Fahrenheit : Indigo Prophecy

Cum as putea sa caracterizez jocul asta mai intai? Ce sa mentionez la el prima data? Gameplay-ul foarte interesant? Voice-actingul genial? Sau poate povestea care ar umili multe filme si carti prin originalitate si inspiratie? Inainte de a spune orice altceva, marturisesc ca Fahrenheit (cunoscut ca Indigo Prophecy in industria nord-americana) a intrat in top 5-ul meu de jocuri preferate intr-un clasament select din care fac parte Prince of Persia, Syberia, Freelancer s.a.m.d.

Fahrenheit a iesit pe piata in 2005. Cu toate astea, si acum...4 ani mai tarziu, el arata foarte bine din punct de vedere grafic. De fapt arata bine din mai multe puncte de vedere decat multe jocuri care apar si in 2009. Pentru ca jocul asta a fost facut cu suflet si cap. A fost gandit din primul pana in ultimul byte ; si cu exceptia catorva scapari care merita ignorate, cuvantul de baza este - genial!
Multe site-uri de specialitate au spus despre Fahrenheit ca este mai mult un film interactiv decat un joc propriu-zis. Poate au dreptate, cu siguranta nu este ceva tipic - reprezinta ceva nou pentru oricine, de la gamerul inrait pana la cineva care nu a pus niciodata mana pe mouse pentru altceva decat messenger. Chiar daca este un film interactiv, tu ca individ aflat in fata monitorului nu te simti deloc exclus sau depasit de ceea ce se intampla acolo. Pentru ca desi tu doar apesi 4 butoane si mai misti din cand in cand din mouse, simti ca esti in control...simti ca tu ai luat acea decizie (din sute cate va trebui sa iei pe tot parcursul jocului)...iar in caz de reusita sau esec...stii ca tu esti responsabil.

Actiunea jocului are loc in New York in anul 2009 (sic! d-aia mi-a luat si mie atata sa-l joc, asteptam momentul) si este iarna. De fapt, pe masura ce povestea avanseaza, temperaturile vor deveni din ce in ce mai inspaimantator de scazute. Si asta explica pe scurt titlul (cel original - Fahrenheit. Indigo Prophecy a fost adaugat pentru nord-americani, pentru a nu se confunda cu filmul 9/11).
Si asta ma aduce la poveste, care este absolut incredibila - one of the best ever made, cum ar zice englezul. De deosebita si interesanta ce e, nici nu o sa zic foarte multe din ea. Va provoc sa luati jocul asta si sa descoperiti singuri. Va zic atat - un barbat comite o crima fara sa vrea si incearca sa fuga de politie si in acelasi timp sa descopere de ce nu-si putea controla trupul in momentul...faptei. In acelasi timp, vom intra si in pielea a doi agenti NYPD care sunt pe urmele lui. Practic, jucam in rolul prazii si ai vanatorilor si va trebui sa ajutam ambele parti sa-si atinga scopurile in asa fel incat sa nu se influenteze negativ unul pe celalalt. N-ati inteles nimic? Perfect!

Gameplayul este incredibil, facut pentru toate gusturile, in asa fel incat oricine sa poata juca fie ca are sau nu experienta in ale computerului. Modul in care personajele evolueaza este masurat intr-o statistica ce arata starea mentala a fiecarui din cei trei eroi. Fiecare actiune facute, fiecare decizie luata, fiecare raspuns dat - influenteaza acea stare mentala. Ea poate creste sau scade depinzand de situatie. In momentul in care ea scade prea mult...atunci jocul e "over". Ce vom face in jocul asta? Pai de la batalii epice, rezolvari de mistere, situatii critice, dialoguri unde raspunsurile trebuiesc date fulger pana la activitati banale de zi cu zi...oferta este variata. Veti ajunge sa faceti de toate.
Momentele oferite sunt si ele variate. Mai intai vom avea o actiune demna de stilul politist (gen CSI), mai apoi situatii thriller/horror, multa actiune, sport, sex (da, trebuie tinut la distanta de copii in vreo 2 scene) si spre final...ceva SF. Toate astea fac din joc un adevarat deliciu.

Sunetul oferit de joc este de laudat. Coloana sonora este foarte inspirata si are mereu tendinta sa iasa in evidenta si tot ce se intampla suna real ca si cum chiar ai fi dat un pumn, chiar ai cantat la chitara sau chiar ai implantat un pumnal in...Revenind! Vocile sunt extrem de bine-jucate, pline de realism si sentiment. Ajungi sa te atasezi de personaje si de soarta lor, sa plangi si sa razi (ipotetic vorbind) de fiecare intamplare. Pana la final(...uri - sunt 3 finaluri diferite, depinzand de ce s-a intamplat cu vreo 2-3 nivele inainte) veti deveni prieteni cu fiecare dintre eroi si va va parea tare rau ca se termina totul.

Per total, este o aventura virtuala incredibila, bine-realizata, dadatoare de dependenta si pur si simplu de neuitat.
Nu conteaza ca nu-ti place sa te joci la calculator...asta nu este un joc. E mai mult decat atat. E ceva mult mai special. Sa-l numim film interactiv, unde fiecare decizie luata va conta mai tarziu. Nu-i asa ca v-am facut curiosi?

Nota 10/10 !

Moonspell...

...vin in Romania. Ba chiar impreuna cu Cradle of Filth(care mie mi se par naspa)...din pacate concertul are loc tocmai la Cluj, total inaccesibil pentru mine. Stirea in sine m-a facut totusi sa-i ascult mai mult zilele astea. Concertul va avea loc pe 23 aprilie...



Moonspell - Alma Mater

MTV shit

Am vazut ca mai multe trupe (rock, ce-i drept) folosesc mai nou expresia asta...our single that's on the MTV shit for some time. Foarte probabil ca postul in sine o merita. Doar ca de la o vreme vad din intamplare(pe drumurile mele care duc la VH1 si Cartoon) o...emisiune/compilatie numita "Don't kill the music", lucru care ma amuza teribil pentru ca de multe ori MTV-ul a ucis muzica si trebuie sa fi un pic naiv sa crezi altfel.

In industria muzicala Mtv-ul a fost intotdeauna cea mai parsiva si superficiala cale de a promova ceva. Postul totdeauna s-a dat apropiat de adolescenti, tineri - difuzand muzica hot! si la moda. Ce a facut postul asta intotdeauna a fost sa supraaprecieze genurile noi si trendy pentru ca in maxim 2 ani sa nu mai dea doi bani pe artistii sau piesele respective si sa treaca la altceva, la alt gen. Sigur, poate unii artisti chiar erau de doi lei si nu mai meritau promovati dar schimbarile astea care se fac asa pe neasteptate pe mine ma enerveaza. In momentul in care pustanii nu te mai considera cool...atunci mars, n-ai ce cauta pe post. Simplu, nu?

Si desigur ca exista asa numitii "sclavi Mtv" care toata cariera lor (mai scurta sau mai lunga) au scos o marfa nu neaparat calitativa, care sa tina peste ani in amintirile fanilor ci melodii care sa prinda repede la public dar care sa fie uitate la fel de repede precum au aparut. Exemplele perfecte? Babaciunea erotica Madonna sau pitipoanca Britney Spears. Toata viata lor or sa fie date la Mtv, si toata lumea o sa le arate un respect si o apreciere mai mult sau mai putin meritata. Cantece precum "Die Another Day" sau "Toxic" (cate o piesa de la fiecare) erau foarte la moda la vremea lor...era chiar o nebunie pe plan mondial cu ele. Acum cine mai da doi bani pe ele? Huh? Cine? Nimeni? Asa credeam si eu.

Pana la urma ce e Mtv-ul? O stim cu totii, doar ca poate nu am spus-o cu voce tare. E un post foarte, foarte cocalaresc. Uitati-va pe langa muzica ieftina pe care o difuzeaza si la emisiuni...emisiuni care cica ar trebui sa aibe iz muzical (despre asta e vorba pe postul asta, nu?). Avem emisiuni in care 20 de idioti (barbati si femei) se bat pentru "inima" unei tipe scunde si urate. Avem emisiuni de dating/intalniri fantoma unde putem vedea exemple de superficialism in stare pura din partea unor tineri sau emisiuni cu majorate a unor copii de bani gata care nu sunt altceva decat niste manelisti americani si sa nu uitam de reality-show-ul lui Hulk Hogan...

Mi se pare trist ca totusi in ciuda tuturor porcariilor pe care le da, Mtv-ul nu moare. Pentru ca porcariile sa vand. Asta e si mai trist. Pentru ca din cauza unei industrii cum este Mtv-ul, sunt multi artisti care chiar poseda un talent, dar care nu se pot afirma intr-un plan cat mai larg din simplul motiv ca ei aleg sa faca o muzica pe care sa nu dea din fese toate pustoaicele doritoare de mers in cluburi. Astfel de artisti gasiti de exemplu la emisiune Muzica si Muzichie de pe TVR (asta daca reusiti sa treceti pe langa ce ineptii mai debiteaza uneori prezentatoarea).

Nu era mai bine in trecut, doua secole cand scriau muzica Beethoven si Mozart si erau apreciati de cine trebuie, nu de toata prostimea?
Don't kill the music...cata ipocrizie! Poate n-ar trebui ei sa ucida muzica. Fir'ar sa fie, atunci cand difuzezi November Rain, pai da-o toata, nu-mi taia de la al doilea solo ca sa mi-o bagi pe gat pe Madonna.

Cocalari cu acte-n regula

Din pura coincidenta m-am uitat miercuri la Cronica, in mare parte pentru ca era prima emisiune dupa ceva vreme si trebuiau sa se fi adunat ceva gafe de la tv in timpul asta.
Pana sa trec la ideea principala a articolului, tin sa-mi dau cu parerea si sa zic ca emisiunea in sine e slaba si penibila de multe ori dar surprinde binisor momente amuzante sau cretine de la televiziunile noastre.

Ce-am vazut totusi, m-a socat. Stau si ma gandesc ca dupa atata timp (cred ca se fac in curand 4-5 ani) de cand termenul de "cocalar" a inceput sa fie folosit masiv in Romania, ai crede ca unii s-au desteptat si au descoperit ca sunt "de nedescris" si ca trebuie sa faca o schimbare. Macar unii...sunt socat sa vad ca multi au ramas la fel. Si aici ma refer la televiziune, nu neaparat la intreaga tara.
Eu am mai spus-o, nu ma uit la televizor decat foarte rar...la Badea, uneori - cand nu mi-e somn si la Miami Ink si MithBusters de cate ori am ocazia (se intampla mai rar decat mi-as dori) si ceva desene animate care sa mai fi ramas decente (pe cale de disparitie si astea).

Fazele ridicole aratate de Cronica m-au socat. Trustul Antenelor m-a socat. Nu sunt astia mama ipocritilor? Tot timpul se dau mari intelectuali si inteligenti si cu bun-simt fata de marii rivali - ProTv-ul. Dar si ei sunt exact la fel. Ba poate chiar mai presus. Au avut emisiune-speciala de Craciun cu manelisti...si cred ca asta spune tot. Capatos, un tip care de altfel vrea sa arate ca are creier, a lansat o serie de nu-stiu-cate emisiuni cu balena esuata dupa modelul OTV. Brancu, tipul ala care e cu "vedetele", il auzisem la un moment dat ca el nu invita nimicuri la el in emisiune si totusi Oana Zavoranu era acolo intr-o seara...
Si exemplele ar putea continua.

Sigur, si ProTv-ul sunt niste cocalari - stirile..mond, ah, vreau sa zic - stirile din ...fot, adica stirile din sport sunt exemplu (si un ideal pentru Antena care vine tare din urma) perfect. Emisiunea lui Maruta e altul. Daca stau bine si ma gandesc...Sport.Ro-ul e exemplul perfect de cocalarism (ati fost vreodata pe site-ul lor...ati citit vreodata comentariile? hahaha!). Dar macar ProTv-istii au decenta sa fie ceea ce sunt nu sa se dea mari intelectuali intre posturile lor cum face Antena.

In mod normal nu m-ar deranja toate astea, pentru ca nu ma uit. As ignora si faptul ca prostiile astea au rating...e o tara libera - sa se prosteasca in pace din partea mea toata tara. Dar pur si simplu ma infurii cand vad ca mama si bunica se uita la chestiile astea si ma privesc mirate cand le-o reprosez. Oare unde gresesc cand critic rahaturile astea? Unde gresesc cand le zic sa schimbe de la emisiunile alea idioate. N-oi fi eu marele cult dar imi place sa cred ca stiu cand sa schimb de pe un post care-mi topeste creierul.

Cand vine vorba de subiectul asta, multa lume il invoca pe Antonescu. Acum eu nu stiu pe cine ar trebui sa invoc...m-as ruga sa se inventeze un dictator care sa lucreze la CNA si sa-i rada pe astia din grila de programe. Nu mi se pare normal ca in momentul in care toata tara e varza (saracie, crize, zapada, jafuri) lumea sa se tampeasca uitandu-se la tv. Poate gresesc eu si spun prostii, poate am devenit un pic paranoic dupa ce am vazut Zeitgeist (ma refer la scena in care se spunea ca poporul american este indobitocit voit prin intermediul televiziunii) dar pur si simplu nu e normal...

Lord of the Rings : Conquest

De cand a aparut primul film din seria cartilor lui Tolkien (deci...prin 2001), s-a dat drumul la o teava din care nici pana azi nu s-a oprit din curs. Sigur, au aparut cele 3 filme - geniale, pe masura cartilor. Au luat Oscaruri, blablabla, publicitate masiva si inevitabil au aparut extinderi. Desene animate, adaptari pentru teatru si inevitabil...jocuri.

Cand iei asa o carte de-a lui Tolkien...orice carte...si o invarti pe toate partile (inclusiv o citesti) descoperi ca poti face un film tare bun din ea...ce sa mai vorbim de jocuri? Universul Pamantului-de-Mijloc e perfect pentru jocuri. Trebuie sa ai o lipsa acuta de imaginatie ca sa nu poti sa creezi ceva catchy pentru fanii jocurilor din intreaga lume cand ai la dispozitie atatea rase, atata istorie inventata, atata actiune, atata potential.
Din pacate, majoritatea jocurilor aparute cu eticheta "Stapanul Inelelor" erau inspirate din filme si nu din carti direct, asa cum ar fi fost ideal in multe dintre situatii. Si dupa cum se stie, filmele dupa jocuri - de regula sunt foarte, foarte proaste. Bine, mai exista si cazurile grave de filme dupa jocuri - acolo pot iesi adevarate cosmaruri.
Au existat desigur, 2 (ok, hai 3) mici exceptii... Lord of the Rings : The Return of the King - care este un excelent joc de actiune si Battle for Middle-Earth, unde se abordeaza partea strategica a Razboiului Inelului. Sa fim ingaduitori si sa zicem ca si BFME 2 a fost aproape la fel de bun ca si primul, desi...nu-si justifica aia 5 gb.
In rest, jocuri proaste (ma, da' PROASTE rau de tot) care pur si simplu nu-si meritau timpul pierdut in fata monitorului.
Ai zice ca dupa 8 ani de zile, se mai calmeaza treaba...

Intr-un astfel de context a aparut Conquest, un joc care s-a dorit de la bun inceput a fi copia lui Star Wars Battlefronts si care dezvolta o idee simpla. Sa participi prin ochii unui simplu soldat la marile batalii din Razboiul Inelului.Sigur. Suna maret, suna epic! Pacat ca totul este facut aproape la misto.
In primul rand ca daca vroiau o copie dupa SW : Battlefronts, ar fi fost mai bine chiar sa-l faca la fel ca Battlefronts (inlocuind armele laser cu sabii si arcuri, evident). A iesit in schimb o mare varza si un joc aproape impracticabil care pare uneori facut de amatori.

Neavand prea mult de scris despre el, pentru ca nu l-am jucat prea mult de slab ce e...pot spune asa...
Gameplayul este incredibil de neinspirat. E drept ca e greu sa faci o programare care sa simuleze niste dueluri de sabii si arcuri pe un camp imens de bataie dar de la asta si pana la a crea o chestie puerila rupta din jocurile Mortal Kombat...e drum lung. Totul arata ca intr-un joc anime cu niste combo-uri de-a dreptul imbecile facut pentru copii de gradinita. N-am inteles de ce sabia soldatului meu lua foc, atata timp cat el era un taranoi nu un vrajitor sau ceva de genul dar asta ajuta sa omor vreo 10 orci dintr-o lovitura. Super-realist, nu? Practic tot jocul arata ca un anime...unul prost.
Grafica e destul de dezamagitoare, pentru ca mananca foarte multe resurse si arata destul de naspa. Macar de-ar fi aratat asa atragator ca la Battlefronts, dar nimic bun nu a fost imprumutat de-acolo, poate doar sistemul de spawning. Texturile in general arata foarte prost, personajele plutesc si nu pasesc si camera va insista tot timpul sa se blocheze intr-un carton virtual, special ca sa nu poti vedea ce trebuie facut. Si capac peste toate astea...
Sunetul e incredibil de stresant. Coloana aia superba creata pentru film a fost implementata prost aici si vocile sunt jucate penibil. Cel putin ala care striga ce trebuie sa faci pe campul de bataie...te face sa dai cu boxele de pereti.
Mai adaugati la asta o instalare de vreo 7 gb si voila! Aveti Conquest!

Sincer, parti bune n-am vazut, desi sunt o persoana care se straduieste sa gaseasca si asta la jocuri. Pur si simplu e prost realizat de la un capat la altul si oricat as iubi povestea si filmele si cartile...n-am avut rabdare sa avansez prea mult prin poveste. Am jucat indeajuns cat sa vad cum e sa zdrobesti orcii cu entii si sa fii zdrobit de olifanti. Dragut, dar nimic mai mult. Nici macar nu merita o nota...s-ar situa pe undeva la 6/10. Asta cu indulgenta. (si serios, nu obisnuiesc sa fiu drastic la jocuri).

Intre timp insa, m-am apucat si am jucat cap coada ambele Max Payne -uri si nu pot decat sa ma rog sa apara si partea a 3-a, pentru ca au fost amandoua incredibil de misto, si nu pot decat sa-mi reprosez ca nu le jucasem pana acum. Si cand te gandesti ca m-am apucat de ele din cauza filmului...(care e slab, si are un scenariu de gradinita in comparatie cu povestea complicata si inteligent transpusa din joc).

Iar in momentul de fata joc Fahrenheit : Indigo Prophecy si pare unul dintre cele mai originale jocuri facute vreodata, facut pentru toate gusturile din lume. Dar despre el si Max Payne...alta data.