Metallica-One...

Formatia mea preferata,cantecul meu preferat,ce-ar fi mai mult de spus?
Un video greu de gasit-o -reprezentare live a cantecului imediat dupa aparitia albumului ...and justice for all.Vizionare placuta!

Grandios...Ca sa fie oficial,am inceput lucrul la Regatele II si totul merge foarte bine

Capitolul 11
Batalia Demonilor






Krom si Herus asteptau de mai bine de o ora.Unde era Enya.Era putin probabil sa fi supravietuit exploziei dar Krom refuza sa-si piarda speranta.Herus era socat.Mai mult ca sigur ca Leus devenise un monstru.Cel mai bun prieten al capitanului garzilor regale disparuse.
Si totusi...ce puteau face in acele momente?Salasul elfilor era distrus.Leus usurase mult sarcina lui Kal’Cedrak.Regele Orcilor nu trebuia acum decat sa inainteze catre capitala Oamenilor,care era o prada mult prea usoara.Castigand aici,Servah era a lui.Si oricum,Hetterex nu ar fi acceptat ca elfii sa se adaposteasca in Regatul sau.Era orbit de aparente.I-ar fi ucis pe toti.Era un moment de cumpana...
Mithras Major apunea in acea zi blestemata.Intunecimea noptii incerca sa acapareze imprejurimile dar resturile Padurii Nimanui inca ardeau mocnit.Krom hotari ca populatia sa stea pe loc.Daca Enya nu aparea pana a doua zi,aveau sa se miste.Noaptea picta cerul cu un covor suprapopulat de mii de straluciri.Alti astrii,alte lumi,alte civilizatii...Krom si-ar fi dorit sa paraseasca Servah.Nimic nu-l mai tinea aici.Fratele,regele si probabil chiar si prietena sa(acum regina a elfilor,teoretic)erau morti.In calitate de mare capitan,avea o datorie fata de supravietuitorii elfi.Poate ca asta il oprea sa nu-si implanteze in gat pumnalul,si sa treaca in taramul umbrelor.
In miezul noptii,o raza(si de data aceasta,nu una distrugatoare) de speranta rasari in sufletele elfilor si oamenilor deopotriva.Enya se intoarse.Era intacta.Nimeni si nimic nu reusise s-o raneasca.Cel putin fizic.Krom o imbratisa calduros,fata simtindu-si oasele trosnind sub forta uriasului.Herus fu la fel de incantat dar nu se manifesta.Era inca cu gandul la Leus.
-Dar...cum ai supravietuit exploziei?
-Akkadur...suspina ea.
-Akkadur?intreba Herus.Ce e asta?O boala incurabila?
Desi suferise mult in acea zi,Enya bufni in ras,si-l arata pe Akkadur celor doi.Se spune ca prima impresie conteaza foarte mult intre doua fiinte.Daca s-ar fi respectat aceasta sintagma,Herus nu s-ar fi imprietenit prea curand cu sarpele Enyei.Cand zari botul acela urias,Herus se sperie,tipa,scoase sabia,urla dupa ajutor,isi avertiza cei doi amici,incerca sa izgoneasca sarpele cu piciorul si in cele din urma cazu la pamant infricosat.Vizibil deranjat de reactia omului,Akkadur il izbise ,,prieteneste’’ pe tanar peste picioare,si sasai la el.Krom il cunostea pe sarpe...Din legende,fireste.Povestile cu Akkadur,protector al elfilor si mancator de orci,erau preferatele lui in copilarie,cand locuiau pe Henya.
Enya le povesti totul.Apoi le ceru parerea.Ce mai ramanea de facut?In acele momente,Enya era Regina Elfilor.Ea era cel mai apropiat urmas a lui Balthasar si fiica legitima a lui Ricar’Dor,regele de drept al tronului elfilor.
-Regatul nostru e ca si inexistent,le spuse Enya celor doi.
-Nici al nostru nu e departe de aceasta situatie,ii spuse Herus.
-Atunci poate c-ar fi mai bine sa mergem in capitala voastra...sugera Enya.
Krom tacu.Iar Herus o privi pe regina cu pesimism:
-Si ce sa facem?Ne inmultim si cream o alta armata?Nu e o solutie.In plus,Hetterex va uraste.Pe voi si pe orci.Va considera din aceeasi speta.Va va inchide pe toti.
-Cum?se mira ea.E...sunteti atat de discriminanti?
-Toata treaba asta a inceput din initiativa lui Leus.Impotriva vointei tatalui sau.
-Si Leus ne-a distrus pe noi,vorbi Krom nervos.I-a usurat enorm treaba lui Kal’Cedrak.Ne va cuceri lejer...
-Nu uita de ce a facut Leus chestia asta...ii reaminiti Enya.Il vrea mort pe Regele Orcilor.Cauza lui ne avantajeaza pe noi...deocamdata.
Krom o privi suparat.
-Nu-i iau apararea,se eschiva fata.Toate sentimentele mele pentru el s-au dus...
-Deci?concluziona Herus.
-Mergem in Regatul Oamenilor,hotari Enya.Regele vostru trebuie sa afle ca luptam de aceeasi parte in razboiul asta.Trebuie sa-l pot convinge de asta.Ridicati tabara!Sa ne deplasam!Rapid!
Chiar in acel moment,Leus trecu la mai putin de o suta de metri de ei ,in carul sau de lupta,dus de Silver.
-Trebuie sa ne miscam foarte,foarte repede,relua Enya.








*




Marele Han al Orcilor,subordonat lui Kal’Cedrak,Akha’Ghdan privea mandru imprejurimile,de la adapostul umbrei zidurilor capitalei.In urma Bataliei Regatelor,orcii luasera cea mai serioasa optiune posibila.Cucerirea completa a Servehei.Hanul Orc descise sa inchida putin ochii,pentru o ora de somn.Un vant straniu insa,ii zburli parul cu violenta,praf ii intra in ochi si simti pana in cel mai adanc rarunchi,o racoare infricosatoare.
Putin intrigat,Akha’Ghdan se ridica de la pamant,injurand de mama-focului.Ceva ii deranjase odihna.Acel ceva avea sa plateasca cu viata.Cu acest gand,hanul isi aduna de pe jos o sabie frumos faurita,primita de la regele Orcilor.Lama era incovoiata,manerul era atasat armonios,intreaga strucura venind ca o prelungire a bratului.Dar nici cea mai frumoasa,magnifica,eficienta si ascutita sabie din lume nu ar fi putut sa-l ajute in urmatoarele secunde.
Cineva sau ceva se apropia fulgerator de repede de portile capitalei.Curand,orcul putu sa observe ca era un car de lupta,tras de un armasar cu o statura impunatoare.Carul,lasa in urma un nor gros si inalt de praf.Hanul se aseza in pozitie de garda gata de impact.Dar nu avea sa fie niciun impact.Din car zbura direct in gatul orcului,o toporisca cu maner scurt.Lui Akha’Ghdan i se taie respiratia.Sangele ii galgaia in gat.Cu mult sange rece,scoase arma din rana,si reusi sa-si-o oblojeasca cu o bucata din straiele sale.In mai putin de douazeci de minute,avea sa fuga din capitala mancand pamantul.






*



Cel ce-l ranise pe Akha’Ghdan nu era altul decat Leus.La putin timp dup a ce fusese corupt,el si Silver marsaluisera un timp pe teritoriul ars al Padurii Nimanui.Calul printului se demonizase si el.Capatase viteza,forta,inteligenta cu totul iesite din comun.Tragea carul de lupta creat de stapanul sau ca pe nimic.Putea simti dorintele lui Leus,si le putea indeplini cu sfintenie.Mintea lui Leus incepuse sa o ia razna.Incet,incet simtea cum amintirile sale se pierdeau intr-un abis al mintii sale.In suflet(daca se mai putea spune ca ar fi avut asa ceva),avea o singura dorinta,dorinta care-l bantuia neincetat:Sa-i distruga pe orci,incepand cu Kal’Cedrak.Astfel se avantase catre capitala bestiilor.
Il zarise de departe pe Akha’Ghdan la portile orasului.Nu vroia insa sa lupte decat cu demonul orc.Lasandu-si victima acolo unde o gasise(hanul orcilor reusind totusi sa se salveze),demonul Leus crea in mana sa dreapta o alta sabie cu care izbi violent portile capitalei orcilor.Locuitorii dinauntru,orci si gauli amestecati privira speriati.Cazura prada copitelor lui Silver.Auzise dorinta stapanului sau.Si se supunea...
De pe tronul sau din grota,Kal’Cedrak asculta tulburat tipetele de moarte ale supusilor sai.Infasca rapid armele de langa el si iesi afara.Ceva nu era in regula...Simturile sale,capatate in urma detinerii puterii Ochiului Orcilor ii indicau o prezenta stranie.
Afara,demonul orc nu putea zari decat supusi de-ai sai(morti,raniti sau inspaimantati) si o ceata neobisnuita care domina cerul si imprejurimile.Si apoi,ca de nicaieri,carul de lupta,condus de Leus il izbi din plin.Desi luat prin surprindere,regele orcilor reusi sa infiga adanc in pieptul calului,lama sabiei sale.Silver se opri.Din carul de lupta,Leus se aseza langa animalul sau si atingandu-i rana(din care curgea cenusa),o vindeca.Apoi printul ii arunca o privire urata regelui orcilor.Kal’Cedrak privi socat.Cu siguranta(si simturile ii confirmau),avea in fata un demon aidoma lui,un demon care stapanea magia.,,S-au folosit de Ochiul Elfilor’’ gandi el.Si apoi cauta din memorie incercand sa realizeze cu cine se confrunta.Dar nu semana cu niciunul dintre fruntasii elfi.Privi mai bine la personajul din fata-i.Din cauza cetii,si a altor fenomene care modificau in in acel moment natura,acesta avea pielea albastruie.In mana avea o sabie noua,creata cu ajutorul puterilor sale.Chipul ii era rece,lipsit de sentiment.Globurile oculare ii erau rosii.Iar fata ii era brazdata de o cicatrice adanca ce pornea de la urechea dreapta coborand de-a lungul obrazului pana la barbie,si de-acolo taind celalalt obraz bifurcandu-se catre ochiul stang si urechea corespunzatoare.
Kal’Cedrak tresari.Era Leus.Printul oamenilor luase puterea elfilor.Regele orcilor era chiar impresionat.N-ar fi crezut ca Leus v-a ajunge asa departe.
-Cat pe ce sa nu te recunosc,printe Leus,vorbi regele orcilor.
-Tine-mi bine minte chipul,nemernicule fiindca e ultimul pe care-l mai vezi,il repezi printul.
-Ha,ha,ha,rase amuzat Kal’Cedrak.Mda...Vesnicele tale cuvinte.Imi promiti moartea de ceva timp,printe.Si totusi iata-ma aici.Intreg,din cap pana-n picioare.
-De-azi,capul iti va sta langa picioare,racni printul si se repezi catre demonul orc.
Luat pe neasteptate,Kal’Cedrak se apara cu greutate.La o singura lovitura de sabie a lui Leus avusese nevoie de doua arme pentru a se salva.Intelese acum ca nu se mai infrunta cu acel om slab,a carui putere era vointa.Balanta se echilibrase.Amandoi foloseau magia.Avea sa castige cel ce-o folosea mai bine.Cei doi demoni se inclestara intr-un duel pe viata si pe moarte.Leus conducea ostilitatile.Lovea din toate puterile,din toate pozitiile,din toate ocaziile.Kal’Cedrak se apara cu greutate.
-Ai invatat cate ceva,printe,rasufla orcul.Pretul platit nu e prea mare,dupa cum vad.
-TACI !!! LUPTA !!! MORI !!!
Urletele lui Leus il facura pe demonul orc sa revina la realitate.Se ferea din nou de o cascada de lovituri venite de peste tot din partea lui Leus.Orcul incepu sa se ingrijoreze.Desi nu detinea puteri prevazatoare,parca se vedea din ce in ce mai invins.Si apoi inca un clinch.Orcul era lipit cu spatele de un perete.Iar Leus venea sa-i dea lovitura finala.ZDUUM! Kal’Cedrak se aparase.Folosise magia si eliberase o lovitura nimicitoare iesita din armele sale.Leus era la zece metri de el,resimtindu-se dupa lovitura primita.Printul isi pierduse arma.Din nou,Kal’Cedrak se odihnea,sperand ca ultimul atac sa-i dea putin avantaj.Iar Leus era turbat de furie.In mana sa ii aparu o sulita.Arunca cu precizie.Sulita strapunse umarul lui Kal’Cedrak si se infipsese in zid.Acesta urla.Durerea era infioratoare.Nu era o rana obisnuita provocata de o arma oarecare.Sabiile si sulitele create de Leus(folosindu-se de magie) erau mult mai fatale.Cu mainile goale,Leus se apropie de adversarul sau,inca tintuit in perete.
Neavand de ales,orcul se zvacni,incercand sa se elibereze.Gaura din umar se largi.Orcului ii curgea din rana,sange.Acum era cu adevarat ranit.
-Traieste-ti ultimele clipe,bestie nenorocita,spuse soptit Leus.
Cu o ultima fortare,Kal’Cedrak se trase din capcana sulitei.Umarul sau se rupse cu un CRAC! Infiorator.In sulita ramasese o bucata uriasa de carne.Orcul fusese pur si simplu transat.Furios,Leus facu sa-i apara in ambele maini doua sabii groase si se repezi asupra dusmanului.Orcul ridica garda si se apara.Mana stanga era insa inerta,in urma smuciturii.La ultima izbitura a lui Leus,Kal’Cedrak se dadu mult in spate.Recunostea.Mintea ii era constienta.Era terminat.Dar apoi...sangele sau de orc iesi la iveala.Lasa sa-i iasa un racnet fioros,aratandu-si coltii.Ochii sai rosii priveau cu ura si furie.Cu mana dreapta folosi sabia pentru a lansa asupra printului inca un atac magic.Leus inclina doar,intr-o parte capul si se feri.Aceasta manevra il descuraja pe dinauntru pe regele orc.Dar pe dinafara era cea mai infricosatoare creatura.Lasand la o parte orice tactica se repezi asupra lui Leus.Acesta para cu usurinta si izbi apoi,puternic cu sabia.Kal’Cedrak inceta atacul.Nu-si putea da seama ce se-ntamplase.Orice durere disparuse.Umarul nu-l mai durea.Se simtea eliberat.Nu-si putea da seama ce patise.Cazu la pamant cu o bufnitura dureroasa.
Ultima lovitura de sabie a lui Leus il despicase in doua,despartindu-i trupul in doua,de la sold.Kal’Cedrak se tara acum,cu mintea goala cat mai departe de Leus.Cativa din supusii sai privisera socati.
-Nebunilor!Fugiti de-aici,le spuse Kal’Cedrak.
Si acestia asa facura.
Leus se apropie de ce mai ramasese din Kal’Cedrak.Orcul isi recapatase privirea naturala,ochii normali,ochi inundati acum de lacrimi.Acum,eliberat de puterea Ochiului,era din nou o fiinta obisnuita.Si din nou putea simti savoarea vietii.Dar nu mai avu parte de ea.Leus ii despica de trup si capul.
Odata cu sfarsitul lui Kal’Cedrak,totii gaulii se evaporara.Ei erau creatia puterii Ochiului.Iar detinatorul acestei puteri,pierise.Silver se apropie de ramasitele lui Kal’Cedrak.Necheza cu nervozitate,lovind cu copita in pamant.Trupul orcului lua foc,dupa cateva ore,cenusa fiindu-i evaporata de vant.Nimic nu l-ar mai fi putut aduce inapoi pe Kal’Cedrak.
Leus observa apoi ca toti orcii din capitala fugeau.Nervos,demonul se repezi asupra lor.Si printul cazu intr-o capcana.Orcii il atrasesera intr-o zona cu capcane.Leus cazu intr-o groapa ramanand infipt in tarusii de-acolo.In fruntea orcilor era Akha’Ghdan.Ordona rapid retragerea.Nu era decat o amanare.Stia ca mica lor capcana nu il ucisese pe demon.
-Dar incotro?intreba un soldat orc.
Asta se intrebase in tot acel timp si hanul.Singura cale de scapare era pe unde venisera,in urma cu o suta de ani.Dar Poarta Henyei fusese pierduta.Era insa singurul loc unde se puteau ascunde.Relieful stancos putea sa-i adaposteasca...Pentru o vreme.
Leus se elibera din capcana.Vazandu-i pe orci fugind,simti doar ura.Apoi isi readuse aminte un lucru.Scopul sau.Adevaratul scop.Eliberase Servah.O facuse singur,platind un pret mare.Dar o facuse.Era constient(desi ii placea sa fie demon) ca e un monstru.Avea de gand sa plece...Sa paraseasca Servah.Sa-i ucida pe restul de orci.DA! Asta avea de facut.Intre timp,Regatul Oamenilor era liber,putand sa-si recupereze partea vestica.Caci atat Regatul Orcilor cat si cel al Elfilor fusesera nimicite.Dar orcii.Ei nu aveau dreptul sa traiasca.Din batalia regatelor,oamenii invinsesera...
Cu aceste ganduri,Leus urca in carul de razboi si il mana pe Silver pe urma orcilor.Avea sa-i distruga pe toti.

Metallica vs...Metallica

Stateam si ascultam niste muzica,si mi-a venit un subiect in cap.Ce melodii imi plac mai mult+melodii asemanatoare.Numai ca din intreg My Music-ul nu mi-a venit inspiratie decat la Metallica.Am luat cateva melodii ale lor si am confruntat:...

The Unforgiven(The Black Album) vs The Unforgiven II(ReLoad)
The Unforgiven II are in primul rand un mesaj mai profund,versuri mai speciale.Nu putem confrunta videoclipurile foarte mult,sunt asemanatoare.Unforgiven I are insa un instrumental superb,in adevaratul sens al cuvantului "metal" fata de II.In perioada in care a fost lansat II-ul,Metallica a cunoscut,nu un declin ci o perioada de schimbare a stilului,fapt care nu prea imi place nici acum.Dar cum ReLoad nu e Load(which is a piece of shit),am renuntat la acest aspect.I insa a cunoscut perioada de glorie suprema,metal absolut intr-un album extraordinar;ReLoad are si el niste melodii bune,dar per total este cat de cat acceptabil.I-poseda vocea extraordinara pe care o avea Hetfield atunci,forta si atitudinea lui Ulrich la tobe,si pletele lui Newsted zburdand in ritm.Doar Kirk a ramas genial indiferent de vreme.II-ul sufera:Hetfield are un enervant accent de sudist,tobele sunt prea cuminti,Jason Newsted s-a tuns! Deci invingator la puncte: The Unforgiven 1991!

One...(and justice for all) vs Master of Puppets(Master of Puppets)
Greu de spus...One a fost primul meu cantec care l-am auzit.V-a ramane probabil mereu in inima mea.Master of Puppets insa este genial per total,se vede touch-ul lui Cliff Burton.Mesajul este mai serios,abordeaza drogurile.One intra mai mult in sfera mortii,iti provoaca fiori videoclipul,abordarea este geniala.Ca reprezentari live:din filmuletele care le vedem pe YouTube,de prin 92 vedem niste reprezentari live excelente a celor doua piese.Ambele suna superb,insa un moment de referinta il are si S&M,unde ca reprezentatie live Master of Puppets este o capodopera,One mai putin.Dar One are ritmul acela alert de la final,are machine-gunul.One este alesul meu...

Master of Puppets(album) vs The Black Album
Din punct de vedere calitativ,primul este castigator evident.Sunt foarte multe melodii bune si de remarcat zic eu ca sunt Master of Puppets,Battery si Orion.The Black Album nu are piese de referinta dar avem creatii geniale:Enter Sandman,Sad But True,The Unforgiven,Nothing Else Matters,Wherever I May Roam,Of Wolf And Man.As vrea sa declar EVEN.Ambele sunt foarte reusite si nu ma pot decide.

POST FACUT DIN PLICTISEALA.

Cartea se apropie de final,dar actiunea se intensifica si...

Capitolul 10
Ochiul Elfilor





In Padurea Nimanui,era o tacere de mormant,imbinata armonios cu cantece in memoria celor morti.Nikosus,Arkos si Leunclauvius ascultau fascinati.Se implinisera doua zile de funeralii.Balthasar condusese funeraliile in prima zi,ascunzandu-se apoi in palatul sau.Krom se izolase undeva in padure.Enya hoinarea si ea trista prin palat.Nimeni nu stia insa unde e Leus...Herus spusese ca-l zarise ultima data la intrare in padure.Probabil ca si el se izolase precum Krom.Mai grav era ca nu lasase pe nimeni sa-i ingrijeasca ranile.Trebuia sa se afle intr-o stare grava,desfigurat fiind de Kal’Cedrak.Dar printului nu-i mai pasa.Pierduse...
Peste trei sferturi din armata elfilor pierise in Batalia Regatelor.Din armata regala a lui Herus mai ramasesera cinci soldati,printre care si Semus.Din armata regala de elita a lui Nikosus mai supravietuisera in jur de o suta de calareti.Intr-o astfel de situatie,nici nu se putea pune in discutie un nou atac asupra orcilor.Kal’Cedrak se dovedise invincibil.Iar creaturile sale,gaulii(a nu se confunda cu creaturile din engleza,ghoul,total diferite) desi puteau fi invinsi,erau o infinitate.Leus,Balthasar,Enya si Krom avusesera mare noroc ca scapasera cu viata.Dupa ce Semus se intorsese in tabara armatei regale a lui Herus cu provizii,cavalerii pornira din nou sa exploreze marginile padurii.Observasera ca ceva se schimbase.Asa si era,caci ,,scutul’’ fusese lasat.Herus intui un drum al unei armate,si hotari sa ii urmareasca pe elfi.Acestia aveau in fata lor,doua zile de mers.Insa recuperasera la timp.Armata de elita,condusa de cei trei,intrase chiar in Padure unde li se spusesera totul.Inclusiv plecarea la razboi.Lasandu-i pe Arkos si Leunclauvius la elfi(lupta nefiind atuul lor,si nici varsta nu-i favoriza)Nikosus pornise intr-un galop nebun sa-si ajute printul.Si-l salvase,cu pierderi catastrofale.
Acum,stateau cu totii in padure gandindu-se ce e de facut.Atat Regatul Elfilor,cat si cel al Oamenilor era vulnerabil.Fara doar si poate ca in curand,Kal’Cedrak avea sa atace.Servah era la picioarele sale.Intoarcerea in capitala,nu era o solutie pentru Oameni.Ar fi infruntat mania unui Hetterex vrajit de Lewius,dar totusi,lipsit de armata.Se puteau strange osti din satele estice,dar nu era o solutie.Lipsa de experienta ar fi pecetluit lupta dinainte.Si chiar asa,numarul nu era suficient.In Padurea Nimanui,nu mai ramasesera decat maxim o suta de elfi,plus Balthasar,Enya si Krom.Daca intr-adevar Enya avusese dreptate,si toti elfii de pe Henya mersesera pe Servah,era sfarsitul acestei rase.Oricum ai fi privit,situatia era critica.Intr-adevar insa,Kal’Cedrak tinea Servah in causul palmei sale.
Regatele fusesera aruncate in bratele destinului.Dar destinul nu avea sa-i tina mult asa.Oamenii platisera un pret.Pretul greselilor dea-lungul veacului popoarelor alogene.Era timpul primirii ceva in schimb.
Intr-o lipsa totala de idei,putinii oameni si elfi din Padurea Nimanui trecura fara prea mult entuziasm in anul 99 al alogenilor(adica anul 6111 al oamenilor pe Servah).Intr-o zi in care ninsoarea ingropase toate constructiile din padure, isi facu aparitia in curtea palatului, Krom.Arata terminat,fizic si psihic.Dupa sihastria in padure,timp de aproape doua luni,ii lua doua saptamani sa-si revina complet.Dar inima sa,sfasiata,nu putea fi cusuta la loc.La numai cateva zile dupa recuperarea lui Krom,aparu si Leus intr-o stare si mai jalnica.Nimeni nu l-ar fi recunoscut daca n-ar fi purtat armura sa cu o felina inscriptionata.Refuza din nou sa fie ingrijit.Isi vindeca singur ranile.Dar chipul sau nu avea sa mai fie niciodata la fel.Cicatricea ce-i brazda fata era ingrozitoare,pielea infectandu-i-se.Cand il vazu,Enya alerga la el sa-l sarute,dat Leus se eschiva,refuzand sa-si arate chipul.Statea tot timpul cu casca pe cap.
Trecu si prima luna din anul 99...si in cele din urma,Balthasar se hotari sa tina o adunare in care sa se discute ce era de facut.
La aceasta adunare se prezentara cu totii:Enya,Krom,Herus,Nikosus,Arkos,Leuncaluvius,Leus si chiar Semus.Balthasar incepu sa vorbeasca cu blandete,calm si rar:
-Ne aflam intr-o situatie dificila...Trebuie sa facem ceva,fiindca nu stiu cat ragaz ne va mai da Kal’Cedrak.Trebuie sa ne aparam...Si eventual sa contraatacam.
Leus incepu sa rada cu un zgomot infiorator.Ceilalti il privira uimiti.
-Nu intelegi,nu-i asa?vorbi Leus.Nu-l poti opri...E indestructibil.E ca si cum ai incerca sa incerci sa opresti un rau sa nu mai curga, cu mainile goale.Foloseste Ochiul Orcilor,si asta il face de neoprit.
-O sa incercam si o sa...
-Scuteste-ma de incercari,Balthasar!urla printul.Am facut o incercare stupida.Si am esuat.Nu m-ai avertizat cat de puternic este.Elfi!!!Regele vostru v-a dus la moarte sigura.
-Nu aveam de unde sa stiu cat de puternic este...Eu...
-Spune-i asta lui Nykrom,daca mai poti...ii replica Leus.
Krom isi adanci privirea in pamant.
-Stii si tu care este singura cale a-l invinge pe demon...Cu totii stim.Trebuie sa folosim Ochiul Elfilor.
-Niciodata!racni Balthasar.Elfii si orcii au facut un legamant.Si elfii au de gand sa-l respecte!
-Din cate mi-a spus Kal’Cedrak...Elfii nu si-au tinut promisiunea.Si au folosit magia dinaintea orcilor.
-Nu e adevarat!!!E o minciuna...urla Balthasar.
-Se pare ca tatal Enyei stia.Si daca el stia,stiai si tu!Mincinos ordinar...Am avut incredere in tine...Mi-am tradat poporul pentru tine.M-am indragostit de una ca voi...
Privirea sa se intalni cu cea a Enyei.Fata avea lacrimi in ochi.O ranise mai tare decat ar fi facut-o cea mai ascutita sabie.Il iubise...mai mult decat orice...Iar el...regreta asta.Elfa fugi inlacrimata.Dar Leus era de neclinitit.
-Trebuie sa folosim Ochiul!Trebuie sa-l invingem pe Kal’Cedrak!
-Nici gand! Nu vom folosi Ochiul.
-Atunci il voi folosi eu...suspina Leus.
-Niciodata!!!!Cat voi respira pe aceasta lume,tu nu te vei atinge de Ochi.
Cuvintele lui Balthasar clocoti manie in Leus.
-Da-mi sabia...Stiu ca ea e cheia.Da-mi-o pe Ujlphia!
-Niciodata,Leus!
-Atunci,MOORI!!!!!urla Leus.
Pe neasteptate,printul scoase sabia de la brau si o implanta in stomacul regelui elf.Acesta il privi pe cel care ii devenise prieten cu niste ochi bulbucati.Sangele i se scurse pe gura...Si Balthasar muri.Leus lua sabia elfilor de langa lesul regelui.Spre el sari Krom,Herus si cativa soldati elfi.Printul undui sabia si le imobiliza picioarele in niste cuburi de gheata.Ceilalti privira inmarmuriti,nestiind ce sa mai creada.Leus isi lua si propria sabie si vorbi catre Krom:
-Pot sa-ti sfaram picioarele dintr-o miscare,elfule!!!Nu-mi sta in cale.
-Leus,nu face asta!!!tipa Herus.
-Tu nu mai esti prietenul nimanui,replica Leus.Nu pot sa cred ca te-ai aliat cu tata pentru a ma opri .TRADATORULE !!!!
-Printe,ati innebunit!?!?!urla indignat Nikosus.
-Gura bosorogule!il repezi Leus.Apoi,cu ajutorul Ujlphiei ii ingheta si (pe Nikosus,Arkos,Leunclauvius ) apoi zdrobi aceste sculpturi.
Urletul de groaza a lui Herus nu-l impresiona pe print.O puse pe Ujlphia in spate si pleca cu un avertisment:
-Nu ma urmariti...Daca o faceti,veti pati acelasi lucru.







*





Enya statea amarata pe malul apei cristaline,unde se revarsa cascada ei.Aici se indragostise de Leus,si aici se reculegea dupa ce fusese ranita de acesta.Printul isi pierduse mintile din pricina infrangerii cu orcii.Elfa se temea acum ca iubitul ei sa nu faca ceva nebunesc.Isi acoperi fata pentru cateva secunde,masandu-si tamplele si suspinand adanc.Isi privi chipul oglindit in apa limpede a cascadei.Nu-si dorea sa se intoarca,se temea ca Leus sa nu o raneasca din nou cu vorbele sale.Nu-i venea sa creada...Oare chiar regreta iubirea ei?Sau fusese orbit de furie?Ea il iubea atat de mult...ar fi facut orice pentru el...Fiecare clipa pe care o petrecuse in compania lui fusese o placere...Il iubise din prima secunda,prima privire.Dar persoana aceea pe care o iubise...murise.Fusese ucisa de Kal’Cedrak in Batalia Regatelor.
Linistea sufleteasca ce ii domina acum sufletul,fu tulburata de un zgomot tulburator.La ea veni Krom si Herus,amandoi cu niste chipuri palide,speriate si ingrijorate.Enya se ridica din genunchi si ii privi impacientata.Isi sterse cu dosul palmei lacrimile uscate de pe obrajii imbujorati si vorbi cu o voce ragusita:
-Ce s-a intamplat?
-E Leus!gafai Herus.
-A innebunit complet!!!continua Krom.
Fata isi dadu parul auriu de pe ochi,privirea ei cenusie patrunzandu-i pe cei doi:
-Ce vreti sa spuneti?Unde e Balthasar?
-Leus l-a ucis...suspina Krom.
Enya se dadu doi pasi in spate,incercand sa nu lesine.
-Apoi i-a rapus si pe Nikosus,Arkos si Leunclauvius.A luat Ujlphia!Se duce la Ochi.Vrea sa-i obtina puterea!
-Poate sa ne omoare pe toti...vorbi aproape soptit Herus.Doar tu mai poti sa-l opresti.Pe tine te-a iubit...
Fata ramase tacuta.Era o tacere apasatoare,clipele scurgandu-se dureros de greu.Nu puteau sta degeaba.Leus nu putea beneficia de puterea Ochiului.Nu s-ar fi distrus numai pe sine,ci intreaga padure.Enya inghiti in sec de mai multe ori.Apoi isi puse mainile pe umerii lui Krom,si ii vorbi cu un glas puternic,revitalizat:
-Evacueaza toata padurea!!!Retrage toata populatia,elfi si oameni la marginea padurii.Luati cu voi doar ce este necesar.Grabiti-va,nu pierdeti timpul!Eu ma duc sa-l opresc pe Leus.
-Nu te poti duce singura!Voi veni cu tine!se repezi Krom.
-Nu cunosti calea catre Ochi!Doar eu si Balthasar o stiam...Drumul e prea anevoios.Ma pot descurca singura.Acum mergi!
-Daca doar tu si regele stiti locatia Ochiului...atunci cum il va gasi Leus?intreba Herus.
-Ujlphia...raspunse fata.Il ghideaza...Cheia si Ochiul se atrag.Nu-i v-a lua mult timp...
Fara alte cuvinte,cei trei se despartira,fiecare in drumul sau.Enya se afunda rapid in padure.Cunostea calea catre Ochi.Poate ar fi reusit sa ajunga inaintea lui Leus.Cat despre calea prin care avea sa-l opreasca...Ei bine,mintea ei lucra la asta.








*






Ujlphia lucea tot mai puternic...Se apropia.Desisurile il incurcau,agatandu-i hainele si parul,dar nu-i pasa.Trebuia sa gaseasca Ochiul.Leus nu mai realiza ce facuse in urma cu doua ceasuri cand il ucisese pe Balthasar si pe cei trei membri ai Conciliului Oamenilor.Pentru el era mai important sa reuseasca,prin orice cale,sa-l invinga pe Kal’Cedrak.Il invinsese o data,iar demonul isi luase revansa.Nu mai era loc decat pentru o ultima confruntare.
O creanga ii agata pielea fetei din jurul cicatricei sale.Durerea infioratoare il ingenunche pe print.Sangera.Dadu drumul la o injuratura si porni mai departe.Lucirea sabiei lua o culoare distincta.Printul privi lama.Ii arata ceva.Si intr-adevar,reusea sa vada in lama Ujlphiei...pe Enya.Alerga prin padure,pe urmele sale.Leus isi propti barbia in piept.Pletele sale castanii se prelinsera pe chipul sau brazdat.O flutura pe Ujlphia prin aer.Nu-o putea lasa pe Enya sa se implice.Fara indoiala ca ar fi incercat sa-l opreasca.Si nici n-ar fi putut sa-i faca vreun rau.Inca o iubea.Undeva in sufletul sau,dincolo de sentimentele de rusine,ura si manie...se afla si dragostea fata de ea.Dar soarta Regatului Oamenilor(asa cum considera el,nemaipasandu-i de elfi) depindea de reusita acestei misiuni.Trebuia sa foloseasca magia.Altfel,ar fi murit cu totii,asa cum le prezisese cu mult timp in urma,batranul han orc,Mul’Gator.
Dar cum avea s-o opreasca fara sa-i faca vreun rau?Doar Ujlphia putea face asta...Un gardian...ceva care sa o distraga,sa o tina ocupata.Ujlphia ii citi parca gandurile.Din lama sabiei,curgea acum un lichid argintiu .Acesta se prelinse in verdeata padurii si lua o forma.Leus zambi...Era perfect...
O zbughi inainte,catre Ochi.Magia il chema,pe el si pe Ujlphia.Un aer misterios invaluia acum padurea.O lumina ciudata,de un verde fluorescent acoperea orice alta culoare.Doar sabia continua sa straluceasca in aura sa albastruie.Si apoi zari...ceea ce cauta.Privirea i se incetosa si pasi vrajit,catre Ochiul Elfilor...







*




Enya alerga cu repeziciune.Gleznele ei subtiri si usoare sareau fara dificultati peste obstacolele naturii.In mana dreapta avea un pumnal.Altceva nu avusese la ea...Se considera o fraiera.Era esential sa-l opreasca pe Leus,si nu luase cu ea decat un cutit amarat.Dar in acele momente,chiar nu mai conta.
Eliberase din ea orice sentiment.Tot ce vroia era sa ajunga la Ochi.Pletele ei aurii se incurcasera de vreo trei-patru ori in crengile copacilor,crengi care pareau tot mai dese si mai dese pe masura ce se apropia.Memorase acest traseu ca pe cel mai sfant lucru.Tatal ei o rugase asta.Si avea sa-si tina promisiunea.Parca isi si amintea ziua aceea ciudata...Amintirile i se desfasurara prin fata ochiului ca un jurnal.
Era o zi obisnuita...Se sculase si se pregatea sa mearga cu tatal ei la locul lor.Amandoi iubeau cascada aceea.Era deosebita,si ce era mai important pe-atunci,era bine ascunsa.Nici macar Balthasar nu stia de ea.Aflase ani mai tarziu de acea cascada.Pe masura ce anii treceau,dezvaluise locul si lui Krom si Nykrom,si in final lui Leus.Dar pe-atunci,secretul amplasarii era sacru.In aceea zi,tatal ei nu era la fel de vesel.Enya(care pe-atunci,in varsta de 172 de ani,era prea ,,mica’’ pentru a fi preocupata de problemele regatului elf) nu stia prea multe.Cand tatal ei era suparat,veneau de regula cercetasi cu vesti despre orci.Vazand-o dornica de plimbarea lor zilnica,Ricar’Dor isi lua fiica de mana si se adancira in padure.Dar Enya stia...nu cunostea inca pe de rost drumul catre cascada,dar putea citi pe chipul intristat al tatalui ei ca nu mergeau acolo...Ci intr-un loc mult mai important.In acele momente,fata stranse in pumnul ei micut degetele lui Ricar’Dor.Si generalul elf intelese ca Enya remarcase.Mergeau in alta parte.
Se oprira pentru o clipa,apoi Ricar’Dor se apleca pentru a fi la aceeasi inaltime cu fiica sa.Stateau acum fata-n-fata.Generalul putea sa-i numere fetei pistruii de pe obraji la aceasta distanta.Enya era intotdeauna amagita de faptul ca era pistruiata,dar in timp,acestia disparura de pe chipul ei.Buza inferioara a fetei o acoperi pe cea superioara...Parca din priviri isi intreba tatal:,,De ce nu mergem la cascada? Unde mergem,si de ce?’’
-Enya...asculta!vorbi Ricar’Dor pe cel mai serios ton pe care il auzise fata,mergem intr-un loc special.E foarte important...sa reti drumul asta.Pentru totdeauna,intelegi?
Enya il privi cu niste ochi mari si speriati.
-Trebuie sa-mi promiti...ca nu vei uita traseul si ca nu vei lasa pe nimeni sa mai vina aici.Decat eu si Balthasar...Bine?Imi promiti?
Fata incuviinta nerabdatoare.Cuvintele ,,decat eu si Balthasar’’ ii captasera atentia.Daca numai ei doi aveau voie,atunci era cu adevarat ceva important.
-Dar nici tu nu vei mai avea voie sa vii,inteles domnisoara?continua Ricar’Dor ridicand aratatorul amenintator.Dar chipul ii era acum mai vesel.
Se adancira tot mai mult in padure.Enya privea de o suta de ori fiecare coltisor din campul ei vizual.Promisese doar.La un moment dat,Ricar’Dor ii spusese ca se apropie de destinatie,si fata isi putea da seama ca asa era.Totul in jurul lor era de un verde stralucitor si misterios.Nu se mai puteau distinge alte culori.Parul,hainele,pielea,toate erau verzi.Fata se stramba cand isi vazu parul.Nu-i placea culoarea,dar era sigura ca nu e permanent.
Acum se apropiau.Tatal ei isi incetinise pasii.De undeva de la distanta se putea vedea o lumina orbitoare.Enya isi acoperi fata cu palmele.Ricar’Dor o trase usor dupa el.Lumina venea dintr-o poienita ciudata.Aici,copacii erau indoiti intr-o parte,formand un acoperis.Nici cea mai mica urma de soare nu putea patrunde.In centrul poienitei se afla un suport.Deasupra suportului plutea un fel de sfera care emitea acea lumina verde.Tot acea sfera mai raspandea o raza care circumscria poiana.Ajunsi aproape de sfera verde,pe cei doi nu ii mai deranjau lumina.
-Acesta este Ochiul Elfilor,sopti Ricar’Dor.Aici pastram noi magia.Nu uita sa-ti tii promisiunea...
Apoi,Ricar’Dor scoase de la brau(spre surprinderea Enyei) pe Ujlphia.Apoi,generalul suiera in limba elfilor cateva cuvinte.Enya intelese tot ce graise.Tatal ei chema...ceva sau pe cineva.De pe piciorul suportului aluneca trupul unui sarpe urias.Creatura se apropie tiptil de cei doi si isi inalta din iarba capul urias,privind cu niste ochi rosii la tatal si fiica sa.
-Acesta este Akkadur...spuse Ricar’Dor Enyei.El este paznicul Ochiului.Il voi pune sa intre in sabie,pentru ca Balthasar sa fie ajutat intr-o masura infima de magie,la nevoie.
Enya privi putin speriata la aceasta creatura a carui limba subtire si bifurcata ii iesi din botul sau urias.Ricar’Dor suiera alte vorbe in elfa.Intreg trupul sarpelui se lichefia cu o culoare argintie.Apoi acest jet intra in sabie.In acel moment,lama Ujlphiei emana lumina sa albastruie.Doua zile mai tarziu,Ricar’Dor fusese rapus in lupta de Kal’Cedrak.
Enya reveni la realitate dupa aceasta amintire.Isi pierduse,pentru moment,concentrarea.Se impiedica de o radacina de copac si ateriza dureros.Ofta indignata.Se afla acum ingenuncheata la baza unui copac cu o radacina uriasa,dar cu pumnalul inca in mana.Un zgomot misterios parea sa o inconjoare.Urmatoarea privire aruncata fu inspaimantatoare.Avea parca o revelatie.Acei ochi rosi,acel bot urias,si acea limba bifurcata o tintuiau cu privirea.Sarpele suiera amenintator.Isi incolacise trupul urias in jurul copacului,si evident,o tintuise si pe elfa.Isi deschise botul urias pregatit parca sa inhate ceva.
Enya uita ca mai are pumnalul in mana.Era mult prea inspaimantata.Creatura isi dadu capul in spate si se repezi apoi la victima sa.Fata se feri,iar sarpele musca din plin din trunchiul copacului.Isi dadu iarasi capul in spate gata de al doilea atac.Si se repezi din nou.Enya urla:
-Akkadur!Opreste-te!SUNT EU!!!
Sarpele isi intrerupse atacul.Privi ,parca cu mai multa atentie,la Enya.Isi apropie incet botul de chipul elfei.Enya stranse cu putere manerul pumnalului.Akkadur isi lipi botul de chipul fetei.Rasuflarea acestuia ii flutura fetei pletele.Apoi,sarpele scoase limba si o linse pe obraz.Isi desfacu stransoarea din jurul copacului,asteptand ascultator orice porunca a printesei elfe.
Enya ii puse mana pe cap si ii facu semn sa-o urmeze.Akkadur se inclina si serpui prin iarba dupa noua sa stapana.








*




Leus putea simti energia Ochiului.Aura Ujlphiei devenea tot mai puternica.Auzise in urma cu cateva minute,strigatele Enyei.Intalnise sarpele.In niciun caz nu avea sa ajunga aici pentru o tentativa de oprire.Acestea erau gandurile printului Oamenilor in acele momente.
Reusise sa iasa din desisurile padurii.Urma acum calea unei carari,carare ce ducea intr-o poiana.Sabia elfilor incepuse sa vibreze.Lumina Ochiului era tot mai puternica...Leus grabi pasul.Nu mai putea vedea nimic.Isi acoperi privirea cu antebratul stang si inainta lent.Dupa ultimii trei pasi facuti,realizase ca ajunsese in poiana.Atmosfera era infioratoare...
Aici,iarba de pe jos era taiata uniform si frumos ornata,in diferite nuante de verde.In centru era suportul iar deasupra insasi Ochiul Elfilor.O celula de energie ce ascundea puteri incredibile...Stralucea in acea lumina ce-o raspandea in toata padurea,dar se putea distinge un nucleu in aceasta celula,un nucleu de culoare neagra.
Printul privi impresionat.O ridica pe Ujlphia in fata Ochiului,care incepu sa-si deformeze silueta.
-Ujlphia este cheia...sopti Leus.Ea deschide Ochiul...
-Leus!Opreste-te!Opreste-te pana nu ne distrugi pe toti!
Urletul Enyei venea de la zece metri de el.Fata se afla la capatul cararii ce conducea in poiana.Langa ea,aluneca pe iarba,Akkadur.
-Mai,mai...creatura asta e tradatoare!vorbi Leus cu o voce cutremuratoare.
-Ba nu este!replica Enya.Ma cunoaste de cand am venit prima data aici...Imi este supusa mie,pe viata,din ordinul tatei.Nu aveai cum s-o faci sa ma raneasca.
,,Nu asta am intentionat,nenorocito!!!!’’ gandi Leus.
-Acum opreste-te!continua elfa.Nu poti beneficia de puterea asta.Este peste putinta oamenilor...
-Pai asa ati fost voi,alogenii de la-nceput!Va credeati superiori,cand nu erati decat niste orori ale naturii.Niciodata nu trebuia sa pasesc in locul asta diavolesc.
Enya nu mai putea fi clintita cu astfel de cuvinte grele.Uitase tot ce simtise pentru Leus.Caci Leus murise...Avea in fata doar un lunatic ce dorea puteri mai presus decat ar fi fost in stare sa duca.
-Acum opreste-te!Da-mi-o pe Ujlphia.Nu e prea tarziu sa renunti la nebunia asta.
-Vezi?Asta e diferenta dintre elfi si oameni...Voi nu sunteti decat niste lasi.Va e frica sa reactionati.Tot ce vreti e sa va ascundeti in padurile voastre.
,,Tot poporul nostru a pierit pentru cauza ta!!!!’’ gandi indignata Enya.
-Ajunge cu discutiile!Da-mi sabia...spuse ea hotarata.
-Dar vino sa o iei,spuse printul batjocoritor.
-Akkadur,facu semn printesa catre sarpe.
Animalul mangaie pamantul cu serpuirile sale ,pregatit sa-si asalteze inamicul.Dar Leus era cel ce avea sabia,astfel ca el detinea puterea.Ridica intre el si fata(alaturi de sarpe)un bloc masiv de gheata.Akkadur nu se descuraja,si lovi ca un rinocer in obstacol,fara a obtine efectul scontat.
-Oh nu!suspina Enya.
-Acum stai si priveste cuminte!o sfatui Leus cu batjocura in glas.
Akkadur continua sa izbeasa blocul de gheata,dar tot ce reusea era sa-si provoace siesi o durere.Enya ingenunche dezamagita.Pierduse.
Leus se intoarse inapoi,cu fata la Ochi,cu Ujlphia in mana dreapta.Tinandu-i manerul ca pe un pumanl,printul izbi cu lama,strapungand celula de energie.Putea auzi in acele momente strigatul Enyei.Dar o facuse.Ramase tintuit in acea pozitie,pentru cateva secunde.Simtea in palma niste furnicaturi,furnicaturi ce deveneau tot mai dureroase.Scoase sabia din Ochi si infipse din nou,intr-un alt loc.Repeta miscarea de cateva ori.Privi apoi,epuizat.Prin gaurile lasate iesira niste raze de lumina.Ujlphia luci tot mai puternic.Enya inchise ochii.Lumina era orbitoare.Acele raze de lumina se unira intr-un singur punct,formand o piramida cu mai multe fete.Apoi,din varful acestei piramide,pleca o raza,rezultata din unirea celorlalte.Raza intra prin lama sabiei.Leus dadu drumul manerului.Era mult prea fierbinte.Apoi totul disparu.Raza,celula de energie.Totul.Ramasese acolo doar Ujlphia,ce emana in jur niste trepidatii usoare.Leus privi cu furie amestecata cu dezamagire.Enya isi lipi palmele de blocul de gheata,vrand sa priveasca mai atent.
-Nu sabia trebuie sa detina magia,ci eu!urla Leus.EU!EU!EU!EU!
In furia sa,scoase propria sabie de la brau,si izbi cu ura in cea a elfilor.Cu acea singura lovitura,Ujlphia se franse in doua.Toata puterea,sub forma de raza,iesi din lama sabiei si intra in trupul printului.Leus simtea o senzatie nebuneasca de a varsa.Ceva din el,dorea acum sa faca implozie.Schilodit de durere,printul dadu drumul la un urlet,ce ajunse pana la urechile lui Krom si Herus,care evacuasera intreaga populatie din padure.
Si puterea Ochiului facu implozie.Raza iesi din trupul printului prin orbitele ochilor si prin cavitatea bucala.Se raspandi peste tot.Era momentul de care se temuse Enya,si motivul pentru care evacuase populatia.Raza avea sa distruga tot,din aria ei de actiune.Blocul de gheata produs de Ujlphia se topi.Enya era acum mai mult decat vulnerabila.Insa fara vreun avertisment,Akkadur se preschimba intr-un camp semisferic protector asezat imprejurul fetei.Forta de distrugere a razei nu putea patrunde in acest scut.Raza trecu pur si simplu pe langa Enya si distruse intreaga padure.Vazand de la distanta distrugerea in masa,Krom si Herus indrumara restul populatiei,cat mai departe de padure.
Dura mai putin de cinci minute.Enya(care statuse cu ochii inchisi) privi inspaimantata in jur,in timp ce Akkadur se preschimba la loc in sarpe.Padurea Nimanui nu mai exista.Ramasese doar pamant ars.Totul disparuse...Orice semn de civilizatie elfeasca fusese dat uitarii.Elfa isi indrepta privirea catre locul unde fusese cu putin timp in urma,Leus.Acesta nu mai era ingenuncheat acolo in durerile de nesuportat.In acelasi loc se inalta un tron infiorator asezat pe o movila de pamant amestecata cu schelete.Pe tron statea un barbat.Nu se putea spune daca era Leus.Dar Enya stia.Pe chipul barbatului se evidentiau niste cicatrici urate.Avea pielea rosiatica,probabil din cauza culorii focului rasfrans pe trupul lui Leus.Scalpul ii era lipsit de podoaba capilara,iar ochii ii lipseau cu desavarsire,fiind asezate pe orbite doua globuri rosii.Intr-o mana,Leus tinea o sabie.La picioarele sale erau franturile Ujlphiei.Leus o privi cu ochii sai demonici pe elfa.
-Iata!Nu ai reusit...Magia elfilor este A MEA!
Enya ramase inmarmurita.Apoi un ring de flacari ii inconjurara pe cei doi.
-Sa discutam...spuse Leus.
Akkadur se inalta intre el si ea si-si deschise botul urias suierand amenintator.Enya se agata de gatul sarpelui,iar animalul o duse departe de demon.Caci Leus,omul pe care Enya il iubise,disparuse pentru totdeauna.Demonul privi zambind.Cu o precizie neomeneasca,arunca sabia undeva in coada sarpelui.Dar Akkadur nu se opri.Desi rana ii era urata continua sa-si transporte stapana la loc sigur.
Demonul Leus cobori de pe tronul sau,dornic sa-si observe diferentele.Si observa...Atunci realiza.Avea infipt in gat un par de lemn.Probabil in urma imploziei suferite.Cu sange rece,trase de par.In loc de sange, ii curgea din gat cenusa.Tusi inecat.Si nu era singura schimbare .In momentul in care atingea ceva,il transforma in cenusa.La dorinta,in mana ii putea aparea orice fel de arma.Trebuia doar sa si-o imagineze.Crea o sabie,si isi privi chipul in oglindirea acesteia.Nimic in afara de cicatricele provocate de Kal’Cedrak numai ramasese din vechiul Leus.Si amintiri...Niste simple amintiri.Ochiul Elfilor nu trebuia sa reactioneze asa...Leus fusese corupt.Magia elfilor se manifestase altfel.Se manifestase aidoma lui Kal’Cedrak.Dorinta lui fusese nedreapta.Si platise un pret.
De el se apropie timid Silver.Calul printului nu-si abandona stapanul.Leus il privi lipsit de sentiment.Ii puse mana pe coama.La atingerea stapanului,armasarului necheza agitat.O bucatica din puterea Ochiului ii era transferata.Era si el corupt de magie.Si devenise acum calul demonului.Folosindu-si puterile,Leus crea un car de lupta(asemanator celor din Grecia Antica,pe Terra) pe care il atasa calului.Se sui la post,apucand haturile.
-Numai conteaza cum arat...Pot avea tot ce-mi doresc.SI IMI DORESC SA DISTRUG TOTI ORCII!!!!!!
Marsalui pe pamantul ars in carul sau de lupta.In minte ticluia tot felul de planuri prin care avea sa-si distruga dusmanii.Si in special,sa-l distruga pe Kal’Cedrak.

Sfarsit de scoala si niste concluzii...

Uite un articol pe care astept sa-l scriu de 2 saptamani.A trecut un an(scolar),eu m-am schimbat,m-am schimbat foarte mult.Enviromentul din jurul meu de asemenea.Am fost in ultimul an intr-o continua schimbare...Ce am realizat,ce am pierdut,ce am castigat eu intr-un an intreg?

Warning:Nu e tocmai un articol pentru cititori,mai mult pentru mine,dar...daca tot e scris,nu o sa interzic sa fie citit nu?

Faptul ca anul trecut am terminat clasa a 8-a si am intrat la liceul dorit,a semnificat din mai multe privinte un pas inainte dar si o perioada foarte mare de schimbari.Mintea si corpul meu au cerut incontinuu pe parcursul acestui an ,razbunare pentru anul care a trecut,an in care am pierdut multe din placerile vietii datorita blestematului de examen.De aici s-ar putea explica comoditatea mea la scoala.Tot anul am ignorat complet scoala,a fost poate cel mai slab an scolar al meu.Nu ma rezum acum la rezultatele scolare,intotdeauna mi se par irelevante.Am acumulat foarte putina informatie...si am fost poluat cu foarte multa prostie.

Un lucru evident si trist la sfarsitul gimnaziului...de fapt nu,intotdeauna la scoala,este ca nu-ti poti alege colegii.De cand m-am transferat de la scoala 6 la Liceul George Calinescu in clasa a 7-a,am lasat in urma cativa prieteni buni,colegi deosebiti,pe care dupa ce i-am revazut un an si ceva mai tarziu,am ramas cu un gust amar.In Calinescu,am fost primit cu o oarecare ostilitate si privit adeseori ca un intrus.Clasa 7-a a fost foarte grea din motivul asta...Nu m-am facut placut de intreaga clasa(cum un bun prieten mi-a spus:Nici nu era nevoie) dar mi-am facut sa zic:2-3 prieteni buni,datorita carora viata a devenit mai dulce...Aceste persoane au facut ca perioada sa fie mai suportabila,ca mai apoi sa se transforme in agreabila si spre final extrem de placuta.Pacat este ca n-am avut la dispozitie decat 2 ani sa petrec timpul cu ei,din care ultimul s-a soldat cu examenul.Si desigur ca nu am nimerit in aceeasi clasa.Ar trebui sa fiu recunoscator ca suntem in acelasi liceu.Desi ne vedeam relativ des,am primit aceasi surpriza:Cand eu "plec" de langa ei,se schimba,asa cum s-au schimbat si cei de la scoala 6.

Sa privesc acum la propria mea clasa...Hm.Este o clasa pe care nu mi-am dorit-o si nu mi-o doresc din punct de vedere al colectivului.Din 26 de elevi pot spune ca i-am cunoscut asa cum sunt in realitate pe toti.Impresia,precum va dati seama nu este extraordinara.85% la suta din aceasta clasa din care fac parte ma...dezamageste datorita persoanelor care sunt.Nu este vina lor ca nu sunt altfel.Este vina mea ca asa sunt eu.Am cunoscut prea putine persoane anul acesta despre care sa spun ca sunt niste persoane bune,pe care le admir.Toti avem defecte dar din propria-mi privinta,defectele lor sunt uriase.Superficialitate,falsitate,prostie,rea-vointa...Asa as caracteriza cele 85% de procente.Asta este viata...si probabil din aceasta cauza simt uneori nevoia sa ma autoizolez si sa nu-mi mai suport proprii parinti.

In acest cadru,deloc prietenos am petrecut acest an unde am castigat si pierdut anumite lucruri.Hai sa vedem ce am castigat:
-am inceput sa ascult muzica de calitate,mi-am definit preferintele,mi-am gasit artistii favoriti.
-mi-am dezvoltat tehnica de scriere.Pot spune acum ca scriu mai bine,mai original,mai cu personalitate decat o faceam anul trecut.Sper doar sa nu-mi fi atins deja apogeul.
-sufrageria mea a fost dotata cu niste lucruri pe care mi-le doream de mult:un calculator bun,un televizor si un sistem care sa-mi satisfaca toate placerile.
-m-am inscris pe Forumul FifaRomania.N-as putea spune decat ca regret ca nu am facut-o mai de demult.Sper sa fiu cat mai placut de membrii acestui forum,personal interesandu-ma de persoanele care merita sa stai de vorba cu ele si care iti faci o impresie despre ei nu in topicul Fifa 07 ci in topicul de Discutii Generale.
-am citit.Nu ceea ce mi s-a dat la scoala evident ci ceea ce mi-a placut.Pot spune ca mi-am gasit un autor preferat.
-orele de drama.Au fost probabil cele mai frumoase momente la scoala,uneori amestecate cu nervi si stres dar terminate cu bucurie si mandrie pentru ce am realizat.Si am realizat ca imi place sa stau mai mult in spatele scenei,in spatele camerei...Si ma bucur pentru asta.
-blogul.Este un loc(virtual) care l-am facut sa ma reprezinte,care m-a ajutat sa ma regasesc si sa-mi fac vreo cativa amici(cu ajutorul forumului desigur).
-mi-am facut cativa prieteni noi,la scoala,prieteni buni care merita apreciati.

Ce am pierdut:
-simt ca nu am acumulat destula informatie pentru un an scolar.Poate ca este numai vina mea,dar acum nu prea mai conteaza.
-prieteni.Departandu-ma de ei,simt ca i-am pierdut,simt ca sunt alte persoane.
-contactul cu realitatea.Nu am pierdut contactul ci am pierdut paravanul care ma tinea departe de el.Acum cunosc mai bine aceasta lume,o lume trista si regret ca a trebuit sa fac cunostina cu ea.
-am scris foarte putin.Am cel putin 3 proiecte in minte,proiecte ce ar putea iesi extraordinar,dar mi-a lipsit starea necesara.
-am pierdut timpul cu orele la scoala,cu discutii idioate cu conversatii fatise.

Anul acesta situatia mea la invatatura sta cam asa:media generala in jur de 9.40(9.50 primul semestru,9.30 al doilea) , notele la teza Istorie 10,Latina 10,Engleza 8,Romana 9(primul semestru) si Istorie 10,Latina 9,Engleza 8,Romana 10(semestrul II).Interesant...numai la engleza simt ca am invatat ceva,dar notele de la teza arata ostilitatea mea fata de gramatica.

Ce planuiesc vacanta asta:sa fac sport,sa ma fac cat mai in forma,sa citesc cat mai mult,sa scriu cat mai mult,sa ascult cat mai multa muzica si sa postez de cel putin 3 ori pe saptamana pe blog,sa stau pe forum(mersi de observatie).De restul lucrurilor nu prea imi pasa...Restul sa le ia dracu'!