La noi e mai mareu rost de scandal. Cand in tara asta vor exista persoane (din lumea publica, desigur) care nu se vor mai certa, atunci eu o sa emigrez in Congo. Bineinteles ca cel putin 90% din certurilea astea sunt facute pentru imagine si pentru prostimea care pune botul la orice si care categoriseste orice cu "bun" sau "rau".
Mai nou, Mircea Badea se cearta cu Serban Huidu. La prima vedere nimic deosebit, ar parea ca un mic conflict gen Basescu-Tariceanu sau Radulescu-Marin. Numai ca acest clinch a depasit de mult limita decentului .Culmea, amandoi par a fi doi oameni indeajuns de inteligenti pentru a nu se cobori la un altfel de nivel. Din pacate, amandoi dau gres si pe mine - telespectator, m-au lasat cu un gust amar.
Amandoi sunt oameni de televiziune. Badea face In gura presei pe Antena3 in care pamfleteaza revista presei prin mici comentarii, ironii, pareri s.a.m.d Pe Huidu il stie toata lumea. Face Cronica Carcotasilor pe PrimaTv cu Mihai Gainusa si ar fi de prisos sa mentionez despre ce e emisiunea. Toata lumea stie.
Motivul principal sau asa-zisa sursa de conflict imi scapa in momentul asta. Dar mai in gluma, mai in serios, cei doi se urasc de moarte. Toata chestia asta e stupida din mai multe motive. Amandoi se insulta ca niste scolari de clasa a 5-a, dandu-si apelative care de care mai colorate, fiecare in emisiunea lui (sau pe blog, in cazul lui Huidu). Unde s-a ajuns? Pai internetul e mare, asa ca s-au format doua tabere. Pro Badea si Pro Huidu. Probabil ca noaptea se intalnesc in gasti si se dac confruntari sangeroase, pentru ca altfel nu-mi explic de unde atata prostie (verificati blogul lui Huidu si o sa vedeti) pe romanii care se grabesc sa-si dea cu parerea si sa ia partea cuiva.
Eu personal vreau neaparat sa nu tin cu nimeni si chiar sa critic acest conflict pueril. Da, il urmaresc mai mult pe Badea la TV. In fiecare seara, in timp ce exersez pentru programul cu "100 push-ups". Omul vorbeste acolo, mai zice o parere, o gluma. Trece timpul, e bine! Cronica o urmaresc mai rar, din mai multe motive. Cateodata pentru ca se interesecteaza cu meciurile de Champions League, sau cu vreun film bun la HBO iar alteori pentru ca sunt plicticosi. Asta n-ar fi neaparat vina lor, doar ca nu apar perle bune la TV saptamana de saptamana si le dispare baza, pentru ca mini-tentativele lor de scenete a la Mondenii sunt destul de slabute. Dar nimic nu se compara cu o Cronica de toamna, dupa 2 luni de pauza! Eu cel putin nu gasesc nimic mai savuros. Ma rog, prin asta incerc sa va spun ca intradevar vreau sa fiu impartial in chestia asta.
Atitudinea celor doi e de-a dreptul bolnava. Huidu are evident boala pe tot ce inseamna trustul Intact, de la Ciutacu pana la Stan, Gadea, Cristoiu si inapoi la Badea (hai ca toti astia la un loc sunt haiosi uneori), iar Badea injura tot ce nu inseamna Antena. Sincer, m-as fi asteptat la mai multa minte de la doi oameni destul de inteligenti, cu facultate care au pareri asemanatoare cand vine vorba de tara in care traim. Ei in schimb, sunt ca doi berbeci care se izbesc fara sa priveasca un pic in jur.
De ce am scris toata poliloghia asta de mai sus? Vreau sa-mi raspund mie insumi la intrebarea : de ce ar face 2 oameni de televiziune atata scandal de-a dreptul inutil, dupa principiul - tu esti prost, eu am dreptate - idiotule! eu am dreptate. Mai rau este ca prin ceea ce spun/scriu ei, reusesc sa manipuleze indirect zeci de oameni (531 de comentarii pe blogul lui Huidu, dintre care 90% se impart in ultrasi Huidu sau ultrasi Badea). De ce? De ce atata scandal pentru nimic? Daca nu-l suporti pe cutarica nu poti mai bine sa taci si sa ignori. Pana la urma de ce e Romania populata de-atata conflicte si atata extremism?
Zi de zi imi pun genul asta de intrebari si zi de zi descopar ca vreau sa plec naibii de-aici, lucru care de altfel ma intristeaza, pentru ca pana la urma...cine ar vrea sa-si paraseasca tara?
vineri, 24 octombrie 2008
luni, 20 octombrie 2008
i am Psycho
Cand diriginta iti aduce la ora de dirigentie (urata repetitie, nu?) pe d-na psiholog a scolii, tu ca elev ce intelegi?
Uh, am o problema? Dar nu numai eu, ci cu totii...avem toti o problema? Altfel de ce-ar fi adus psihologul peste noi?
Inca din clasa a 9-a, ni s-a spus ca avem o personalitate foarte puternica. S-a sugerat ca ar fi prea puternica, chiar. Daca stau bine si ma gandesc - asa e. In plus, pe langa cateva (foarte putine, posibil sa fiu si eu printre ele) exceptii, avem o clasa plina de persoane inteligente, cu un caracter puternic.
Ok, si pentru asta ne aduce psiholog la ora?
Poate nu sunt eu foarte deschis la minte si mai de moda veche la unele chestii, dar intotdeauna am fost sceptic in ceea ce priveste psihologia si psihologii in general. Li se mai spune "doctori ai mintii" si in general se adreseaza oamenilor cu mici sau mari probleme psihice, care simt nevoia sa se descarce, sa spuna ce au pe suflet si sa fie ajutati sa gaseasca raspunsurile pe care nu le vad. Am definit bine?
Eu nu cred in psihologi. Apreciez domeniul ca pe ceva foarte profitabil, fiind o meserie foarte bine platita, dar nu cred in ceea ce fac ei si nu cred ca sunt in stare sa rezolve probleme oamenilor. Nu inteleg de ce mi-ar putea mie, omul ravasit si depresiv (ipotetic vorbind, eu astazi sunt vesel si cant prin camera de nebun :D ) sa-mi aline durerea un necunoscut cu diploma pusa in rama intr-un cabinet frumusel (sau in cadrul unei clase deprimante, daca suntem intr-un liceu). N-ar fi mai bine sa spui lucrurile astea unui prieten bun, in loc sa le dezvalui cuiva despre care nu stii nimic?
Revin acum la ora de terapie avuta. Ni se spune ca suntem o clasa prea dezbinata, prea impartita in grupuri, ca nu comunicam unii cu altii si alte prosteli de genul asta. Primim aceasta acuza de la aceeasi persoana care ne spunea ca avem o personalitate prea puternica. Curios. Eu stiam ca personalitatile puternice nu se pot impaca tot timpul.
Normal ca exista grupuri a.k.a bisericute in clasa la noi. Ce naiba, unde nu exista? Sa-mi spuna mie cineva ca in clasa lui nu exista sau au existat grupulete, pareri si hobby-uri diferite. Noi avem undeva pe la 3 astfel de grupuri, uneori pot fi mai multe sau chiar mai putine. Ideea e ca nu ne intalnim fata-n fata, cu Ecstasy of Gold al lui Ennio Morricone pe fundal si in secunda urmatoare sa ne luam la bataie. Stam asa, fiindca asa impartim in mod eficient pareri si alte asemenea. Intr-un cuvant - relationam.
Nu putem relationa toti 26? Nu. Presupun ca nu putem. Nu putem sa venim in fiecare dimineata ca niste spalati pe creier, zambind stupid si mergand la fiecare si intreband "Buna X! Ce faci? Bine? Si eu la fel!". Decat sa irosesc timpul cu astfel de ineptii, prefer sa vorbesc cu cine am nevoie si sa fac ceva util pentru propria persoana.
Eu ma bucur ca nu avem cocalarisme in clasa, suntem un unicat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne purtam unii cu altii ca si cum doar ce am fi luat pilule de fericire. Pur si simplu nu se poate! Avem pareri, concepte si personalitati diferite. Unele se potrivesc, altele nu. Asa a fost dintotdeauna. Nu stiu de ce toata lumea (lumea adulta, ma refer) are o problema cu asta de parca am fi singura clasa de pe planeta cu aceasta (zic ei) problema. Pana la urma nu e o problema, e un adevar general.
La sfarsitul orei, nu stiu cum se face ca tot noi eram vinovati (desi unii ne-am stors creierii incercand sa explicam) si rai si nu-mai-stiu cum. Partea frumoasa a fost ca d-na psiholog s-a pierdut pe la mijlocul discutiei, ora transformandu-se intr-un dialog elevi-diriginte.
De ce se presupune ca avem nevoie de terapie? Pentru ca asta e, nu? Terapie in grup. Sa ne rezolvam problemele interioare pe care le ascundem fata de ceilalti si sa incercam sa exprimam ceea ce...
Doamne, ce-s cu rahaturile astea?! Avem 17 ani, nu 40 ca sa avem crize de personalitate.
Sfat - da-ti drumul la muzica, luati-va prietenii langa voi (desi e posibil sa nu se potriveasca gusturile muzicale, de unde reiese un nou conflict) si traiti clipa. Fuck the rest!
Uh, am o problema? Dar nu numai eu, ci cu totii...avem toti o problema? Altfel de ce-ar fi adus psihologul peste noi?
Inca din clasa a 9-a, ni s-a spus ca avem o personalitate foarte puternica. S-a sugerat ca ar fi prea puternica, chiar. Daca stau bine si ma gandesc - asa e. In plus, pe langa cateva (foarte putine, posibil sa fiu si eu printre ele) exceptii, avem o clasa plina de persoane inteligente, cu un caracter puternic.
Ok, si pentru asta ne aduce psiholog la ora?
Poate nu sunt eu foarte deschis la minte si mai de moda veche la unele chestii, dar intotdeauna am fost sceptic in ceea ce priveste psihologia si psihologii in general. Li se mai spune "doctori ai mintii" si in general se adreseaza oamenilor cu mici sau mari probleme psihice, care simt nevoia sa se descarce, sa spuna ce au pe suflet si sa fie ajutati sa gaseasca raspunsurile pe care nu le vad. Am definit bine?
Eu nu cred in psihologi. Apreciez domeniul ca pe ceva foarte profitabil, fiind o meserie foarte bine platita, dar nu cred in ceea ce fac ei si nu cred ca sunt in stare sa rezolve probleme oamenilor. Nu inteleg de ce mi-ar putea mie, omul ravasit si depresiv (ipotetic vorbind, eu astazi sunt vesel si cant prin camera de nebun :D ) sa-mi aline durerea un necunoscut cu diploma pusa in rama intr-un cabinet frumusel (sau in cadrul unei clase deprimante, daca suntem intr-un liceu). N-ar fi mai bine sa spui lucrurile astea unui prieten bun, in loc sa le dezvalui cuiva despre care nu stii nimic?
Revin acum la ora de terapie avuta. Ni se spune ca suntem o clasa prea dezbinata, prea impartita in grupuri, ca nu comunicam unii cu altii si alte prosteli de genul asta. Primim aceasta acuza de la aceeasi persoana care ne spunea ca avem o personalitate prea puternica. Curios. Eu stiam ca personalitatile puternice nu se pot impaca tot timpul.
Normal ca exista grupuri a.k.a bisericute in clasa la noi. Ce naiba, unde nu exista? Sa-mi spuna mie cineva ca in clasa lui nu exista sau au existat grupulete, pareri si hobby-uri diferite. Noi avem undeva pe la 3 astfel de grupuri, uneori pot fi mai multe sau chiar mai putine. Ideea e ca nu ne intalnim fata-n fata, cu Ecstasy of Gold al lui Ennio Morricone pe fundal si in secunda urmatoare sa ne luam la bataie. Stam asa, fiindca asa impartim in mod eficient pareri si alte asemenea. Intr-un cuvant - relationam.
Nu putem relationa toti 26? Nu. Presupun ca nu putem. Nu putem sa venim in fiecare dimineata ca niste spalati pe creier, zambind stupid si mergand la fiecare si intreband "Buna X! Ce faci? Bine? Si eu la fel!". Decat sa irosesc timpul cu astfel de ineptii, prefer sa vorbesc cu cine am nevoie si sa fac ceva util pentru propria persoana.
Eu ma bucur ca nu avem cocalarisme in clasa, suntem un unicat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne purtam unii cu altii ca si cum doar ce am fi luat pilule de fericire. Pur si simplu nu se poate! Avem pareri, concepte si personalitati diferite. Unele se potrivesc, altele nu. Asa a fost dintotdeauna. Nu stiu de ce toata lumea (lumea adulta, ma refer) are o problema cu asta de parca am fi singura clasa de pe planeta cu aceasta (zic ei) problema. Pana la urma nu e o problema, e un adevar general.
La sfarsitul orei, nu stiu cum se face ca tot noi eram vinovati (desi unii ne-am stors creierii incercand sa explicam) si rai si nu-mai-stiu cum. Partea frumoasa a fost ca d-na psiholog s-a pierdut pe la mijlocul discutiei, ora transformandu-se intr-un dialog elevi-diriginte.
De ce se presupune ca avem nevoie de terapie? Pentru ca asta e, nu? Terapie in grup. Sa ne rezolvam problemele interioare pe care le ascundem fata de ceilalti si sa incercam sa exprimam ceea ce...
Doamne, ce-s cu rahaturile astea?! Avem 17 ani, nu 40 ca sa avem crize de personalitate.
Sfat - da-ti drumul la muzica, luati-va prietenii langa voi (desi e posibil sa nu se potriveasca gusturile muzicale, de unde reiese un nou conflict) si traiti clipa. Fuck the rest!
joi, 16 octombrie 2008
A short ha,ha!
The following text is a pamphlet and must be treated likewise.
Romania beware! Comunism lives again. It is true, and it is happening as we speak - I mean - as you read what I wrote.
The last remnants of the dark reign that ruled Romania for so many years - have risen once more to show the young romanian students how life was before 1989. Not only that they've gained control over our highschool, they are already making drastic changes to make the life of the students more and more miserable.
Isn't it ironic how such an old and appearently stupid symbol that once represented the romanian student can resurrect and give you chills? How stupid is it to wear a tie in a 21st century highschool? How stupid is it to be forced to wear that? Well...appearently not stupid enough.
Yesterday was the 15th of October. 1 month of school has already passed and yesterday you couldn't have wondered why the hell is the school entrance so crowded. It was the first day from many to come, when the school uniform became compulsory.
Either the school principal or the administrator - guard the entrance and ask the students to take out their jackets and show their uniforms (which is actually composed from a white shirt, a redish tie and "as normal as possible" jeans).
-You do have the uniform? Congratulations, then enter the school and have a nice day. But I'm sure the node on your tie is not quite perfect. And where's your grey pullover? I know I said it was optional, but I want to see it. NOW!
-You don't have the uniform? Leave now and never come back. Be gone from these lands. Unless you leave now, we will imprison you. Then, your whole family will have to suffer from your foolishness. We will hunt them down!
No really, if you don't have the uniform you are sent back home!
I described all of these to my mother and she said this is very much like it was in the comunism era, when one would verify your "matricola" before you enter school.
How ironic. The picture/symbol of Calinescu which is drawn on our ties looks a lot like Ceausescu, if you see it from a far. That's kind of creepy.
At the end of the day, as you feel a bit humiliated and very unconfortable in those penguin clothes - you start to wonder...why?
Pink Floyd (see the picture above) had a very wise phrase :
WE DON'T NEED NO EDUCATION !
We don't need no thought control.
No dark sarcasm in the classroom.
Teacher, leave those kids alone.
Hey, teacher, leave those kids alone!
All in all its just another brick in the wall.
P.S. Was this too drastic? Well, it is a pamphlet. I'm sorry for any possible grammar mistakes. I am very tired these days.
duminică, 12 octombrie 2008
Don't slam the door...
De cand au avut concert la Bucuresti, a inceput sa-mi placa tot mai mult Judas Priest. Chitaristi foarte talentati, solist legendar. Ce sa nu-ti placa la ei?
Si cum eu am o pasiune pentru dvd-urile cu spectacole live, am luat Judas Priest - Rising in the East. Poate nu este Priest-ul care suna cel mai bine, dar categoric are cel mai misto setlist.
Excelent, ce pot sa zic altceva? Pacat ca publicul era complet paralel. Eh, japonezii si heavy-metalul. Cand Halford iti spune sa canti "Hell bent, Hell bent for leather" pai canti, nu zambesti si dai din cap de parca ti-ar canta Britney Spears. Omul e pe scena, calare pe o motocicleta, show him some attitude! De altfel ma bucur ca Halford l-a speriat pe tata la Painkiller. Hehe \m/
Judas Priest - Beyond the Realms of Death
sâmbătă, 11 octombrie 2008
Diplome
E noua manie a liceelor din Romania si a tuturor elevilor din tara - sa avem diplome, sa fie dosarul si CV-ul mai gros cand va veni momentul pentru facultate. Pe de-o parte e bine...ai diplome, ai ceva cunostinte suplimentare, te duce capul - probabil ca meriti sa studiezi mai departe la facultate si esti admis.
Pe de alta parte, chestia asta atinge obsesii. Hai sa dam certificate la engleza, dar si la franceza. Sa nu uitam de spaniola. Hai si la informatica! Si incep : FCE, CAE, DELF, DELE, ECDL...niste chestii cu multe initiale. Mie mi se pare o nebunie totala. Sunt atat de multe, timpul e atat de limitat si se cer atat de multi bani ca te apuca ametelile.
Pentru primul examen Cambridge pe care l-am dat in vara...am platit 500 de lei. L-am luat, e timpul sa dau nivelul urmator anul asta. Alti 500 de lei! Dar e engleza. Eu iubesc engleza, e un sacrificiu care merita. Si diploma aia te face mandru.
Anul asta faceam pregatiri pentru ECDL care e un certificat pentru informatica (de fapt e pentru TIC , aplicatii in Office sau asa ceva) si care costa 600 de lei. Trai-ti-ar! Deci trebuie cheltuit atat ca sa inveti niste chestii relativ (din ce am auzit) banale. In prima faza m-am lasat pagubas. Am zis ca pur si simplu nu se merita. Fuck it, ramai cu Cambridge-ul si se rezolva. Dar te pui cu mama...e drept ca sunt banii ei si eu nu am de ce sa zic ceva dar...sunt 600 de lei! Cica pana la urma ma voi inscrie si eu. Oh Happy Day!
Cat despre celelalte certificate la limbi straine...pentru mine franceza a murit in clasa a 7-a (tranzitia scoala generala-liceu) iar spaniola - am sters Acasa TV din grila de programe si oricat de misto ar fi limba...de certificat nu poate fi vorba.
Da, sunt lenes de felul meu si vreau sa fac de regula cat mai putin efort. In anumite cazuri ma pot motiva sa fac totul asa cum trebuie si de regula imi iese. Doar ca in momentul de fata nu pot sa-mi spun mie ca am nevoie de toate astea. Ciudat, nu? Toata lumea ma mintea ca la liceu va fi frumos si palpitant. Da, asa a fost in clasa a 9-a, dar a zburat prea repede. Acum toata lumea are pretentii si toata lumea ameninta cu BAC-ul si facultatea. Nu o spun ca pe un lucru rau. Ma plang ca uneori timpul trece prea repede.
Zboara atat de repede si nu mai simti momentele frumoase sau pur si simplu uiti...
Cine nu cunoaste "Ani de liceu" ? Toata lumea stie cantecul. E frumos, plin de energie si motivatie. Ei, alea erau alte vremuri. Acum liceul este doar o perioada in care poti sa strangi diplome.
Pe de alta parte, chestia asta atinge obsesii. Hai sa dam certificate la engleza, dar si la franceza. Sa nu uitam de spaniola. Hai si la informatica! Si incep : FCE, CAE, DELF, DELE, ECDL...niste chestii cu multe initiale. Mie mi se pare o nebunie totala. Sunt atat de multe, timpul e atat de limitat si se cer atat de multi bani ca te apuca ametelile.
Pentru primul examen Cambridge pe care l-am dat in vara...am platit 500 de lei. L-am luat, e timpul sa dau nivelul urmator anul asta. Alti 500 de lei! Dar e engleza. Eu iubesc engleza, e un sacrificiu care merita. Si diploma aia te face mandru.
Anul asta faceam pregatiri pentru ECDL care e un certificat pentru informatica (de fapt e pentru TIC , aplicatii in Office sau asa ceva) si care costa 600 de lei. Trai-ti-ar! Deci trebuie cheltuit atat ca sa inveti niste chestii relativ (din ce am auzit) banale. In prima faza m-am lasat pagubas. Am zis ca pur si simplu nu se merita. Fuck it, ramai cu Cambridge-ul si se rezolva. Dar te pui cu mama...e drept ca sunt banii ei si eu nu am de ce sa zic ceva dar...sunt 600 de lei! Cica pana la urma ma voi inscrie si eu. Oh Happy Day!
Cat despre celelalte certificate la limbi straine...pentru mine franceza a murit in clasa a 7-a (tranzitia scoala generala-liceu) iar spaniola - am sters Acasa TV din grila de programe si oricat de misto ar fi limba...de certificat nu poate fi vorba.
Da, sunt lenes de felul meu si vreau sa fac de regula cat mai putin efort. In anumite cazuri ma pot motiva sa fac totul asa cum trebuie si de regula imi iese. Doar ca in momentul de fata nu pot sa-mi spun mie ca am nevoie de toate astea. Ciudat, nu? Toata lumea ma mintea ca la liceu va fi frumos si palpitant. Da, asa a fost in clasa a 9-a, dar a zburat prea repede. Acum toata lumea are pretentii si toata lumea ameninta cu BAC-ul si facultatea. Nu o spun ca pe un lucru rau. Ma plang ca uneori timpul trece prea repede.
Zboara atat de repede si nu mai simti momentele frumoase sau pur si simplu uiti...
Cine nu cunoaste "Ani de liceu" ? Toata lumea stie cantecul. E frumos, plin de energie si motivatie. Ei, alea erau alte vremuri. Acum liceul este doar o perioada in care poti sa strangi diplome.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)