III...

Capitolul 111

Interludiu

Trecuse o saptamana de cand Herus si Krom parasisera tabara elfilor,o luasera pe urmele orcilor si poposisera in cele din urma in depresiunea Askarand.Regina Enya ordona ridicarea taberei si indreptarea catre vest,unde ar fi fost ideala inceperea constructiei primului oras elf.Vremea le era favorabila , zapada refuzand sa apara in urmatoarele zile.

Elfii imprejmuisera mai intai terenul cu un gard de lemn pe care aveau grija sa-l intareasca zi de zi.Asezasera apoi corturile pentru ca intreaga populatie sa poata sta cat mai confortabil.De-abia apoi incepeau sa construiasca viitoarele cladiri.

Enya trimitea zilnic in jur de 50 de barbati la marginea unei paduri sa adune materie prima.Planul era sa construiasca un fel de lacas de scaun,un centru involuat al unei viitoare fortarete.In saptamana povestita mai sus, elfii reusisera sa-si construiasca defensiva si chiar sa purceada temeliile salii de tron.Regina era in schimb , noapte de noapte , foarte agitata. Pur si simplu nu putea dormi de frica si din lipsa de motivatie.Se temea...in lumea viselor era lesne pentru Leus sa ajunga la ea.Si nu se intamplase o singura data asta...Acolo el o controla...Nu era nimeni care sa o ajute...Nici Akkadur,nici Krom,nici Balthasar.Era singura...Si poate ca sosise momentul sa riposteze...Sa-l opreasca pe demon sa-i mai bantuie mintea...

O alta zi linistita trecuse.Emerel apuse pasnic dincolo de Muntii Henyei Inferiori.Enya isi opri din munca si ultimii muncitori si ii trimise la odihna.Ramase cateva momente pe o banca de lemn privind cerul.Stelele erau tare dragute in acea seara...O lua apoi un cascat molipsitor.Tanara porni agale catre cortul ei.Trase cortina si dezlega de la brau pe Ujlphia asezand-o de-a lungul patului.O tinea acolo de cand Leus ii venise in vis ultima data(atunci cand Krom venise sa-i spuna de plecarea cu Herus).Fata isi desprinse parul.Valuri aurii ii cursera pe umeri.Se dezbraca de hainele de zi acoperindu-si trupul cu un voal matasos de culoare trandafirie.Se aseza apoi in pat inchizand ochii.Si dormea...sau cel putin asa simtea.

Desprinzandu-ne de simtirile elfei,se putea vedea cum ea isi parasea cortul.Pasea usor oferind mangaieri fine pamantului pe care calca.In mana dreapta tinea sabia.Ujlphia avea din nou acea stralucire albastra mistica.Ceva o chema...Enya era intr-o adevarata transa.Merse astfel mai bine de o ora.Picioarele i se inrosisera(plecase imbracata asa cum adormise).La un moment dat,drumul pe care il urma se infunda.Un perete masiv de stanca ii opri calatoria.Dar obstacolul parea sa fie punctul de oprire caci fata isi intrerupse mersul.O silueta se apropie de ea aidoma unei umbre.

Parea sa fie silueta unui barbat.Vantul izbucni intr-un muget infiorator...Parul Enyei se zburli acoperindu-i chipul.Barbatul ii puse o mana pe gat si cu cealalta incercand sa-i descopere fata.Ochii ei argintii erau goi,reci...Silueta se apleca deasupra ei si o saruta.Acest lucru o facu sa tresara.Era din nou constienta...Privi agitata plimband sabia in jurul ei.Din cauza intunericului nu putea zari pe intrus care se daduse doi pasi in spate.Suspina din cauza frigului.Singurul lucru care o acoperea era voalul...

-Ai iesit la o plimbare?rasuna o voce.

Enya tresari in timp ce licarul albastru al sabiei se intensifica.

-Unde esti?Arata-te...spuse ea poruncitor.

-Hai sa mai stam putin asa,raspunse calm vocea.N-as vrea sa te tulburi.N-ai avut nopti prea linistite de cand ai plecat de pe Servah,nu-i asa?

-Ce stii tu despre asta?Cine esti?

-Rabdare...Esti o persoana virtuoasa.Dovedeste-o in continuare...

Ujlphia devenise o adevarata faclie cu lumina sa.Dar silueta intarzia sa apara.Enya incerca sa ramana calma ,mentinandu-si o respiratie profunda pentru a se incalzi.Isi simtea picioarele reci,atat de reci...

-Te-ai descurcat foarte bine cu inaltarea noului oras...Pana acum,cel putin.

-Ce ai tu cu poporul meu?intreba ea.Oare pe cine au ofensat elfii de vii cu aceasta amenintare in glas?

-Sunteti niste mincinosi ! exclama vocea fara vreun sentiment aparte;vorbise ca si cum ar fi spus:’’Sunt plictisit’’.

-Imi pare rau...raspunse elfa.Problemele morale nu se rezolva la nivelul intregii rase ci se reduce la o maniera personala.

Tacere.Doar vantul tulbura aceasta adanca tacere...

-Te-ai schimbat...spuse intr-un tarziu vocea.Esti mai matura in gandire.Porti responsabilitatea poporului tau.Ai trait vremuri dificile...Un singur lucru nu s-a schimbat:Esti la fel de frumoasa...

Enya tresari din nou:

-Leus...?

-As fi preferat sa nu ma descoperi atat de curand,raspunse acesta.

Demonul iesi din umbra.Fata ramase inmarmurita...Singurul lucru care-i aducea aminte de omul pe care il iubise erau cicatricele de pe fata.

-Te-ai schimbat...suspina ea.

-Toti ne schimbam,raspunse el.Si tu,si eu...Lumea se schimba,Enya.Nimeni nu ramane la fel.

-Eu nu m-as fi schimbat daca tu ai fi ramas acelasi...

-Tot ce se poate...Nu intelegi insa ca daca eu nu utilizam Ochiul Elfilor,acum rasa umana nu ar mai fi existat?Servah ar fi fost a orcilor si elfii s-ar fi luptat din nou pentru supravietuire.Asa insa,am salvat doua popoare.

-Si distrugi pe un altul!

-Psaw!E o lege nescrisa...Distruge-ti dusmanul!

-Si l-ai distrus!urla ea.Kal’Cedrak e mort...

-El era doar unul dintre lideri.Eu vreau sa-i omor pe toti orcii.

-Dar nu ti-au facut nimic...

-S-au nascut...

Enya suspina iarasi.Ii era foarte frig...Leus observa asta.Aparu in spatele ei si o stranse intr-o imbratisare tandra.Era fermecat de pielea ei fina.Ii dadu o sarutare pe gat.

-Da-te de langa mine...ordona ea.

-Nu ma mai iubesti,doar pentru ca arat asa?

Demonul era intr-adevar,infiorator.Avea pielea de culoare gri-pamantiu,era lipsit de podoaba capilara.Ochii sai reci nu aveau iris sau orice alta parte.Erau doar doua globuri albe.Incheieturile mainilor si picioarelor erau infasurate in niste fasii.Pe corp purta un soi de kimono incins cu o curelusa.Precum obisnuia si cand era om,Leus isi purta sabia in spate.Era o alta arma creata prin propriile puteri...

-Nu te mai iubesc fiindca tu nu mai esti Leus!se rasti ea.Mi-ai ucis unchiul,mi-ai distrus casa,mi-ai regretat dragostea...

Enya se desprinse din imbratisarea lui.Era scarbita,dar cu toate acestea ii trecuse frigul.

-Tot ce ai spus este adevarat.Dar oamenii se schimba...

-Tu nu mai esti om!

-Vom mai discuta despre asta...Deocamdata,am niste orci de vanat...

-Opreste vanatoarea asta,Leus!Pana nu e prea tarziu.

-Tu nu poti sa intelegi,urla el.Creaturile astea...Ele mi-au cotropit tara,mi-au dezbinat relatia cu tatal meu...Am fost umilit de ele.

-Ai fost umilit de Kal’Cedrak!Si el e mort...Opreste nebunia asta!

Enya aproape izbucni in lacrimi.

-Orcii nu merita sa traiasca...Tu nu poti sa intelegi...

-Orcii mi-au ucis tatal.Imi spui tu mie ca nu inteleg?

-Kal’Cedrak a fost acela care l-a ucis.Ar trebui sa-mi multumesti.Ti-am razbunat tatal...

Leus se pregatea sa incheie discutia:

-Tine-te departe de Akha’Ghdan si ceata sa.Si de orci in general.In zilele urmatoare, sange va fi varsat!

-Krom si Herus s-au alaturat orcilor!spuse fata.

-Ce?

Leus se intoarse brusc cu fata spre ea...

-Vor sa te ajute...si sa te opreasca.Esti pe cale sa-ti ucizi cel mai bun prieten.Spune-mi acum...Va mai fi sange varsat?

-Doi prosti!Ei nu inteleg.Trebuie sa fac ce am de facut.

-Nu face asta,nu-i rani.Herus incearca doar sa te ajute.

-De cand ati devenit asa de apropiati?se rasti Leus.Nemernicul! A ajuns sa tanjeasca la ce e al meu.

-Esti nebun!Eu nu sunt a ta...Niciodata nu am fost...

-Despre asta vom mai vorbi.

Leus dadu sa se miste.Ceva il tinea pe loc.Abia acum observa ca Akkadur se infasurase in jurul sau.Enya ridica sabia.Ujlphia statea la un deget de gatul demonului.

-Acum...spuse ea...sa discutam cum vreau eu.Nu-i vei rani pe Krom si Herus.

Demonul izbucni intr-un ras anemic.

-Esti o proasta si o naiva!izbucni el.Crezi ca micul tau animal te-ar putea proteja de mine?Ti-as fi putut scurta de cand ai venit zilele.Dar esti inca pretioasa...Cu bine.Ha,ha,ha,ha!

Se evapora...Disparu din stransoarea sarpelui si disparu...fara urma.Enya se intoarse inapoi in cortul ei.Incepuse sa ninga.Extenuata dupa aceasta discutie,fata reusi sa inchida ochii.Si mai reusise ceva:putea simti...isi protejase mintea.Nu mai era vulnerabila in fata lui Leus.

In noaptea urmatoare simti din nou chemarea lui...dar acum era constienta.Merse in acelasi loc sa-l intalneasca.Demonul ii aparu rapid in fata ochilor.

-Vom renegocia...suspina el.

-Nu mai discutam nimic! se rasti ea.

Abia acum el vazu.Enya era invesmantata in niste haine negre ca moartea.Singurul lucru care o deosebea de intuneric era parul ei auriu.

-Enya,ce e asta?

-Pentru tine nu sunt Enya,ci Doamna in Negru!

Elfa disparu.Ca din senin...Asa cum Leus disparuse cu o noapte in urma.Printul ramase incruntat.Regina ii scurtase unica sansa de a o domina...