V....

Capitolul V

Juramantul

Desi se dovedise a fi destul de eficienta,Poarta Dosnica nu fu,dupa placul orcilor,o cale prea eleganta de a iesi din cetate...Asta daca intr-adevar puteau iesi din cetate.Iesind la suprafata dupa uriasa cazatura,Akha’Ghdan si Gal’Mur gasisera un soi de carbune,asezat pe niste plite de metal,agatate la randul lor de peretii de stanca.Miraculos,ca un real noroc,torta adusa de han in misiunea sa de salvare supravietuise si cu ajutorul ei reusisera sa faca lumina in jurul lor.Aceasta lumina plus niste strigate zdravene ii determinara pe restul orcilor sa-si urmeze liderul.

Trecusera asadar un test de curaj, un test de credinta,precum spusese excentricul(si mortul) Kok’Drak al III-lea.

Krom se duse langa han si cei doi dadura mana.Desi epuizati,aveau inca energia sa zambeasca si sa priveasca cu destul optimism situatia de acum incolo.Apoi elful se aseza alaturi de orc si privira...la ce aveau in fata ochilor.Pentru ca cititorul sa inteleaga mai bine ce era Poarta Dosnica,trebuie sa vizualizeze o groapa imensa sapata in pamant(in stanca mai bine spus).La cativa zeci de metri didesubt se afla un lac subteran,pe care constructorii cetatii Askarand il descoperisera cu totul intamplator si urmasera calea sa,pentru a-i gasi marginile.Mai tarziu descoperisera o asa-zisa iesire de rezerva din cetate pe care desigur o personalizasera,atasasera torte dar si,precum spusese Kok’Drak, creasera un mic obstacol pentru a nu putea iesi oricine din Askarand.Akha’Ghdan insa ignorase acest lucru si avea din moment in moment sa aibe o surpriza uriasa.

Lacul era acoperit de o caverna uriasa prin care plutea un praf rosiatic misterios.Apa pastra o tacere de mormant,de parca zgomotele facute de orci prin ea ar fi fost absorbite.Reusisera sa aprinda cateva torte,si puteau avea lumina.Acum se intrebau in ce se bagasera.Era intr-adevar o iesire din Askarand,sau cazusera intr-o capcana in care moartea le va fi adusa de timp?Momentan nu se putea spune nimic.Akha’Ghdan era singurul mai stresat.Toti ceilalti nu doreau decat odihna.Chiar si Herus despre care puteai spune ca nu agreea deloc Henya si ca fiecare moment petrecut acolo era o povara.La sfatul lui Krom,hanul orcilor incerca sa se linisteasca,sa se aseze,poate chiar sa doarma.Curand insa,orcii nu aveau sa mai fie in siguranta nici macar in somn...

*

Nimic din jur nu se vedea prea clar,doar o lumina albastruie aflata la capatul unui coridor cenusiu.Parea ciudat dar oricum,era aproape sigur ca era un vis...Aproape...Ce altceva ar fi putut fi?O alta enigma?O alta capcana intinsa de Leus?Cercetandu-se mai in atentie(pe cat era posibil) descoperi ca nu are nicio arma cu el.Akha’Ghdan era si mai sigur ca nimic nu era aievea.N-ar fi plecat nici trei pasi fara sabia sa.Hanul isi impreuna palmele la ceafa si inchise ochii...Fara folos.Visul asta refuza sa se termine pana cand...Pana cand ce?Ce trebuia sa faca?Nu era obligat sa faca nimic.Era doar un vis...Nu?Daca nu era un vis,atunci unde se afla?De ce se afla aici?Cum ar fi putut parasi locul de unde adormise?Ciudat...totul era atat de ciudat.Astepta...un minut ,doua,noua,poate chiar ore.Degeaba,refuza sa se trezeasca dar ceva dinauntrul sau(sau al mintii sale mai precis) ii spunea ca trebuie sa evite acea evidenta cale de iesire.Dar nu mai era nimic altceva de facut.

Cu pasi nerabdatori,grabnici si usor dezorientati,Akha’Ghdan inainta pe coridorul cenusiu,neprivind in alta parte decat in fata.Lumina albastruie din capat se mari la inceput pentru ca ulterior sa se transforme intr-o calma nuanta rosiatica...o nuanta precum sangele.Oricat de vis ar fi fost ceea ce i se intampla,strigatul care urma sperie toti dracii din hanul orc.Era infiorator,un strigat de durere cum nu mai auzise niciodata.Ba da,o singura data intr-o zi blestemata pentru orci.Era ziua cand incepuse vanatoarea...Ziua Bataliei Demonilor.Ziua cand Marele Han Kal’Cedrak fusese ucis lent dar sigur de Leus.Doar pe fostul sau stapan mai auzise Akha’Ghdan urland astfel.Infricosat,refuza sa mai considere ca se afla intr-un vis si dadu sa se intoarca.Dar nu mai exista o cale de intoarcere,in spatele sau,la cativa centimetri era un perete masiv de piatra.Inainte era singura posibilitate.Si inainte o lua,neavand de ales.Stralucirea rosiatica isi mari usor razele in momentul in care Akha’Ghdan trecu prin ea.Iesise asadar din coridor si se afla...in Askarand,la portile cetatii mai exact.Peste tot,locul era manjit cu sange,sange de orc.Putea recunoaste si un muribund.Era(sau fusese?) un nativ,numele sau parca era Zek’Alur.Ei bine Zek’Alur era prabusit la pamant respirand cu greutate,curgandu-i sange dintr-o rana urata din abdomen,dar n-ar fi fost deajuns pentru a-l omori.

Din spatele hanului aparu Leus,cu un ranjet malefic pe chipul demonic.Paru sa-l observe pe Akha’Ghdan dar de Zek’Alur era el acum interesat.Se duse catre acesta si il culese de pe jos cu bratele sale puternice.Il tranti apoi pe spate si crea o sabie cu lama zimtata.Desi demonul statea cu spatele la han,acoperindu-i privelistea,Akha’Ghdan putea vedea ce se intampla.Sabia intra in carnea de pe piciorul drept al nativului si incepu sa manance tot mai adand.Sunetul era ingrozitor.Pe de-o parte tipetele disperate ale victime,si pe de-alta parte sunetul carnii fiind taiata cu brutalitate de sabia aceea nenorocita.Hanul nu mai putea privi,dar nimic nu-l putea opri sa continue sa vada.Trupul ii era imobilizat,pleoapele lipite parca,ochii refuzand sa se inchida...Si tipatul.Oh,acel tipat infernal! Apoi lama dadu de os.Pentru o clipa Akha’Ghdan rasufla usurat crezand ca s-a terminat,dar de fapt doar ce incepuse...Leus se opri pentru o clipa si apoi apasa mai tare si scrijeli sabia de os,ca si cum ar fi taiat o felie de paine.Tipatul deveni mai puternic.Stropi de sange zburdau peste tot.Sabia isi continua drumul,continua sa taie in os.Curand incepura sa sara scantei din rana,din cauza frecarii.Scantei,sange si urlete.Apoi se auzi un CRAC! simplu dar care numai la auzul sau te crispa o durere.Leus lua apoi piciorul complet amputat si il arunca spre han.Acesta nu putu sa faca altceva decat sa priveasca...

Leus se apuca si de piciorul stang,eveniment ce avu acelasi curs,cu exceptia partii unde sabia nu mai putu sa taie in os.Atunci demonul lua piciorul si rasuci de mai multe ori si-l smulse.E de prisos de spus ce reactie avu bietul Zek’Alur.Isi zbatea doar capul,nemaiputand sa miste altceva.Pletele sale negre ii acopereau chipul,ii intrau in gura facandu-i tipatul sa sune mai sufocat,mai speriat,mai ceva decat moartea insasi.Fu luat apoi de jos si sprijinit de poarta Askarandului...cu sabia,ce ii fu infipa in piept.Leus isi introduse apoi mana in rana din abodomen...Aduna de acolo ce apuca si trase afara.Intestinele bietului nativ stateau acum atarnate pe afara,patand zapada ce incepuse sa pice pasnic deasupra Henyei.Desi nu ii vazuse dinainte,hanul stia ca fusesera acolo.Cativa minioni ai Ochiului se apropiara si incepura sa se ospateze din orc..Cativa ii trageau de mate,altii isi infipsesera coltii in carnea de pe cioturile de unde fusesera taiate picioarele.Bineinteles,totul acoperit cu acel nenorocit de strigat...Leus privea incantat,aruncand intre timp cateva zambete catre Akha’Ghdan.Chipul demonului era acoperit de sange...sange de orc.Dintii sai erau manjiti de acelasi lucru,si el nu putea face nimic.

Trecura alte minute,sau ore?In cele din urma Leus paru ca se plictiseste.Crea alta sabia,de data aceasta una cu o lama fina continua.Se apropie de nativul despre care se putea spune ca traieste,inima inca batandu-i.Ar fi putut sa-i reteze capul dintr-o miscare,dar nu!El se multumi sa o faca incet,penetrandu-i gatul incet,cu firicele de sange curgand peste tot,peste tot!Cand atasat de restul corpului mai ramasese doar o bucata de piele,Leus lua capul de chica neagra si smulse cu ura...

Cu acea capatana in mana se apropie de Akha’Ghdan care inca nu se putea misca.Leus se pregati sa loveasca.Sabia era tot mai aproape...Apoi,hanul sari in sus de pe pielea de urs ce ii tinea drept asternut.Era transpirat in fiecare coltisor al trupului sau,dar in viata.Chipul ii era acoperit de plete,iar in fata il avea pe Krom care incerca sa-l linisteasca.

*

Ochii verzi ai lui Krom incercau sa-l linisteasca pe hanul orc.Era greu.Ceea ce simtise si vazuse el fusese mai mult decat un vis...Fusese mai mult decat un cosmar.O premonitie,sau mai bine spus o avertizare.Desi nu stia concret ce se intamplase,uriasul elf avea o mica banuiala...

Probabil dura mai bine de un ceas pana cand Akha’Ghdan se calma complet.Pe sezutul tare de piatra isi stranse genunchii sub barbie gandindu-se...Desi era dureros pana si sa gandeasca.Dupa ce astepta momente bune,Krom se apropie de amicul sau si incerca sa-l faca sa vorbeasca:

-Un cosmar?

-Mi-as fi dorit sa fi fost unul in schimbul a ceea ce tocmai am trait...

-A fost doar un vis...

Akha’Ghdan stranse din coltii sai,facandu-i pielea verzuie din jurul gurii sa se inalbeasca.

-V-ati intors singuri,tu si Herus?relua hanul dupa cateva clipe.

Chipul elfului fu imediat acoperit de umbra...

-Leus a atacat imediat...Toti nativii si-au dat viata pentru noi,pentru a ne castiga putin timp.Timp indeajuns...Ma indoiesc de faptul ca ar fi supravietuit.Cel ce a venit cu initiativa,este un razboinic curajos.Niciodata nu-i voi uita numele:Zek’Alur.

Chipul orcului impietri.Era mai rau decat se asteptase.Cu intrebarea precedenta incercase sa evite principalul subiect de discutie,dar acesta continua sa-l bantuie.Pe scurt,ii povesti lui Krom despre teribila viziune,o viziune din trecut,incercand sa evite cat mai mult detaliile sangeroase.Elful nu reactiona nicicum.Nu era mirat de cruzimea lui Leus.Nu se indoia ca asa se intamplasera lucrurile in realitate...Mai surprins era de faptul ca demonul incepuse sa atace mintile orcilor.Era aproape sigur ca intreaga ceata va fi vanata.Atat in somn cat si in viata reala.Ramanea o singura intrebare:erau orcii in pericol in lumea viselor?Sau ranile aveau sa fie doar psihice?Poate atat ar fi fost de ajuns...

Mai asteptara in jur de cateva ore,cand se putea spune ca toata lumea era in stare sa porneasca mai departe.Trebuiau sa gaseasca o cale sa paraseasca Askarandul.Cat ar fi durat pana ca Leus sa-i gaseasca din nou.Multi dintre orci se gandeau insa la un aspect extrem de important,sacaitor pe de-o parte dar si greu de discutat pe de-alta:cat aveau sa mai fuga? Aveau sa-l evite pe Leus la infinit? In mintea sa,Akha’Ghdan avea raspunsul la aceste intrebari.Precum il sfatuise de nenumarate ori Krom,trebuia sa intre in lupta in camp deschis contra lui Leus si potentialilor sai minioni.Sansele lor erau insa inexistente daca nu gaseau o arma care sa-l raneasca pe Leus.Trebuiau asadar sa fure o arma creata de demon.Un aspect foarte neplacut...Pana la batalia finala trebuiau sa gaseasca un loc unde sa se adaposteasca,sa planuiasca o campanie de obtinere a obiectului de la Leus,si abia apoi sa se gandeasca la ultima lor sansa.Era atat de dificil...

Pornira de-a lungul imensei caverne subterane in care se aflau.Lilieci sau cine stie ce alte oratanii tulburau linistea de mormant in care se deplasau.Sharly lasase la o parte mandria de felina si intrase in apa plin de curaj, pornind dupa stapanul sau si dupa Yuki.Dupa o calatorie de cateva ore,se oprira in fata...unui mare obstacol.O alta(de data asta mult prea evidenta) fundatura.Urma un moment de descurajare totala,dupa care Akha’Ghdan isi aminti:Nu avea cum sa existe aer in aceasta caverna,decat daca exista si o iesire.Apoi Gal’Mur ii mai aminti ceva...nu oricine putea deschide si inchide la loc aceasta iesire din Askarand.Aducandu-se tot mai multe torte in jurul acestei fundaturi,dezvaluira pe margini doua gauri circulare imense,blocate momentan cu niste bolovani.Pe peretele din fata lor,se puteau observa inscriptii...Apropiindu-se,Krom sterse de praf pentru a citi mai bine.Era un mesaj,un mesaj scris in alfabetul elf.

Imediat,hanul se apropie de prietenul sau,ai carui ochi verzi citeau cu atentie continutul...Ramase apoi o clipa pe ganduri,dupa care se intoarse spre Akha’Ghdan:

-Ai in fata Poarta Dosnica...

-Asta e bine,nu?raspunse hanul.

-Dar stii cum sa o deschizi?

-Sa o deschid...?Desigur,batranul(nr. Kok’Drak) a mentionat despre posibilitatea de a putea sa o deschid si apoi sa o inchid dupa mine.Ce spune inscriptia?

-Spune ca doar liderul cetatii poate folosi poarta,si el trebuie sa demonstreze ca este lider.

Akha’Ghdan privi usor dezorientat.Toata treaba cadea pe umerii sai...Era el lider al Askarandului,si al rasei orcilor?Cine altcineva ar fi putut fi.Fusese desemnat Mare Han de catre insasi Kal’Cedrak iar Gal’Mur ii jurase credinta.El era liderul! Si ce trebuia sa faca?

-Altceva?intreba el.Mai spune si altceva?

-Mda...ca liderul cel adevarat va trebui sa deschida Poarta introducand cheia fortei sale aici...

Krom ii arata un loc,un soi de crapatura in Poarta Dosnica,indeajuns de mare pentru a-si introduce intreg bratul...Nemaistand pe ganduri isi introduse bratul drept acolo...Ceva dinauntru il prinse,ca o muscatura dar doar atat cat sa nu mai poata scoata mana.Nu-i provoca nicio rana.Ii arunca o privire ingrijorata lui Krom care incerca sa-i traga bratul afara,dar fara sorti de izbanda.

-Cred ca ai facut o mare greseala...spuse Herus alaturandu-se celor doi.

-La naiba...nu! Asta este cheia fortei mele.Puterea bratului meu...Si am de gand sa o deschid...Roooooooaaaaaaaaaaaaaaaaar !!! Nimic nu putea fi mai infricosator decat un orc furios.Krom si Herus se dadura inapoi in timp ce Akha’Ghdan isi incordase fiecare muschi din corp,se scufundase in apa pana la brau si incerca sa miste ceva...Un zgomot de pietre se auzi apoi necontenit intr-un ritm ce aducea aminte de un croncanit.Urletul orcului continua,tot mai puternic devenea sunetul croncanitor.Cu totii se dadura mai in spate infricosati.Dupa cateva momente,Krom reveni la realitate,dandu-si seama de unde venea sunetul.Il trase de mana pe Herus si ii indica sa asculte si sa priveasca mai cu atentie indicandu-i gaura circulara din pereti din partea dreapta in timp ce el se indrepta spre cea din partea dreapta.Elful incerca sa priveasca in acea gaura dar era mult prea intuneric.Intr-adevar de aici se auzea zgomotul.Zgomot ce devenea din ce in ce mai puternic.Imediat realiza ce urma sa se intample si se repezi catre Herus care statea fix in dreptul gaurii sale.Krom reusi sa-l dea la o parte in momentul in care concomitent doua ghiulele sferice din piatra masiva iesira pe acolo si apoi se rostogolira in graba spre Poarta.

Akha’Ghdan nu se oprise un moment din ceea ce facea.Cele doua ghiulele izbira obstacolul cu o forta incredibila,moment in care bratul hanului se desprinse cu tot cu o bucata de stanca din capcana.Se parea ca era un mecanism,mecanism ce numai un adevarat lider cu forta in brat ar fi putut sa-l declanseze.Ghiulele lovira Poarta in doua locuri cheie,caci intreaga constructie se prabusi creand cale libera spre...suprafata.Nimeni nu statu pe ganduri si se indrepta spre iesire.Ca de nicaieri,aidoma fenomenului pe care Krom il mai zarise,Leus aparu in spatele lor...Akha’Ghdan ramase ca trasnit apoi facu vreo zece pasi catre cel ce il vana de atata timp.In spatele sau era Krom si cei doi avatari,apoi se apropie si Herus.

-Rezistenta este inutila...spuse demonul cu o liniste infioratoare in voce.

Akha’Ghdan il privea plin de ura.In ochii sai puteai vedea furie,amestecata cu mandrie si frica,dar exteriorul arata un orc gata de lupta pana la moarte.Dar Leus cunostea iluzia...La fel parea si Kal’Cedrak in timpul duelului lor final,si tot il ucisese fara probleme.Nu mai era impresionat de astfel de sentimente si reactii...muritoare.

-Opreste-te din nebunia asta!urla Herus.Te implor,Leus.

Leus privi rece si fara raspuns.Herus era...nu.Fusese cel mai bun prieten al sau,pana cand il tradase,la fel cum o facusera prea multi inaintea sa,tatal sau Hetterex,Balthasar,Enya,Krom...Cu totii meritau acum sa piara.Isi retrase din spate sabia gata sa termine treaba,aici si acum.Se indrepta catre Krom gata sa loveasca.Un moment mai tarziu se dadu trei pasi inapoi.Akha’Ghdan blocase atacul sau cu piatra ce i se atasase de brat(care apoi se sfarama),apoi hanul ii trimisese un pumn puternic direct in figura.Pentru el insa,durerea era irelevanta...ca si inexistenta.Pasi inainte catre cei trei viermi ce continuau sa opuna rezistenta.Apoi il vazu pe Yuki ce se puse in fata sa si scoase un mormait amenintator.Se pregati sa loveasca in avatar cand ceva cutremura caverna...Pietre incepura sa se prabuseasca de deasupra.Leus se opri doar din lovitura dar ramase nepasator la ceea ce se petrecea in continuare.Cu totii asistau fara sa stie la efectul final al mecanismului subteran si anume inchiderea portii.Doar Herus observa cum iesirea catre suprafata era incet incet acoperita.

-Poarta! tipa el. Se inchide.

Celorlalti doi nu trebui sa li se spuna a doua oara.Cu totii trecura prin iesire.Leus nu ii urma.Akha’Ghdan ramase in urma si privea prin daramaturi la demon.

-Nu poti scapa de mine,orcule!striga Leus.Nici in somn nu mai esti in siguranta.Stiu ce ai visat,caci chiar eu te-am pus sa o faci.Si stii ca ceea ce ai visat s-a intamplat.Stii ca asa am facut!

-Blestemat sa fii!!!!!!!!! Jur asupra mormintelor tuturor celor pe care i-ai ucis ca o sa lupt cu tine pana la ultima suflare,pana cand unul dintre noi va muri.Si voi face tot posibilul sa fi tu primul.JUR!!!!!!

Pe Leus il apuca un ras nebunesc...Un ras isteric care nu facu decat sa-l infurie si mai mult pe han,dar totul se incheiase pentru acel moment.Poarta Dosnica se inchise singura.

Iesind la suprafata,grupul de orci se gasira la o mare departare de Askarand.Undeva in extremul vest al continentului Faldoras,foarte aproape de tarmurile FrostOceanului.Nimerira undeva aproape de o ferma a orcilor,ferma care din fericire nu fusese descoperita de Leus sau de fortele sale.Ceea ce era si mai incurajator,ferma adapostea foarte multi rinoceri,aidoma celor pe care ii folosisera pe Servah in Batalia Regatelor.Aici era locul perfect pentru a se adaposti si a forma oastea ce avea sa porneasca in unica sansa de supravietuire a rasei orcesti.

Mai tarziu in acea zi, se instalara o multime de corturi.Datorita pozitionarii geografice si a influentei marii,clima era mai linistita.Akha’Ghdan iesi afara spre seara pentru a lua putin aer curat,incercand sa se recreeze si sa evite cumva somnul.Il gasi pe Krom tolanit undeva unde crestea o iarba galbejita,fumand niste frunze de mochyz,privind undeva in departare,unde Herus,Gal’Mur si avatarii(inclusiv Shan’Dor) pornisera sa vaneze pentru a face rost de cat mai multa mancare.

Hanul se alatura prietenului sau elf.

-A trecut un moment greu...suspina orcul.

-Urmeaza altele si mai si...completa Krom.

-Adevarat!Dar nu ma mai tem.O sa lupt pana la capat,dar avem nevoie de arma secreta.De una din sabiile demonului.

-Vom ajunge si la acel moment,spuse Krom.Acum relaxeaza-te,lasa grijile sa plece odata cu Emerel,care cat de curand va apune.Limpezeste-ti mintea...

-O sa incerc...Krom...

-???

-Iti multumesc pentru ajutor.Nu stiu de unde iti vine motivatia in tot ceea ce faci pentru a ne salva dar...

-Nu am nevoie de motivatie.Ceea ce se intampla este gresit si voi ajuta la repararea situatiei.Pana la capat,asa cum ai spus si tu...

-Cu toate acestea...si tu te gandesti la ceva...

-Mda...La Enya.Ma preocupa faptul ca nu sunt alaturi de ea,ca prieten,var si servitor.

-Inteleg...Ea este o persoana deosebita.Sper ca o voi mai revedea,desi e greu sa sper ca am putea...

-Si Herus se gandeste mult la ea...E indeajuns sa il asculti in somn.Si imi pare rau ca...trebuie sa se sacrifice pentru Leus...

Emerel adormi,luand cu el in strafundul Henyei toate grijile si necazurile abatute grupului vanat fara incetare.Cu toate acestea,orcii erau in siguranta.Stravechile forte al propriei lor civilizatii ii salvasera inca odata.Exista acum o singura intrebare...Puteau orcii sa lupte asa cum ar fi facut-o Akha’Ghdan?Problema era ca nu toti intelegeau ce pericol ii pandeau.Fiindca nu toti vazusera ceea ce vazuse hanul in somn.Poate asa ar fi fost mai motivati.

Stele de culori care de care mai interesante sclipeau pe cerul Henyei,si gandurile tuturor zburau in vazduh cu tinte diverse,mai putin cu destinatia:situatie actuala.