Sa fie productiile tot mai slabe care apar la Hollywood sau simpla dorinta a fiecaruia pentru o poveste lunga, de vazut pe o perioada mai mare de timp?
Tot mai multa lume urmareste cu cel mai mare interes fel si fel de seriale (printre acea lume, si eu!).
In schimb, citesc tot felul de articole cum ca mersul la cinema pur si simplu nu mai este prioritar oamenilor. Si totusi, serialele sunt pe val! Eu am impresia ca Hollywood-ul pur si simplu nu mai reuseste sa faca filme bune. Cel putin...filme care sa-mi placa mie. As putea sa numar pe degetele de la o mana filmele din ultimii 2 ani pe care le-am vazut si care chiar mi-au placut. Little Miss Sunshine, Juno, The Bucket List...poate si un No Country For Old Men. In schimb, serialele care tot apar au darul sa fie destul de misto...cel putin in primele (maxim) doua sezoane. Cam asta ar fi problema seriilor pe care le putem vedea la TV (sau pe dvd, daca suntem destul de smecheri). Au darul sa se lungeasca la infinit si dintr-un subiect destul de interesant sa transforme in cea mai mare plictiseala posibila. Mai jos sunt serialele pe care le-am urmarit/inca le urmaresc cu un oarecare interes :
1.Prison Break - primul sezon a fost genial! Cand am inceput sa-l vad...ei bine, nu puteam avea destula rabdare pana la urmatorul episod. Actiunea era atat de alerta si pe parcursul primului sezon s-au intamplat atatea incat nu-ti venea sa crezi ca nu trecusera decat 22 de episoade. L-a sezonul 2 m-am uitat pentru ca actiunea se lega excelent. Ce avea sa se intample cu evadatii? Nu mai era la fel de intens ca primul dar te tinea lipit de ecran ceva timp. Sezonul 3 l-am urmarit din inertie. Deja o daduse intr-o mare prosteala si numaram cate episoade mai are pana se termina. Acum, in septembrie, a aparut si sezonul 4. Il mai urmaresc doar pentru ca...ei bine - e la moda. Povestea este trasa de par atat de mult incat cred ca a chielit. Actorii joaca execrabil si tot ce se intampla ma plictiseste teribil. Bine ca nu apare decat un episod pe saptamana. Ma intreb doar...o sa-l termine odata?
2.LOST - initial am privit sceptic serialul asta. Dar cu timpul am inceput sa urmaresc pe AXN pana cand m-am mutat de tot pe dvd, cu el luat de pe internet. Evident. Povestea este buna, te captiveaza. Tehnica flashbackurilor (respectiv flashforwardurilor in sezonul 5) e destul de inspirata si toata treaba e infasurata in mistere, secrete si enigme. Doar ca la un moment dat te saturi de atatea chestii pe care nu le stii. Plus ca are darul se devina un pic absurd. Deci erau ei, Naufragiatii...au aparut si Ceilalti, parca mai erau si Altii si probabil urmeaza Acestia sau Aceia de Dincolo. Intelegeti unde bat? Cum e posibil ca pe o insula parasita de pe care nu poti pleca sa tot apara personaje noi? Daca unii sunt naufragiati, atunci de ce au tot timpul ce manca, haine curate si toate tipele sunt coafate si epilate? La naiba, buncarul ala a facut BUM! De unde mai au resurse? Si ce naiba e pana la urma fumul negru? E chiar atat de greu de aflat? Si de ce trebuie acest Jack sa fie eroul cel mai intelept, corect si virtuos? Eu l-as fi omorat pe el in loc de Boone, Shannon sau Alex. Si l-as fi pus pe Sawyer conducator ! :D
3.Supernatural - in momentul asta este serialul meu favorit. Actiunea in sine este banala si nu vad vreun motiv (altul decat prea mult timp liber) pentru care cineva sa vada primele doua sezoane episod cu episod. Eu le-am vazut dar mersul lucrurilor e de-a dreptul banal. Din sezonul 3 avem o poveste ceva mai legata. La fel si in 4 (care a inceput saptamana trecuta). Dar nu asta face serialul deosebit. Supernatural are ceva care lipseste cu desavarsire de la Prison Break si LOST. Pune un mare accent pe personaje. Adica pe cei doi frati - Dean si Sam. Pur si simplu te obliga pe tine, cel care vizionezi serialul sa-ti pese de cei doi. Te face sa admiri relatia dintre ei si sa-ti placa glumele pe care le fac unul asupra altuia. Cui ii mai pasa de poveste sau de intorsaturi. Cred ca amandoi au murit de vreo 10 ori pe parcursul a 3 sezoane dar tot nu am aceleasi sentimente fata de ei cum am fata de Sara din PB (adica, intoarce-te in mormant, idioato...ca era mai bine fara tine).
4.Two and A Half Men - comedie usurica. Sitcom mai degraba decat serial. Este probabil singurul rol in care-l agreez neconditionat pe Charlie Sheen. Fiind o simpla comedie...are momente si momente. Primele doua sezoane au fost foarte reusite. Urmatoarele doua mi s-au parut destul de slabe iar 5-ul ceva mai bun. Dar e relaxant sa te uiti si sa mai razi putin. Sunt glume si ironii fata de natura umana si cei 3 sunt extrem de haiosi. Mie unul nu mi-au placut niciodata Seinfield, Friends sau Married With Children, dar hey! serialul asta e chiar misto.
In schimb, filmele artistice care-mi pica in mana (de fapt in mouse) sunt foarte slabe, plicticoase sau neinspirate. Asa ca in loc sa te uiti la Hancock (inceput foarte misto dar finalul de trei lei) nu mai bine iei de la capat primul sezon din Prison Break?
Poate pana la urma nu pirateria este de vina pentru salile de cinema goale. Poate sunt productiile foarte slabe ce apar an de an. Poate cand vor inceta sa apara mizerii de teapa lui Wanted, 300 sau Spiderman 3 se vor umple iar cinema-urile. Poate...
sâmbătă, 27 septembrie 2008
joi, 25 septembrie 2008
Oribilitatea !
In premiera pe blog!!!
Atasati la hidosenia asta si o camasa alba cu un pulover gri si obtineti o minunatie de uniforma marca Liceul George Calinescu din Constanta.
Ma gandeam ca a 11-a va fi frumoasa si relaxanta dar imbracat in asta...ei bine, numai relaxat nu o sa fiu.
Ca o scurta paranteza...Death Magnetic e de vreo 2 saptamani pe primul loc in topurile de vanzari din intreaga lume (aproximativ 26 de tari). Deci pentru toti haterii Metallica : Shut it and eat it ! Sau cum ar spune batranul dar inca fiorosul James Hetfield : Bow down!
marți, 23 septembrie 2008
I'm kinda'of fucked off right now...
Orarul e de tot cacatul. Cand am 7 ore/zi cand 4...
Maine vin cravatele Calinesciene!
N-am chef de nimic si chitara este singura mea terapie.
Maine va fi mai bine ! :)
Therion - Melez
Enjoy!
Maine vin cravatele Calinesciene!
N-am chef de nimic si chitara este singura mea terapie.
Maine va fi mai bine ! :)
Therion - Melez
Enjoy!
vineri, 19 septembrie 2008
Scoala si nu numai...
Da, inca traiesc. Desi e greu. E greu sa fii in viata dupa una dintre cele mai de cacat (scuzati expresia dar e cea mai graitoare) saptamani avute vreodata. Zi dupa zi, minut dupa minut descopar ca Romania este oribila. Romania este odioasa. Incepe sa-mi fie sila de Romania. Si nu sunt singurul. Citesc din cand in cand cum e in alte tari din punctul de vedere al altor romani. Deja pot fi considerate clisee, dupa principiul : noi suntem varza, ei sunt buni. Pare stupid dar este adevarat. Traim intr-o mizerie perpetua unde nimic nu se schimba ba totul se inrautateste vazand cu ochii.
Frustrarea care o am azi pe creier priveste scoala si nu numai (da, scrie si-n titlu). De fapt priveste scoala si tot ce se coreleaza cu ea...drumul intr-acolo, timpul petrecut acolo, drumul inapoi. Sa zicem ca mergand la 7 dimineata nu ai cine stie probleme pe drum. Odata ajuns la scoala insa am parte de tot felul de idiotenii. Cea mai mare dintre ele este reprezentata de "uniforma scolara". Li s-a nazarit (inspectoratului, ministerului, directoratului) ca avem nevoie de uniforme. Ba inca au pretentia de a purta aceste presupuse uniforme inca din prima saptamana. Nu e destul ca ideea uniformelor este cea mai stupida din cate am auzit, mai trebuie sa auzim si cicalelile directoarelor privind imbracamintea noastra "neadecvata". Este un fel de reintoarcere la comunism. Altfel nu o pot numi. Probabil vor sa ne dezvaluie noua, astia mai tineri cum era inainte de '89 asa ca ne baga uniformele sa arate toti elevii la fel. N-o sa inteleg niciodata de ce e necesar sa fim imbracati ca niste papitoi in cadrul scolii, in niste tipuri de haine care poate (si mai mult ca sigur) nu toata lumea se simte confortabil. Ah, dar trebuie sa ne dam silinta la scoala, sa invatam la toate materiile, sa nu chiulim si eventual sa stam in cap ca sa fie fericiti altii si nu noi... Inca ma intreb pentru cine mergem noi la scoala. Pentru propria persoana sau pentru profesori? Sa zicem ca intr-un final te impaci cu aceasta odioasa idee. Vom purta camasi albe, cravate cu fata lui Calinescu pe ele si blugi fara scrijelituri, cusaturi etc. aidoma unor oameni de 40 de ani. Dar de ce trebuie sa faci observatie unor elevi la 2 zile dupa 15 septembrie ca nu e imbracat cum ar trebui, atata timp cat el/ea e mai mult decat decenta? Cam care ar fi ideea?
Din nu-stiu-ce hotarare a Ministerului Sanatatii nu se mai comercializeaza chipsuri, biscuiti, sticksuri, sucuri acidulate, sandwichuri la chioscurile din scoli. Deci nu se mai da mancare la chiosc! Pentru ca pufuletii, covrigeii, apa plata nu e mancare, decat daca esti vreun calugar pustnic care vrea sa tina post tot restul vietii lui . Tot nu inteleg de ce-l doare pe minister de ce se manaca in scoli. Oare n-aveau treaba sa mai fure putin cand au dat legea asta? Oare n-ar fi fost mai bine sa mai renoveze niste spitale, sa mai faca rost de medicamente?pentru ca in 90% din tara situatia e mizera. Legea este foarte idioata pentru ca tot liceul merge 50 de metri mai departe de scoala unde sunt vreo 2-3 alimentari si un supermarket de unde-ti poti luat tot ce-ti pofteste inimioara. Numai ca aici preturile sunt ceva mai mari...
Revenind la scoala...nu ai voie sa intarzii la ore! Daca intarzii mai ai putin si esti decapitat. Cand se suna de intrare usile liceului se baricadeaza, probabil ca sunt si batute in cuie. Daca ai intarziat 10 minute din diferite motive...ei bine, asta e...ai absenta, tavaleste-te pe jos de frustrare! Daca totusi reusesti sa intrii in liceu exista buna-posibilitate sa dai peste una dintre directoare care patruleaza fantomatic pe holuri si atunci cand te zaresc...s-a terminat cu tine. Nu ai voie sa dai niciun motiv...vin de la Cogealac, a facut pana traseul, m-am simtit rau, mi-a ars casa...ceva - NU! Iesi afara! Nu ne pasa ca n-ai unde sa te duci. Stai afara! Nu conteaza ca afara e foarte frig. Indura! Ce vina avem noi ca ti-a luat foc casa? Pierde inutil o ora...doar pentru ca ai intarziat 10 minute.
Din clasa a 11-a nu mai primim manuale gratuit. Trebuie sa ni le cumparam pe toate! O alta lege inteligenta marca Ministerul Invatamantului (unde ministru e baiatul care nu stie cate stele sunt pe steagul UE). Inca n-am indraznit sa rostesc cu voce tare cam cati bani trebuiesc cheltuiti pe manualele astea dar probabil ca vreo cateva luni dupa aceea voi manca doar pufuleti, covrigei si apa plata. Ok, poate exagerez dar nu cu mult!
Si cand crezi ca ai indurat toate astea...mergi incet spre casa unde ai de urcat o strada destul de lunga. Strada care de vreo 3 luni de zile este in reparatii. Daca pe o parte exista pietris, noroi si alte asemenea, pe partea celalata nu poti merge pentru ca sunt parcate masinile. Trotuarele oricum arata odios. Nici nu vreau sa ma gandesc cum vor arata dupa ce se termina reparatiile astea...daca nu cumva s-au si terminat si astia au lasat asa. Si nu ai pe unde merge. Deci esti claxonat din 2 in 2 minute (uneori si secunde) de masini carora le stai in cale. Evident...
E frumos ca a inceput scoala dar mai bine nu incepea. Sincer...e mult mai frumos sa stai in casa, sa asculti muzica, sa vezi filme, sa mai citesti cate ceva si sa canti la chitara. Apoi mai iesi pe-afara, te intalnesti cu diversi si-ti inchei ziua linistit uitandu-te la Mircea Badea. Ei bine, viata nu merge asa. Poate dupa ce murim vom putea petrece timpul (care se zvoneste ca ar dura o eternitate) in acest mod dar pana una alta... ajungem cat mai devreme la scoala, eventual sa prevedem diferitele intarzieri ce pot aparea. Poate sa avem un sac de dormit pe care sa-l tinem in fata scolii. Sa invatam fericiti si relaxati cu cravata spanzurata de gat si sa mancam ca la manastire.
Don't worry, be happy!
Frustrarea care o am azi pe creier priveste scoala si nu numai (da, scrie si-n titlu). De fapt priveste scoala si tot ce se coreleaza cu ea...drumul intr-acolo, timpul petrecut acolo, drumul inapoi. Sa zicem ca mergand la 7 dimineata nu ai cine stie probleme pe drum. Odata ajuns la scoala insa am parte de tot felul de idiotenii. Cea mai mare dintre ele este reprezentata de "uniforma scolara". Li s-a nazarit (inspectoratului, ministerului, directoratului) ca avem nevoie de uniforme. Ba inca au pretentia de a purta aceste presupuse uniforme inca din prima saptamana. Nu e destul ca ideea uniformelor este cea mai stupida din cate am auzit, mai trebuie sa auzim si cicalelile directoarelor privind imbracamintea noastra "neadecvata". Este un fel de reintoarcere la comunism. Altfel nu o pot numi. Probabil vor sa ne dezvaluie noua, astia mai tineri cum era inainte de '89 asa ca ne baga uniformele sa arate toti elevii la fel. N-o sa inteleg niciodata de ce e necesar sa fim imbracati ca niste papitoi in cadrul scolii, in niste tipuri de haine care poate (si mai mult ca sigur) nu toata lumea se simte confortabil. Ah, dar trebuie sa ne dam silinta la scoala, sa invatam la toate materiile, sa nu chiulim si eventual sa stam in cap ca sa fie fericiti altii si nu noi... Inca ma intreb pentru cine mergem noi la scoala. Pentru propria persoana sau pentru profesori? Sa zicem ca intr-un final te impaci cu aceasta odioasa idee. Vom purta camasi albe, cravate cu fata lui Calinescu pe ele si blugi fara scrijelituri, cusaturi etc. aidoma unor oameni de 40 de ani. Dar de ce trebuie sa faci observatie unor elevi la 2 zile dupa 15 septembrie ca nu e imbracat cum ar trebui, atata timp cat el/ea e mai mult decat decenta? Cam care ar fi ideea?
Din nu-stiu-ce hotarare a Ministerului Sanatatii nu se mai comercializeaza chipsuri, biscuiti, sticksuri, sucuri acidulate, sandwichuri la chioscurile din scoli. Deci nu se mai da mancare la chiosc! Pentru ca pufuletii, covrigeii, apa plata nu e mancare, decat daca esti vreun calugar pustnic care vrea sa tina post tot restul vietii lui . Tot nu inteleg de ce-l doare pe minister de ce se manaca in scoli. Oare n-aveau treaba sa mai fure putin cand au dat legea asta? Oare n-ar fi fost mai bine sa mai renoveze niste spitale, sa mai faca rost de medicamente?pentru ca in 90% din tara situatia e mizera. Legea este foarte idioata pentru ca tot liceul merge 50 de metri mai departe de scoala unde sunt vreo 2-3 alimentari si un supermarket de unde-ti poti luat tot ce-ti pofteste inimioara. Numai ca aici preturile sunt ceva mai mari...
Revenind la scoala...nu ai voie sa intarzii la ore! Daca intarzii mai ai putin si esti decapitat. Cand se suna de intrare usile liceului se baricadeaza, probabil ca sunt si batute in cuie. Daca ai intarziat 10 minute din diferite motive...ei bine, asta e...ai absenta, tavaleste-te pe jos de frustrare! Daca totusi reusesti sa intrii in liceu exista buna-posibilitate sa dai peste una dintre directoare care patruleaza fantomatic pe holuri si atunci cand te zaresc...s-a terminat cu tine. Nu ai voie sa dai niciun motiv...vin de la Cogealac, a facut pana traseul, m-am simtit rau, mi-a ars casa...ceva - NU! Iesi afara! Nu ne pasa ca n-ai unde sa te duci. Stai afara! Nu conteaza ca afara e foarte frig. Indura! Ce vina avem noi ca ti-a luat foc casa? Pierde inutil o ora...doar pentru ca ai intarziat 10 minute.
Din clasa a 11-a nu mai primim manuale gratuit. Trebuie sa ni le cumparam pe toate! O alta lege inteligenta marca Ministerul Invatamantului (unde ministru e baiatul care nu stie cate stele sunt pe steagul UE). Inca n-am indraznit sa rostesc cu voce tare cam cati bani trebuiesc cheltuiti pe manualele astea dar probabil ca vreo cateva luni dupa aceea voi manca doar pufuleti, covrigei si apa plata. Ok, poate exagerez dar nu cu mult!
Si cand crezi ca ai indurat toate astea...mergi incet spre casa unde ai de urcat o strada destul de lunga. Strada care de vreo 3 luni de zile este in reparatii. Daca pe o parte exista pietris, noroi si alte asemenea, pe partea celalata nu poti merge pentru ca sunt parcate masinile. Trotuarele oricum arata odios. Nici nu vreau sa ma gandesc cum vor arata dupa ce se termina reparatiile astea...daca nu cumva s-au si terminat si astia au lasat asa. Si nu ai pe unde merge. Deci esti claxonat din 2 in 2 minute (uneori si secunde) de masini carora le stai in cale. Evident...
E frumos ca a inceput scoala dar mai bine nu incepea. Sincer...e mult mai frumos sa stai in casa, sa asculti muzica, sa vezi filme, sa mai citesti cate ceva si sa canti la chitara. Apoi mai iesi pe-afara, te intalnesti cu diversi si-ti inchei ziua linistit uitandu-te la Mircea Badea. Ei bine, viata nu merge asa. Poate dupa ce murim vom putea petrece timpul (care se zvoneste ca ar dura o eternitate) in acest mod dar pana una alta... ajungem cat mai devreme la scoala, eventual sa prevedem diferitele intarzieri ce pot aparea. Poate sa avem un sac de dormit pe care sa-l tinem in fata scolii. Sa invatam fericiti si relaxati cu cravata spanzurata de gat si sa mancam ca la manastire.
Don't worry, be happy!
luni, 15 septembrie 2008
Metallica : Death Magnetic - The Review
Asezati-va confortabil. Ar putea dura ceva...sau sariti peste articol. Desi o sa pierdeti...
Am ascultat pentru prima data o melodie de la Metallica prin...1998. Eram un ciutanel care doar ce intrase in clasa I si care habar n-avea ce e ala rock. Eram insa mare fan 3SE si L.A. Primul cantec ascultat...One de pe ...And Justice For All - dragoste la prima auditie. Superba la prima ascultare, melodie preferata pana in ziua de azi. In clasa a 7-a am inceput sa ascult rock ca lumea. Adica am variat stilul si am redus din vechiurile playlist-uri (cea mai mare parte fiind ceva rap-hip-hop). Metallica a devenit in scurt timp trupa mea preferata si inca este. Concertul din 23 iulie nu a facut decat sa intareasca acest lucru.
Imi place tot ce a scos Metallica de-a lungul a 27 de ani de muzica. Pe primele locuri in preferintele mele se numara albumele ...And Justice For All si Ride the Lightining urmate indeaproape de Master of Puppets si The Black Album. Restul se aseaza aleatoriu in spate : Kill 'Em All, ReLoad, St.Anger, Load, Garage Inc.
Ei bine, din 2003 de cand a iesit ultimul album - St.Anger - au trecut 5 ani si James Hetfield (voce, chitara ritmica), Lars Ulrich (tobe), Kirk Hammet (chitara solo) si Robert Trujillo (bass) s-au intors in studio undeva prin 2006 pentru a scoate pe 12 septembrie (piratat cu cateva zile mai devreme) cel de-al noulea lor album. Death Magnetic.
Precum stiti, DM a fost promovat masiv de Metallica incepand cu luna mai cand au inaugurat site-ul Mission:Metallica prin care au oferit fel si fel de asa-zise bunatati. Evident ca miscarea a tintit sa puna bine trupa cu internautii mai ales dupa scandalul cu Napster din 2001 cand trupa a dat in judecata un site pentru ca le pirata intreaga discografie. In fine, materialele de pe Mission Metallica au fost mai mult sau mai putin interesante. Erau anumite poze si filmulete haioase sau interesante prin continut dar si foarte multe clipuri plictisitoare care nu incalzeau pe nimeni. Eu am incetat sa le urmaresc imediat ce a aparut primul single. Pur si simplu devenea o pierdere de timp. Albumul se anunta bun, ce rost mai avea sa vad preview-uri cu nimic?
Este primul album la care trupa lucreaza cu noul bassist - Rob Trujillo dupa plecare lui Jason Newsted in 2001. N-as putea spune cat a contribuit el la acest album. Hetfield spunea ca mai mult decat Newsted in 14 ani. E o declaratie destul de urata...mai ales pentru ca Newsted era un mare artist, mai ales live. Rob e un bun bassist dar nu se va putea compara niciodata cu spectacolul pe care-l facea Jason la concerte. Trecand peste asta, Death Magnetic este un album neaspteptat de bun. Vine dupa un album mai putin apreciat - St.Anger - si vine plin de solo-uri la chitara si versuri ceva mai bune.
Analiza pas cu pas...
That Was Just Your Life - este piesa de deschidere a albumului si e foarte puternica, asa cum trebuie sa fie orice piesa numarul 1. Poate aduce aminte de Blackened de pe ...And Justice for All, avand pana la un moment dat cam aceeasi structura. Riff-ul e foarte suparat si rapid. Primul solo o ia la goana cu tot cu cel care aude, semn ca Hammet inca poate...si poate bine. Urmeaza apoi un duel intre chitari unde James si Kirk se iau la intrecere. N-as putea spune cine castiga. Poate doar melodia are de castigat pentru ca este excelenta. Tobele lui Lars suna bine aici, momentele cand sunt foarte repetitive sunt bine alese si alterneaza ritmul intr-un mod echilibrat.
The End of the Line - este prima piesa de pe album care se ghideaza dupa principiul : intro - riff - versuri - refren - solo complex - outro. Riff-ul din intro a fost auzit prima data in 2006 intr-un concert din Seoul unde trupa a cantat un demo numit The New Song a.k.a Death is not the End. Cu exceptia acelei portiuni, piesa n-are nimic in comun cu acel experiment live. Exista si un fel de tentativa de backing-vocal de la Rob Trujillo. Versurile se preling rapid pe langa instrumente. Mesajul nu are cine-stie-ce profunzime dar intra bine in atmosfera. Exista un moment lent in ultimul sfert al piesei dupa care izbucneste din nou intr-o nebuneala heavy pana la sfarsit.
Broken, Beat & Scarred - Riff-ul face toti banii. Are o usoara tenta orientala si suna foarte, foarte cool. O parte din refren : We Die Hard e probabil pentru scepticii care tot zic ca Metallica nu mai exista de nu-stiu-cati-ani. Oh, dar stati ca exista...si astea trei piese sunt doar inceputul. B,B & S e structurata dupa acelasi principiu ca si mai sus.
The Day That Never Comes - am analizat-o destul aici. Mai tin sa adaug ca imi este inexplicabil de ce Metallica a ales piesa asta ca prim-single. E un cantec bun dar pe album exista altele mai bune care ar fi meritat promovate. Intre timp a aparut si videoclipul, pe care-l aveti mai jos :
Tot nu inteleg ce are Metallica cu denumirile astea obscure de genul : The Thing That Should Not Be, The Unnamed Feeling, The Day That Never Comes. Repet : a nu se intelege ca nu-mi place.
All Nightmare Long - parerea mea e ca e cel mai bun cantec de pe Death Magnetic. Intro energic, apoi intra chitara electrica peste, alaturi de niste baterii excelente marca Lars Ulrich. Iti vine un chef nebun de headbanging cand il auzi pe James numarand : one, two, three...urmat imediat de o explozie heavy . Refrenul este unul dintre cele mai catchy de pe intreg albumul : "Hunt you down without mercy/ Hunt you down all nightmare long/ Feel us breath upon you face/ Feel us shift every move we trace". In ultimul sfert exista un scurt moment de tacere dupa versul : "This is your confession" si bang! intra din nou refrenul. Pur si simplu genial! Este exact genul de cantec pe care-l asteptam de la 'Tallica dupa atatia ani.
Cyanide - Metallica au cantat in premiera Cyanide la Ozzfest anul acesta. Aici putem auzi o mica contributie marca Rob Trujillo cu o bucata de bass+baterie. Din nou mi-au placut foarte mult tobele lui Lars aici. Foarte energice si variate. Refrenul mi-a ramas destul de repede intiparit in minte : Suicide, I've already died/ You're just the funeral/ I've been waiting for/ Cyanide, /living dead inside/ Break this empty shell forevermore. Cantecul mai are si un bridge unde James canta foarte curat acompaniat de propria chitara. Acel moment detine versuri de cea mai buna calitate marca Hetfield.
The Unforgiven III - povestea poate fi interpretata ca fiind fortata. Am avut The Unforgiven pe The Black Album, o super balada atat heavy cat si melodioasa. Pe albumul ReLoad (6 ani mai tarziu) a aparut The Unforgiven II care a beneficiat de un videoclip asemanator ca o continuare. Sunt curios daca si III-ul va avea acelasi gen de ilustrare . Daca in prima piesa aveam So I dub thee Unforgiven iar in a doua Cause you're unforgiven too, aici avem multe Forgive me-uri.
Este piesa mea preferata dupa All Nightmare Long pentru ca este superba cap-coada si una din cele mai bune balade facute vreodata. Este structurata cu versuri heavy si refren slow. In intro avem o bucata la pian urmata de un moment orchestral dupa Ennio Morricone cu al sau "Ecstasy of Gold" . Versurile sunt pur si simplu ametitoare si indeamna la visare iar vocea lui James atinge cote inimaginabile. Solo-ul este incredibil . E ca si cum Kirk Hammet a introdus in solo-ul asta toata jalea, furia si frustrarea de pe St.Anger (unde n-au existat solo-uri la chitara). Chitara sa plange si plange minunat. Piesa se incheie pasnic cu aceleasi versuri deosebite : Set sail to sea but pulled off course /By the light of golden treasure/ How could he know this new dawn's light/ Would change his life forever ; How can I be lost/ If I've got nowhere to go?/ Search for seas of gold/ How come it's got so cold?/ How can I be lost/ In remembrance I relive/ So how can I blame you/ When it's me I can't forgive?
The Judas Kiss - intro - riff - versuri - refren super-misto - solo - outro. Acelasi principiu care nu da gres. Super-cantec! Bow down/ Sell your soul to me/ I will set you free/ Pacify your demons/ Bow down! /Surrender unto me/Submit infectiously /Sanctify your demons/ Into abyss/ You don’t exist/Cannot resist the Judas kiss. Dupa un solo rapid urmeaza un bridge si apoi inca un solo la fel de nebunesc. Nu-ti mai ramane decat sa ridici "coarnele diavolului" in aer, sa dai din cap si sa spui : Metallica baby! \m/ @____@ \m/
Suicide & Redemption - este piesa nr.9. Daca e ultima sau penultima, atunci e instrumentala dupa modelul Metallica anilor '80. E drept ca dupa niste cantece atat de misto precum All Nightmare Long, Unforgiven III sau Judas Kiss parca nu te mai impresioneaza asa tare instrumentalul asta. Dar S&R e muncita si complexa. Nu stiu de ce o tot vad pe coloana sonora a unui film.
My Apocalypse - cea mai thrash piesa de pe album. Cam aiurea ce bate Lars la tobe. Adica e rapid dar uneori parca-ar fi muzica house. Eh, nici chiar asa. James mentioneaza cuvintele "Death Magnetic" in versuri. Fraza "Death Magnetic / Pulling Closer Still" ar fi fost tare potrivita la un promo pentru album. In rest avem un James care le zice bine cu vocea - repede si ragusit si un Kirk ale carui degete n-au stare.
Si asa se incheie albumul.
Nu stiu cat de logic e titlul albumului. Death Magnetic. Moartea - ca un magnet ce ii atrage pe toti cei din jur. Metafora e reusita dar nu stiu cat se integreaza in piese si in mesajul pe care le transmit ele. Chiar daca nu fac parte din album merita mentionate si celelalte 2 creatii ale trupei cu Trujillo in componenta : instrumentalul Ecstasy of Gold cover facut ca omagiu la adresa lui Ennio Morricone oentru ca ei folosesc bucata ca intro de mai bine de 20 de ani. De altfel, 'Tallica a facut un cover Iron Maiden ca tribut pentru piesa Remember Tomorrow. Puse laolalta cu cele 10 piese magnetice aceste 2 creatii se integreaza bine in decor.
Concluzionez prin a spune ca e un album extraordinar de bun. Poate chiar cel mai bun material pe care l-au scos de la The Black Album incoace. Fanilor heavy-metal care nu le vor placea acest album...pai nu stiu ce sa le mai zic. Poate au un fix cum ca orice-ar scoate Metallica e naspa. Asta e...nu poti sa-i convingi pe toti. Daca St.Anger ar fi fost scos de o alta trupa, ar fi fost un album foarte apreciat de toata lumea, inclusiv de cei care injura acum acea parte discografica a Metalicii. Probabil ca si cu Death Magnetic ar fi la fel. Doar ca el e deja un album extraordinar!
Am ascultat pentru prima data o melodie de la Metallica prin...1998. Eram un ciutanel care doar ce intrase in clasa I si care habar n-avea ce e ala rock. Eram insa mare fan 3SE si L.A. Primul cantec ascultat...One de pe ...And Justice For All - dragoste la prima auditie. Superba la prima ascultare, melodie preferata pana in ziua de azi. In clasa a 7-a am inceput sa ascult rock ca lumea. Adica am variat stilul si am redus din vechiurile playlist-uri (cea mai mare parte fiind ceva rap-hip-hop). Metallica a devenit in scurt timp trupa mea preferata si inca este. Concertul din 23 iulie nu a facut decat sa intareasca acest lucru.
Imi place tot ce a scos Metallica de-a lungul a 27 de ani de muzica. Pe primele locuri in preferintele mele se numara albumele ...And Justice For All si Ride the Lightining urmate indeaproape de Master of Puppets si The Black Album. Restul se aseaza aleatoriu in spate : Kill 'Em All, ReLoad, St.Anger, Load, Garage Inc.
Ei bine, din 2003 de cand a iesit ultimul album - St.Anger - au trecut 5 ani si James Hetfield (voce, chitara ritmica), Lars Ulrich (tobe), Kirk Hammet (chitara solo) si Robert Trujillo (bass) s-au intors in studio undeva prin 2006 pentru a scoate pe 12 septembrie (piratat cu cateva zile mai devreme) cel de-al noulea lor album. Death Magnetic.
*
Precum stiti, DM a fost promovat masiv de Metallica incepand cu luna mai cand au inaugurat site-ul Mission:Metallica prin care au oferit fel si fel de asa-zise bunatati. Evident ca miscarea a tintit sa puna bine trupa cu internautii mai ales dupa scandalul cu Napster din 2001 cand trupa a dat in judecata un site pentru ca le pirata intreaga discografie. In fine, materialele de pe Mission Metallica au fost mai mult sau mai putin interesante. Erau anumite poze si filmulete haioase sau interesante prin continut dar si foarte multe clipuri plictisitoare care nu incalzeau pe nimeni. Eu am incetat sa le urmaresc imediat ce a aparut primul single. Pur si simplu devenea o pierdere de timp. Albumul se anunta bun, ce rost mai avea sa vad preview-uri cu nimic?
Este primul album la care trupa lucreaza cu noul bassist - Rob Trujillo dupa plecare lui Jason Newsted in 2001. N-as putea spune cat a contribuit el la acest album. Hetfield spunea ca mai mult decat Newsted in 14 ani. E o declaratie destul de urata...mai ales pentru ca Newsted era un mare artist, mai ales live. Rob e un bun bassist dar nu se va putea compara niciodata cu spectacolul pe care-l facea Jason la concerte. Trecand peste asta, Death Magnetic este un album neaspteptat de bun. Vine dupa un album mai putin apreciat - St.Anger - si vine plin de solo-uri la chitara si versuri ceva mai bune.
*
Analiza pas cu pas...
That Was Just Your Life - este piesa de deschidere a albumului si e foarte puternica, asa cum trebuie sa fie orice piesa numarul 1. Poate aduce aminte de Blackened de pe ...And Justice for All, avand pana la un moment dat cam aceeasi structura. Riff-ul e foarte suparat si rapid. Primul solo o ia la goana cu tot cu cel care aude, semn ca Hammet inca poate...si poate bine. Urmeaza apoi un duel intre chitari unde James si Kirk se iau la intrecere. N-as putea spune cine castiga. Poate doar melodia are de castigat pentru ca este excelenta. Tobele lui Lars suna bine aici, momentele cand sunt foarte repetitive sunt bine alese si alterneaza ritmul intr-un mod echilibrat.
The End of the Line - este prima piesa de pe album care se ghideaza dupa principiul : intro - riff - versuri - refren - solo complex - outro. Riff-ul din intro a fost auzit prima data in 2006 intr-un concert din Seoul unde trupa a cantat un demo numit The New Song a.k.a Death is not the End. Cu exceptia acelei portiuni, piesa n-are nimic in comun cu acel experiment live. Exista si un fel de tentativa de backing-vocal de la Rob Trujillo. Versurile se preling rapid pe langa instrumente. Mesajul nu are cine-stie-ce profunzime dar intra bine in atmosfera. Exista un moment lent in ultimul sfert al piesei dupa care izbucneste din nou intr-o nebuneala heavy pana la sfarsit.
Broken, Beat & Scarred - Riff-ul face toti banii. Are o usoara tenta orientala si suna foarte, foarte cool. O parte din refren : We Die Hard e probabil pentru scepticii care tot zic ca Metallica nu mai exista de nu-stiu-cati-ani. Oh, dar stati ca exista...si astea trei piese sunt doar inceputul. B,B & S e structurata dupa acelasi principiu ca si mai sus.
The Day That Never Comes - am analizat-o destul aici. Mai tin sa adaug ca imi este inexplicabil de ce Metallica a ales piesa asta ca prim-single. E un cantec bun dar pe album exista altele mai bune care ar fi meritat promovate. Intre timp a aparut si videoclipul, pe care-l aveti mai jos :
Tot nu inteleg ce are Metallica cu denumirile astea obscure de genul : The Thing That Should Not Be, The Unnamed Feeling, The Day That Never Comes. Repet : a nu se intelege ca nu-mi place.
All Nightmare Long - parerea mea e ca e cel mai bun cantec de pe Death Magnetic. Intro energic, apoi intra chitara electrica peste, alaturi de niste baterii excelente marca Lars Ulrich. Iti vine un chef nebun de headbanging cand il auzi pe James numarand : one, two, three...urmat imediat de o explozie heavy . Refrenul este unul dintre cele mai catchy de pe intreg albumul : "Hunt you down without mercy/ Hunt you down all nightmare long/ Feel us breath upon you face/ Feel us shift every move we trace". In ultimul sfert exista un scurt moment de tacere dupa versul : "This is your confession" si bang! intra din nou refrenul. Pur si simplu genial! Este exact genul de cantec pe care-l asteptam de la 'Tallica dupa atatia ani.
Cyanide - Metallica au cantat in premiera Cyanide la Ozzfest anul acesta. Aici putem auzi o mica contributie marca Rob Trujillo cu o bucata de bass+baterie. Din nou mi-au placut foarte mult tobele lui Lars aici. Foarte energice si variate. Refrenul mi-a ramas destul de repede intiparit in minte : Suicide, I've already died/ You're just the funeral/ I've been waiting for/ Cyanide, /living dead inside/ Break this empty shell forevermore. Cantecul mai are si un bridge unde James canta foarte curat acompaniat de propria chitara. Acel moment detine versuri de cea mai buna calitate marca Hetfield.
The Unforgiven III - povestea poate fi interpretata ca fiind fortata. Am avut The Unforgiven pe The Black Album, o super balada atat heavy cat si melodioasa. Pe albumul ReLoad (6 ani mai tarziu) a aparut The Unforgiven II care a beneficiat de un videoclip asemanator ca o continuare. Sunt curios daca si III-ul va avea acelasi gen de ilustrare . Daca in prima piesa aveam So I dub thee Unforgiven iar in a doua Cause you're unforgiven too, aici avem multe Forgive me-uri.
Este piesa mea preferata dupa All Nightmare Long pentru ca este superba cap-coada si una din cele mai bune balade facute vreodata. Este structurata cu versuri heavy si refren slow. In intro avem o bucata la pian urmata de un moment orchestral dupa Ennio Morricone cu al sau "Ecstasy of Gold" . Versurile sunt pur si simplu ametitoare si indeamna la visare iar vocea lui James atinge cote inimaginabile. Solo-ul este incredibil . E ca si cum Kirk Hammet a introdus in solo-ul asta toata jalea, furia si frustrarea de pe St.Anger (unde n-au existat solo-uri la chitara). Chitara sa plange si plange minunat. Piesa se incheie pasnic cu aceleasi versuri deosebite : Set sail to sea but pulled off course /By the light of golden treasure/ How could he know this new dawn's light/ Would change his life forever ; How can I be lost/ If I've got nowhere to go?/ Search for seas of gold/ How come it's got so cold?/ How can I be lost/ In remembrance I relive/ So how can I blame you/ When it's me I can't forgive?
The Judas Kiss - intro - riff - versuri - refren super-misto - solo - outro. Acelasi principiu care nu da gres. Super-cantec! Bow down/ Sell your soul to me/ I will set you free/ Pacify your demons/ Bow down! /Surrender unto me/Submit infectiously /Sanctify your demons/ Into abyss/ You don’t exist/Cannot resist the Judas kiss. Dupa un solo rapid urmeaza un bridge si apoi inca un solo la fel de nebunesc. Nu-ti mai ramane decat sa ridici "coarnele diavolului" in aer, sa dai din cap si sa spui : Metallica baby! \m/ @____@ \m/
Suicide & Redemption - este piesa nr.9. Daca e ultima sau penultima, atunci e instrumentala dupa modelul Metallica anilor '80. E drept ca dupa niste cantece atat de misto precum All Nightmare Long, Unforgiven III sau Judas Kiss parca nu te mai impresioneaza asa tare instrumentalul asta. Dar S&R e muncita si complexa. Nu stiu de ce o tot vad pe coloana sonora a unui film.
My Apocalypse - cea mai thrash piesa de pe album. Cam aiurea ce bate Lars la tobe. Adica e rapid dar uneori parca-ar fi muzica house. Eh, nici chiar asa. James mentioneaza cuvintele "Death Magnetic" in versuri. Fraza "Death Magnetic / Pulling Closer Still" ar fi fost tare potrivita la un promo pentru album. In rest avem un James care le zice bine cu vocea - repede si ragusit si un Kirk ale carui degete n-au stare.
*
Si asa se incheie albumul.
Nu stiu cat de logic e titlul albumului. Death Magnetic. Moartea - ca un magnet ce ii atrage pe toti cei din jur. Metafora e reusita dar nu stiu cat se integreaza in piese si in mesajul pe care le transmit ele. Chiar daca nu fac parte din album merita mentionate si celelalte 2 creatii ale trupei cu Trujillo in componenta : instrumentalul Ecstasy of Gold cover facut ca omagiu la adresa lui Ennio Morricone oentru ca ei folosesc bucata ca intro de mai bine de 20 de ani. De altfel, 'Tallica a facut un cover Iron Maiden ca tribut pentru piesa Remember Tomorrow. Puse laolalta cu cele 10 piese magnetice aceste 2 creatii se integreaza bine in decor.
Concluzionez prin a spune ca e un album extraordinar de bun. Poate chiar cel mai bun material pe care l-au scos de la The Black Album incoace. Fanilor heavy-metal care nu le vor placea acest album...pai nu stiu ce sa le mai zic. Poate au un fix cum ca orice-ar scoate Metallica e naspa. Asta e...nu poti sa-i convingi pe toti. Daca St.Anger ar fi fost scos de o alta trupa, ar fi fost un album foarte apreciat de toata lumea, inclusiv de cei care injura acum acea parte discografica a Metalicii. Probabil ca si cu Death Magnetic ar fi la fel. Doar ca el e deja un album extraordinar!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)