Capitolul 1V
Explorand Askarandul
Era pentru prima data cand ningea de cand ajunsesera in Askarand.Cu toate acestea,vremea era placuta.Akha’Ghdan formase echipa de cautare...Aveau sa mearga el,Krom,Herus,Gal’Mur si alti cinci nativi.Prin preajma se aflau si animalele:Shan’Dor si avatarii Sharly si Yuki.Krom trimise soimul sa caute inainte pe orcii ramasi in restul cetatii.Pasarea revenise cu vesti.Strigase de trei ori.Gasise destui supravietuitori.Fiecare se inarma cu ce avea mai bun si pornira spre poarta dincolo de care se gaseau baracile de razboi.
Imediat dupa ce pasira pe acea cale putura simti un miros de carne arsa...Demonul si minionii sai luasera pe cei rapusi si le dadura foc...aparent.Krom cerceta mai cu atentie.Era parca mai clar ca orcii arsi suferisera tortura de vii.
-Nu-mi place locul asta,spuse Herus.Moarte si iar moarte...
-Blestematul a fost nemilos...sopti Gal’Mur.
-Cand va veni timpul,vom fi si noi la fel,interveni Akha’Ghdan.
Nativii il privira cu respect pe han si exclamara:’’
-Incetati focul,suntem orci...Askarandul este liber...
Dupa cateva momente de tacere aparura aproximativ o suta de orci aflati intr-o stare ingrozitoare.Erau fie mutilati,fie lipsiti de echipament defensiv,fie de propriile minti.Atacul ii innebunise.Unii o luasera razna.Nesuportand sa vada asa ceva,Akha’Ghdan scoase sabia de la brau si sfarama testele celor in cauza.Herus se stramba:
-Chiar trebuia sa faci asta...?Uff...imi vine sa vars.
-Blestematul...magia sa i-a facut asa!urla hanul.
Restul zilei fu lipsit de intamplari...Gasira,precum Gal’Mur precizase , vreo 5000 de razboinici,din care Akha’Ghdan rapuse vreo 1500.Se gaseau concret 2000 de razboinici orci gata de lupta.Ceilalti erau ori raniti , ori neechipati.
Krom avu placerea sa gaseasca niste
-Ce sunt astea?
-
Krom rula frunza aprinsa si incepu sa soarba.In contact cu focul,seva mochyzului se gazifica avand o aroma dulce.
-Adica fumezi...spuse Herus.
-Aham...
Tanarul incerca si el un astfel de exemplar...Aroma nu i se parea deloc dulce,si nici macar agreabila...Se ineca in gazul fumecacios si facu semn ca renunta.
Akha’Ghdan veni la cei doi cu un chip pe care se citea tristetea.
-Fortele noastre sunt prea slabe.Suntem cu sansa a doua in cazul unui nou atac...Ce putem face?
Herus dadu din umeri.Situatia era neobisnuita pentru el...Krom se ridica in picioare si raspunse:
-Cetatea asta nu e complet nefolositoare...Recupereaza tot ce se poate,fier sau arama.Intareste-ti armata.Va veni si momentul bataliei,cat de curand...Trimite-ti cercetasii.Daca Leus ataca trebuie sa stim.
-Si unde vom merge?Ai spus ca aici nu suntem in siguranta...
-Asa si este.Trebuie sa ne retragem de-aici cat mai repede cu putinta...Dar trebuie sa recuperam de-aici tot ce se poate : provizii, arme ,materiale.
Hanul incuviinta...Ordona rapid sa se caute prin toate colturile orasului tot ce poate fi folositor.
-Dar ce cercetasi sa trimit?intreba Akha’Ghdan.Nu pot trimite pe oricine.Demonul i-ar putea descoperi...
-Voi merge eu...se oferi Herus.
Urma un moment de liniste.
-E in ordine,rupse pana la urma tacerea Krom.Voi merge eu...Restul ramaneti aici.Daca pana la apus nu ma intorc,parasiti cetatea,indiferent de stadiul lucrarilor.
-O parasim,dar incotro...
Intrebarea orcului il bloca pe urias.
-Pai...nu conteaza,parasiti-o!
-Am putea folosi Poarta Dosnica,se auzi o voce.
Cei trei se intoarsera surprinsi.Era Gal’Mur.
-Ce este Poarta Dosnica?intreba Herus.
-E o legenda,i-o taie Akha’Ghdan.Nu exista dovezi clare...
Nativul era vizibil jignit.Cu un ton plin de repros vorbi rar si apasat:
-Hanul meu din copilarie Kok’Drak al III-lea...
-Supranumit si –nebunul- replica Akha’Ghdan...
-...stia unde este aceasta poarta.Ba chiar mi-a povestit de ea...
-E o prostie...Nu avem timp sa cautam fantasme!
-Si ce spunea povestea?intreba elful cautand din priviri sa-l calmeze pe han.
Gal’Mur incepu sa recite cateva versuri:
‘’Dincolo de stanci urate,
Tu vezi vrute si nevrute...
Taina Portii Dosnice,
O stii tu statornice?
Nu o stii?Ha,ha ce bine!
Ca o stiu doar pentru mine...
De vei vrea ca sa o stii,
Pe la mine tu sa vii!
Locuiesc in vagauna de sub Marele Ciocan,
Si atunci cand vii la mine , adu tu si un bostan.
De-oi cherli , nu va conta,nu te-mpiedica asa!
Adu tu si un shaman si veniti la
-Foarte interesant,incuviinta Herus.
-Cred ca mi se face rau...mormai Akha’Ghdan.CARE E POVESTEA??
-Asta e povestea!!!
-POVESTEA CUI!???
-Celui care stia unde este Poarta Dosnica...
-Pshaw,rabufni hanul.E o nebunie...In primul rand,Kok’Drak a murit.
-Strofa a treia,
‘’De-oi cherli , nu va conta,nu te-mpiedica asa!
Adu tu si un shaman si veniti la
-Esti nebun...Shamani?Alta legenda...
-Cunosc chiar eu un shaman...Il putem lua cu noi...
-Unde?Cine ar stii pe unde e hoitul nebunului...
-Spune chiar aici: ‘’Locuiesc in vagauna de sub Marele Ciocan’’.
-Acolo locuia!Dar unde e inmormantat?
-Toata lumea stie ca a fost inmormantat in casa sa.
-Eu nu accept asa ceva...
-Akha’Ghdan!urla Krom si facu liniste.Nu avem de ales...Deseori legendele sunt bazate pe fapte reale...Faceti cum spune Gal’Mur.Eu voi merge sa cercetez imprejurimile.Ah si nu uitati versul al doilea,strofa a treia: ‘’Si atunci cand vii la mine , adu tu si un bostan.’’
Luati un bostan pentru batran...
-Batran?E mort!
-Hai ! Treceti la treaba...Herus ai grija de Akha’Ghdan si ceilalti.Ma voi intoarce...
Spunand acestea,Krom parasi Askarandul si porni in cercetare,in timp ce Herus,Akha’Ghdan,Gal’Mur si ceilalti pornira in cautarea shamanului si a Marelui Ciocan.
*
Poarta de sub arcada cea veche se deschise cu un harjait jalnic.Krom si avatarul sau,Sharly pornira intr-un ritm alert catre iesirea din Askarand.Uriasul elf era echipat corespunzator avand alaturi sabia sa,arcul cu sageti si toporisca prinsa la spate intr-o curelusa aspra din piele de capra.Pentru a se camufla cat mai bine,capitanul isi strase pe spate o mantie cenusie ce ii acoperea sabia.Tigrul Sharly se misca abil in urma stapanului sau.Blana sa argintie vargata intr-un portocaliu inchis stralucea la lumina astrului ceresc.Felina avea niste ochi misteriosi de culoarea smaraldului.Nu se auzea nici cel mai mic zgomot in momentul in care pasea.Ai fi putut scoate din aceasta fiinta cel mai bun asasin.
In timp ce portile cetatii se inchideau in spatele lor,simturile tipice elfilor il facu pe Krom sa tresara.Putu sa simta o zguduitura,aidoma unui seism dar mult mai inspaimantator.Incetini putin ritmul incercand sa gandeasca si apoi isi relua inaintarea.Sharly dupa el.La marginea depresiunii,cei doi calatori se oprira.Elful rasufla dupa aceasta fuga si privi la stancile uriase ce inconjurau si erau menite sa protejeze cetatea.In fata unei puteri ca a Ochiului insa,astfel de monumente ale naturii, care formau si protectie erau inutile.Dupa cateva momente de odihna,Krom se porni sa escaladeze cea mai apropiata stanca.Dorea sa cerceteze zona de la inaltime.Sa vada tot si sa nu fie vazut.In acest timp,Sharly privea tacticos.Aparent,escaladarea stancii pentru el parea o problema.In clipa in care stapanul sau atinse varful,tigrul facu un salt si se agata de stanca,infigandu-si puternicele gheare in roca tare.Tocmai facuse o saritura inalta de cinci metri.Dupa doua-trei secunde,animalul isi contracta muschii,facu o miscare ca de prastie si sari in sus atingand culmea.Krom privi incantat si-l mangaie dragastos pe cap.
Elful scruta imprejurimile.Nimic neobisnuit.Oare Leus chiar nu avea de gand sa atace Askarandul?Se aseza cu rasuflarea taiata privindu-si palmele aspre.Inca o zguduitura,aceeasi senzatie...Krom se ridica speriat in picioare.Ceva nu era in regula.
-Sharly,stai aici!
Avatarul isi asculta stapanul si se tolani pe burta cu ochii sai verzi larg deschisi.Simturile lui Krom il anuntasera ceva.Se indeparta pentru ca apoi sa coboare cu un salt de pe stanca.La aterizare se chinui sa faca cat mai putin zgomot.Pentru a treia oara in acea zi se auzi si simti seismul.Se ghemui dupa un bolovan si astepta.Erau aproape...Un voal invizibil se ridica si Krom privi socat cum peste 2000 de bestii create cu puterea Ochiului aparura ca de nicaieri.Si in fruntea lor era nimeni altul decat Leus.
Nu se schimbase prea mult de cand Krom il vazuse ultima data.Pe chipul sau neomenesc de crud inca zaceau urmele de pe vremea cand era om,cicatricele.Demonul privi in jur cu un aer superior.Era o liniste apasatoare.Doar vantul se putea auzi cum saruta stancile golase ale Askarandului.Pitit dupa bolovanul ce aparent ii oferea protectie,uriasul elf incerca sa arunce o privire catre noii veniti.Incercand sa se rasuceasca pe calcaie din dificila pozitie in care se afla,provoca un zgomot care ciuli imediat urechile bestiilor Ochiului.Krom stranse din dinti si arunca o privire fugara catre armata.DISPARUSERA...Intrigat,elful se ridica in picioare cautand cu privirea dar nu erau nicaieri.
Nemaistand pe ganduri se avanta pe stanca de pe care doar ce coborase.Trebuia sa alerteze Askarandul.Cu forma sa fizica impresionanta atinse varful masivului de care se prinse cu palmele.Zari in fata sa o pereche de picioare.Krom privi in sus:Era Leus.
-Salut!Ce mai faci?intreba demonul si ii repezi uriasului un picior in figura.
Elful isi pierdu cunostinta in secunda urmatoare.Cand se trezi putea sa jure ca in urma loviturii primite cazuse de pe stanca.Il dureau toate madularele.In fine,de pe aceeasi stanca era el legat cu o franghie groasa de maini si de picioare.Un suvoi de sange cald ii picura de la ceafa si simtea o durere ingrozitoare din locul de unde il ranise sageata orcilor.In acea zona, tunica ii era sfasiata,agatandu-se probabil de pietre in clipa in care cazuse.Atarna acum cu privirea in pamant si capul in piept,vederea fiindu-i incetosata de un alt rand de rani sangerande.Simtea o usturime diabolica.Dupa vreo cateva minute deschise ochii.Dinaintea sa statea insusi Leus.Urmara alte cateva momente de tacere.
-Ma bucur ca ai supravietuit...suspina Leus intr-un tarziu.
-Nu s-ar zice,raspunse Krom cu un zambet amar.A dracului lovitura...
-Poti sa o consideri o rasplata din partea mea.
Demonul se apropie de el.Ii apuca chica de par si-i trase capul pe spate vorbindu-i apoi printre dinti:
-De ce imi stai in cale?Ce interes ai tu daca omor toti orcii,ha?Sunt dusmanii vostri de milenii.Va fac un serviciu.
-Nu ai dreptul sa ii omori.I-ai invins,ti-ai eliberat regatul,bucura-te de victorie si pleaca!Orice fiinta are dreptul la viata...
-Eu sunt mai presus decat orice fiinta...Eu sunt un zeu!
-Gresesti...Vezi soarele de pe cer?Acela e Emerel,el aduce lumina si speranta in fiecare zi pe Henya.El este un zeu.Tot ce aduci tu pe aceasta planeta este haos si distrugere.Nu esti decat un monstru!
-Sunt mai presus decat oricine...Cine m-ar putea opri?Posed puterea Ochilor Elfului si Orcilor la un loc.Detin ‘’magia’’.
-Magia ta,(pe un tot sarcastic) atotputernice este alimentata de Emerel.
-Destul!O fiinta jalnica precum elfii nu pot intelege gandirea unui zeu.
-Tu nu esti zeu,esti doar un om,o fiinta umana care a castigat puteri mai mari de cat i-au fost vreodata predestinate.Gandirea ta este pur omeneasca.Cunosc rasa umana...si sunteti toti la fel.Va e frica de ce e diferit,de ce e necunoscut.Si cand va e frica,reactionati cu violenta.
-Ajunge!Discutia asta e inutila.Voi elfii sunteti asa de prosti.Puterea Ochiului e incredibila si nu trebuie irosita.
-Noi avem o gandire logica si stim cand ceva trebuie tinut in frau.Voi acaparati totul si asta va conduce la distrugere.Ce vei face acum.Vei continua vanatoarea?Du-te dupa orci...Printre ei se afla si cel mai bun prieten al tau...
Leus tresari.Si vantul parca modela sunetele din jur ca sa sune:’’Herus’’
-Eu nu am prieteni.Toti m-au parasit,raspunse demonul.Cu bine,Krom.Sper ca intelegi de ce m-am bucurat ca traiesti.Creatiilor mele nu le plac mortaciunile.
Si disparu.Se risipi in aer.In locul sau aparura doua creaturi ale Ochiului ce priveau infometate catre elful imobilizat.Se privira amandoua in ochi si se intelesera sarind in acelasi timp la gatul lui Krom.Atunci aparu Sharly care bloca muscatura taind aerul cu o lovitura fulgeratoare de laba.Felinele(caci asta erau,aidoma celor care il atacasera pe Akha’Ghdan in Stanca celor Doua Vieti) se uitara intrigate la avatar.Tocmai pierdusera o hrana usoara.Una dintre ele facu un salt cu botul cascat catre Sharly.Tigrul se rostogoli ca un pisoi la pamant si isi adanci ghearele in stomacul adversarului care cazu mort la pamant.Ultimul ramas privea cu ciuda scotand maraituri intrigante.Atunci avaturul isi arata coltii si scoase un ragnet infiorator.Creatia Ochiului fugi cu teama trei pasi mai in spate si disparu aidoma lui Leus.
Sharly se duse catre stapanul sau si folosindu-si coltii il dezlega.Krom ii arunca o privire plina de recunostinta.Stia acum ca trebuie sa se grabeasca inapoi spre cetatea Askarandului,sperand ca Akha’Ghdan si ceilalti gasisera calea spre Poarta Dosnica.
*
Desi era o situatie de viata si de moarte,nu puteai gasi moment mai hilar in cetatea Askarandului unde un grup de 5 persoane:Akha’Ghdan,Gal’Mur,Herus,un orc nativ si un presupus shaman mergeau catre Marele Ciocan.Marele Ciocan era o alta constructie antica ce infatisa un mare conducator orc,pe Hlark al III-lea,membru al Dinastiei Magiei.
Dinastia Magiei fusese o alianta intre elfi si orci inainte de angajamentul de a nu folosi Ochiul.Asadar,cu mii de ani in urma,anumiti orci si elfi formau aceasta alianta si puteau folosi Ochiul.Dar curand acest privilegiu a devenit disponibil tot mai multor persoane pana cand a avut loc un accident.Precum povestise in trecut Balthasar,magia se dovedise prea instabila si au aparut accidente.Atacuri nedorite asupra orcilor si elfilor.Cele doua rase s-au acuzat reciproc si doar regele elfilor de atunci Faldoras,din neamul Fald’or si Marele Han Hlark al III-lea au fost destul de intelepti sa inteleaga ceea ce se intamplase.Ei au stabilit juramantul de a nu mai fi folosit Ochiul.Dar ceilalti au inceput sa se urasca reciproc.Desi nu au intervenit in calea juramantului,deciziile conducatorilor fiind sfinte pentru supusi,dupa moartea celor doi au inceput primele conflicte dintre cele doua popoare Henyene.S-a dus un razboi continuu pana in momentul de fata.Statuia lui Hlark din Askarand mai era denumita si Marele Ciocan caci in mainile sale vanjoase,hanul purta un ciocan imens folosit ca arma sa de lupta.La picioarele acestei statui isi avusese(si avea inca) locuinta Kok’Drak,ramas in istorie pentru excentricismul sau.
Apropiindu-se de impozanta statuie,cei 5 privira cu respect imaginea a celui mai glorios si intelept han.
Gal’Mur fu primul care se apropie de usa ce ducea catre locuinta lui Kok’Drak.Incerca sa o deschida cu mana goala dar tot ce reusi fu sa scoata un sunet ruginit.Nativul se dadu atunci doi pasi inapoi si lovi cu piciorul usa care se clinti ca un pai.Aprinsera tortele ce le adusesera cu ei si pornira sa intre in sir indian.In urma ramasera Akha’Ghdan si shamanul.
-Daca se dovedeste ca nu esti decat un sarlatan,iti voi despica teasta personal,spuse hanul.
Nativul ce purta in spate o bocceluta de piele incuviinta scurt din cap si lua calea tunelului.Usa de sub Marele Ciocan dadea intr-un tunel lung de vreo cativa metri,la capatul carei se afla o antecamera si un asa zis dormitor,singurele incaperi din locuinta defunctului.Pasind cu totii in antecamera,exploratorii nostrii puteau simti un iz de mucegai si o umezeala ingrozitoare.Gal’Mur aprinse cu ajutorul tortei o gramajoara de combustibil in mijlocul incaperii care lua foc imediat cu o flacara albastruie.Privind in jur se putea zari o antecamera in forma circulara care la capatul opus intrarii poseda o usa catre singura camera propriu-zisa din aceasta locuinta subterana.Usa era ferecata cu mai multe randuri de bucati de lemn batute in cuie.Gal’Mur se poticni sa o deschida fara prea mult succes.Incerca din nou trucul cu piciorul dar Kok’Drak parea ca nu primea vizitatori prea des.Plictisit,irascibil si nerabdator ,Akha’Ghdan il dadu pe nativ la o parte si apuca de cele doua manere fixate pe usa.Isi fixa picioarele in podea,incordandu-si toti muschii.Incheieturile usii protestara cu un scartait jalnic.In cateva secunde calea era libera,hanul reusind sa rupa cu totul obstacolul.Intrara in camera aprinzand alte gramajoare de combustibil cu flacara albastra.
Aici se putea simti puternicul miros al mortii.Intreaga camera duhnea a carne intrata in putrefactie.Lipit de un perete un pat pe care isi ducea somnul de veci(din care avea sa fie trezit) insasi Kok’Drak aflat intr-o pozitie ciudata,cu picioarele stranse ca intr-o pozitie de turceste si capul fiind dat intr-o parte.Statea cu dintii ranjiti la maxim,cu globurile oculare mancate de viermi care ii faceau carnea putrezita sa scoata niste sunete infometate.In momentele urmatoare toate privirile se indreptara catre shaman.Acesta isi dadu jos bocceaua pe care o intinse jos ca un negutator ce-si aranjeaza produsele pe o patura.Avea la el un bostan,o pereche de clesti ruginita, un pergament mai vechi decat intreaga lume si o sarma.
-Nu stiu cat il voi putea tine in viata asa ca fiti pregatiti sa puneti intrebarile pentru care a venit,le spuse el celorlalti.
Akha’Ghdan rabufni si apuca o torta cu mana dreapta explorand peretii mormantului,ca si cum nu ii pasa de ceea ce avea shamanul sa faca.In cele din urma,nativul taie o bucatica de bostan pe care o puse in gura cascata a mortaciunii infigand-o cu grija in dintii innegriti.Lua apoi pergamentul si incepu sa citeasca din el in limba henyana:
-AShAYH , ZPHATz YChAM ! ShH , ChARH A SQLSYM AMD A OHTzChNM VNP ThNQ.(ceea ce insemna:Trezeste-te ,mare han.Avem un bostan si o intrebare,amandoua pentru tine)
Shamanul lua apoi clestii si sarma utilizandu-le ca pe un soi de vioara.Sunetul produs era atat de ingrozitor incat ar fi trezit si mortii.Si chiar ii trezi caci se auzi un tuset din maruntaiele defunctului.Mandibula i se misca cu un crasnet violent,inghitind bucata de bostan.Aceasta aluneca pe gat in jos.Apoi creatura prinse glas:
-M-am trezit,mort mai eram.Dar eram,eram,acuma sunt.
Vizitatorii se privira unul pe altul.Hanul fusese intr-adevar nebun,si inca mai era.
-Nu e prea bun bostanul,grai din nou ‘’mortul’’.Sa inteleg ca anul asta Askarandul nu a fost prea roditor? Sau n-ati vrut sa-mi aduceti unul bun,ha?M-am trezit din morti!Si asta e rasplata pentru mine.Yah,cata nebunie pe ei,mare strabun!Nimeni nu si-a mai pastrat sanatatea mentala,nimeni.Doar eu si marele strabun!
Scena era cum nu se poate mai hilara.Toti stateau amutiti nestiind ce sa spuna pana cand Akha’Ghdan se apropie de momaie si i se adresa:
-Nu avem mult timp de taclale.Vrem sa stim unde este Poarta Dosnica,daca intr-adevar exista.
-Marele strabun crede ca tu esti cam grabit tinere.
-Marele strabun are dreptate.Sunt grabit si foarte nervos...
-Marele strabun spune ca el nu accepta sa discute cu persoane nervoase.Vino alta-data,cand esti mai calm!
-Asculta,nu am chef de glume...Te-am trezit din morti ca sa ne spui aceasta informatie deci scuip-o.
Kok’Drak scuipa bucata de bostan din gat.
-In fata acestei atitudini refuz sa primesc darul vostru.Asa imi spune marele strabun!
-Pana aici!urla hanul si scoase sabia dar Herus il opri.
Din priviri cei doi se intelesera.Akha’Ghdan trebuia sa fie mai rabdator.
-Imi cer scuze,relua el.Te rog,accepta din nou darul nostru.
Tonul era aproape sarcastic dar era singura solutie.
-Marele strabun ma sfatuieste sa-ti ascult rugamintile,tinere.Ma amenintai cu sabia,pai sa stii ca eu nu mai am ochi deci nu aveam cum sa-ti vad arma.Ma multumesc asadar cu darul care mi l-ati adus.Va voi spune unde este Poarta Dosnica.Fie ca din voia marelui strabun sa si reusiti sa o deschideti si sa o inchideti dupa voi.Ca sa deschideti poarta va trebui sa treceti un test de curaj...un test de credinta.Poarta Dosnica se afla dincolo de stancile ce sustin vechiul monument hlarkian.Dincolo de altar se afla poarta...
Gal’Mur se aseza langa ‘’mort’’ si rosti cu respect un multumesc.Kok’Drak tusi de cateva ori si muri din nou.Nativul arunca apoi o privire ingrijorata catre tanarul han.
-Vechiul monument hlarkian?Se refera la Sabia,halebarda si talismanul?
-Asa cred,
-Bine atunci!incuviinta Akha’Ghdan.Capitane aduna toate trupele si misca-le spre acea parte a orasului.Herus,tu si cu mine mergem sa vedem ce e cu amicul nostru elf.Rapid,miscati-va!
Parasind vagauna de sub Marele Ciocan,nu trebuira sa caute prea mult pe Krom.Elful revenise in Askarand impreuna cu Sharly.Vestile nu erau chiar roz:
-Leus si armata sa de bestii sunt aproape si pregatesc un atac.Au reusit sa se faca...invizibili si se apropie nedetectati.Acum e momentul sa testam legenda,ce ati aflat?
-Poarta Dosnica este ascunsa intr-un monument,in cealalta parte a cetatii.
-Sa ne miscam...suspina uriasul.Sigilati inainte portile Askarandului!Ar trebui sa castigam putin timp.
*
Un freamat de neliniste cuprinsese Askarandul.Gal’Mur daduse ordin de evacuare generala si miscare catre Sabia,halebarda si talismanul.Aceasta era un templu inchinat zeului Emerel dar lasat in paragina din momentul in care au avut loc primele confruntari intre orci si elfi.Orcii au incetat sa mai creada in soarele ce lumina Henya in fiecare zi si au transformat templul intr-un monument ,ridicand la intrare o sculptura cu o sabie si o halebarda incrucisata si in fata lor stand un talisman,ce semnifica Ochiul Orcilor.Din motive necunoscute insa,monumentul a fost lasat prada timpului,lasat spre neingrijire.Legendele vorbesc despre o razbunare a zeului Emerel care ar fi abatut blesteme asupra templului sau transformat in monument si ca acesta ar fi fost motivul pentru care nimeni nu s-a ingrijit de ceea ce s-ar fi vrut la inceput sa fie blazonul Askarandului.Multe astfel de legende si povesti bantuiau vechea cetate a orcilor si de multe ori se dovedise ca prea putine nu sunt adevarate.
Dar Henya cazuse prada deznadejdii.Zilele zeilor erau sfarsite...doar sabiile si topoarele mai vorbeau pe aceste meleaguri...si o forta incredibila care ameninta sa-i distruga pe toti.
Deplasarea prin cetate era greoaie.Peste tot erau numai ruine,cladiri impunatoare cazusera prada lui Leus si trupelor sale.Si acum el stia ca mai sunt supravietuitori si pleca sa-i vaneze si sa-i distruga pe toti...toti orcii.In acest timp,Krom si Herus plecau impreuna cu un grup compact de nativi porneau spre poarta cetatii pentru a o sigila.De partea cealalta,Akha’Ghdan si Gal’Mur isi conduceau soldatii spre monumentul hlarkian(fiindca un membru al dinastiei Hlarkilor il remodelase).Gasind intrarea,hanul si nativul isi incordara muschii si o deschisera.In spatele lor,cateva mii de orci asteptau ingrijorati.Inauntru era o sala imensa,intunecata,atacata si invinsa de timp si de puterile sale.Un aer inecacios plutea inprejur...
-Torte!ordona Akha’Ghdan scurt.
Pe data sala se lumina si multi se minunara de incaperea in care stateau.Chiar si hanul.Era o incapere imensa,cu pereti de marmura neagra ce infatisau o scena din vechile istorii henyene.Zeul Emerel,reprezentat de un soare puternic stralucitor,asortat cu doua brate puternice tinea in maini de-o parte si de alta o reprezentare simbolica a Ochiului.Zeul era pictat exact deasupra altarului.La stanga sa statea reprezentatul orcilor Hlark al III-lea iar la dreapta elful Fald’or.Amandoi erau ingenuncheati in fata zeului,cu privirile atintite in pamant,cu halebarda,respectiv sabia infipte in pamant.In spatele celor doi lideri fusesera desenati destul de sumar,populatiile celor doua rase....
Urmara mai multe momente de tacere.Era o situatie dificila pe de-o parte dar un moment solemn pe cealalta.Akha’Ghdan se trezi la realitate si tulbura linistea cu o voce guturalnica:
-Nu este timp pentru asa ceva...Trebuie sa mergem.
Intreg grupul reveni parca la viata.In timpul momentelor de tacere,nimeni nici macar nu respirase.Hanul,insotit de Gal’Mur se apropiara de altar privind la una din razele lui Emerel cum aproape ca atingea podeaua.Altarul era de fapt un suport pe care statuse odinioara Ochiul Orcilor.Privind deasupra acestui suport se putea vedea arsurile pe tavan,arsuri venite din aceasta sursa de putere.Iar in spatele acestui altar nu se afla nimic altceva decat un zid,un zid solid.Pletele salbatice ale lui Akha’Ghdan ii acoperira chipul.
-O fundatura...suspina orcul,doar o nenorocita de fundatura.Nicio cretina de legenda adevarata.Roooaaaar...
Akha’Ghdan scapa in partea sa animalica,scoase un racnet ce facu sa tresara intregul grup de orci de langa el.Arunca cat-colo torta si se agita in jurul altarului.Pe intuneric,nimeni nu vedea ce face hanul.Inspaimantat,caci ideea fusese a sa,Gal’Mur se departase destul de mult de liderul sau.Se auzi apoi sunetul sabiei iesind din teaca si apoi o izbitura in podea.O izbitura atat de puternica incat trepida intreaga incapere.Ceva suna a spart...Deodata se lasa o liniste surda,auzindu-se doar respiratia intrerupta a tanarului han.
Dupa cateva secunde,ce pareau deja minute,vocea usor obosita a capeteniei orcilor rasuna cu mai mult calm:
-O torta...
Un nativ se apropie,ii ridica torta de pe jos si o inmana.Hanul o infasca si o indrepta spre locul in care lovise cu sabia...Era o spartura serioasa.De fapt,era mai mult decat o spartura,era Poarta Dosnica!Era acoperita de o piatra subtire,usor de patruns,exact in spatele altarului.Companionii hanului se apropiara si facura mai multa lumina in jurul noii descoperiri.Akha’Ghdan facu loc in jurul sau si folosindu-si bratele masive incepu sa dezmembreze podeaua fragila.Mai multe bucati faramitate cazura undeva in jos,pe unde ducea Poarta Dosnica.Absolut niciun zgomot.Nu era nicio scara,niciun suport,absolut nimic.Parea doar un abis fara sfarsit...Dar orcii erau pregatiti.Hanul lua o torta si ii dadu drumul...mai mult de un minut trecu fara sa se auda vreun zgomot.Lui Akha’Ghdan incepu sa-l prinda o durere surda in tample.Timpul trecea si ei nu stiau ce aveau de facut.
Gal’Mur se apropie de han cu o legatura groasa de franghie si i-o arata.Akha’Ghdan il privi cu un zambet usor amar si isi aseza mana pe umarul nativului:
-Te duci tu primul?
-Pana la moarte pentru tine,
Luara sfoara,o legara bine de o coloana aflata la trei pasi de “prapastie” si Gal’Mur porni sa coboare.Peste cateva momente,din adancul pamantului,toti il puteau auzi pe fostul lider al nativilor,care se parea ca striga din rasputeri pentru a se face auzit:
-Am ajuns la capatul franghiei!Nu se vede absolut niciun fund,doar intunericul ma inconjoara! Ce sa fac?
Tacere.Nimeni nu indraznea sa se intoarca spre Akha’Ghdan.Furia probabil ca il acaparase.Acesta insa se apropie de marginea abisului si striga:
-Intoarce-te inapoi,aici sus! Vom vedea ce e de facut...
Trecura poate zece,douazeci de secunde cand se auzi un strigat disperat.Era Gal’Mur.Hanul ingenunche si striga numele nenorocitului:
-
Hanul isi inchipui prin ce teroare trecea Gal’Mur daca se adancise si mai mult in prapastie si trebuia pur si simplu sa urle din toti rarunchii pentru a putea fi auzit clar.Lasand la o parte orice alta masura de precautie,Akha’Ghdan infasca o alta legatura de franghie,o torta,pe care o agata strategic undeva in spinare si se avanta in ajutorul nativului.Totul se petrecu atat de repede incat nimeni din jurul hanului nu avu timp sa faca altceva decat sa stea si sa priveasca.
In adancul pamantului,Akha’Ghdan cobora cat de repede putea(in limita sigurantei) avand grija si de torta ce o purta in spate.Curand putea auzi respiratia neregulata si agitata a nativului.Era aproape...Peste cateva clipe gasi si capatul franghiei...
-Gal’Mur!striga el.
-
-...iti voi arunca torta.Ai grija sa o prinzi,caci de nu,nu voi stii unde esti...
Nu mai astepta un raspuns si ii dadu drumul.Din fericire,nativul reusi sa o prinda.Acum hanul il putea vedea...Arunca franghia catre el si Gal’Mur o prinse cu ultimele puteri.Pentru a putea sustine intreaga greutate,hanul isi legase in prealabil capatul primei franghii de mijloc.Statea acum legat dar si agatat cu picioarele si un brat de stancile din jurul sau,dar nu era o solutie permanenta.Cu celalat brat sustinea franghia de care se apucase Gal’Mur.Fusese insa un plan pripit.Pietrele de care hanul se agata in exces incepura sa cedeze,pana cand ii lasa pe cei doi sustinuti doar de cele doua franghii,care insa incepura sa se balangane si curand fura retezate de stancile ascutite.Cei doi nu mai avura luciditatea necesara pentru a mai face ceva si se prabusira in abis.
Akha’Ghdan nu se gandise vreodata cum este sa mori...Dar absolut niciodata.Nici macar atunci cand pe Servah trecuse la un pas de ea,in momentul in care Leus ii aruncase in gat o toporisca in drumul sau spre batalia finala cu regele Kal’Cedrak.Acum insa,pe masura ce cadea(desi cazatura in sine nu mai dura decat 5 secunde) isi dadea seama,si era aproape sigur ca ii venise sfarsitul.In ciuda atator atacuri pe care Leus i le pusese in cale,el avea sa piara intr-un mod stupid...un accident.Mintea sa parea ca va ceda...va ceda inainte de contactul cu solul si ca va muri inainte sa se izbeasca de orice ar fi urmat sa-i curme zilele.Auzi un soi de busitura si un strigat inaintea sa...era Gal’Mur,apoi si el...Simtea.Nu mai cadea,asta era sigur,se oprise din cadere,dar nici in viata parca nu se mai simtea.Era o senzatie ciudata,foarte ciudata chiar.Totul in jurul sau era la fel de negru,dar nu mai simtea curentul pe care il suportase pe-cand cadea.Totul in jurul sau era...umed.Apoi isi dadu seama ca de fapt cazuse in apa.Si era al naibii de in viata...
*
Reusira sa bata in cuie si ultima scandura pe care o adusesera cu ei.Apoi Krom avu geniala perspicacitate de a muta o columna prabusita,destul de solida pentru a opinti o rezistenta considerabila portii.Uriasul elf ridica deasupra ,bucata de ruina in timp ce Herus si grupul de nativi creau o baza stabila.In spatele lor stateau Sharly si Yuki ce inca pareau linistiti,nesimtind vreun pericol.
Un gand fugar si negru ii trecu lui Krom prin minte,si anume ca daca demonul putea sa se teleporteze dupa dorinta,ce l-ar fi oprit sa intre nestingherit in Askarand si sa masacreze tot ce prindea in cale.Apoi isi aminti ca orcii fusesera si ei odata manuitori ai magiei.Si ei beneficiasera de puterea unui Ochi.Insasi cetatea Askarand fusese construita in cinstea darului primit de la zei.Nici macar Leus n-ar fi putut trece de aceasta poarta decat prin mijloace obisnuite,insa cu totii erau siguri ca asta nu avea sa fie o problema pentru “vanatori”.
Dupa ce fixara si aceasta ultima stavila,cei doi prieteni si nativii se oprira sa-si traga sufletul.Nu dura mai mult de cinci minute...cand Shan’Dor ,planand in inaltul cerului desena cinci cercuri in aer si apoi intra in picaj,acompaniat de propriul tipat ascutit.Ateriza mai mult decat lin pe bratul lui Krom.Elful ii privi linistit penajul alb-cenusiu.Ochii radiind de intelepciune se intersectara cu picaturile de smarald din privirea lui Krom.Uriasul putea zari apoi in ochii soimului ceea ce micul pradator tocmai vazuse...Se apropiau...Mormaitul suparat a lui Yuki ii facu pe toti sa se ridice in picioare gata sa o ia la fuga.Cum era tolanit pe burta,Sharly facu un salt...Acum era la cativa centimetri de poarta.Parea ca asculta...Ceva izbi cu o forta absolut uluitoare poarta,facand sa se clatine chiar si coloana opintita de Krom.Cu totii privira horificati.BUM! Inca o izbitura,poate chiar mai puternica.Totul se intamplase intr-o secunda.Nativii se asezara si incepura sa sprijine poarta.Curand,Krom li se alatura,la fel si Herus acompaniat de Yuki care la statura sa,detinea o putere formidabila.Avatarul-tigru continua sa priveasca cu atentie,fara ca macar sa clipeasca.Urmara nu mai putin de 5 izbituri in nu mai mult de 2 secunde.Herus era uluit ca putuse sa numere de cate ori venise riposta intr-un timp atat de scurt.Ceilalti suflau epuizati...
Mai urma inca o lovitura,mai puternica de cat toate celelalte la un loc.Poarta inca rezista,dar toti cu exceptia lui Krom fura trantiti la pamant.Elful facu doar un pas dezechilibrat in spate si se propti inapoi in pozitie.Ceilalti facura acelasi lucru...
-E de prisos,spuse unul dintre nativi.Si este mult prea tarziu pentru unii dintre noi...Krom,Herus!Luati animalele si plecati!
-Niciodata!racni Krom.Stam aici si murim!
-Adevarat?intreba Herus usor dezorientat.
-Nu ajutati pe nimeni cu asta...suspina acelasi nativ.Plecati,hanul are nevoie de voi,se va putea lipsi de noi...
-Nu sunt un las...continua elful.As prefera sa stau,si sa plecati voi.
-Niciodata nu m-as putea infatisa hanului astfel,raspunse nativul.
-PLEECATI!!! strigara intr-un glas ceilalti.
Fu unul dintre cele mai grele momente pentru el,dar Krom il lua pe Herus,facu semn avatarilor si o luara la fuga.Inainte de asta se indrepta spre nativul care graise inaintea lor si il intreba:
-As dori sa-ti aflu numele,brav razboinic!
-Zek’Alur!raspunse cu un rabufnit nativul.
Krom facu un semn din cap si pleca.Din inaltul cerurilor,Shan’Dor ii urma...
In timpul in care incercasera(si reusisera) sa-i faca pe Krom si Herus sa plece,cel putin inca zece izbituri mangaiasera batranele porti ale Askarandului.Acum cand ei plecasera,era si mai greu.Dura prea putin,Zek’Alur neputand spune daca era un minut sau zece secunde de cand ei plecasera si poarta ceda.Prin spartura provocata,sarira trei dintre felinele create de Ochi,dupa ele alte cinci.Cu totul,nativii erau sapte.Daca pe restul ,bestiile ii doborara rapid,Zek’Alur,folosindu-se de halebarda sa reusi sa ia zilele a doi dintre inamici cu o singura lovitura.Mai venira inaintea sa alte cinci,dar nu era de ajuns sa doboare un razboinic determinat care era gata sa moara.Probabil ca dobori cu totul vreo douasprezece de astfel de bestii,pana cand inaintea sa aparu Leus,care privi incantat lesurile propriilor sale creaturi.Apoi masura din cap pana-n picioare pe cel ce statea in fata sa,cu halebarda gata sa mai guste putin sange inainte de iminentul sfarsit.”Numai ca eu nu mai am sange in vine”gandi Leus,si ranji.Se apropie de orc si instantaneu ii aparu in mana o sabie cu un tais ucigator...
-Ii urasc de moarte pe cei ca tine! spuse Leus.
Zek’Alur nu mai spuse nimic dar din privirea sa se putea citi: “Si eu te urasc pe tine” .
-Nu o sa ai o moarte usoara,orcule!Si asta doar pentru ca ai indraznit sa te opui creaturilor mele.Pacat...curajul a fost egal cu prostia la tine...
Un Rooooaaaar absolut infiorator iesi din plamanii lui Zek’Alur care facu sa sperie pe acolitii lui Leus.Demonul privi amuzat cum orcul se repede la el incercand sa-i ia zilele cu halebarda sa amarata.Ii para una,doua,trei lovituri in total,apoi contraataca.Ii zbura curajosului arma,il lua de gat,il ridica in sus si ii infipse sabia in abdomen...dar nu letal.
Cateva momente mai tarziu,orcul statea priponit de poarta Askarandului.Leus folosise sabia ca pe un ferestrau si ii reteza ambele picioare.Apoi din rana din abdomen ii scoase maruntaiele pe afara si isi lasa felinele sa se infrupte din carnea sa.Chiar in acel moment,o blestemata de creatura tragea cu putere de un mat,alta isi infipsese adanc coltii in alt organ al sau.Evident ca tipase.Zek’Alur nu putea fi mai curajos decat o dovedise cu un minut in urma.Pana aici ii mergea bravura...Leus merse apoi si il lua de chica si incepu sa-i reteze din gat.Incet si dureros...dar mai ales...sangeros.
Krom,Herus,avatarii si Shan’Dor ajunsesera la monumentul hlarkian.Mai multi orci pur si simplu se aruncau intr-o prapastie undeva in spatele altarului.Krom opri pe unul dintre orci...Acesta ii spuse rapid ce se intamplase cu Gal’Mur si Akha’Ghdan.Cumva stiau ce era de facut.Orcul se arunca si el...Herus privi inspaimantat pe prietenul sau elf.
-Ai incredere in mine?Si esti prietenul meu pana la capat?
-Da...raspunse Herus dar...Krom il ridica si ii facu vant in abis.Sharly si Yuki ii urmara.
O secunda mai tarziu intrara in monument mai multe feline demonice.Una dintre ele sari pe Krom si cazura amandoi in prapastie,celelalte ii urmara.Chiar si Shan’Dor isi dadu drumul,avand grija sa planeze usor pentru a estompa viteza.In acest timp,elful ducea o lupta crunta in cadere cu bestia.In cele din urma reusi sa-si elibereze mainile din stransoare si ii zdrobi acesteia craniul de peretele de stanca.Apoi il cuprinse o senzatie rece...Desigur ca aterizase in apa.Se adancise foarte mult in acest lac subteran.Zari apoi ceilalti acoliti ai lui Leus ce aterizasera si ei in apa.Ei se dezintegrau...Apa actiona asupra lor ca un agent de coroziune...Pur si simplu mureau.Avea sa fie un indiciu esential,folosit la momentul potrivit.Krom inota pana la suprafata,caci intr-adevar exista o suprafata.Il zari pe Herus,avatarii si chiar pe Shan’Dor care se asezase convenabil pe un varf de roca,evitand sa se ude.Un pic mai incolo il zari pe Akha’Ghdan insotit de Gal’Mur.Erau cu totii, pe moment, in siguranta.
La celalat capat a ceea ce se demonstrase a fi un put,Leus privea cu un ranjet infiorator.Privea in acel intuneric abisal si ranjea...Se intoarse apoi pe calcaie si iesi afara,privind scarbit ce mai ramasese din Askarand.Curand,Emerel avea sa apuna caci deja puteau fi zarite stele.Se incheia inca o zi blestemata pe Henya.Apoi disparu asa cum o facuse si sub privirile lui Krom de doua ori.In acea noapte ploua cu flacari ce arse pana in temelii capitala orcilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu