Asadar...Regatele reincep!

Regatele

11

de Stefan Gabor

‘’Zi si noapte ,ii vad...

Sunt cei ce mi-au distrus tara...

Mi-au calcat pamanturile,

Mi-au ucis oamenii!

Sunt cei care m-au facut sa ma cert cu tatal meu.

Ei...si numai ei sunt de vina.

Blestemata fie clipa cand natura i-a creat.

M-am luptat cu ei,de tanar.Imi facusem o pasiune...

Era un viciu:Ucide-i,ucide-i.

Am facut totul pentru a-i distruge.I-am izgonit din tara mea.

Dar nu ma pot intoarce acolo...din cauza lor,din cauza a ceea ce am devenit.

Traiesc doar pentru a-i sterge definitiv de pe fata lumii.Nu sunt decat niste cicatrice ale civilizatiei.

Nu-mi voi da duhul pana ce ultimul nu va pieri.

Am pornit la o vanatoare...Nu voi spune care va fi deznodamantul.

Va dau un indiciu:

Sange va fi varsat!!!

Partea a doua

Vanatoarea

Capitolul 1

Chestiuni preliminare

Era o dimineata linistita in masivul Krull din Muntii Henyei Inferiori.De la adapostul cortului sau,hanul orcilor,Akha’Ghdan privea in liniste cerul tulburat de nori.Din locatia lor actuala pana la Poarta Servehei orcii parcursesera aproape 500 de kilometri intr-un decurs de cateva saptamani.Se simteau mereu panditi din umbra de forte necunoscute pregatind parca,un atac.Tinta orcilor era depresiunea Askarand unde ar fi trebuit inca sa se afle capitala vechiului Regat al Orcilor. Era o enigma pentru ei daca orcii ramasi in urma cu un secol mai existau pe Henya.Sfatuit de unul dintre camarazii sai mai batrani,Akha’Ghdan hotarase sa ia calea rasaritului cu speranta sa descopere regatul si sa reuseasca sa se regrupeze.

La ora actuala,grupul condus de Akha’Ghdan din Servah pana pe Henya era format din doua sute si ceva de orci,multi dintre ei intr-o stare deplorabila.Pana acum,demonul Leus nu ii atacase.Se putea spune ca pe Henya avusesera parte de mai multa liniste.Hanul orc primise un calduros bun ramas si succes de la regina elfilor,Enya.Elfii decisesera sa stea pe loc deocamdata la cativa kilometri de Poarta Servehei caci ei,spre deosebire de orci, nu se puteau baza pe vreun sprijin pe Henya.In urma cu o suta de ani,intreaga populatie elfa strabatuse Poarta catre Regatul Oamenilor.Regina Enya hotarase sa intemeieze prin apropiere o tabara care incet,incet sa evolueze la stadiul de oras-cetate.Dupa ce ar fi trebuit sa formeze provizoriu tabara,tanara regina planuia o expeditie catre vechile plaiuri ale Marelui Regat Elf.Ca prin vis,Enya isi amintea de maretul oras si capitala Sangre’Vor.Cu imense regrete parasisera acea minune a Henyei in incercarea de a scapa de navala orcilor.Foarte probabil ca acum,la un secol de la acele intamplari Sangre’Vor se schimbase mult...Nu se putea spune ce pericole stapaneau acum maretele castele de odinioara.

Daca din trupa orcilor,doar Akha’Ghdan supravietuise in urma trecerii pe Henya,elfii se puteau lauda a o avea in frunte pe Enya,nepoata lui Balthasar,raposatul rege(vezi Eliberarea Regatului) protejata de sabia magica,Ujlphia si de protectorul acesteia,sarpele Akkadur.Tot elfii ii aveau alaturi pe Krom marele capitan si Herus ce parasise Regatul Oamenilor in incercarea sa de a-l ajuta pe Leus.In acest decurs de timp,cei doi,Krom si Herus legasera o stransa prieteniei,Krom aratandu-i tanarului razboinic om frumusetiile Henyei.

Nu se stia la acel moment unde se adapostise printul Leus.Posedat si posedant in acelasi timp al puterii Ochiului Elfilor,demonul nu cunostea limite.Enya era sigura ca acesta nu va ataca de unul singur orcii si ca isi va crea probabil aidoma lui Kal’Cedrak(vezi partea I) o armata de minioni.

Pentru ca cititorul sa inteleaga mai bine actiunea acestei povestiri,el trebuie sa afle mai multe despre spatiul actiunii,mai bine spus,sa cunoasca orientativ planeta Henya.Henya este o planeta pe care viata a evoluat,aidoma Servehei.Este de aproximativ zece ori mai mare decat planeta natala a Oamenilor(din poveste) si uscatul ei se intinde pe doua continente si cateva sute de insule.Planeta Henya se gasese in sistemul solar Aurora MacroGranter,vecina cu Servah.Zilele pe Henya dureaza 99 de ore pamantesti iar un an,999 de zile.Locuitorii din acele timpuri ale Henyei,elfii si orcii,nu tinusera socoteala anilor,dar cu aproximatie,actiunea se petrece in anul 875 de dupa dinastia Fald’or,dinastie care marcheaza apogeul puterii Regatului Elf.In acele vremuri,locuitorii Henyei nu ocupau decat unul dintre continente si anume pe cel numit Faldoras,in memoria celui mai mare rege elf,apartinand dinastiei numite mai sus.Al doilea continent,dominat pe-atunci doar de bestii si alte animale salbatice din pricina carora civilizatia nu putuse a ajunge se numea Gerenus,primul rege elf din istoria regatului.Daca cititorul isi aduce aminte,de pe Servah se putea vedea doar un astru(desi sistemul avea doi) ce devenise zeu suprem,numit Mithras Major.Locuitorii Henyei aveau si ei un zeu(mai bine spus elfii aveau un zeu,orcii nefiind prea piosi de felul lor) intruchipat de celalalt astru si numit Emerel.Soarele Emerel era de cateva ori mai mic decat Mithras Major,asadar o consecinta a climei de pe Henya.Mai bine spus,pe Henya era mereu frig.Clima era una,sa zicem polara,si doar o mica parte din an puteau exista zile frumoase.

Cand Emerel anunta rasaritul ,hanul Akha’Ghdan isi ridica oamenii si ordona strangerea taberei.Stia din copilarie ca Masivul Krull nu era un loc ideal pentru tabara,mai ales daca cineva se afla in situatia lor.Dura mai bine de un ceas pana ce erau gata de drum.Aflandu-se undeva pe un varf de munte,orcii erau acum nevoiti sa coboare pe o panta destul de abrupta.Cum ar zice un om de pe Terra,orcii se asezara in sir indian si coborau domol cu ochii in toate cele patru zari.Era umilitor.In mentalitatea unor orci nativi(de pe Henya) situatia in care Akha’Ghdan si trupa sa se aflau era rusinoasa.Orcii erau vanati ca niste animale salbatice de un nebun ce dorea sa extermine intrega rasa.Era un subiect la care locuitorii Henyei erau foarte orgoliosi,fiindca teoretic orcii fugeau de Leus,iar fuga dintr-o lupta ar fi fost cea mai mare umilinta.

Marele Han al Orcilor,asa cum il proclama titulatura pe Akha’Ghdan era poate cel mai precaut.Statea cu sabia in mana scrutand imprejurimile.Cu toate acestea,intr-o lupta cu Leus,sabia sa era inutila.Cum aflase de pe Servah orcul,Leus nu putea fi ranit decat de armele create de el.Mai exista o cale pe care nimeni in acel moment nu o cunostea,dar care avea sa se dovedeasca vitala.

Drumul dura aproximativ doua ore,timp in care nu se intampla nimic spectaculos.Cand sfarsira de coborat panta,grupul se gasea la doi kilometri de un bun punct de reper,si anume Stanca celor doua Vieti.Acest monument al naturii despartea in doua un canion imens.Inca din vechime fusese denumit asa datorita drumului pe care il infatisa calatorilor.Erau doua cai ce aveau aceeasi destinatie.Fiecare cale avea avantajele si dezavantajele ei.Si nu conta ce drum urmai,era o buna posibilitate sa nu mai scapi cu viata.Era insa singura cale de acces intre Muntii Henyei Inferiori si restul continentului Faldoras si orcii nu aveau de ales.

Dupa ce se odihnira putin,Akha’Ghdan se puse in fata razboinicilor sai.

-Ascultati,spuse el cu seriozitate,suntem aproape de Stanca celor doua Vieti.Nu stiu inca pe ce cale ar trebui sa apucam.Oricare ar fi,pericolele sunt aceleasi...Pana acum nu am fost atacati.Pana acum...suspina el.As vrea sa stiu daca e cineva care are vreo sugestie cu privire la calea pe care o urmam.

Si hanul arunca o privire plina de speranta catre orcii mai in varsta.Acestia erau nehotarati.Avantajele si dezavantajele se bateau cap in cap.Akha’Ghdan ii opri din discutii si ordona miscarea grupului.Avea la dispozitie inca o jumatate de ora sa se gandeasca ce cale vor urma.Dura chiar mai putin sa strabata cei doi kilometri.Si puteau vedea...Stanca celor doua Vieti.Pentru ca cititorul sa inteleaga clar,el trebuie sa vizualizeze un canion imens la poalele unui lant muntos,ce duce spre restul continentului.Pe linia acestui canion, natura contruise o stanca inalta de aproape 300 de metri.Datorita pozitiei stancii,se formau doua cai.Una,cea dinspre est,era mai scurta dar pericolele erau imense.Bestii salbatice pe care mintea omului nu si le poate imagina bantuiau canionul.Daca dadeai peste o haita de astfel de animale,existau sanse infime sa mai scapi cu viata.Calea de vest era mai lunga si mai intortocheata si exista sansa de a te rataci si a ajunge intr-un punct mort,de unde daca mai erai atacat si de animale iti puteai lua adio de la viata.

Akha’Ghdan pasi inainte cercetand intrarea in canion.Nimic.Facu un semn in spatele sau si intreg grupul il urma.Stateau acum in dreptul stancii gandindu-se la urmatoarea lor miscare.Pe nepregatite,un grup de cateva bestii se avantara catre orci.Hanul scoase sabia si cu un urlet infiorator se avanta in lupta.Aceasta atitudine ii imbarbata si pe ceilalti care urmara exemplul liderului.Atacatorii lor erau niste feline ce aduceau a tigrii dar purtau si o coama deasa si jigarita.Alergau fulgerator si dintr-o saritura inhatau si doborau la pamant cate-un orc.Hanul fusese si el trimis la pamant dar cu forta sa herculiana salta bestia si o arunca de pe el,strapungand-o apoi cu sabia.Un altul se pregatea sa-l inahte din zbor,dar Akha’Ghdan se feri in ultima clipa.Felina ateriza pe zapada si patina in gol pentru cateva secunde pentru ca apoi sa se repeada din nou asupra orcului.Acesta simula o lovitura cu sabia in urma careia facu felinei o taietura urata la ochi.Mai mult infuriata decat ranita,bestia isi arata coltii,scoase un raget amenintator.Dar nici Marele Han al Orcilor nu putea fi intimidat asa usor.Scapa sabia din mana si se repezi cu mainile goale intr-un duel pe viata si pe moarte.Felina isi cascase botul sau imens pentru a musca din capul hanului.Akha’Ghdan ii oprise miscarea cu mainile sale.Se ducea o lupta incredibila unde tot ce conta era forta bruta.Cu o zvacnire orcul trase cu putere de falca animalului reusind sa o disloce.Il ridica apoi deasupra capului si-i franse spinarea pe genunchi.

Nici ceilalti orci nu se descurcasera mai rau.Felinele fusesera invinse.Dintre orci,mai multi de trei nu pierisera.Ceilalti aveau rani superficiale.Inspaimantati,atacatorii fugira mancand pamantul luand calea de vest a Stancii.Studiind unul dintre cadavre,Akha’Ghdan vorbi catre oamenii sai:

-Astia nu-s bestii de pe Henya!Sunt create de demon.Daca au luat calea vestului,noi vom merge spre est.Rapid.Executarea.

Grupul se puse in miscare alegand calea cea scurta dar plina de pericole.

*

In tabara elfilor era mare agitatie.Un grup masiv plecase sa taie lemne pentru construirea unor cabanute si a unor garduri de protectie.Lucrurile mergeau bine.In cortul ei,Enya incerca sa se odihneasca citind o carte salvata din bibliotecile Padurii Nimanui.Era multumita de progresele facute pentru construirea adapostului.In acel moment nu-i pasa de lumea exterioara ci doar de relatarile din cartea ei.Citea cu interes una din legendele stramosilor ei.Printul Hildon cauta magnifica comoara a dragonului din Generus.Alaturi de prietenii sai,eroul trecea prin multe peripetii pentru a-si atinge telul.Piesa de baza a comorii e un coif elf care se spunea ca fusese faurit de insusi Emerel pentru a-i pretui curajul primului rege al elfilor,Generus.Povestea continua sa spuna cum Generus ar fi primit maretul premiu de la zeu dar l-ar fi pierdut in drumul de intoarcere catre casa.Acum,Hildon vana cu disperare coiful ce cazuse in ghearele unui dragon.

Intinsa pe jiltul ei,Enya inchise ochii si ramase cu cartea pe piept.Tare ar fi vrut sa doarma...

Apoi,un vant flutura acoperamantul cortului.Leus intra fulgerator daramand totul in jurul sau.Enya simti pericolul si pipai in jurul ei in cautarea sabiei.Dar nu se putea misca...Era tintuita de jilt.Incerca sa tipe,dar tot ce se auzea era suierul vantului.Demonul se apropia de ea cu pasi mari,avand pe chipu-i schimonosit un zambet ticalos.Precum ii permiteau puterile,Leus crea o sabie pe care-o ridica deasupra capului,gata sa o execute pe regina elfa....

Enya scoase un tipat ingrozit si infasca sabia asezandu-se in garda.Langa ea nu era decat Krom care ridicase mainile in sus incercand sa evite lama Ujlphiei.Fata rasufla usurata...Fusese un cosmar,doar un cosmar.Mai avusese zeci ,de cand Leus fusese corupt de magia Ochiului Elfilor.

-Scuza-ma,murmura Krom.Nu stiam ca adormisei.

Enya zambi cu blandete.Isi aranja pletele-i blonde ravasite,si se ridica de pe jilt.Cartea cu legenda lui Hildon fusese aruncata cat-colo in timp ce ea se zbatuse.O puse pe Ujlphia la loc si privi catre capitanul elf.

-Trebuie sa-ti spun ceva,rosti intr-un tarziu Krom.

Enya,Krom si Herus stateau ,la o jumatate de ora dupa ciudata intamplare, afara discutand.Enya era putin intristata.

-Deci chiar vreti sa plecati?ii intreba ea.

Krom se feri sa-i raspunda,ducandu-si privirea in pamant.Herus trase aer in piept si vorbi:

-Imi pare rau,Enya,dar stii...eu am venit aici cu voi doar pentru a-l ajuta pe Leus.Trebuie sa existe o cale de scapare pentru el.Nu-mi voi lasa prietenul la greu.Mai mult,tu l-ai iubit,probabil ai acelasi sentiment decis,ca si mine,dar datoria ta fata de elfi e mai presus decat sentimentele.Trebuie sa-l gasesc...

-N-ar avea nicio sansa sa se descurce pe Henya fara ajutorul meu,spuse si Krom aproape soptit.

Enya ii privi cu cea mai calda figura din lume,si adauga:

-Voi doi ati devenit buni prieteni,si asta ma bucura...stiu care este datoria fiecaruia si as fi o ipocrita sa ma opun.Va urez drum bun si sa va intoarceti curand.Regatul Elfilor va este aproape.

Fata ii imbratisa pe amandoi si le dadu o sarutare pe obraz.

-Am un cadou pentru voi,adauga ea.

Un sfesnic al reginei aduse cu sine un soim deosebit de frumos.Primul strat de pene era de un alb imaculat iar cel de-al doilea aducea cu un sidefiu.Avea un cioc mic portocaliu si niste ochisori energici ce clipeau intruna.Si totusi,in privirea acestei pasari puteai gasi intelepciune si determinare.

-El este Shan’Dor!exclama Enya.Vanatorii nostri l-au capturat acum cateva zile.Este extrem de inteligent.Va fi o calauza buna pentru amandoi.Cand calea va fi de netrecut,cand situatia ar parea disperata,cand intunericul v-ar invalui,Shan’Dor va fi acolo pentru voi.

Soimul zbura de pe bratul sfesnicului inaltandu-se in vazduh.Se roti de trei ori,scoase un tipat ascutit si se aseza cuminte pe umarul lui Herus.

Cei doi prieteni erau mai mult decat incantati.Era un dar cu totul si cu totul deosebit.

La cateva ore dupa,incarcati cu provizii,Herus si Krom erau gata de drum.Desi in urma cu ceva timp,Krom ii spusese tanarului razboinic om ca armasarii n-ar rezista climatului Henyei,Herus insista ca el sa mearga cu magnificul sau cal,ce se tragea din familia lui Silver(calul lui Leus).Dupa cateva salutari de adio,cei doi pornira incet catre Poarta Henyei.Desi nu avea un cal,uriasul elf mergea la un pas rapid,si Herus era nevoit sa-si indemne calul sa mearga mai repede.In aer,Shan’Dor ii urma zburand in cercuri largi.

-De ce ne grabim atat?intreba Herus,deranjat de ritmul alert in care li se desfasura calatoria atat de curand.

-Cerul,raspunse scurt elful.

Herus privi cerul dar cu exceptia soimului nu gasea nimic deosebit.

-Ce-i cu cerul?intreba tanarul.

-Sta sa ninga.De cand ne-am despartit de orci un fulg de nea nu a cazut pe Henya.Putem gasi calea luata de ei dupa urme.Dar daca ninge,urmele se vor sterge.

Pana cand se innoptase,cei doi ajunsesera in masivul Krull,si din fericire pentru ei,in acea noapte nu avea sa ninga.Chiar daca o facea,Krom stia deja unde vroiau orcii sa ajunga.Era singura cale de trecere in acea zona.Cand Emerel suna apusul,cei doi prieteni aprinsera un foc si se pusera pe mancat.Shan’Dor se asezase langa ei primind o portie de boabe salbatice(un soi de mazare).

A doua zi,dis-de-dimineata,cei doi isi reluara drumul.Coborara rapid panta strabatuta de orci cu doar o zi in urma si se indreptau acum spre Stanca celor doua Vieti.Acolo,Krom cerceta urmele lasate pe zapada,in timp ce Herus studia lesurile felinelor.

-Aici a avut loc o lupta,spuse Krom.Dar urmele duc atat pe cararea de vest cat si pe cea de est.Sunt si amestecate.Nu-mi pot da seama urmele cui sunt in fiecare parte.

Elful ii explica lui Herus tot ce stia despre Stanca celor doua Vieti.Ascultand intreaga poveste,tanarul zambi amar catre prietenul sau.Intelesese unde batea Krom.

-Vrei sa ne despartim,nu-i asa?

Uriasul surase si incuviinta din cap:

-Nu avem de ales...daca felinele astea au luat-o intr-o parte,e evident ca orcii au urmat-o pe cealalta.Felinele ne pot conduce la Leus,dar la fel ar putea si orcii.

-Ce cale vrei sa iau eu?

-Te vei duce pe cea de vest...e mai putin periculoasa dar te poti rataci cu usurinta.Atata timp cat urmele sunt vizibile nu vei avea probleme.Daca nu voi avea mari dificultati pe calea mea,voi ajunge mai mult ca sigur inaintea ta.Te voi astepta acolo unde Stanca se sfarsesete.Nu uita prietene,urmareste urmele.Daca din nefericire urmele se sterg de la ninsoare urmeaza stanca,si orice ai face nu te abate de la drum!

Herus incuviinta.Cei doi isi dadura mainile,si fiecare o lua pe calea sa.

-Fie ca Shan’Dor sa ne tina legatura unul cu altul!exclama Krom.

Se intelesera ca soimul sa se perinde de la unul la altul o data la cinci ore.Daca unul dintre ei patise ceva,pasarea avea sa zboare la celalalt si sa scoata doua tipete.Daca totul era in regula,Shan’Dor trebuia sa tipe doar o data,pentru a-si face simtita prezenta.