau,multi strigau ca incurajare sau denigrare a luptatorilor.Ragetele deveneau infernale,mai ales cand erai obosit,aveai o rana ce insista sa sangereze abundent iar adversarul parea ca mai poate...Amintiri.

Isi reveni,incercand sa nu observe ordinea si linistea in care se desfasurau lucrurile in tabara sa.Infasca o bocceluta din care bau niste apa proaspata,rece si revigoranta.Merse apoi catre corturile lui Krom si Herus,aflate unul in fata celuilalt.Intrand in fiecare dintre ele observa ca erau goale...Se stradui sa nu concluzioneze ca cei doi plecasera fara el.Poate erau la vanatoare...Adeseori cei doi se trezeau cu noaptea-n cap,cutreierand imprejurimile si revenind in tabara abia noaptea tarziu.Unii orci nu-i mai zarisera cu zilele,ceea ce in cazul in care intr-adevar plecasera nu avea sa fie o problema pentru tabara.Merse si la cortul lui Gal’Mur.Nici el nu era acolo.Intreba de el printre nativi dar toti dadura din cap,nezarindu-l de ieri.Amintindu-si un amanunt pe care nu-l verificase,hanul se intoarse la corturile celor doi prieteni si cotrobai putin pe acolo...desagile lor disparusera si ele...in plus niciunul dintre avatari nu se zarea pe nicaieri.Nici macar Shan’Dor care isi petrecea diminetile in varful cortului lui Krom.

Akha’Ghdan iesi afara cu o privire destul de dezamagita si furioasa in acelasi timp.Era destul de evident ca plecasera...plecasera fara el,si nici macar nu cunostea locul unde soimul descoperise tabara lui Leus.Cuprins de manie,hanul isi infasca sabia si pleca prin padurea din apropiere,ucigand mai multe animale,fara se le aduca in tabara ca hrana...

Se simtea oarecum tradat caci...plecasera!

*

Parasisera tabara cu noaptea-n cap...de fapt,Krom nu dormise de loc in acea seara,statuse si meditase,odihnindu-si mai mult mintea decat corpul.Cand simti ca este momentul,il trezi pe Herus,isi luara amandoi desagii cu hrana,apa si ceva plante medicinale si iesire tiptil...Dupa cateva momente isi dadura seama ca nu erau doar ei doi.Gal’Mur statuse ,se pare, cu ochii-n patru,gata sa plece in aceasta misiune nebuneasca,in numele hanului sau.Desigur cu ei erau si Sharly,tigrul alb vargat cu dungi cenusii,Yuki,ursul de asemenea alb,si puternic si bineinteles...Shan’Dor,magnificul soim daruit de catre Enya lui Krom si Herus.

Asa cum obisnuia adeseori,Shan’Dor trasa cercuri largi in aer,in jurul stapanilor sai,ochii sai mici si sclipitori privind in fiecare coltisor al regiunii,oricand gata sa zareasca un potential pericol.Din ceea ce...citise Krom in ochii soimului,tabara lui Leus nu era foarte departe.Era foarte probabil ca demonul si minionii sai sa stie deja unde se aflau Akha’Ghdan si trupele sale,asteptand doar momentul potrivit cand sa atace.

Pentru a-si crea armata,Leus avea nevoie sa-si solicite intens puterile si implicit trupul.Un efort exagerat il putea slabi teribil,facandu-l o prada mai usoara,asta daca l-ai fi putut numi pe Leus prada...Era un lucru pe care Krom il gandise singur.Oricine ar unul sau mai multe puncte slabe.Este inevitabil...fiind un curs firesc al vietii,fie ea terriana sau henyana.

Si intr-adevar,Krom nu era foarte departe de adevar.Era o concluzie ce putea fi venita gandind la Kal’Cedrak,care mai bine de cateva luni dupa ce isi simulase moartea intrase intr-o umbra.Pe de-o parte pentru a-l atrage pe Leus in capcana,pe de alta,pentru a-si concentra intreaga putere in crearea gaulilor(minionii sai).Akha’Ghdan mai stia ceva,ceva ce ii spusese si lui Gal’Mur,care la randul sau povestea acum lui Krom si Herus.

In momentul in care,in batalia lor finala,Leus l-a ucis pe Kal’Cedrak,toate creaturile regelui orc s-au evaporat.Era un lucru bine de stiut,desi ideea nu-i placea prea tare lui Herus.

-Daca regele Kal’Cedrak a trebuit sa moara pentru ca in final si creaturile sale sa dispara asta ar insemna ca si Leus...Nu voi permite asa ceva!

Gal’Mur il privi pe tanar cu o oarecare neajutorare.Apoi Krom veni langa el,asezandu-si bland mana pe umarul sau,miscandu-l putin si ii spuse:

-Deocamdata nu am ajuns acolo.Si chiar daca vom ajunge,crede doar.Lucrurile au un mod de a se rezolva pana la urma.Desi in mintile noastre ar putea insemna bine sau rau,bunul Emerel va alege calea corecta,poate de neinteles pentru mintea noastra,dar atat de logica pentru lumea celesta.

Herus zambi.Ii multumi prietenului sau si isi continuara drumul pe un pas vioi.Intre timp,Gal’Mur incepu sa-l priveasca tot mai insistent pe tanarul venit de pe Servah.La un moment dat,acesta observa,si nativul stiu asta,de aceea vorbi:

-Este evident ca tu nu ai mai fost pe Henya inainte.De asemenea observ dupa ceva timp ca nu esti ceea ce te-am crezut la inceput.Nu esti un elf,nu-i asa?Ai putea semana ca unul,dupa chip si gesturi,dar urechile de dezavantajeaza...Asadar,ce esti tu?

Herus privi putin amuzat.E drept ca el fata de ceilalti nativi nu facuse nicio prezentare,si ar fi fost foarte usor sa-l iei pe tanar drept un elf.Avand in vedere ca cei ce ramasesera pe Henya in urma cu un secol,mai exact in ultimul sfert al dinastiei Fald’or(dinastiile pe Henya erau un soi de denumiri folosite pentru periodizarea timpului.Erau in total 6 dinastii,fiecare durand un numar diferiti de ani.Spre exemplu,dinastia Fald’or dura dupa socoteala elfilor numai putin de 978 de ani,a cate 999 de zile ; in momentul petrecerii actiunii actuale mai erau fix trei ani pana cand aceasta dinastie avea sa se sfarseasca,urmand dinastia Jal’Kamos,care nu dura decat 642 de ani .Toate dinastiile purtau nume de regi elfi.).

Era destul de greu pentru Herus sa explice,astfel incat Krom de dovedi din nou esential...

-Semintia oamenilor,semintie din care face parte Herus,traieste din totdeauna pe Servah,si au fost singurii locuitori pe acele meleaguri pana acum 100 de ani cand noi,in timpul marii retrageri am ajuns pe acel pamant,urmariti apoi de oastea foarte numeroasa a lui Kal’Cedrak.Ca sa intelegi,poti sa remarci desigur ca oamenii seamana destul de mult cu noi,elfii,cu deosebiri insa,destul de importante.Ceea ce ai remarcat tu...forma urechilor,ar putea fi cel mai neimportant aspect.Spre deosebire de noi,servehenii traiesc mult mai putin decat noi cei de pe Henya.Din natura li s-a dat sa imbatraneasca mult mai repede.As spune insa,ca e un lucru bun,fiindca ei in scurtul timp ce l-au la dispozitie stiu sa-si traiasca viata.

Herus surase.Krom continua:

-Oamenilor le e necunoscuta notiunea pe care noi o numim magie.Pentru ei subiectul este acaparat doar in povestile pe care le spun copiilor seara la culcare.Din cat timp am petrecut cu ei pot spune insa ca au si ceva in plus fata de noi.Ceva ce...ce e imposibil de explicat.Din exterior se simte foarte ciudat.Ca o caldura vatamatoare,molesitoare,ce iti face tamplele sa bata,stomacul sa se rascoleasca.Este felul lor de a fi...de a fi ceea ce sunt oameni.

Chipul lui Herus se lumina definitiv.Intelegea ce tocmai descrisese destul de stangaci,uriasul elf.Era desigur,vorba de sentimente,sentimente profunde ce duc tot mai mult cu...dragostea.

-E incredibil cat poate un elf natang sa invete intr-o singura noapte petrecuta in capitala regatului Oamenilor! exclama Herus vesel.

Krom izbucni in ras.Cei doi dadura mainile,sarind apoi intr-o imbratisare calduroasa.In acest timp,Gal’Mur privea putin mirat si ganditor.Notiunile descrise de Krom erau noi si foarte...dificile.

Pe la pranz,Shan’Dor veni la Krom si ii tipa scurt in ureche.Erau foarte aproape! Hotarara sa mearga cu o mai mare bagare de seama,astfel ca incepura sa se piteasca dupa fiecare element al naturii care le permitea sa fie acoperiti de privirile nepoftitilor.Hotarara ca Yuki si Sharly sa ramana in urma pentru a nu-i da de gol.Erau siguri ca daca ar fi dat de necaz,avatarii ar fi stiut,si le-ar fi venit in ajutor.

Cei trei ajunsera in curand la marginea unui deal.Jos in vale,puteau zari zeci de mii de creaturi ce aduceau a feline,feline ce insa nu reflectau frumusete prin aspectul lor...ci teroare! Krom privi atent in jur...Erau o multime...Undeva mai incolo zari si un tron,era ridicat pe o movila de pamant de culoarea focului.In jur nu era nimeni.Tronul era undeva pe marginea dealului,nu foarte departe de ei,si nicio felina nu parea sa-l pazeasca.Imediat isi dadu seama ca tronul era tinta lor.

De ce? Fiindca acolo,langa tron,statea infipta in pamant,cu o lama rosie,de parca ar fi fost incinsa intr-un vatrai,cu un maner rotund albastrui...o sabie.Krom ar fi pariat pe absolut orice ca sabia aceea fusese creata de Leus.Mai ramanea de aflat unde este Leus,cum aveau ei sa se furiseze pana langa tron pentru a lua sabia,si odata rezolvat asta...cum aveau sa fuga?

Elful cauta cu privirea chipurile celor doi companioni ai sai.Herus era intunecat la fata...Pe chipul lui Gal’Mur insa,nu puteai gasi nicio reactie.

*

Ocolira o buna bucata pana ajunsera chiar in dreptul tronului.Leus nu se vedea pe nicaieri.Pe de-o parte asta era un lucru bun,pe de-alta,era un lucru ingrijorator.In cateva momente,cei trei mai observara ceva si anume ca minionii-feline,creati de demon nu erau treaze,de fapt erau ca intr-un fel de hibernare.Asteptara cateva momente,incercand sa gandeasca.Ce aveau de facut.Tronul era la zece metri de ei.Sabia era chiar acolo...In cele din urma,Krom isi lua inima-n dinti si le spuse celor doi:

-Nu are rost sa ne sacrificam toti pentru asta.Voi merge eu,cat de lent voi putea.Poate felinele nu ma vor descoperi,dar daca Leus e pe aproape,mai mult ca sigur ca ma va prinde.Daca voi putea,voi lua sabia sa si o voi arunca in directia voastra.Sper ca pe moment sa ignore lucrul asta.Daca se va intampla asa,voi luati sabia si o stergeti de-aici cat de repede puteti,ne-am inteles?

Herus si Gal’Mur taceau.Evident ca nu le convenea sitatia,dar in momentul acela,nu aveau de ales.Vazandu-le ingrijorarea pe chipuri,Krom continua:

-Sau poate ca nu ma va descoperi nimeni,vom lua sabia si vom pleca impreuna.

Gal’Mur nu spuse nimic.Herus incerca sa schiteze un zambet.Isi dadura mainile.Apoi Krom isi lega bine sireturile hainelor si cizmelor,cat si teaca din spate unde isi avea sabia si tiptil,tiptil se departa din ascunzatoare catre tronul parasit de Leus.Intr-adevar,atentia si linistea cu care uriasul elf pasea era incredibila,aproape insezizabil.Chiar si asa,felinele pareau prinse intr-un somn mult prea adanc pentru a putea fi trezite prea usor.

De cateva secunde ,Krom nici nu mai respira.Era atat de concentrat incat auzul ii disparuse,vazul i se incetosase,privind inainte catre tron.Acum era langa el...Privi in jur.Nimeni.In spatele sau,Herus si Gal’Mur se pitisera,astfel incat sa nu poata fi vazuti.Apoi elful expira,lasand un suierat oribil de zgomotos(dupa parerea sa) sa-i iasa din plamani.Isi apropie mana de sabie...

-Stau si ma intreb ce o sa rezolvi cu toata sarada asta ,rasuna o voce.

La doi pasi in fata lui Krom statea Leus,cu acelasi aspect infiorator.Nu purta o arma.Statea si il privea cu ochii sai reci pe uriasul elf.Destul de speriat de moment,Krom lua sabia demonului dar si pe a sa.Avea acum cate-o sabie in fiecare mana.Le intinse in fata,gata,spera el,pentru orice.

Leus zambi.Un zambet crud si lipsit de orice ar fi semanat cu bucuria.

-Vrei deja sa lupti? As fi preferat sa discutam mai intai...

Tacere.Krom nu spuse nimic,insa buzele incepura sa-i tremure.Stia pe cine are in fata...

-Nu inteleg de ce ajuti acea semintie de spurcati,continua Leus.Nu stiu cu ce te ajuta pe tine asta.Oricum,am inceput vanatoarea,si o voi duce pana la capat.Nu ma voi opri pana nu voi stii ca toata prada e moarta.E poate ultima ta sansa,Krom.A ta si a lui Herus,pe care-l simt aproape, sa parasiti compania orcilor.Daca nu,veti pieri si voi.

-Herus vine sa te salveze,nebunule!Sa te ajute sa redevii ce ai fost.

Era greu sa citesti sentimente pe chipul lui Leus,dar acum se putea zari o unda de tristete...

-Nu am de la ce sa fiu salvat.Iar ceea ce am fost,nu voi mai fi niciodata.Ar trebui sa stiti asta.Acel Leus a disparut de mult.Acum.Vei lasa sabia aici si vei pleca cu Herus unde veti vrea,mai putin in tabara orcilor.Asta daca va e scumpa viata!

-Niciodata!

-Deci asta inseamna ca alegi sa mori aici ! racni Leus.

Urmatoarele se petrecura asa repede incat la sfarsit,Krom se mira ca scapase cu viata.Leus crease o sabie in mana sa dreapta si atacase foarte rapid.Krom reusise sa devieze lovitura,incrucisand cele doua sabii ce le avea in maini.Varful lamei lui Leus ii produse o mica taietura pe gat.In urma contactului,elful se dadu doi pasi in spate si se lasa pe genunchi.

-Te-ai mai razgandit?intreba Leus.

Krom isi lua avant si se repezi catre Leus atacand incontinuu cu cele doua sabii,alternand atacurile in sus si jos si stanga dreapta.Leus para insa fiecare lovitura cu o usurinta incredibila.Cei doi se deplasau,parasind locul de unde incepuse duelul si se aflau deja de cealalta parte a vaii,unde daca priveai atent vedeai ca la marginea ei era o cascada.Atacurile lui Krom erau rapide,dar Leus le para atat de usor,contrand apoi cu o fandare atat de puternica incat Krom se prabusi la pamant.

Demonul ramase pe loc.Incercand sa fie imprevizibil,elful sari de jos direct intr-un atac rapid asupra adversarului,dar Leus para si asta si ii repezi un pumn in figura.Krom scapa sabiile pe jos.

-Ti-am mai dat o sansa Krom,dar acum e prea tarziu,spuse Leus si se apropie de elf,gata sa-i dea lovitura finala.Chiar in acel moment,Sharly plonja de cine stie unde cu ghearele sale pe demon.Racnetul sau fioros rasuna in intreaga vale.Leus lua tigrul pe sus si-l arunca cat-colo.Dar felinele ajung intotdeauna in picioare.Sharly ateriza cum trebuie si apoi o zbughi langa stapanul sau cazut la pamant.Isi incolaci trupul in jurul sau,aratand ca il protejeaza.Coltii sai stateau cascati catre Leus.Apoi si Krom se ridica de jos,inarmat cu cele doua sabii.

-Inca nu mi-a venit momentul...Sharly scoase un ragnet...cel putin el nu este de acord.

Leus asculta spusele lui Krom.Apoi simti alte doua lame la gatul sau.Erau Herus si Gal’Mur.

-Sa inteleg ca s-a terminat?intreba Herus.Leus! Opreste-te odata pentru totdeauna.

Demonul izbucni intr-o alta isterie de ras,sfarsind:

-Prostilor!

Deodata,vantul incepu sa bata tot mai tare,devenind apoi imposibil sa-i opui rezistenta.Batea astfel incat parea ca vrea sa-i arunce in cascada.Leus nu parea ca se clinteste,dar cei trei de-abia se mentineau drepti.Krom puse la loc sabia sa,si o infipse pe cea creata de Leus in pamant incercand sa se tina de ea.Dar nu pentru multa vreme.Mainile ii alunecara si se vazu luat de vant si aruncat in cascada.Sharly de asemena,urmat indeaproape de Gal’Mur.Herus zbura si el,numai ca avu incredibila abilitate de a lua din zbor si sabia lui Leus.

Cand toti trei,plus avatarul patru fura aruncati in cascada,Leus opri furtuna.Privi in jos.Niciunul nu se mai zarea,dar nici nu mai conta.Ce daca luasera sabia?Era imposibil ca cineva sa-l invinga pe el.

Supravietuisera prabusirii in cascada si din fericire,Leus nu veni dupa ei.Isi trasera sufletul cateva minute.Krom si Gal’Mur il felicita pe Herus pentru stare de spirit de care daduse dovada.

-Trebuia sa ma fac util odata si odata,le spuse tanarul.

Imediat dupa aceea pornira pe drumul de intoarcere.Se reintalnira cu Yuki,lasat in urma,si Shan’Dor.

Spre seara ajunsera inapoi in tabara.Akha’Ghdan le multumi din suflet,desi isi arata si supararea pentru ca refuzasera sa-l ia cu ei.

In acel moment,orcii aveau tot ce le trebuia.Mai ramanea sa-si puna in aplicare toate avantajele,si sa lupte plini de curaj in ceea ce avea sa fie lupta lor finala pentru supravietuire.Herus inca pastra sentimente contradictorii in privinta lui Leus,insa si acea situatie avea sa se definitiveze pana la urma...