Kill the concepts !

Sa fiu in locul celor de la Facultatea de Limbi Straine din Bucuresti, cand as face oferta universitara, prezentand diferitele profiluri, limbi ce se studiaza, specializari s.a.m.d. as face ceva mai special pentru sectia de Engleza A (acolo unde activez eu).
As face un flyer cu toate limbile B care se pot studia, despre profesori, diferite laude la adresa absolventilor etc. Si peste as pune un sticker rosu, asa cum fac astia prin alimentari cand un produs are "25% mai mult" sau "Produs de post" sau "2 la pret de 1" si as scrie : Atentie! La aceasta specializare se studiaza Conceptele Gramaticii Moderne. Nu vrei acest lucru, renunta cat inca mai poti. Utilizati pe propria-raspundere. Pe mine m-ar fi facut cel putin sa ma mai gandesc o data inainte sa dau pentru admitere la sectia asta.

Pot sa zic ca de-a lungul timpului m-am descurcat la scoala. N-am fost niciodata cel mai bun din clasele mele, n-am avut niciodata 10 pe linie (decat in clasele I-IV :)  ) dar intotdeauna m-am mentinut undeva la "above average", eram in prima jumatate, osciland mereu in functie de cheful si sporul meu la invatat.

Eh, cand mergi la facultate (mai ales la una foarte bitchy, asa cum este a mea) inveti lucruri noi. Cum ar fi ca vechile trucuri din liceu nu mai merg. Nu mai poti invata pe sarite si sa scoti totusi o nota favorabila. Nu merge sa prinzi lucruri din zbor. Agerimea mea de odinioara care imi permitea sa nu invat prea mult acasa si mai mult sa prind din clasa e inutila acum.
Cu toate astea niciodata n-am dat peste o materie care sa-mi para de netrecut. Pana acum. Conceptele sunt cel mai urias, urat si inspaimantator dusman din cati am avut vreodata. Misto figura de stil, nu? Yep, fara exagerare, am impresia ca ma bat cu o adevarata Himera si oricat m-as chinui, nu pot invinge. Cand cred ca i-am descoperit o slabiciune, atunci se intampla sa apara ceva nou si totul sa se naruie inca o data.

E ciudat sa te zbati mereu intre speranta ca parca tinzi sa reusesti si neputinta care te incearca imediat dupa. Batalia finala (una din multele pe parcursul a 3 ani) are loc pe 1 februarie.
Nu stiu daca intr-adevar vreau sa ma plang, sa suspin, sa ma autoincurajez sau pur si simplu sa-mi dau seama ce trebuie facut.

Am invatat o gramada de lucruri in ultimii ani. V-am mai spus, ma simt ca si cum as fi un nou om, unul mai puternic si mai ager. Unul cu mai putina rabdare si bunatate dar unul mai intelept (decat inainte). Si poate Stefan cel de dinainte s-ar fi lasat descurajat de toata situatia asta. Poate as fi stat mai deprimat, mai tacut si mai lipsit de chef, dar prin cate am trecut, ma consider norocos de alte lucruri si fericit astfel incat n-am nevoie de altceva. Exista si probleme mai grave in viata. Astea trec, se rezolva, un examen nu este ceva care sa merita sa te darama. Cazi - te ridici la loc. Ce nu te ucide, s-ar putea sa te faca mai puternic. S-ar putea...

Luni incepe sesiunea. Am dat deja doua examene. 7 more to go...

Uh, seven's a magic number, this should be good.

But seriously, Kill The Concepts!

Agalloch - Marrow of the Spirit

Agalloch nu este sub nicio forma genul trupa pe care sa o arati prietenilor si apoi sa ascultati impreuna la mp3, sa zici - da! ce tare este, numai buna de headbanging, sau de party sau de orice altceva. Agalloch inseamna atomosfera, inseamna sentiment, inseamna sa ai o predispozitie catre ceva mai mult decat simpla muzica rock.

Cum as putea sa denumesc genul abordat de ei? Folk-Metal? Cu elemente de progressive? Si cu ceva Doom-Metal? Si cu parti evidente de black-metal? Ok. Si ce ne iese?
Nu le poti descrie muzica. O poti da si altora sa asculte dar fiecare are nevoie de timp pentru a o intelege, pentru a gusta cu adevarat Agalloch.

Am vazut dvd-ul trupei, primul lor show live inregistrat profesionist, si n-am fost prea impresionat. Pentru ca sunt genul de trupa care nu poate depasi granita studioului. Si cine-i poate blama pentru asta cand in piesele lor au atatea layere de chitari, percutii care de care mai neconventionale si mai complexe, si uneori vreo 3 randuri de voci (growl, curat, soapte). Si da, o chestie din asta nu o poti aranja decat in studio si zic eu ca doar foarte greu si cu multi bani (pe care sunt convins ca o trupa underground ca Agalloch nu-i are) se poate reproduce si live.

Pentru ca nu vreau sa ma lungesc inutil vorbind despre un material ascultat destul de putin, marturisesc ca nu-mi place Marrow of the Spirit pentru ca ofera prea mult black-metal si prea putin din celelalte influente mentionate mai sus. Au vrut o abordare diferita, evident. Si desi poate vor fi unii ascultatori de metal care vor aprecia albumul asta, mie nu-mi face placere sa-l ascult in mod deosebit. Nu diger black-ul deloc. Ador heavy-ul, thrash-ul, death-ul s.a.m.d dar influentele black-metal sunt prea evidente pe Marrow of the Spirit ca sa ma poata atrage.

M-a dezamagit si productia albumului, mult inferioara celor mai vechi, productie degradata intentionat tocmai pentru a evidentia mai mult black-ul din el.
Spre exemplu, pe The Mantle - albumul meu preferat de la ei, aveam o muzica care imbina armonios aproape toate stilurile mentionate de mine mai sus, dar totul intr-o productie ca lacrima in care poti identifica fiecare instrument, fiecare sunet aflandu-se intr-o armonie perfect cu altul...instrument cu instrument. La fel si vocea, suna mult superior celei de pe albumul prezentat aici (da, solistul este acelasi, desi chiar daca-l schimba, nu cred ca-si dadea cineva seama) .

Se pastreaza totusi la capitolul compozitie, aceeasi amprenta marca Agalloch - cu melodii foarte lungi si cu multe schimbari de directie de la lent la rapid si inapoi. Piesa mea preferata de la ei - In The Shadow of Our Pale Companion (de pe The Mantle) tocmai a fost depasita la lungime (14:45) de catre noua Black Lake Nidstung (17:34).

Agalloch raman totusi o formatie extrem de talentata si promitatoare pentru niste viitoare albume cu (sper eu) mai putin black. Nu pot sa ma pronunt pana la urma daca Marrow of the Spirit este intr-adevar bun sau nu, spun doar atat, nu m-a atras stilul abordat.

Pana una alta ramanem cu asta :
Agalloch - In the shadow of our pale companion
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

You're Better Off Dead

Hey what's the matter with you,
What are you trying to do, I'm wrecking my brain
I'll never get it. Did I ever hurt you in any way?
If I did then hear my apology: FUCK YOU!

I'd give anything to batter you down,
All the way to 6 feet under
And why in earth should I stop until
I see your fucking ass drop

Mind your own business and leave mine alone,
Take a look at the real world for a sec.

07 You're Better Off Dead - Children of Bodom

Asculta mai multe audio rock

Concluzii dupa 2010...

E posibil sa fi avut cel mai bun an din viata mea. Pana acum! Lucrurile mi-au mers (intr-un final relativ dramatic) destul de bine, de la BAC, la facultate la viata personala. Trag linie si ma declar multumit si foarte fericit, asa cum poate nu m-am vazut niciodata in trecut.

M-am maturizat si mai mult. Cand stai singur si ajungi serios sa intampini anumite obstacole in viata ti se intampla chestiile astea. Uneori mi-aduc aminte cum eram acum nu foarte mult timp si ma sperii de tipul ala naiv si ma intrebam cum puteam asa de...eu. Imi place cum sunt acum. Ar trebui sa lucrez putin la partea cu nervii, stau cam prost cu ei si culmea ca am vazut asta in vacanta cand nimeni nu incerca sa ma calce pe bataturi ca in Bucuresti.

Ma declar mandru sa spun ca in 2010 am luat in greutate aproape 15 kilograme. Mai mult sau mai putin. Nu, n-am devenit gras, obez sau ceva de genul dar se pare ca arat mai impunator acum :)  Sportul ajuta. 79-80 de kg, asta era obiectivul meu din urma cu ceva timp. Si cred ca pentru 1,80 m e chiar ok. Asa ca bravo mie!

Holy shit! Am vazut The Big 4 vara asta!!! Mai tineti minte? V-am zis cat de uber-ultra-mega-super genial a fost? V-am spus cum si acum rememorez seara aia istorica? De cand mi-am luat dvd-ul de la Sofia nu pot decat sa-mi repet ca am fost un norocos ca am vazut un asemenea show. Cele 4 trupe se reunesc si pentru vara asta pentru inca o serie de festivaluri Sonisphere dar ceva imi spune ca de data asta vor ocoli Romania. Si asta e ok, fiindca planuiesc sa merg la Children of Bodom si Ensiferum.

BAC-ul...da-l naibii!

Am intrat la facultate, un pic reticent. E infinit mai greu ca la liceu aici. Faptul ca totul se concentreaza doar pe engleza si portugheza face ca pana si chestiile care-mi placeau inainte sa devina insuportabile. Reciteam (ca o traditie de Craciun) seria Harry Potter in vacanta si ma indentificam cu eroii si cu greutatile intampinate de ei la scoala. Examenele-s naspa, fie ca-s la Farmece sau la Conceptele Gramaticii Moderne.

Si in final am zis ca nu mai vreau un revelion in stilul "clasic" pe care-l tot fac de 5 (mama ma-sii!!!) ani. Pentru la anul vreau ceva nou. Nu mai suport pitiponceala unora pe care candva i-am numit prieteni fara un motiv cu adevarat intemeiat. Nu mai suport fitzele, nu mai suport muzica proasta. N-o mai suport! Am gasit in doua saptamani niste oameni cu care ma inteleg mai bine decat cu unii cu care am petrecut aproape 4 ani. Asta spune multe si despre Constanta.

Dar de parte cea mai mare realizare a mea a anului esti tu, scumpa mea. Tu eclipsezi toate celelalte chestii. Tu insemni mai mult decat celelalte pentru ca tu m-ai invatat sa fiu din nou om dupa ce-mi pierdusem abilitatea asta de un timp.

Daca sunt in totalitate multumit de unde ma gasesc acum la inceput de an? Nu. Dar sunt al naibii de fericit incat celelalte necazuri nu mai conteaza. Va urez sa va cautati, gasiti si pastrati (fiecare cu stadiul lui) fericirea. Si tineti cu dintii de ea. Cautati sa deveniti imuni la celelalte probleme care incearca sa va doboare. Exista ceva mai important decat astea in viata... Asa ca iesiti acolo si faceti ce va spune inima.

P.S. As fi putut sa stau mai bine la capitolul scris pe anul asta, nu-i asa? Sa vedem ce fac in legatura cu asta ...  ^____^

Merry Christmas !

Va urez momente cat mai deosebite si placute alaturi de cei dragi si va indemn calduros la nu-prea-multa mancare.

Ma inclin,
Stefan