The Flames of the Gods
Bursting violently
Such a grand illusion
It's so hard for us to see.
The rain is pouring down
Falling cautiosly
Disturbing de grey flames
But you cannot hear me.
Save me,take me from this "nothing"
Throw me back trough where I lived.
Listen,once and forever...
That's what you have to give...
...me!Help me,I cannot hold much longer
I think I'm going crazy
Darkness is capturing my inside
I'm blinded for the world wide.
God left me
My soul is burning
And the rain cannot reach me
Oh,please just save me...
I'm crawling,crawling in the "nothing"
Not being able to see.
"Some" catches me,tides me with a bind and I just cannot flee.
It takes me in the heart of darkness
The dark abyss swallows me
Look into my frightened eyes and say:
"Just please,forgive me!"
Forgive me!Forgive me!Forgive me
For I am cursed,cursed and I can't see...
marți, 12 iunie 2007
Fallen Angel
Orange flames just scratch the peaceful sky
The nature falls behind your blue eyes,
And what you see...The Fallen Angel...
It's scream destroys our broken destiny
It shines so much,it's hard for me to see
The wings are cut,moving desperatly,
And what you see...The Fallen Angel...
I see people going by,but not caring about what's happening in the wicked sky,
No one cares about what's gonna be,the Heavens are locked,for them,for you and me.
It hits the ground,an earthquake he provokes
I'm running towards,people are telling jokes
I'm so disgusted,this will doom us all,
But around me...no one saw the fall...The Fallen Angel...
The Heavens are still shut for me
Because no one could not just see
The pain of doomness,it's cursed as it could be,
But I can't feel it now,because you are with me...Because you are,with me!
PS:Poezie scrisa inainte de teza la engleza,ca sa vedeti cat de razna o ia mintea mea in fata unui moment greu la scoala.
The nature falls behind your blue eyes,
And what you see...The Fallen Angel...
It's scream destroys our broken destiny
It shines so much,it's hard for me to see
The wings are cut,moving desperatly,
And what you see...The Fallen Angel...
I see people going by,but not caring about what's happening in the wicked sky,
No one cares about what's gonna be,the Heavens are locked,for them,for you and me.
It hits the ground,an earthquake he provokes
I'm running towards,people are telling jokes
I'm so disgusted,this will doom us all,
But around me...no one saw the fall...The Fallen Angel...
The Heavens are still shut for me
Because no one could not just see
The pain of doomness,it's cursed as it could be,
But I can't feel it now,because you are with me...Because you are,with me!
PS:Poezie scrisa inainte de teza la engleza,ca sa vedeti cat de razna o ia mintea mea in fata unui moment greu la scoala.
Revenire...+sport
Nu am mai postat nimic de aproape 2 saptamani,cu exceptia capitolelor din Regatele pentru ca s-a stricat monitorul,si pe cel care l-am imprumutat de la mama(un monitor cu tub,de 15") nu puteam sta in fata lui mai mult de jumatate de ora fara sa ma doara ochii/capul.Acum revin in forta,sa nu va speriati daca postez in seara asta cel putin 3 articole.
Dar ca sa nu fie inutil...
Nationala Romaniei la Fotbal a trecut cu bine de dubla cu Slovenia.Nu stiu daca am dovedit cat suntem de buni,dar am dovedit cat suntem de comozi.Mai mult de 2 jucatori din tot lotul nu au jucat la potential 100% fiind cu gandul la vacanta,si s-a vazut ca ne-am cam chinuit oleaca.Desi se stie 2-1 in tur(Tamas,Banel Nicolita) si 2-0 in retur(Mutu,Contra).Suntem momentan pe primul loc si speram sa ramanem asa cat mai mult.
La capitolul handbal,fetele s-au descurcat admirabil,le-au umilit pe suedeze la ele acasa cu 9! goluri diferenta,si la Rm.Valcea au jucat mai relaxat,terminand la egalitate.Trebuie remarcata cea mai buna jucatoare a momentului,Valentina Elisei,o masina de handbal si un exemplu de sportiv.
La baieti(care ironic,s-au confruntat tot cu Suedia),a fost pe dos.Nu s-a jucat returul de la Constanta dar acolo ne-au batut cu 11 goluri.Am ramas usor scarbit de unele faze ale meciului.E inadmisibil,la o lovitura de la 7m,intr-o partida cu Suedia,baraj de calificare,tu(adica Marius Stavrositu) sa faci scheme,si sa arunci cu mingea dupa portar.Ar trebui sa ia lectii de la Elisei care in ambele meciuri,a executat 7m-urile numai la vinclu! Asta e...Macar la fete sa fim cei mai tari.
Apocalyptica a avut un concert la Bucuresti,si spre oroarea mea,nu s-a spus mai pe nicaieri.Nu stiu daca m-as fi dus,dar stiu ca unchiul meu s-ar fi dus,si mi-ar fi impartasit din experienta.Bine ca sunt mediatizati ratatii aia de la RBD...mi-e si rusine sa le scriu numele infect.
Cam atat...nu prea mai am ce sa mai scriu.Pornesc cu niste articole culturale din memorabila colectie "Psycho".
Dar ca sa nu fie inutil...
Nationala Romaniei la Fotbal a trecut cu bine de dubla cu Slovenia.Nu stiu daca am dovedit cat suntem de buni,dar am dovedit cat suntem de comozi.Mai mult de 2 jucatori din tot lotul nu au jucat la potential 100% fiind cu gandul la vacanta,si s-a vazut ca ne-am cam chinuit oleaca.Desi se stie 2-1 in tur(Tamas,Banel Nicolita) si 2-0 in retur(Mutu,Contra).Suntem momentan pe primul loc si speram sa ramanem asa cat mai mult.
La capitolul handbal,fetele s-au descurcat admirabil,le-au umilit pe suedeze la ele acasa cu 9! goluri diferenta,si la Rm.Valcea au jucat mai relaxat,terminand la egalitate.Trebuie remarcata cea mai buna jucatoare a momentului,Valentina Elisei,o masina de handbal si un exemplu de sportiv.
La baieti(care ironic,s-au confruntat tot cu Suedia),a fost pe dos.Nu s-a jucat returul de la Constanta dar acolo ne-au batut cu 11 goluri.Am ramas usor scarbit de unele faze ale meciului.E inadmisibil,la o lovitura de la 7m,intr-o partida cu Suedia,baraj de calificare,tu(adica Marius Stavrositu) sa faci scheme,si sa arunci cu mingea dupa portar.Ar trebui sa ia lectii de la Elisei care in ambele meciuri,a executat 7m-urile numai la vinclu! Asta e...Macar la fete sa fim cei mai tari.
Apocalyptica a avut un concert la Bucuresti,si spre oroarea mea,nu s-a spus mai pe nicaieri.Nu stiu daca m-as fi dus,dar stiu ca unchiul meu s-ar fi dus,si mi-ar fi impartasit din experienta.Bine ca sunt mediatizati ratatii aia de la RBD...mi-e si rusine sa le scriu numele infect.
Cam atat...nu prea mai am ce sa mai scriu.Pornesc cu niste articole culturale din memorabila colectie "Psycho".
luni, 11 iunie 2007
Capitolul 9
Capitolul 9
Batalia Regatelor
Balthasar se afla cu Ujlphia in mana vorbind catre soldatii sai.Sabia elfilor stralucea intr-o aura bleu.Distribuise sarcinile de comanda.Inmanase conducerea unor trupe lui Leus si fratilor elfi.Enya avea sa lupte in compartimentul regelui elf.Balthasar privi semet catre armata sa.Toti erau gata.
-Ma uit la voi...vorbi el cat sa-l auda cat mai multi posibil...si vad ca sunteti gata de lupta.Dar inimile voastre sunt gata? Dincolo de acea armata a orcilor se afla libertatea.Libertatea noastra si a Oamenilor,cu care am reusit sa legam alianta si prietenie.Sa demonstram oamenilor ca au gresit negandu-ne atata timp.Sa nu-l dezamagim pe Leus!!!Mai avem doar un pas...Acolo!E ceea ce ne dorim cu totii.Luati-o! E dreptul vostru.VA APARTINE !!!!
Uralele elfilor umplura vazduhul...Balthasar ridica sabia in sus,si facu semn sa fie urmat.In fata lor se intindea uriasa armata a orcilor.Cu un semn al Ujlphiei,trupele se napustira unii asupra altora.Semnalul naturii era tot mai puternic,ninsoarea devenind tot mai puternica...Si astfel a inceput...
Primele zgomote de lanci frante umplu vazduhul mai tare decat o fausera uralele elfilor.Din primul clinch de suliti putini scapasera cu viata.Elfii evitau inca lupta de aproape,folosindu-se de arcuri cat mai mult cu putinta.Enya conducea acest post.Isi asista razboinicii cu sabia,coordonand valurile de sageti.Balthasar intrase in focul luptei.Era undeva la cativa metri de nepoata sa,imobilizat intre lesuri,muribunzi si altii care inca mai luptau.Licarirea Ujlphiei era tot mai puternica.Si asta nu era neaparat un semn ca regele elf ar fi folosit magia...Era o legatura.
Desi nu era inca foarte clar,din acest prim clinch orcii castigasera ceva teren.Nykrom,care era in fruntea trupelor de acoperire simti usorul avantaj luat de bestii,si se hotari sa inainteze.Ajutorul sau veni intr-un moment potrivit.Intrarea lor in lupta revigora pe ceilalti...Intr-un decurs de cateva minute,elfii recuperasera terenul pierdut,si chiar inaintau fulgerator.Parca ar fi fost o falanga macedoneana de pe Terra.Elfii nu foloseau insa suliti.Prin forta sabiei,si asistati din spate de arcasi.Inaintau centimetru cu centimetru lasand in urma lesuri de orci.
*
Leus conducea flancul drept...Pierduse orice contact cu Balthasar,in momentul in care trupele regelui fusesera asistate de Nykrom.Calare pe Silver,printul folosea o sulita pentru a face victime intre inamici.Trupele aflate in subordinea sa inaintau aprig.Unde era imbulzeala mai mare,acolo era si Leus.In momentul in care era o ingramadeala din care nu se putea iesi,printul facea ordine cu sulita sa.Usor,usor simti cum si trupele sale inaintasera vertiginos.Orcii dadeau inapoi.Luand un mic moment de ragaz,Leus observa zidurile capitalei orcilor.Era o constructie masiva,fata de fortaretele obisnuite.Dar se apropiau.Undeva in spatele ostirii bestiilor observa un car de razboi.El trebuia sa fie,regele Orcilor.Nedorind sa piarda aceasta ocazie,isi directiona soldatii sa inainteze din toate fortele.Trupele orcesti erau presate tot mai mult si pierdeau metru cu metru.
Silver se dovedise foarte eficient.Calare pe el,printul isi lua un avantaj de inaltime...Deodata,simti cum pamantul se zguduie.Erau tobosarii orci,calare pe acei rinoceri veniti de pe Henya.Erau in numar de trei si deja facusera ravagii in randul elfilor.Isi indrepta privirea catre soldatii din spatele sau:
-Arcurile!Acum...
Fara alti timpi morti,Leus se repezi asupra primului tobosar.Cu sulita indreptata in fata,semana cu un cavaler medieval la un turnir.Cand se alfa la numai un metru de bestie,implanta in piept sulita,si apoi cu o miscare fulgeratoare o si scoase.Bestia racni violenta.Din cauza loviturii primite,rinocerul cazu pe picioarele posterioare.In cateva secunde un val de sageti strapunse bestia si pe tobosar,acestia dandu-si sfarsitul.
Leus merse catre al doilea.Incerca aceeasi smecherie dar esua.Tobosarul il prinse de armura si-l trase de pe cal pe spatele rinocerului.Apoi orcul trase din spate o sabie incovoiata si se repezi la print.Zguduit de navalnicul rinocer,Leus fu aproape sa cada sub picioarele sale.Fu insa un moment norocos.Vazandu-l ,,la pamant’’(cazut pe spatele rinocerului) orcul ataca.Leus simti vana cu care era atacat.Se eschiva,si sabia tobosarului intra adanc in gatul rinocerului.Animalul muri pe loc,aterizand defectuos peste niste soldati elfi.Din cateva contacte de sabie,Leus il dobori si pe tobosar.Apoi,il lua pe Silver,care il duse catre cel de-al treilea si ultimul rinocer.
Aici,Leus sari direct peste rinocer,dobori la pamant pe tobosar,si lua haturile animalui.Il intoarse cu fata spre armata orcilor si dadu navala in mijlocul lor.Unde zari desimea gloatei orcesti,acolo il indrepta pe rinocer,dar sari de pe spatele lui.Il recupera pe Silver si privi spectacolul.Rinocerul zdrobi fara drept de apel un numar mare de razboinici orci,pana cand ceva taie pur si simplu uriasul animal in doua.Printul ramase socat.Ceea ce doborase rinocerul era o sabie.Iar purtatorul ei...Era o mai veche cunostinta.Insasi Regele Orcilor.Leus privi inspaimantat.Ar cam fi fost momentul ca Balthasar sa-si faca aparitia.
*
Krom reusise si el sa inainteze cu brio in fruntea flancului stang.Fara evenimente importante,castiga teren in fata orcilor.Cu gigantica sa sabie in dreapta si cu o toporisca in stanga,impartea moarte intre adversari.Arata fioros in focul luptei,tatuajele sale intimidand adversarii.
Dintre cele trei flancuri de lupta,fu cel care ajunse cel mai repede in preajma zidurilor capitalei.Undeva in departare reusi sa desluseasca un razboinic elf intr-o armura albastra a carui sabie licarea o lumina magica.Era Balthasar.Se indrepta catre acesta,care il intampina zambind:
-Buna treaba!Se pare ca te-ai descurcat bine...
-Dar a fost al naibii de obositor.Unde e Enya?
Fata ucise exact in acel moment un orc ce se repezise la Krom.Il avertiza cu un zambet:
-M-ai cautat?
Enya era si ea sleita din focul bataliei,care se mai calmase.Avea o taietura urata pe frunte,dar nimic grav.Armura ii era sfasiata in mai multe locuri,dezgolindu-i umerii si abdomenul.Regele elf parea neatins.Era clar ca Ujlphia facuse multe victime,fara dificultati.Curand,isi facu aparitia si Nykrom.Avea o taietura care-i brazda tot pieptul,de la umarul stang pana la soldul drept.Vazandu-si regele,fratele si amica,infipse sabia in pamant oftand de oboseala.
-Dar unde e Leus?intreba Balthasar.
-Trupele sale nu se vad pe nicaieri...raspunse Krom scrutand cu privirea campul de bataie.
Enya era putin speriata.Unde se putea afla Leus?Din acea linsite destul de profunda,dupa calmul luptei,un urlet monstruos,demonic rasuna la cativa pasi de ei.Se indreptara intr-un suflet.
Cu cat se apropiau mai mult,cu atat locul mirosea a carne arsa.Scena era infioratoare.
*
Balthasar putea recunoaste soldatii flancului drept,dupa flamurile de pe armura.Erau cu totii morti.Ceva ii arsese de vii.La cativa metri mai in fata,se afla Leus,cu sabia ridicata,gata de lupta.In fata il avea pe el...Pe Regele Orcilor.
-TU ???????? intreba cutremurat Leus.
Regele orc isi daduse jos casca de lupta.Era o creatura inalta,peste statura lui Krom.Avea trupul bine definit,cu niste muschi impresionanti.In locul ochilor,avea doua globuri rosii de culoarea sangelui omenesc.Dar trasaturile fetei erau neconfundabile.Arata mai semet,si avea acea aura demonica dar era acelasi...Era Kal’Cedrak.
-Te-am omorat!!!!urla Leus.Te-am ucis bestie nenorocita.Spurcatule,ti-am despicat capul de trup.Ti-am scos inima.Sangele tau e pe pumnalul meu.
Kal’Cedrak il privi cu un ranjet draconic.Isi arata coltii si dadu drumul la un sunet asemanator rasului.Purta in cele doua maini o sabie cu o lama groasa si o toporisca.Ridica bratele la nivelul umerilor:
-Bine te-am regasit,printe Leus!Nu ne-am mai vazut demult.Se pare ca ai luat ceva atitudine.Iar acum,acele zvonuri pe care le auzisei s-au adeverit.Chiar eu sunt regele.Eu sunt demonul.Moartea mea a fost o sarada pentru a-mi putea acoperi identitatea de tine.Si ai cazut in capcana,omulet prost.
-Oricum ar fi,tu astazi vei muri aici!vorbi Balthasar.Prea mult te-ai folosit de magie,si ai incalcat un juramant sacru.
-Tu trebuie sa fi Balthasar,regele elf.Si desigur impresionanta Ujlphia.Nu intelegi,prost fara minte?Am fost acolo.Eu am reprezentat orcii in acel juramant sacru de care vorbesti fara sa stii.Si voi,elfii ati utilizat magia.Inaintea mea.Desigur ca nimeni nu stie...Dar crede-ma,e ADEVARAT.
Leus il privi pe Balthasar cu indoiala.
-Minti!spuse regele.Noi elfii,n-am fi facut asta,niciodata...Tu...
-Si de unde poti tu sa sti ca mint?intreba Kal’Cedrak plictisit.Te-ai nascut la 1000 de ani dupa acel juramant.Poate ar fi trebuit sa-l intrebi pe regele de drept al elfilor.Oups,am uitat...Eu l-am ucis pe fraierul acela.
-Nemernic imputit!!!!!racni Enya si sari cu sabia la el.
Kal’Cedrak ii para atacul cu o miscare si apoi o lovi cu cotul aruncand-o cat-colo.Leus nu mai putea sta pe loc.Se avanta asupra demonului.Regele orc zambi,si se angaja in lupta.In acel moment,nimic nu se mai putea baza pe noroc,ci doar pe putere.In plina furie,Leus nu realiza ce face.Kal’Cedrak se apara,plictisit de adversarul sau.Il dezarma,si il lovi apoi cu piciorul,punandu-l la pamant.Leus rabufni de durere.Demonul se juca cu el.Incerca sa se repeada la el cu mainile goale,dar Kal’Cedrak se feri si ii brazda obrazul cu o lovitura de sabie.Il lua de par pe print,si il lua pur si simplu la suturi.Ii facu cate-o taietura pe fiecare brat,batjocorindu-l.Se pregati apoi sa-i dea lovitura finala...
Ujlphia se interpuse.
-Destul!vorbi Balthasar printre dinti.
Cei doi regi se inclestara in lupta,dar magia Ochiului fiind folosita ,il surclasa pe Balthasar.Krom sari sa-si ajute regele,dar demonul reusi sa-i izbeasca unul de altul si sa-i lase inconstienti.Se pregatea sa plece cand...
-Ajunge!Pana aici...spuse Nykrom.E timpul ca tu sa mori,orc fara minte.
Kal’Cedrak il privi mirat si raspunse:
-Imi pare rau,dar intarzii la cina!!!Copilasii mei se vor ocupa de tine.
Trei creaturi(din acelea care atacasera tabara in Valea Alba) se avantara spre Nykrom,dar elful le facu felul.
-Nu pleci nicaieri!Stai aici,vei lupta si vei pieri,nemernicule!
Kal’Cedrak zambi si il lua peste picior:
-Gata!Numai plange,elf micut.Tata demon merge la munca.Joaca-te cu fratii tai.
Din spatele regelui orc,sarira alte trei creaturi care tineau si arcuri.Lansara fatal trei sageti in trupul lui Nykrom care ingenunche.Krom isi reveni din izbitura si se repezi la cele trei creaturi sa ii opreasca.Dar era prea tarziu...Inca o sageata il izbi in gat pe Nykrom.
-Sper ca va plac gaulii mei...O mica mostra a puterii Ochiului Orcilor.Am facut o armata intreaga...Cred ca ei sunt,cu bine!
Vorbele lui Kal’Cedrak graiau adevar.O armata de mii de gauli atacau elfii.In bratele fratelui sau mai mare,Nykrom isi traia ultimele clipe.Trupul ii era spasmatic,sangele i se revarsa pe gura,iar respiratia ii era taiata de sageata infipta in gat.Murmura cuvinte neintelese...In jurul lor se stranse si Balthasar si Enya.Numai Leus statea inca la pamant.Lacrimile i se revarsau pe intreg chipul mutilat de Kal’Cedrak.Pierduse.Fusese umilit.Dar ce era mai rau acum incepea.Armata de elfi era coplesita...Gaulii ii incercuiau din toate partile.Nu mai era cale nici macar ca sa fuga.Puterea demonului ii invinsese.Leus refuza sa se miste din locul unde era cazut,iar Enya il privea trista.Avea sa fie sfarsitul tuturor.
Dar chiar atunci,un zgomot de cai amuti suflarea demonica.O suta de cavaleri cu insemnul unei feline se repezi intre gauli si cei patru ramasi in viata.In fruntea lor era Herus.Erau intr-adevar ei.Trupele regale.Lupta era dura...Din o suta de calareti,mai ramasesera douazeci.Balthasar se repezi sa ii ajute,si folosi Ujlphia pentru a-i strapunge pe gauli cu o raza albastruie.Dar erau coplesiti.Douazeci nu puteau opri cinci mii.Insa in acea zi,norocul salvase viata eroilor.Asa se intampla si acum.Un grup masiv de calareti zdrobira din mers capetele gaulilor.Aceasta noua cavalerie era condusa de Nikosus.Cu ajutorul unor oameni de-ai sai,generalul crea un culoar de scapare pentru cei patru.Krom ridica pe umeri trupul fratelui sau si alerga catre singura cale de scapare.Enya il urma.Acoperindu-si chipul,Leus merse si el dupa cei doi.Balthasar se sui calare pe Silver si se alatura cavalerilor oameni.
-Nu putem scapa de-aici...urla Nikosus.Suntem inconjurati.Bine macar ca ei au scapat.
Gaulii raneau cu miscari bruste soldatii.Ghearele lor de metal mutilau fara mila cavalerii.
-Ajunge cu atatea victime,spuse Balthasar si se repezi asupra gaulilor.Ujlphia luci tot mai tare si mai tare,emanand acum o lumina orbitoare.Pentru cateva secunde,nu se putea vedea nimic.Apoi Nikosus zari uimit scena.Intreaga armata de gauli fusese inghetata(la propriu).Apoi din sabie iesi o unda uriasa care sfarama creaturile.Dar victoria aceasta era inutila.Pierdusera ce era mai important.
Se retrasesera in graba catre Padurea Nimanui.Drumul fusese de nedescris.Tristete totala.Mai ales pentru Krom care fusese nevoit sa-si ingroape fratele in Valea Alba,departe de Padurea Nimanui,locul pe care il iubise cel mai mult...
marți, 5 iunie 2007
Capitolul 8
Capitolul 8
Tabara din Valea Alba
Cand Leus si Enya vazura ce se intamplase fura socati.Un soldat elf era in genunchi mutilat total.Bratul stang ii fusese practic rupt din umar iar din cel drept mai ramasese un ciot.Chipul ii era desfigurat,obrazul drept fiindu-i brazdat de o taietura adanca facuta de o gheara.Cercetandu-i cu teama armura,Enya descoperi cu uimire ca soldatul elf era cel care se angajase sa-l prinda pe Mul’Gator.Dar ce se intamplase cu el.Un han orc batran nu putea face asa ceva.
Pe Leus il interesa mai putin cine o facuse,dorind sa afle de unde venise acel racnet infiorator.Cerceta imprejur...De undeva din ,,cladirile’’ superioare,Balthasar si fratii elfi veneau la fata locului,alarmati si ei de urlete.In acest timp,Enya se apropie de elful mutilat.Mainile ii tremurau,vizibil tulburata de ceea ce vedea.Leus simti ca ceva nu e in regula:
-ENYA!!!NU!!!
Tanara elfa se intoarse speriata si se indeparta de ranit;daca ar fi intarziat o secunda cu aceasta miscare,ar fi fost zdrobita de trei sageti ciudate lansate de catre cele mai scarboase creaturi pe care Enya le vazuse vreodata.Elful mutilat isi dadu duhul,atins din plin de cele trei sageti.Din aer suierara altele trei cu destinatia Leus si Enya.Totul se petrecu in cateva fractiuni de secunda:Leus o acoperi pe printesa cu propriul trup,lipsit de armura.Printul Oamenilor isi astepta acum iminentul sfarsit.Dar in momentul cand cele trei sageti ar fi trebuit sa-l strapunga,se intampla un miracol.Cele trei sageti cazura la pamant parca secerate de o mana invizibila.Aterizara la picioarele lui Leus.Acesta lua una in mana,incercand sa inteleaga ce s-a intamplat.
Sagetile trase spre el nu erau mai lungi de treizeci de centimetri.Aratau si miroseau de parca erau facute din lemn ars,iar in varf avea un metal mic si stralucitor.Cu toate acestea,Leus tinea in mana o sageata inghetata(la propriu).Asta o oprise sa-l loveasca.Leus se intoarse si il zari pe Balthasar,zambindu-i dincolo de coiful sau.Iar Ujlphia...Ea stralucea intr-un mod divin.
-O mica bucatica de magie...suspina Balthasar.Pentru un prieten.
Privirea multumitoare a lui Leus facea cat o mie de cuvinte:
-Ador magia!exclama printul.
Leus o cauta cu privirea pe Enya care era acum cu arcul incordat,ochind undeva in sus,spre un deal.Zambi satisfacuta.Sageata ei isi nimeri clar tinta.Victima cazu la pamant secerata.Evident ceilalti doi fugira.Fara alte cuvinte,Krom si Nykrom pornira in urmarirea lor.Leus,Enya si Balthasar inspectara creatura secerata.
Abia mai respira,zacand inerta intr-o balta de sange negru.Enya o nimerise in gat.Arata extrem de ciudat...In niciun caz nu arata ca un orc.Nu avea o inaltime mai mare de un metru si cincizeci de centimentri.Avea un cap mare,sprijinit pe un gat subtire,iar falca de jos avea o pozitie ciudata,dar evident de naturala.Creatura era schiloada,si numara dupa cum inspectase Balthasar trei coaste pe-o parte si trei pe-alta.Avea un par jigarit,slinos si rarit.In maini,ciudatenia avea niste manusi de metal in forma unui pumn strans,de care erau atasati trei tepi ascutiti.Fara indoiala ca acele manusi mutilasera soldatul elf.Scotandu-i o manusa,Leus descoperi o mana mica si osoasa tremurand de spasmele durerii.Culoarea pielii era de un negru tuciuriu.Alaturi avea arcul si sagetile cu care ii atacase pe Leus si Enya.Printul inspecta si arcul,moment in care creatura incepu sa scuipe sange si privind cu ochii sai adanci catre cei trei.Leus era vizibil scarbit:
-N-am putea s-o omoram,si de-abia dupa aceea sa o studiem?intreba el indignat.
Balthasar nu-si desprinse insa privirea de la muribund,iar Enya ii arunca printului o privira neajutorata.Dupa cateva momente de tacere,Ujlphia se adanci in pieptul creaturii,care isi dadu sfarsitul.Regele sterse lama de propria pelerina si pleca in tacere.Leus si Enya se imbratisara cu caldura.
-Ce crezi ca era chestia asta?intreba ea.
-Cum adica?Nu vine din lumea voastra?De pe Henya.
-Nu,din cate stiu eu,spuse ea dand din cap.Chestia asta n-ar putea niciodata supravietui vremii de-acolo.
In cele din urma,il urmara pe rege pana unde se stabilise tabara.Balthasar parea vizibil cutremurat de ceea ce vazuse.Enya omise sa spuna ceva,dar Leus pur si simplu nu putea sa taca.
-Pari tulburat...ce se intampla?intreba el pe rege.
Balthasar il privi cu ochii sai azurii.Ofta adanc si isi dadu jos coiful,descoperindu-si pletele sale aurii ce stateau lipite de gat.
-Cred ca el e aproape,raspunse regele cu vocea sa blanda.O astfel de creatura n-ar putea fi creata decat de el.
-El fiind...regele orcilor?intreba Leus desi stia raspunsul.
Balthasar dadu din cap.
-De ce ar trebui sa ne ingrijoram?continua printul
-Se pare ca foloseste inca Ochiul Orcilor,pentru a-si mari avantajul.Poate fi mai puternic decat ne-am asteptat.Chestiile alea...numai o persoana ca el ar fi putu crea astfel de orori ale naturii.Daca poate face asa ceva...(isi indrepta ingrijorat privirea spre Leus)ce sanse avem?
-Balthasar,spuse Leus incet.Eu am vazut-o pe Ujlphia astazi si nu sunt ingrijorat.
Dar Balthasar nu-l asculta.Era chiar ingrijorat.El stia mai bine decat Leus ce inseamna sa te folosesti de Ochi.Daca regele orcilor folosea magia,atunci ei,alianta,pornisera cu sansa a doua.
Spre seara,Krom si Nykrom se intoarsera fara sorti de izbanda.Celelalte doua ciudatenii scapasera.De negasit era si Mul’Gator,care intr-adevar fusese un geniu fiindca luase cu el ghioaga.Astfel,scapase cu viata.Dar ce era mai important rezolvasera.Stapaneau Valea Alba,si isi puteau consolida armata pentru o confruntare finala.
*
*
Mul’Gator parasise demult imprejurimile Vaii Albe.Alerga turbat cu ghioaga in mana catre capitala orcilor.Capitala orcilor nu se deosebea cu nimic in afara de marime de celelalte cetati din Regatul lor.De fapt,era situata la doar cativa kilometri de fosta capitala a oamenilor.Acolo se indrepta batranul han...Avea de gand sa-i vorbeasca insusi regelui...Probabil ca in capitala inca se dadeau batalii pentru numirea altui han pentru a-l inlocui pe Kal’Cedrak.Mul’Gator nu se implicase in astfel de lucruri.Se considera prea neimportant...iar varsta...era varsta.
Curand,hanul orc zari plin de optimism niste ziduri gigantice.Spre deosebire de fortaretele obisnuite,capitala orcilor era strasnic aparata.Erau turnate din pamant,fara vreun simt estetic,niste ziduri de piatra inalte de peste zece metri.Se putea intra printr-o singura cale.Marea Poarta.Era cu inca cativa metri peste nivelul zidurilor,pazita de cateva sute de arcasi orci.La vederea lui Mul’Gator,arcasii suflara dintr-un corn faurit cu stangacie,din care iesi un vaiet jalnic.Marea Poarta se deschise.Hanul din Valea Alba stranse din dintii sai batrani si intra.
Era destul de greu de descris ce se afla inauntru.Erau cateva zeci de ringuri de bataie,unde cei mai aprigi razboinici ai regatului isi disputau titlul de mare han.Mul’Gator trebui sa fie atent,o data sau de doua ori,se feri la limita de unii batausi care isi purtau disputa dincolo de limitele ringurilor.Pentru un om,fie el pamantean sau serveahn acest spectacol macabru l-ar fi scarbit si i s-ar fi parut total respingator.Pesemne ca asa ar fi gandit si elfii.Dar pentru Mul’Gator, era cu totul si cu totul altceva.Ochii sai se bucurau de ceea ce vedea la fel cum ar fi facut-o un pamantean uitandu-se live la finala Cupei Mondiale de Fotbal.Pentru mentinerea spectacolului,la marginile ringului se aflau tobosari.Pe margine,orcii care priveau isi saltau pletele, racnind diavolesc in ritmul tobelor.
Parandu-i destul de rau ca trebuie sa renunte la aceste spectacole,hanul Vaii Albe porni catre sala tronului unde domnea Regele Orcilor.Cum spunea si Balthasar,nimeni(nici macar un orc) nu ii cunostea identitatea.Sala tronului acestui rege,era o ,,cladire’’ care nu avea nici cea mai mica potrivire cu relieful capitalei.Pur si simplu,in mijlocul ei,era ridicata o grota uriasa si intunecata.La vederea acestui peisaj,tot curajul lui Mul’Gator se evapora,inima facandu-i-se cat un purice.Nimeni(sau cel putin asa se parea) nu pazea aceasta grota.Hanul se adanci in ea timp de cateva ceasuri,pana cand ceva din suflet ii spuse sa se opreasca.La doi-trei metri in fata sa,niste ochi rosii,demonici il priveau reci.Mul’Gator putu apoi sa desluseasca o silueta uriasa asezata pe un tron proportional cu silueta.Hanul gandi ce onoare are.Statea in fata regelui.Regele Orcilor.Mul’Gator se aseza intr-un genunchi,oasele-i batrane trosnind discret.Ochii il tintuira pe han,apoi o voce cutremuratoare,groasa,groteasca venita de pe alta lume vorbi catre Mul’Gator,care simti cum ii tremura carnea pe el cand o auzi:
-Vorbeste!
Umil,speriat si buimac,Mul’Gator vorbi cu o voce inspaimantata:
-Stapane,Mare Rege al Orcilor!Sunt hanul fortaretei orcesti din Valea Alba.Acum o zi,elfii ne-au intins o capcana si ne-au atacat prin surprindere...cucerind fara mari dificultati fortareata...Am fost prea putini si prea nepregatiti.Am reusit cu greu sa fug...Creaturile Mariei Tale,au atacat dar au fost rapid doborati si ei.
Tacere.Ochii rosii fura acoperiti de pleoape.Era evident ca regele medita.Mul’Gator cauta ce sa mai vorbeasca...Se temea in aceste momente pentru viata sa...Si brusc isi mai aduse aminte de ceva:
-Era si un...om cu ei.Cred ca il chema Leus...
Ochii rosii se deschisera,vizualizand o amintire in mintea regelui.
-Interesant...tuna regele.Se pare ca elfii au format o alianta cu omul...Cat curaj!Cata insistenta!Probabil ca se hotarasc sa purceada spre capitala noastra.TU!
Mul’Gator ingheta de frica;regele se apleca de pe tron privind cu ochii sai demonici la han.I se putea deslusi mai bine silueta,silueta impresionanta...Prezentand un trup musculos si o piele verzuie.Regele isi tinea mana stanga pe un exemplar de creatura,aidoma celei doborate cu arcul de Enya.Isi plimba palma pe capul ei de parca ar fi fost un animal de companie.Regele i se adresa hanului:
-TU!Te vei duce inapoi in Valea Alba si le vei spune elfilor,ca ii astept sa ne confruntam...Ii astept sa inainteze catre capitala.
Lui Mul’Gator i se lua un fior de pe spate.Nu avea sa-l ucida...Dar...
-Stapane,baigui hanul.Ma duc singur?Voi fi ucis.
-Daca nu te duci in momentul asta,te voi ucide EU!SI CREDE-MA, CA MAI BINE TE UCID EI!!!!!
Mul’Gator alerga inspaimantat afara din sala tronului.Regele reveni in intunericul care il inconjura,continund sa-si mangaie favoritul.Creatura scoase apoi un zgomot ciudat...si orice urma de lumina din sala tronului disparu,fiind lasata in urma o bezna neagra ca moartea.
*
In tabara din Valea Alba,trupele elfesti se asezasera cat mai comod,incercand sa se relaxeze.Regele nu le spusese despre ciudata creatura,ce cazuse prada Enyei.Daca intr-adevar regele orcilor isi crease o astfel de armata cu ajutorul magiei,era mai bine sa nu fie alarmati.S-ar fi descurajat,si cine stie...n-ar mai fi luptat,ori,ar fi cerut lui Balthasar sa foloseasca si el Ochiul,lucru pe care regele nu l-ar fi facut oricum.
Leus era foarte optimist,si gata de lupta finala...Increzator in sansele reusitei Aliantei dupa o cucerire impresionanta a cetatii orcesti si inca mandru de victoria sa de pe Campia Ermesului.Desi stia ca batalia finala va fi mult mai grea,se simtea in siguranta alaturi de Balthasar(simtindu-se de fapt incurajat de Ujlphia),de Krom si Nykrom.Pe Enya o iubea mai mult ca oricand.Simtea cateodata ca trebuie sa dea buzna in cortul ei si sa se repeada asupra fetei.O dorea tot mai mult...Dar ei doi trebuiau sa fie cat mai discreti,pana cand Servah avea sa fie libera.
Vremea de afara se aratase in ultima vreme potrivnica pentru o campanie militara.Servah intrase deja in ciclul predecesor al iernii(era o manifestare tomnatica a naturii) si curand se preconiza aparitia primilor fulgi de nea.
Fortareata din Valea Alba fusese desfiintata.Zidurile ei fusesera daramate,si orice semn de civilizatie orceasca fusese arsa sau ,,inecata in rau’’(era o forma de intimidare,caci ce era eliberat in rau se varsa intr-un lac,lac asezat in mijlocul uneia dintre cele mai mari cetati orcesti).Deja toti locuitorii Regatului Orcilor stiau de ofensiva elfilor si de alianta lor cu Leus.Dar nu se temeau.Dupa niste lupte interne de cateva luni,alesesera un alt han.Precum aflasera cercetasii elfi,numele acestuia era Akha’Ghdan.Era un han tanar si puternic,ideal pentru postul ocupat inainte de Kal’Cedrak.Probabil ca acest Akha’Ghdan avea sa-i conduca pe orci in batalia finala.
Multi se intrebau cand va avea loc aceasta confruntare...Si se pare ca momentul cand aflara,veni intr-o zi ploioasa...
Unde in urma cu doua saptamani Enya doborase o creatura ciudata,se afla acum batranul Mul’Gator vizibil tulburat de ceva.Il intampinara Balthasar,Leus,Krom,Nykrom si Enya.Cu o privire speriata,dar cu un glas sfidator,hanul orc racni la cei cinci:
-Ascultati scarbosilor!!!L-am anuntat pe EL!!!Pe insasi Regele Orcilor.L-am vazut cu ochii mei.Mi-a cerut sa va anunt...Cand astrul Servehei va rasari a douasprezecea oara,incepand de maine,va asteapta la lupta in camp deschis la cativa pasi de capitala noastra.Veniti sau parasiti tinuturile noastre...
-Vrem niste raspunsuri!vorbi Balthasar
-Oh,vreti explicatii?intreba sfidator Mul’Gator.Da-mi voie sa va spun o noutate:(vorbi printre dinti) O SA MURITI CU TOTII !!!!!!
Fura ultimele cuvinte ale hanului.Vizibil iritata,Enya scoase arcul si il nimeri fatal.Cei patru barbati o privira uimiti...
-Asta pentru ca m-ai impins in apa,nenorocitule!urla ea.
Leus zambi.Daca orcul n-ar fi impins-o,nu i-ar fi putut fura elfei primul sarut.
-Deci...ne pregatim de lupta,concluziona regele.
-O sa anunt razboinicii,spuse Krom si fugi entuziast.Nykrom il insoti.
Balthasar merse catre cortul sau.Leus si Enya ramasera singuri.Elfa ii sari in brate si se sarutara pentru cateva clipe...
-Pari ingrijorat...suspina ea.Crezi ca nu putem invinge?
-Cu unchiul tau si fratii elfi cot la cot cu mine...De ce as crede asta?
Enya il privi suparata.Altceva il preocupa.Leus intelese asta...
-Sunt ingrijorat pentru tine...Nu spun ca nu esti o razboinica buna,dar...N-as vrea sa te pierd...Tin prea mult la tine.
Fata il saruta si ii sopti la ureche:
-Si eu te iubesc...dar stai linistit.Iti jur ca nu voi pati nimic.
Mithras Major apuse timid lasand amprente rosiatice pe bolta cereasca.Parca natura jelea aceste momente...O mare batalie avea sa aibe loc...O batalie in care invinsii aveau sa piarda tot.Castigatorii aveau sa detina intreaga Servah.
*
*
In urma ultimului Conciliu al Oamenilor,Lewius castiga tot mai mult teren in fata adversarilor sai politici.Hetterex se afla in pragul unei crize...Cei trei in care avusese cel mai mult incredere trecusera de partea ideilor trasnite ale lui Leus.,,Leus nu este rege inca...’’ gandi el.,,Asa ca ar face bine ca ei sa ma asculte pe MINE’’.
Situatia devenea tot mai critica...Lewius(care era de-acum tot timpul in compania regelui Oamenilor) il sfatuise chiar pe Hetterex sa ii aresteze pe cei trei:Arkos,Leunclauvius si Nikosus...considerand ca devenisera periculosi si ,,instabili’’.In esenta,Lewius nu era o persoana marsava sau diabolica,insa nu-i pasa cu adevarat de regat si de adevaratele interese politice.Considera ca ideala era pacea.In contextul acestei paci,el isi putea accentua bunastarea si faima politica...Planurile celor trei inamici politici erau prea complicate pentru o persoana ca Lewius...Ura razboiul...Iar cei trei asta doreau:RAZBOI.Cuvantul acesta ii facea inima sa se micsoreze cat un purice.Desigur ca asa il sfatuia pe Hetterex:,,Nu,Maiestate!Regatul Oamenilor nu trebuie sa duca un RAZBOI.Noi trebuie sa pastram pacea.’’
In cele din urma,Hetterex se hotari.Arkos,Leunclauvius si Nikosus aveau sa fie arestati pentru politica eronata pe care o sustineau.Hotarat sa faca totul cat mai fatis,si sa evite zarva,regele convoca un alt Conciliu in Marea Sala de Onix.Toti ceilalti ministrii aveau sa invete o lectie...
Conciliul Oamenilor se aduna intr-o zi ploioasa si mohorata.Ironic,avea sa se potriveasca cu intamplarile succedate in acea zi.Hetterex indeplini formalitatile de rigoare catre intreg Conciliul si apoi vorbi direct catre cei trei:
-Arkos,Leunclauvius,Nikosus!As vrea sa stiu ce decizie ar trebui sa luam in acest moment de rascruce...Iarna vine...Herus nu s-a intors si nu stim nimic despre Leus.
-Cel mai bun lucru acum este sa-l asistam pe Herus...spuse aproape soptit Leunclauvius.
Regele il privi crunt pe intelept.Apoi isi indrepta privirea spre ceilalti doi:
-Arkos?
-Raman la parerea ca trebuie sa il asistam pe Herus cu mai multe trupe de razboi.Dar nu pentru a-l gasi si a-l aduce inapoi pe Leus ci pentru a-l gasi si sprijini in lupta sa contra orcilor.
Generalul trupelor regale de elita,Nikosus vorbi imediat dupa Marele Ministru,nelasandu-se asteptat:
-Voi da ordin trupelor mele.Voi sta in fruntea lor!Sa indeplinim aceasta misiune...Pentru printul Leus!!!!
-TRADARE!!!!!!!zbiera Lewius.Nemernicule! Iei decizii in locul regelui.Meriti ingropat de viu in cel mai adanc cavou.Impertinentule !!!Nesupunere fata de rege??
Nikosus nu putea accepta astfel de vorbe.Lua de la brau un pumnal si arunca cu precizie la o palma de capul lui Lewius.Acesta urla inspaimantat.
-Destul!izbucni Hetterex.Purtati-va cum trebuie,generale!!!
-Uitati Maiestate!baimaji Lewius.E evident ca nu doreste ce e ideal.Nu doreste pacea.Se desprinde din propriul comportament ceea ce vor.Vor RAZBOI.Trebuie sa pastram pacea.Pentru binele regatului.
-Prost naiv!sari din scaunul sau Arkos.Nu intelegi?Nu poti face pace cu niste bestii.Nu poti pastra o pace care nu exista.Orcii nu s-au dat in laturi de la nimic.Niciodata nu au pastrat pacea.Si nici nu o vor face.
-Daca vrei pace Lewius,pregateste-te de RAZBOI!!incheie Leunclauvius.
-Cred ca este de ajuns...spuse calm Hetterex.Voi trei v-ati dat singuri marturia.Sunteti invinovatiti de tradare.Veti fi arestati!!
In intreg Conciliul izbucni un murmur de protest.Asa ceva era nepermis.Arkos,Leunclauvius si Nikosus arestati?
-Maiestate!Nu lasati supararea si aparentele sa va intunece mintea,spuse Arkos calm.Stiti ca noi facem totul spre binele regatului.In adancul sufletului,stiti!
Leunclauvius recita o poezie inventata pe moment,la fel de slaba calitativ ca cea din urma cu cateva luni dar cu un mesaj profund:
,,Pe timp de vara ne iubesti,
Pe timp de iarna ne ranesti,
Te-a pacalit acel misel,
Te-a pacalit,sarac-de el.
Asculta bine ce se spune,
Priveste bine!Nu apune,
Soarele-n fiece zi,
Asa cum tu ai vrea sa fi.
Razboiul bate-n usa,rege!
Nu prea mai ai de-unde-alege.
Ridica armele dar,O, imparate!
Caci de nu,zilele ne-s numarate.’’
Hetterex ramase impasibil,ordonand rece garzilor sa-i duca in temnita.Nikosus nu spuse nimic.Mania ii clocotea in vine.Dintotdeauna era constient de naivitatea regelui.Dar acum...Masura fusese incalcata.Erau dusi de cinci soldati ai capitalei,aflati adeseori sub comanda regelui sau la dispozitia oricarui ministru.Cei trei stiau ca regele nu e in totalitate vinovat.Mai era si Lewius.Dar Lewius uitase ca Nikosus era generalul trupelor regale de elita,trupe supuse cu sfintenie conducatorului lor.Astfel ca odata ce iesira afara,peste garzile ce escortau cei trei prizoneri tabarara aproximativ zece soldati aflati in subordinea lui Nikosus.Fu o interventie rapida si in liniste.Eliberati din stransoarea lanturilor,cei trei privira recunoscatori catre salvatori.
-Multumesc,baieti.Si nu uitati...Nu este regele nostru cel care ne-a facut asta.E blestematul de Lewius,vorbi Nikosus.
Soldatii incuviintara.
-Ce facem acum?intreba Arkos.
-Ceea ce trebuia sa facem de la-nceput,raspunse Nikosus.Mergem sa-i gasim pe Leus si pe Herus.Sa-i ajutam in campania asta.Imi voi aduna trupele.Ne intalnim la portile capitalei intr-o jumatate de ora.Pastrati discretia.
Arkos incuviinta,dar Leunclauvius tacu.
-Tu ce zici,inteleptule?Cat de neintelept ar fi sa ramai aici?
-Foarte...suspina Leunclauvius si porni si el sa se pregateasca.
La o jumatate de ora dupa acestea,trupele regale de elita in frunte cu Nikosus,Arkos si Leunclauvius parasira capitala catre o destinatie necunoscuta.Singurul lor indiciu era Padurea Nimanui.
*
In a zecea seara de la vizita lui Mul’Gator,elfii ridicara tabara din Valea Alba si mobilizara armata cu intreg efectivul catre capitala orcilor.In continuare singurii care stiau de creaturile acelea ciudate si de prezenta regelui orcilor la lupta erau Balthasar,Leus,Krom,Nykrom si Enya.Poate ca razboinicii ar fi fost mai putin optimisti daca ar fi stiut asa ceva.Nu trebuiau asumate riscuri inutile.Toti se echipara corespunzator de lupta,cu toate armele la dispozitie.Singura schimbare aparu la Balthasar,care renuntase la mantia sa si imbracase o armura stralucitoare,asortata cu ochii sai.Era o armura pe masura rangului sau.
Unii calare,altii pe jos...Inaintau destul de voiosi si dornici de lupta.Insa animalele se comportau ciudat.Nu erau inspaimantate ci doar...nelinistite.Leus simtise o frica in Silver,dar isi spuse ca aceasta se datora orcilor care corupsesera acele plaiuri.Drumul nu dura mai mult de o zi.Nici un eveniment important nu avu loc.Elfii facura o tabara la nu mai mult de trei kilometri departare de zidurile capitalei.In cortul sau,Leus era tot mai alarmat de un sentiment ciudat.Il bantuia,nu un vis,ci un gand cum ca Enya ar fi in pericol.Ingrijorat merse la cortul ei
Elfa era pe jumatate adormita.Fu insa fericita sa-l vada.El nu era fericitit ci ingrijorat.
-Asculta,spuse el soptit,am un sentiment,as vrea sa nu lupti maine...Te implor!
Ea il privi intristata.Il saruta pe frunte,si il impinse sa se intinda.Apoi,ea sari in bratele lui:
-Nu voi pati nimic...Iti promit...Dar voi lupta.Trebuie.
Rochia ei de noapte fu dezbracata,dezvelindu-i complet trupul mladios.Leus inghiti in sec de mai multe ori,marul lui Adam vrand parca sa-i urce mai sus de cat era anatomic posibil.Cu miscari lente,Enya ii dezbraca printului tunica...
Cei doi facura dragoste pana cand Mithras Major miji ochii in urmatoarea zi.Leus o lasa dormind,sarutand-o pe gat.Se intoarse apoi in cortul sau si se echipa cu armura.Iesind afara,in plina bataie a astrului divin,putea vedea o armata voioasa,gata de lupta,neinfricata in calea orcilor.
Un soldat elf suna din cornul sau de trei ori.Ultimul vaiet ajunse pana in capitala orcilor.Acela a fost semnalul.Grupati corespunzator,pentru a acoperi cat mai bine flancurile,elfii inaintara cu pasi marunti catre locul unde avea sa izbucneasca batalia.In acele clipe,vantul sufla surprinzator de puternic,cu un vajait fantomatic.Din cer incepura sa cada fulgi de nea...Natura isi dadea ultimul semnal.
Batalia Regatelor incepea...
Tabara din Valea Alba
Cand Leus si Enya vazura ce se intamplase fura socati.Un soldat elf era in genunchi mutilat total.Bratul stang ii fusese practic rupt din umar iar din cel drept mai ramasese un ciot.Chipul ii era desfigurat,obrazul drept fiindu-i brazdat de o taietura adanca facuta de o gheara.Cercetandu-i cu teama armura,Enya descoperi cu uimire ca soldatul elf era cel care se angajase sa-l prinda pe Mul’Gator.Dar ce se intamplase cu el.Un han orc batran nu putea face asa ceva.
Pe Leus il interesa mai putin cine o facuse,dorind sa afle de unde venise acel racnet infiorator.Cerceta imprejur...De undeva din ,,cladirile’’ superioare,Balthasar si fratii elfi veneau la fata locului,alarmati si ei de urlete.In acest timp,Enya se apropie de elful mutilat.Mainile ii tremurau,vizibil tulburata de ceea ce vedea.Leus simti ca ceva nu e in regula:
-ENYA!!!NU!!!
Tanara elfa se intoarse speriata si se indeparta de ranit;daca ar fi intarziat o secunda cu aceasta miscare,ar fi fost zdrobita de trei sageti ciudate lansate de catre cele mai scarboase creaturi pe care Enya le vazuse vreodata.Elful mutilat isi dadu duhul,atins din plin de cele trei sageti.Din aer suierara altele trei cu destinatia Leus si Enya.Totul se petrecu in cateva fractiuni de secunda:Leus o acoperi pe printesa cu propriul trup,lipsit de armura.Printul Oamenilor isi astepta acum iminentul sfarsit.Dar in momentul cand cele trei sageti ar fi trebuit sa-l strapunga,se intampla un miracol.Cele trei sageti cazura la pamant parca secerate de o mana invizibila.Aterizara la picioarele lui Leus.Acesta lua una in mana,incercand sa inteleaga ce s-a intamplat.
Sagetile trase spre el nu erau mai lungi de treizeci de centimetri.Aratau si miroseau de parca erau facute din lemn ars,iar in varf avea un metal mic si stralucitor.Cu toate acestea,Leus tinea in mana o sageata inghetata(la propriu).Asta o oprise sa-l loveasca.Leus se intoarse si il zari pe Balthasar,zambindu-i dincolo de coiful sau.Iar Ujlphia...Ea stralucea intr-un mod divin.
-O mica bucatica de magie...suspina Balthasar.Pentru un prieten.
Privirea multumitoare a lui Leus facea cat o mie de cuvinte:
-Ador magia!exclama printul.
Leus o cauta cu privirea pe Enya care era acum cu arcul incordat,ochind undeva in sus,spre un deal.Zambi satisfacuta.Sageata ei isi nimeri clar tinta.Victima cazu la pamant secerata.Evident ceilalti doi fugira.Fara alte cuvinte,Krom si Nykrom pornira in urmarirea lor.Leus,Enya si Balthasar inspectara creatura secerata.
Abia mai respira,zacand inerta intr-o balta de sange negru.Enya o nimerise in gat.Arata extrem de ciudat...In niciun caz nu arata ca un orc.Nu avea o inaltime mai mare de un metru si cincizeci de centimentri.Avea un cap mare,sprijinit pe un gat subtire,iar falca de jos avea o pozitie ciudata,dar evident de naturala.Creatura era schiloada,si numara dupa cum inspectase Balthasar trei coaste pe-o parte si trei pe-alta.Avea un par jigarit,slinos si rarit.In maini,ciudatenia avea niste manusi de metal in forma unui pumn strans,de care erau atasati trei tepi ascutiti.Fara indoiala ca acele manusi mutilasera soldatul elf.Scotandu-i o manusa,Leus descoperi o mana mica si osoasa tremurand de spasmele durerii.Culoarea pielii era de un negru tuciuriu.Alaturi avea arcul si sagetile cu care ii atacase pe Leus si Enya.Printul inspecta si arcul,moment in care creatura incepu sa scuipe sange si privind cu ochii sai adanci catre cei trei.Leus era vizibil scarbit:
-N-am putea s-o omoram,si de-abia dupa aceea sa o studiem?intreba el indignat.
Balthasar nu-si desprinse insa privirea de la muribund,iar Enya ii arunca printului o privira neajutorata.Dupa cateva momente de tacere,Ujlphia se adanci in pieptul creaturii,care isi dadu sfarsitul.Regele sterse lama de propria pelerina si pleca in tacere.Leus si Enya se imbratisara cu caldura.
-Ce crezi ca era chestia asta?intreba ea.
-Cum adica?Nu vine din lumea voastra?De pe Henya.
-Nu,din cate stiu eu,spuse ea dand din cap.Chestia asta n-ar putea niciodata supravietui vremii de-acolo.
In cele din urma,il urmara pe rege pana unde se stabilise tabara.Balthasar parea vizibil cutremurat de ceea ce vazuse.Enya omise sa spuna ceva,dar Leus pur si simplu nu putea sa taca.
-Pari tulburat...ce se intampla?intreba el pe rege.
Balthasar il privi cu ochii sai azurii.Ofta adanc si isi dadu jos coiful,descoperindu-si pletele sale aurii ce stateau lipite de gat.
-Cred ca el e aproape,raspunse regele cu vocea sa blanda.O astfel de creatura n-ar putea fi creata decat de el.
-El fiind...regele orcilor?intreba Leus desi stia raspunsul.
Balthasar dadu din cap.
-De ce ar trebui sa ne ingrijoram?continua printul
-Se pare ca foloseste inca Ochiul Orcilor,pentru a-si mari avantajul.Poate fi mai puternic decat ne-am asteptat.Chestiile alea...numai o persoana ca el ar fi putu crea astfel de orori ale naturii.Daca poate face asa ceva...(isi indrepta ingrijorat privirea spre Leus)ce sanse avem?
-Balthasar,spuse Leus incet.Eu am vazut-o pe Ujlphia astazi si nu sunt ingrijorat.
Dar Balthasar nu-l asculta.Era chiar ingrijorat.El stia mai bine decat Leus ce inseamna sa te folosesti de Ochi.Daca regele orcilor folosea magia,atunci ei,alianta,pornisera cu sansa a doua.
Spre seara,Krom si Nykrom se intoarsera fara sorti de izbanda.Celelalte doua ciudatenii scapasera.De negasit era si Mul’Gator,care intr-adevar fusese un geniu fiindca luase cu el ghioaga.Astfel,scapase cu viata.Dar ce era mai important rezolvasera.Stapaneau Valea Alba,si isi puteau consolida armata pentru o confruntare finala.
*
*
Mul’Gator parasise demult imprejurimile Vaii Albe.Alerga turbat cu ghioaga in mana catre capitala orcilor.Capitala orcilor nu se deosebea cu nimic in afara de marime de celelalte cetati din Regatul lor.De fapt,era situata la doar cativa kilometri de fosta capitala a oamenilor.Acolo se indrepta batranul han...Avea de gand sa-i vorbeasca insusi regelui...Probabil ca in capitala inca se dadeau batalii pentru numirea altui han pentru a-l inlocui pe Kal’Cedrak.Mul’Gator nu se implicase in astfel de lucruri.Se considera prea neimportant...iar varsta...era varsta.
Curand,hanul orc zari plin de optimism niste ziduri gigantice.Spre deosebire de fortaretele obisnuite,capitala orcilor era strasnic aparata.Erau turnate din pamant,fara vreun simt estetic,niste ziduri de piatra inalte de peste zece metri.Se putea intra printr-o singura cale.Marea Poarta.Era cu inca cativa metri peste nivelul zidurilor,pazita de cateva sute de arcasi orci.La vederea lui Mul’Gator,arcasii suflara dintr-un corn faurit cu stangacie,din care iesi un vaiet jalnic.Marea Poarta se deschise.Hanul din Valea Alba stranse din dintii sai batrani si intra.
Era destul de greu de descris ce se afla inauntru.Erau cateva zeci de ringuri de bataie,unde cei mai aprigi razboinici ai regatului isi disputau titlul de mare han.Mul’Gator trebui sa fie atent,o data sau de doua ori,se feri la limita de unii batausi care isi purtau disputa dincolo de limitele ringurilor.Pentru un om,fie el pamantean sau serveahn acest spectacol macabru l-ar fi scarbit si i s-ar fi parut total respingator.Pesemne ca asa ar fi gandit si elfii.Dar pentru Mul’Gator, era cu totul si cu totul altceva.Ochii sai se bucurau de ceea ce vedea la fel cum ar fi facut-o un pamantean uitandu-se live la finala Cupei Mondiale de Fotbal.Pentru mentinerea spectacolului,la marginile ringului se aflau tobosari.Pe margine,orcii care priveau isi saltau pletele, racnind diavolesc in ritmul tobelor.
Parandu-i destul de rau ca trebuie sa renunte la aceste spectacole,hanul Vaii Albe porni catre sala tronului unde domnea Regele Orcilor.Cum spunea si Balthasar,nimeni(nici macar un orc) nu ii cunostea identitatea.Sala tronului acestui rege,era o ,,cladire’’ care nu avea nici cea mai mica potrivire cu relieful capitalei.Pur si simplu,in mijlocul ei,era ridicata o grota uriasa si intunecata.La vederea acestui peisaj,tot curajul lui Mul’Gator se evapora,inima facandu-i-se cat un purice.Nimeni(sau cel putin asa se parea) nu pazea aceasta grota.Hanul se adanci in ea timp de cateva ceasuri,pana cand ceva din suflet ii spuse sa se opreasca.La doi-trei metri in fata sa,niste ochi rosii,demonici il priveau reci.Mul’Gator putu apoi sa desluseasca o silueta uriasa asezata pe un tron proportional cu silueta.Hanul gandi ce onoare are.Statea in fata regelui.Regele Orcilor.Mul’Gator se aseza intr-un genunchi,oasele-i batrane trosnind discret.Ochii il tintuira pe han,apoi o voce cutremuratoare,groasa,groteasca venita de pe alta lume vorbi catre Mul’Gator,care simti cum ii tremura carnea pe el cand o auzi:
-Vorbeste!
Umil,speriat si buimac,Mul’Gator vorbi cu o voce inspaimantata:
-Stapane,Mare Rege al Orcilor!Sunt hanul fortaretei orcesti din Valea Alba.Acum o zi,elfii ne-au intins o capcana si ne-au atacat prin surprindere...cucerind fara mari dificultati fortareata...Am fost prea putini si prea nepregatiti.Am reusit cu greu sa fug...Creaturile Mariei Tale,au atacat dar au fost rapid doborati si ei.
Tacere.Ochii rosii fura acoperiti de pleoape.Era evident ca regele medita.Mul’Gator cauta ce sa mai vorbeasca...Se temea in aceste momente pentru viata sa...Si brusc isi mai aduse aminte de ceva:
-Era si un...om cu ei.Cred ca il chema Leus...
Ochii rosii se deschisera,vizualizand o amintire in mintea regelui.
-Interesant...tuna regele.Se pare ca elfii au format o alianta cu omul...Cat curaj!Cata insistenta!Probabil ca se hotarasc sa purceada spre capitala noastra.TU!
Mul’Gator ingheta de frica;regele se apleca de pe tron privind cu ochii sai demonici la han.I se putea deslusi mai bine silueta,silueta impresionanta...Prezentand un trup musculos si o piele verzuie.Regele isi tinea mana stanga pe un exemplar de creatura,aidoma celei doborate cu arcul de Enya.Isi plimba palma pe capul ei de parca ar fi fost un animal de companie.Regele i se adresa hanului:
-TU!Te vei duce inapoi in Valea Alba si le vei spune elfilor,ca ii astept sa ne confruntam...Ii astept sa inainteze catre capitala.
Lui Mul’Gator i se lua un fior de pe spate.Nu avea sa-l ucida...Dar...
-Stapane,baigui hanul.Ma duc singur?Voi fi ucis.
-Daca nu te duci in momentul asta,te voi ucide EU!SI CREDE-MA, CA MAI BINE TE UCID EI!!!!!
Mul’Gator alerga inspaimantat afara din sala tronului.Regele reveni in intunericul care il inconjura,continund sa-si mangaie favoritul.Creatura scoase apoi un zgomot ciudat...si orice urma de lumina din sala tronului disparu,fiind lasata in urma o bezna neagra ca moartea.
*
In tabara din Valea Alba,trupele elfesti se asezasera cat mai comod,incercand sa se relaxeze.Regele nu le spusese despre ciudata creatura,ce cazuse prada Enyei.Daca intr-adevar regele orcilor isi crease o astfel de armata cu ajutorul magiei,era mai bine sa nu fie alarmati.S-ar fi descurajat,si cine stie...n-ar mai fi luptat,ori,ar fi cerut lui Balthasar sa foloseasca si el Ochiul,lucru pe care regele nu l-ar fi facut oricum.
Leus era foarte optimist,si gata de lupta finala...Increzator in sansele reusitei Aliantei dupa o cucerire impresionanta a cetatii orcesti si inca mandru de victoria sa de pe Campia Ermesului.Desi stia ca batalia finala va fi mult mai grea,se simtea in siguranta alaturi de Balthasar(simtindu-se de fapt incurajat de Ujlphia),de Krom si Nykrom.Pe Enya o iubea mai mult ca oricand.Simtea cateodata ca trebuie sa dea buzna in cortul ei si sa se repeada asupra fetei.O dorea tot mai mult...Dar ei doi trebuiau sa fie cat mai discreti,pana cand Servah avea sa fie libera.
Vremea de afara se aratase in ultima vreme potrivnica pentru o campanie militara.Servah intrase deja in ciclul predecesor al iernii(era o manifestare tomnatica a naturii) si curand se preconiza aparitia primilor fulgi de nea.
Fortareata din Valea Alba fusese desfiintata.Zidurile ei fusesera daramate,si orice semn de civilizatie orceasca fusese arsa sau ,,inecata in rau’’(era o forma de intimidare,caci ce era eliberat in rau se varsa intr-un lac,lac asezat in mijlocul uneia dintre cele mai mari cetati orcesti).Deja toti locuitorii Regatului Orcilor stiau de ofensiva elfilor si de alianta lor cu Leus.Dar nu se temeau.Dupa niste lupte interne de cateva luni,alesesera un alt han.Precum aflasera cercetasii elfi,numele acestuia era Akha’Ghdan.Era un han tanar si puternic,ideal pentru postul ocupat inainte de Kal’Cedrak.Probabil ca acest Akha’Ghdan avea sa-i conduca pe orci in batalia finala.
Multi se intrebau cand va avea loc aceasta confruntare...Si se pare ca momentul cand aflara,veni intr-o zi ploioasa...
Unde in urma cu doua saptamani Enya doborase o creatura ciudata,se afla acum batranul Mul’Gator vizibil tulburat de ceva.Il intampinara Balthasar,Leus,Krom,Nykrom si Enya.Cu o privire speriata,dar cu un glas sfidator,hanul orc racni la cei cinci:
-Ascultati scarbosilor!!!L-am anuntat pe EL!!!Pe insasi Regele Orcilor.L-am vazut cu ochii mei.Mi-a cerut sa va anunt...Cand astrul Servehei va rasari a douasprezecea oara,incepand de maine,va asteapta la lupta in camp deschis la cativa pasi de capitala noastra.Veniti sau parasiti tinuturile noastre...
-Vrem niste raspunsuri!vorbi Balthasar
-Oh,vreti explicatii?intreba sfidator Mul’Gator.Da-mi voie sa va spun o noutate:(vorbi printre dinti) O SA MURITI CU TOTII !!!!!!
Fura ultimele cuvinte ale hanului.Vizibil iritata,Enya scoase arcul si il nimeri fatal.Cei patru barbati o privira uimiti...
-Asta pentru ca m-ai impins in apa,nenorocitule!urla ea.
Leus zambi.Daca orcul n-ar fi impins-o,nu i-ar fi putut fura elfei primul sarut.
-Deci...ne pregatim de lupta,concluziona regele.
-O sa anunt razboinicii,spuse Krom si fugi entuziast.Nykrom il insoti.
Balthasar merse catre cortul sau.Leus si Enya ramasera singuri.Elfa ii sari in brate si se sarutara pentru cateva clipe...
-Pari ingrijorat...suspina ea.Crezi ca nu putem invinge?
-Cu unchiul tau si fratii elfi cot la cot cu mine...De ce as crede asta?
Enya il privi suparata.Altceva il preocupa.Leus intelese asta...
-Sunt ingrijorat pentru tine...Nu spun ca nu esti o razboinica buna,dar...N-as vrea sa te pierd...Tin prea mult la tine.
Fata il saruta si ii sopti la ureche:
-Si eu te iubesc...dar stai linistit.Iti jur ca nu voi pati nimic.
Mithras Major apuse timid lasand amprente rosiatice pe bolta cereasca.Parca natura jelea aceste momente...O mare batalie avea sa aibe loc...O batalie in care invinsii aveau sa piarda tot.Castigatorii aveau sa detina intreaga Servah.
*
*
In urma ultimului Conciliu al Oamenilor,Lewius castiga tot mai mult teren in fata adversarilor sai politici.Hetterex se afla in pragul unei crize...Cei trei in care avusese cel mai mult incredere trecusera de partea ideilor trasnite ale lui Leus.,,Leus nu este rege inca...’’ gandi el.,,Asa ca ar face bine ca ei sa ma asculte pe MINE’’.
Situatia devenea tot mai critica...Lewius(care era de-acum tot timpul in compania regelui Oamenilor) il sfatuise chiar pe Hetterex sa ii aresteze pe cei trei:Arkos,Leunclauvius si Nikosus...considerand ca devenisera periculosi si ,,instabili’’.In esenta,Lewius nu era o persoana marsava sau diabolica,insa nu-i pasa cu adevarat de regat si de adevaratele interese politice.Considera ca ideala era pacea.In contextul acestei paci,el isi putea accentua bunastarea si faima politica...Planurile celor trei inamici politici erau prea complicate pentru o persoana ca Lewius...Ura razboiul...Iar cei trei asta doreau:RAZBOI.Cuvantul acesta ii facea inima sa se micsoreze cat un purice.Desigur ca asa il sfatuia pe Hetterex:,,Nu,Maiestate!Regatul Oamenilor nu trebuie sa duca un RAZBOI.Noi trebuie sa pastram pacea.’’
In cele din urma,Hetterex se hotari.Arkos,Leunclauvius si Nikosus aveau sa fie arestati pentru politica eronata pe care o sustineau.Hotarat sa faca totul cat mai fatis,si sa evite zarva,regele convoca un alt Conciliu in Marea Sala de Onix.Toti ceilalti ministrii aveau sa invete o lectie...
Conciliul Oamenilor se aduna intr-o zi ploioasa si mohorata.Ironic,avea sa se potriveasca cu intamplarile succedate in acea zi.Hetterex indeplini formalitatile de rigoare catre intreg Conciliul si apoi vorbi direct catre cei trei:
-Arkos,Leunclauvius,Nikosus!As vrea sa stiu ce decizie ar trebui sa luam in acest moment de rascruce...Iarna vine...Herus nu s-a intors si nu stim nimic despre Leus.
-Cel mai bun lucru acum este sa-l asistam pe Herus...spuse aproape soptit Leunclauvius.
Regele il privi crunt pe intelept.Apoi isi indrepta privirea spre ceilalti doi:
-Arkos?
-Raman la parerea ca trebuie sa il asistam pe Herus cu mai multe trupe de razboi.Dar nu pentru a-l gasi si a-l aduce inapoi pe Leus ci pentru a-l gasi si sprijini in lupta sa contra orcilor.
Generalul trupelor regale de elita,Nikosus vorbi imediat dupa Marele Ministru,nelasandu-se asteptat:
-Voi da ordin trupelor mele.Voi sta in fruntea lor!Sa indeplinim aceasta misiune...Pentru printul Leus!!!!
-TRADARE!!!!!!!zbiera Lewius.Nemernicule! Iei decizii in locul regelui.Meriti ingropat de viu in cel mai adanc cavou.Impertinentule !!!Nesupunere fata de rege??
Nikosus nu putea accepta astfel de vorbe.Lua de la brau un pumnal si arunca cu precizie la o palma de capul lui Lewius.Acesta urla inspaimantat.
-Destul!izbucni Hetterex.Purtati-va cum trebuie,generale!!!
-Uitati Maiestate!baimaji Lewius.E evident ca nu doreste ce e ideal.Nu doreste pacea.Se desprinde din propriul comportament ceea ce vor.Vor RAZBOI.Trebuie sa pastram pacea.Pentru binele regatului.
-Prost naiv!sari din scaunul sau Arkos.Nu intelegi?Nu poti face pace cu niste bestii.Nu poti pastra o pace care nu exista.Orcii nu s-au dat in laturi de la nimic.Niciodata nu au pastrat pacea.Si nici nu o vor face.
-Daca vrei pace Lewius,pregateste-te de RAZBOI!!incheie Leunclauvius.
-Cred ca este de ajuns...spuse calm Hetterex.Voi trei v-ati dat singuri marturia.Sunteti invinovatiti de tradare.Veti fi arestati!!
In intreg Conciliul izbucni un murmur de protest.Asa ceva era nepermis.Arkos,Leunclauvius si Nikosus arestati?
-Maiestate!Nu lasati supararea si aparentele sa va intunece mintea,spuse Arkos calm.Stiti ca noi facem totul spre binele regatului.In adancul sufletului,stiti!
Leunclauvius recita o poezie inventata pe moment,la fel de slaba calitativ ca cea din urma cu cateva luni dar cu un mesaj profund:
,,Pe timp de vara ne iubesti,
Pe timp de iarna ne ranesti,
Te-a pacalit acel misel,
Te-a pacalit,sarac-de el.
Asculta bine ce se spune,
Priveste bine!Nu apune,
Soarele-n fiece zi,
Asa cum tu ai vrea sa fi.
Razboiul bate-n usa,rege!
Nu prea mai ai de-unde-alege.
Ridica armele dar,O, imparate!
Caci de nu,zilele ne-s numarate.’’
Hetterex ramase impasibil,ordonand rece garzilor sa-i duca in temnita.Nikosus nu spuse nimic.Mania ii clocotea in vine.Dintotdeauna era constient de naivitatea regelui.Dar acum...Masura fusese incalcata.Erau dusi de cinci soldati ai capitalei,aflati adeseori sub comanda regelui sau la dispozitia oricarui ministru.Cei trei stiau ca regele nu e in totalitate vinovat.Mai era si Lewius.Dar Lewius uitase ca Nikosus era generalul trupelor regale de elita,trupe supuse cu sfintenie conducatorului lor.Astfel ca odata ce iesira afara,peste garzile ce escortau cei trei prizoneri tabarara aproximativ zece soldati aflati in subordinea lui Nikosus.Fu o interventie rapida si in liniste.Eliberati din stransoarea lanturilor,cei trei privira recunoscatori catre salvatori.
-Multumesc,baieti.Si nu uitati...Nu este regele nostru cel care ne-a facut asta.E blestematul de Lewius,vorbi Nikosus.
Soldatii incuviintara.
-Ce facem acum?intreba Arkos.
-Ceea ce trebuia sa facem de la-nceput,raspunse Nikosus.Mergem sa-i gasim pe Leus si pe Herus.Sa-i ajutam in campania asta.Imi voi aduna trupele.Ne intalnim la portile capitalei intr-o jumatate de ora.Pastrati discretia.
Arkos incuviinta,dar Leunclauvius tacu.
-Tu ce zici,inteleptule?Cat de neintelept ar fi sa ramai aici?
-Foarte...suspina Leunclauvius si porni si el sa se pregateasca.
La o jumatate de ora dupa acestea,trupele regale de elita in frunte cu Nikosus,Arkos si Leunclauvius parasira capitala catre o destinatie necunoscuta.Singurul lor indiciu era Padurea Nimanui.
*
In a zecea seara de la vizita lui Mul’Gator,elfii ridicara tabara din Valea Alba si mobilizara armata cu intreg efectivul catre capitala orcilor.In continuare singurii care stiau de creaturile acelea ciudate si de prezenta regelui orcilor la lupta erau Balthasar,Leus,Krom,Nykrom si Enya.Poate ca razboinicii ar fi fost mai putin optimisti daca ar fi stiut asa ceva.Nu trebuiau asumate riscuri inutile.Toti se echipara corespunzator de lupta,cu toate armele la dispozitie.Singura schimbare aparu la Balthasar,care renuntase la mantia sa si imbracase o armura stralucitoare,asortata cu ochii sai.Era o armura pe masura rangului sau.
Unii calare,altii pe jos...Inaintau destul de voiosi si dornici de lupta.Insa animalele se comportau ciudat.Nu erau inspaimantate ci doar...nelinistite.Leus simtise o frica in Silver,dar isi spuse ca aceasta se datora orcilor care corupsesera acele plaiuri.Drumul nu dura mai mult de o zi.Nici un eveniment important nu avu loc.Elfii facura o tabara la nu mai mult de trei kilometri departare de zidurile capitalei.In cortul sau,Leus era tot mai alarmat de un sentiment ciudat.Il bantuia,nu un vis,ci un gand cum ca Enya ar fi in pericol.Ingrijorat merse la cortul ei
Elfa era pe jumatate adormita.Fu insa fericita sa-l vada.El nu era fericitit ci ingrijorat.
-Asculta,spuse el soptit,am un sentiment,as vrea sa nu lupti maine...Te implor!
Ea il privi intristata.Il saruta pe frunte,si il impinse sa se intinda.Apoi,ea sari in bratele lui:
-Nu voi pati nimic...Iti promit...Dar voi lupta.Trebuie.
Rochia ei de noapte fu dezbracata,dezvelindu-i complet trupul mladios.Leus inghiti in sec de mai multe ori,marul lui Adam vrand parca sa-i urce mai sus de cat era anatomic posibil.Cu miscari lente,Enya ii dezbraca printului tunica...
Cei doi facura dragoste pana cand Mithras Major miji ochii in urmatoarea zi.Leus o lasa dormind,sarutand-o pe gat.Se intoarse apoi in cortul sau si se echipa cu armura.Iesind afara,in plina bataie a astrului divin,putea vedea o armata voioasa,gata de lupta,neinfricata in calea orcilor.
Un soldat elf suna din cornul sau de trei ori.Ultimul vaiet ajunse pana in capitala orcilor.Acela a fost semnalul.Grupati corespunzator,pentru a acoperi cat mai bine flancurile,elfii inaintara cu pasi marunti catre locul unde avea sa izbucneasca batalia.In acele clipe,vantul sufla surprinzator de puternic,cu un vajait fantomatic.Din cer incepura sa cada fulgi de nea...Natura isi dadea ultimul semnal.
Batalia Regatelor incepea...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)